Era si acesta programat de vreo luna de zile.

Incercand sa castigam ceva timp, am crezut ca e ok sa urcam cu instalatiile de transport pe cablu din Sinaia pana la Cota 2000. Nu am castigat cine stie ce timp pentru ca la 8:30 eram in telecabina Sinaia-Cota 1400 si cum de la Cota 1400 nu mai circula telecabina, am mers la telegondola. Numai ca aceasta avea program cu publicul de la 9:30. Am propus sa urcam repede pe jos pana in Saua Vf. cu Dor ca atunci cand se va deschide pentru public instalatia, noi am fi deja sus. Dar ne-am luat pe acolo la discutii si tot cu telegondola am urcat.

Ne-am mai uitat si la o bufnita cum ataca soareci:

Prindea si apoi se aseza la masa.

Fosta cabana Valea cu Brazi. Sinaia nu mai are nicio cabana montana deschisa… in afara de aceea din Valea Dorului, care cred ca e inchisa totusi vara.

Lacul din Valea Soarelui

Zona de jos a telescaunului din Valea Soarelui… in dreapta, cu sageata rosie se vede o stana. Noi nu am vazut-o decat dupa ce am trecut 🙂 Chiar ne miram ca pe drum ne intalnisem cu un cioban si niste caini.

Aici e momentul in care am vazut stana.

Si se vede si ceva dependinte pe firul vaii Izvorul Dorului, pe acolo fiind si traseu turistic.

Continuam pe drum si pe traseul turistic marcat cu cruce galbena spre lacul Bolboci.

Cantonul Pajistea Alpina

Traversam DJ 713, niste caini ciobanesti aflati in parcare de mai jos au avut o tentativa nefericita de a se apropia.

Aici stateam si ne uitam la stana, in speranta ca vin alti caini ca sa filmam momentul. Ai naibii tocmai acum nu veneau :)))

Continuam si vedem pe dreapta un alt tarc de oi si mai sus o rulota in care dorm ciobanii sau seful ciobanilor. Nici pe aici nu erau nici oi si nici caini.

Claia de Piatra

Valea Tatarului, destinatia zilei

Lemn tras la deal de ciobani, din padure. Asta nu e rau, e chiar bine ca folosesc lemnul cazut sau ca mai taie din picioare, nu e o problema. Astia stau pe munti de 2000 de ani, nu venim noi sa le spunem ca nu e voie sa ia lemn din padure. Cu atat mai mult cu cat nu mai gasesti oameni sa se faca ciobani.

O luam pe traseul vechi, cel cu triunghi rosu, sa mai scurtam… si pe la picioarele noastre vedem tot felul de ciuperci… dar nu am venit sa strangem.

Pe la 11 eram pe la cabana. Observam 2 caiace pe mal si nu ni se pare cine stie ce. Pe lac se spune ca nu ai voie cu barca, dar nu are cine sa te prinda. Bine, cand intri pe acolo, in dreptul cabanei, chiar are cine, ca tot pe acolo iesi. Apoi, o barca/caiac cu vasle nu are cum sa polueze apa.

Daca ai aduce aici 100 de barci cu vasle, ai organiza bine totul, ar fi cea mai tare destinatie din Valea Ialomitei.

Pestisorii cautau coceni de porumb aruncati de turisti.

Bolbociul in apropierea cabanei

Pe baraj

Mastile nu fac parte din decor, le-am acoperit figurile oamenilor ca omul vine sa se relaxeze nu sa se vada in poze pe internet. Nu ca ar fi avut pe acolo cineva vreo masca…

I-am vazut mai tarziu vaslind pe lac 🙂 Am vazut si oameni la gratare dar mi-am vazut de treaba, nu faceau nimic gresit. Pur si simplu autoritatile fiind incapabile de vreo 15 ani sa amenajeze ceva civilizat si avand un partizanat cu smecherii din zona imobiliara, s-au gandit sa limiteze accesul oamenilor la un bun care este al tuturor. Asa ca, Jandarmeria umbla de colo-colo sa amendeze cetatenii.

Una din pesterile din Tataru, pe unde aveam sa trecem mai tarziu.

Urcam spre stana unei cunostinte pentru ca pe acolo trecea traseul nostru; langa stana aveam sa descoperim ca unii faceau gratar. Am incercat sa le pun placa aceea cu daca am lua toti din padure cate o creanga unde am ajunge, ca avem datoria sa protejam cu totii Parcul Natural, am bagat-o si pe aia cu generatiile care vin dupa noi si nu o sa mai gaseasca nimic-nimic. Ma gandeam si la piesa cu gandacul de scoarta, dar mi-am dat seama la timp ca nu are legatura. Terminand traista cu povesti mi-am dat seama ca oamenilor le e prea foame… ca sa ma ia in seama cu prostiile mele!

