Aseara, doua momente placute…discutam cu cineva si priveam norii…vorbeam in timp ce pozam…vorbeam, pozam si gandeam la tot felul de aspecte de toamna. Cam o ora de vorbit si privit spre nori…apoi s-a lasat intunericul, dar nu-i nimic, si maine este o zi.
Datorita razelor de soare si a vantului, norii alergau pe cer si isi schimbau culorile…ce mai, era un peisaj ce trebuia urmarit. Il redau si eu partial, mai jos:
Norul acela era deformat de la vant
Si cam atat…mai departe au iesit pozele cam intunecate…dar tot am mai facut vreo 30…insa nu-mi plac :))
Vremea aceasta inchisa, surprinzatoare, tot tine pe aici, de un timp…sa vedem cum va fi in week-end.
BUCEGI NATURA 2000 
Superb!
ApreciazăApreciază
Sau: „de vis!” 🙂
ApreciazăApreciază
Ahhhhh, norii mei frumoși de toamnă, frățiorii mei!!!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar ma gandeam ca tu esti cu norisorii 🙂 Erau tare frumosi!
ApreciazăApreciază
Ce pufosenii superbe!
ApreciazăApreciază
🙂 Asa erau!
ApreciazăApreciază
Toamna prin tine pulsează; privesc şi nu mă împotrivesc unui vis, cu zborul imaginaţiei, deschid toate ferestrele ochilor plini de adâncime şi adâncuri înspre norii tăi şi acum şi-ai noştri, dar amintirile doar ale tale, cele ale denespusurilor, pentru că ce ai trăit s-a simţit fără de cuvinte.
Fascinaţia zăpezii aşezate pe cer o trăiesc, cred, foarte multe fiinţe, deşi se pare că ţi-a fost în gând doar una, pe altele poate le-ai uitat, deşi s’ar fi cuvenit să îţi aduci aminte, însă te iert în numele acelora, printre care mă număr. Glumesc, dar doar aşaşiaşa.
ApreciazăApreciază
In lipsa de soare si caldura, ma multumesc si cu acei nori superbi de toamna, si trebuie sa se multumeasca si ceilalti aproximativ cu acele lucruri, diferenta fiind ca le-am trait…live.
Sa stii ca in acel moment al conversatiei si al privirii norilor, efectiv eram desprins de realitate. De regula nu uit pe cei apropiati, iar prin postare am incercat sa redau intocmai, cam ce a fost.
ApreciazăApreciază
Da, cred că erai cu cerul în ochi, şi cu tălpile sufletului tot acolo.
ApreciazăApreciază
Nu stiu, primul instinct a fost sa rad, pentru ca tu stii intotdeauna ce si cum…dar nu mai rad, pentru ca sunt asa, poate surprins, desi nu cred ca este cel mai potrivit termen…asa, intr-un fel.
ApreciazăApreciază
Eu am zis aşa pentru că i-ai spus unei fiinţe de pe-aici ceva, iar cu norişorii mai sunt şi alţii pe care îi ştii, doar că se pare că nu ţi-au venit repezicios în minte.
Unii în nori cu capul dar cu rădăcinile bine înfipte în pământul fiinţei lor.
ApreciazăApreciază
Am inteles, desi initial m-am gandit la altceva…sunt intr-adevar si altii, dar atunci raspunsesem direct. Intr-adevar, toti aceia pe care-i cunosc sunt cu capul prin nori, dar echilibrati.
ApreciazăApreciază
Acum vreo doua zile am vazut si eu ceva de basm: seara, se intunecase deja, si un card mic de cocori (erau patru) cu acel cantec al lor – trecand deasupra casei noastre de vara din Vanatorii Mici. Mi-am adus aminte de ei – uitandu-ma la acesti nori.
ApreciazăApreciază
Saru-mana, deocamdata nu am vazut niciun stol de pasari calatoare prin zona…dar cred ca ar fi dat bine in poza, alaturi de nori!
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
îmi plac mult norii… 🙂
ApreciazăApreciază
La multi ne plac, poate pentru ca suntem mai visatori asa… :))
ApreciazăApreciază
da, da 🙂
ApreciazăApreciază