In ultima vreme am avut parte de tot felul de intamplari 🙂

Doar una… niste prieteni care nu prea stau prin tara, s-au nimerit a ajunge cam toti pe aici. Si hai sa ne intalnim, sa facem traseu, gratar, povesti. Mai facusem una pe ascuns, recent, cu rate la cuptor si etc. Acum era un pic diferit. Ma trezesc propunand si nimeni nu zice nimic. Trece o zi, tot nimic. Eu cred ca ei au treburi, ei nu mai ziceau nimic fiindca erau incantati.

Initial, avusesem o alta idee dar nu mi-a iesit deoarece era ocupata locatia toata saptamana.  Ideea era sa stam afara in butoaie cu apa calda. Asta ca sa ne amintim de o zi de nastere cand eram liceeni si aflati prin Poiana Stanei umblam dezbracati prin nameti 🙂 Acum era fain sa umblam in slipi prin zapada si sa facem gratar, apoi pac in apa…

Cum se intampla insa sa o mai iau cu boii pe miriste, concluzionez ca trebuie sa fac altceva, fiindca ei au treaba. Pur si simplu plec la Ploiesti. Si cum stateam eu in birou, in discutii chiar vesele, suna telefonul. Socat ca oamenii erau la mine in 5 minute, adica la Busteni, le spun sa sune in cateva minute. Sa ma gandesc cum sa fac.

Noroc ca stiu programul la maxi-taxi si cam la orice tren cu plecare din Ploiesti. Noroc ca mai aveau ceva de facut si ei. Tot am intarziat minim o ora… noroc ca a iesit si soarele 🙂 Macar am realizat ce ne-am propus :)))

Azi insa, alta zi, punctualitate evidenta dupa ce o comisesem anterior si… am plecat intr-o mica plimbare spre Poiana Stanei. Nu am mai fost toti dar… vor mai fi zile 🙂

Pe poteca regala

In cateva locuri traseul este blocat de doboraturi. Se pot insa ocoli…

Scari cu cine stie cate sute de mii de amintiri…

Si se porneste o ninsoare faina:

A, si o familie de ursi la plimbare, in alta zi: