Turbaria Laptici este rezervatie naturala de peste 50 ani. Reprezinta o mlastina acoperita de muschi, stratul de turba atingand in multe locuri 1 m. Este singura statiune din tara, in care se gaseste un relict glaciar, si anume salcia de turba (Salix myrtilloides).
Ca acolo exista salcia de turba apare ca informatie in multe acte, carti de specialitate. Problema este cand a vazut-o cineva ultima oara? 🙂
Nu de mult, am fost intrebat de cel mai bun cunoscator al florei din Bucegi, daca mai exista Turbaria Laptici. Prietenul vorbea pe un ton din care am inteles ca nu-l mai mira nimic. Mi-a spus ca a crezut ca au bagat buldozerul si pe acolo. Probabil daca angajatii Parcului nu initiau niste amenajari pe la acea rezervatie, nu ar fi fost de mirare sa vedem vreo organizare de santier prin acele locuri. La cativa pasi trece drumul forestier Bolboci Mal Stang, recent asfaltat.
In aceasta vara, angajatii Administratiei Parcului au realizat un proiect ce prevede vizitarea turbariei fara a calca pe muschi si fara a se aduce vreun impact prin accesul turistilor.
Asa arata noul traseu de vizitare
Probabil urmeaza sa apara si un panou cu ce se gaseste prin aceasta mlastina
Au lucrat cu simt de raspundere 🙂
Acum ma gandesc ce au mai facut util pe Bucegi in ultimii ani? Panourile…au inchis pesterile din Tataru, parca am si eu cheie de acolo…de la Ratei nu am…au marcat in urma cu ani traseul Bolboci-Bratei…trebuie sa mai dau un search
Chiar si acest panou ar fi bine sa fie refacut. Este o parte din istoria locului. Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane a pus panoul…pe vremea cand Romania era Republica Populara. Vopseaua s-a sters aproape…tabla ar trebui sa ramana, lemnul se poate schimba
Se vede drumul asfaltat Bolboci Mal Stang…un drum asfaltat de Romsilva…foarte curios acest lucru. Un drum pe marginea caruia nu exista nicio casa. Lipsesc argumentele normale pentru asfaltarea acestui drum lung de vreo 10 km. Cel mai probabil, cineva a pus ochii pe terenurile si pe acele paduri din preajma drumului si Romsilva i-a venit in ajutor. Pe acolo va fi si statiunea Nucet, cea evaluata la 100 milioane de euro. Daca aveau „investitorii” banii astia, demult erau fugiti din tara :))
Chiar frumos!
Este de urmarit daca nu cumva molizii tind sa acopere turbaria…acest lucru nu se observa de la o zi la alta 🙂
Si o imprejmuire pe marginea drumului, o fi iar de aplicat vreun „proiect ” imobiliar :)))
Deci avem al doilea drum asfaltat integral in Parcul Natural Bucegi dupa DJ 713
BUCEGI NATURA 2000 
Chiar ca-i fain podetul ala!
Si e un bun loc de antrenament pentru cei care nu stiu sa-si ridice picioarele cind umbla.
ApreciazăApreciază
:)) Bine ai venit cu umorul ardelenesc asa de dimineata :)) Corect, bun loc. Au muncit cam toata vara sa realizeze podetul. Se mai intampla si lucruri bune in Bucegi, e bine 🙂
ApreciazăApreciază
Spre rusinea mea nu am fost la Turbaria Laptici, va trebui sa merg vara viitoare sa o mai prind in viata.
Interesanta asfaltarea unui drum care duce…nicaieri as putea spune. Mda…
ApreciazăApreciază
Se intampla, ajungi tu 🙂 Treci prin Saua Strunga, cobori la Padina, mai departe pe drum prin Cheile Coteanu si ajungi la intersectia cu drumul asfaltat. Mergi pe drum cateva minute si ai ajuns 🙂 Ideea ca peste tot: sa ai ceva pe care sa cheltui banii si daca poti sa impusti mai multi iepuri, cam asa cu asfaltarile astea.
ApreciazăApreciază
Frumoasa amenajarea pt. protejarea Turbariei.Dupa zeci de ani de cand o stiu, pot sa-ti confirm expansiunea lenta a molidisului,dar fiind un proces natural nu cred ca ar trebui intervenit.Alta explicatie pt. asfaltarea acelui drum decat eventuala Statiune Nucet ,nu prea pare sa existe. Zona aceea ramanad cumva in afara traseelor turistice tindea sa revina la starea naturala dinaintea amenajarilor hidro;acum pt. a-si face loc pt. viitoarele amenajari va fi supusa grav degradarii!