Noi insa nu aveam timp de gratarele pe care le fac altii care nu respecta „legea” unei primarii sau a alteia si am plecat mai departe. Ce rost avea sa luam si noi lemne din padure ca necivilizatii, sa stam la gratare ca manelistii care au cucerit in slapi muntele 🙂 Mai puneam in pericol si fondul forestier… Asa ca, am facut poze si am plecat; ca nu cumva sa ne vina rau de la prostiile pe care le faceau aia pe gratar; unde mai pui ca mai auzisem si ca gratarul e cancerigen si cum vrem sa traim suficient cat sa vedem cum se duc pe alta lume cei care ne-au condus sau ne conduc, am luat-o repejor din loc. Mai mult de atat, a trebuit sa ne punem mastile pe care le purtam prin buzunare ca sa nu ne vina rau de la miros 🙂 Eh, dar am scapat cu bine. Nu eram nici jandarmi (multumim Cerului pe aceasta cale, ca ne-a ferit de reaua intamplare!) sa legitimam si sa ne punem cu bataia pe acei necivilizati, nici semnal la telefon nu aveam, nu era nimic in favoarea „legii” date de astia care vor dezvoltarea Parcului pentru 1% din cetateni. Acasa, abia am putut adormi pentru ca nu imi dadea pace gandul ca necivilizatii au ars un brat de lemne, din padurea noastra, a tuturor. Ma intreb si acum unde am ajunge daca toti am face la fel… 🙂

Sa fi fost pe acolo cel putin trei echipaje din aceia care apara hotii de oamenii cinstiti, sa-i fi amendat cel putin pentru incontinenta urinara fata de… cum naiba ii zice la ce apara ei pe acolo.

Am continuat traseul accesand si o vale.

Prin afinisuri pline de boabe urcam spre culme, mai pierdem si prin ele vreo jumatate de ora.

Mergem pe traseul marcat cu punct galben pana intersectam zona vaii Tatarului. Aceasta zona e frumoasa tare de tot si am mers ca melcii, sa mai stam, mai un popas, mai o poza…

Purcei, caini dormind la umbra.

Lacul Bolboci

Veneam de undeva de pe o muchie din dreapta.

E de poveste pe aici…

Vechea stana

In padure urmam valea cam jumatate de traseu dupa care ne plictisim si urcam in traseul turistic.

O pestera din Tataru, aceea pozata de la Bolboci. Inca e inchisa si e foarte bine.

Iesim in Cheile Tatarului in ideea de a vedea daca e loc la pensiunea Gura de Rai, la terasa. La fel ca in alte episoade, oamenii stateau la rand la mancare, minim 20 de persoane si multe alte zeci pe la masa. Nu am mai stat, am luat 2 beri Tuborg reci si am plecat spre Pestera. Ideea de traseu era asa: Pestera-Piatra Arsa-Jepii Mari- Busteni.

Undeva in dreapta venea urcusul prin padurea Cocora spre Piatra Arsa. Nu stiu cum se face ca aici am schimbat traseul in urma unei contradictii ivite din senin. Ca daca s-ar folosi telecabina la urcare, Pestera-Babele acela ar ajunge primul in Busteni. Eu nu cred si motivez ca pana se ajunge la cantonul Jepi, celalalt e deja la Babele si coboara direct pe Caraiman in Busteni. Ceea ce inseamna ca acela care coboara pe Jepii Mici va castiga. Cum fiecare era cu varianta lui, ramanea doar de probat. Aici ceasul arata 16:03. Lasam berile in rucsac, nu inainte de a-l determina sa renunte ca pierde banii de doua ori adica si la telecabina. Dar nu a fost sa fie.

Pozand aglomeratia de la statia de telecabina. Intre timp, telecabina urca pe langa mine, pentru ca nu era lume la rand :))) Asa ca avantajul celui aflat cu telecabina era evident. La 16:07 am inceput urcusul, la 16:51 eram la Babele si colegul la cantonul Jepi 🙂 La 18:02 eram in cartierul Silva si apoi la un supermarket sa fac niste cumparaturi, cautam un tort de inghetata etc. Intre timp, cum supermarketul avea un radio de la care se auzea muzica, l-am sunat sa asculte si el, sa-i treaca timpul alfel, fiind in zona Urlatoarea :))

Pe aici e chinul naibii daca nu ai conditie fizica, apa la tine cand sunt zile calde. Nu vorbesc in dreptul meu pentru ca mie mereu mi-a placut pe aici sa urc.

Dar ei? Au urcat cu bicicletele, sunt buni… nu e lucru usor sa impingi bicicleta prin locurile acelea.

Nu au noroc cu cladirea aceasta cei de la APM Prahova.

Privind spre zona canton Jepi-complex Piatra Arsa.

Jepii Mici

La cati oameni erau pe Platou, telecabina a functionat pana tarziu…