ApreciazăApreciază
Da, reusita aceasta initiativa…nu stiu, eu cred ca as indeparta de acolo cam jumatate din molizii aflati in interiorul imprejmuirii…tind sa ocupe turbaria si astfel nici acea salcie nu mai apare… Asa cred si eu cu acel drum, au pregatit lucrurile din timp. Dar, oricum este greu de tot sa construiesti partii de schi sau ceva pe acolo…nu se poate face un calcul exact al sumei ce trebuie investite. Cred ca i-a pacalit cineva…in teren se vede altceva. Foarte greu sa vii cu o partie de la Vf. Nucet spre Bolboci nefiind panta continua.
ApreciazăApreciază
A fost un incident saptamana trecuta. Pe munte la Piatra Arsa. Te rog sa confirmi.
ApreciazăApreciază
Sa confirm? :))) Pentru ce? Nu a fost mare lucru…am trecut pe la statia de telecabina de la Babele, m-am intalnit cu tipul de acolo, Nani sau Noni cum ii spun colegii, am vorbit putin, m-a intrebat unde merg. I-am zis spre Piatra Arsa 🙂 ca acolo mergeam 🙂
Primul lucru pe care l-a facut dupa ce am plecat a fost sa sune pe cineva 😉 Un jeep cu baieti veseli a dat fuga prin jnepeni. Probabil ei erau deja la Piatra Arsa. Din pacate sau din fericire, unii dintre noi mai si gandim si nu actionam ca niste animale imbecile. Asa in turma, vitele au curaj…de unul singur nu a intrat nimeni printre jnepeni si nici nu s-au departat de masina. Foarte probabil nu ar mai fi iesit…Stateau ca fraierii…eu ii priveam si asteptam. Dar nu vroia niciunul sa viziteze jnepenisul. Nu stiu cum pot fi unii atat de idioti. Intelegi ca eu stiam de dinainte de a pune Nani mana pe telefon la ce-l poate duce mintea. Motiv pentru care atunci cand jeepul a ajuns unde l-a trimis Nani eu eram deja acolo…este amuzant sa privesti asemenea mascarici, pe post de infractori. Singuri si de buna voie se vor duce intr-o zi la puscarie…
Zmei din acestia am tot vazut, la bautura si scandal, furturi si evaziune fiscala sunt primii…ca actioneaza in grup si cred ca turma ofera adapost si protectie. Aiurea! Cand te ia Politia sau Parchetul si te tine cateva ore la declaratii, altfel vezi realitatea…adica ti se desteapta simturile :)) Esti in pericol de a nu-ti mai vedea familia, prietenii, de a nu mai bea si face nimic altceva…decat puscarie. Cred ca sunt unii care isi doresc cu prea multa usurinta sa renunte la libertate. Nu am sa pot sa le trec cu vederea prostiile repetate…mereu!
Le-am spus de mai multe ori soferilor de taximetrie montana ca incalca legea, le-am spus si ca exista solutii de a lucra legal. Nu au dorit sa asculte, ci sa ameninte. Injurand si amenintand, de-a valma, agenti ai Parcului Natural, jandarmi, turisti si cetateni de bun simt, sfindand orice lege si procedand golaneste, trebuie sa fii constient ca intr-o zi cineva va stii ce sa faca si cum sa faca…sa te opreasca.
Intelegi ca nu pot cataloga acel lucru ca pe un incident. Niste copii cu mintile ratacite au vrut sa se dea banditi din Texas…dar cum dusuri reci exista pentru fiecare 😉
Deci stai linistit, nu trebuie sa procedezi cum ar proceda ei, cand treci bariera legii esti ca ei…sa lasam aplicarea legii altora! Multumesc!
ApreciazăApreciază
Linistitor si mirific arata!
ApreciazăApreciază
Asa ar trebui sa arate multe prin Bucegi…sa induca ideea ca exista turism si protectia mediului, ca acestea pot merge umar la umar.
ApreciazăApreciază
Când am văzut prima dată acest pod de lemn, m-am gândit la locuinţele lacustre. Parcă la capătul lui ar trebui să fie nişte construcţii suspendate pe piloni. Numai că aici suntem pe munte, în pădure.
Îmi place, e tare frumos podul acesta de lemn, cum merge aşa şerpuind printre copaci, să te tot plimbi pe el ! Nu ştiu cât e şi de comod la mers. E o amenajare şi frumoasă, şi utilă, binevenită pentru vizitarea şi protejarea rezervaţiei, mă întreb cum va rezista în timp.
Legat de drumul asfaltat, în ultima imagine văd un panou cu acelaşi semn de circulaţie care se află şi pe panoul de la intersecţia spre Babele. Acest semn înseamnă „circulaţia interzisă în ambele sensuri” şi se amplasează la intrarea pe drumurile publice pe care accesul vehiculelor este interzis. Mă gândesc că o fi rămas de dinainte de asfaltare, sau poate e valabil şi în prezent, dar nu ştiu până când.
ApreciazăApreciază
Este frumos, interesant sa mergi pe el, evident nu este foarte comod, dar exista totusi o cale de acces care nu dauneaza mediului. Cred ca va rezista bine cativa ani. Da, teoretic pana nu deschid beneficiarii drumul nu este voie nici pe acel drum…dar cine crezi ca poate lua masuri? :))) Drumul este inchis si cu o banda dar primul care ajunge acolo o rupe. Iti dai seama ca numai cei cu jeep-uri fac asta 🙂
ApreciazăApreciază
Ieri, 28 noiembrie 2012, s-au împlinit 23 de ani de la trecerea în nefiinţă a părintelui Arsenie Boca – 28.11.1989. Voi asocia mereu această moarte a părintelui cu evenimentele din decembrie 1989, pentru că sunt întâmplări ce s-au petrecut foarte aproape una de alta. Şi voi asocia mereu figura părintelui cu Sinaia, pentru că aici şi-a petrecut un anumit timp din ultimii ani de viaţă şi aici a murit.
Am văzut că părintele iubea pietrele, mai ales pe cele cu forme interesante. În curtea Metocului de la Sinaia avea o masă din piatră formată dintr-un disc de piatră perfect rotund, natural, aşezat pe nişte picioare din piatră în formă de ou, tot naturale. Şi mai era şi o bancă din piatră în curte. Părintele obişnuia să stea acolo, să mediteze, să se roage.
Personalitatea părintelui Arsenie Boca este uriaşă. S-a scris foarte mult despre el şi probabil se va mai scrie încă mult. Prin scrierile sale, el îl dezvăluie pe Dumnezeu celor care-l citesc.
Despre misiunea sa spirituală, a spus chiar el : „M-am înhămat la carul cu un ideal cam greu, transformarea omului în Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu şi frate al Fiului Său mai mare, însă toate idealurile mari au în ele ceva paralizant, nu te lasă să te ocupi de nimicurile acestei vieţi.”
ApreciazăApreciază
Da, nu am mai scris despre acest lucru, am scris de cateva ori despre parinte…pe mine m-au marcat cartile spuse despre el, apoi o intamplare…pana si Rares este nascut cumva tot sub „influenta sa”. Stii ca spunea, ca el va fi mai de folos oamenilor dupa ce moare. Ceea ce inseamna ca el din timpul vietii stia niste lucruri despre viata si dimensiunile ei. Am o imagine destul de mare cu el in camera, si cred ca se vor mai scrie inca multe despre parintele Arsenie Boca. Despre masa de la Sinaia, din piatra, nu stiam, de fapt nici nu am intrat in acel asezamant, mi se pare ca destul de rar intra barbati acolo…
Multumesc pentru aceste informatii!
ApreciazăApreciază
Odihneasca-se in pace! Cu gandul ca voi ajunge la grota parintelui, am traversat muntii la inceputul toamnei…Din invataturile Sf. Parinte:”Munceste ca si cum nu ai muri niciodata,dar ingrijeste-te de suflet ca si cum ai muri maine”//”Cand dai,la inceput dai din ceea ce ai,mai tarziu din ceea ce esti”…
ApreciazăApreciază
Crisan, poate ca nu ar fi rau acum in postul Craciunului sa initiez un articol despre parintele Arsenie Boca si sa venim cat mai multi cu anumite completari. Uite, de exemplu nu stiam prima expresie. Multumesc!
ApreciazăApreciază
Daca alcatuiesti un articol despre parintele Arsenie Boca,poate ar fi potrivita si „Rugaciunea de dimineata”, pentru care am revenit a doua zi,pe lumina ,la grota din peretele Muchiei Dragusului…
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru sfat, Crisan. Cu ea voi deschide articolul.
ApreciazăApreciază