Cantonul Jepi sau Cantonul Schiel…tragedia unui loc emblematic din Parcul Natural Bucegi

VA REAMINTESC CA ACEST ARTICOL ESTE DIN ANUL 2011. ACUM, IN 2013, PROBLEMA ESTE CA PRIMARIA DIN BUSTENI IL SCOATE LA LICITATIE, IN LOC SA CEARA SPRIJINUL COMUNITATII LOCALE SAU AL OAMENILOR CE IUBESC BUCEGII. O FI CU DEDICATIE PENTRU CINEVA!

Nu exista localnic sau om de munte care sa nu stie sa-ti arate unde este Şilul. Doar te uiti din Valea Prahovei si-l vezi pe marginea Jepilor Mari.

Nu exista localnic, om de munte, salvamontist sau angajat al statului sa nu zica: „Pacat de cantonul acela!”.

Cand eram mic, priveam spre el ca orice copil nascut la poalele unui munte…in cautarea unui reper. Il consideram o masina mare, un camion, asa se si vede de jos, apoi am trecut de nenumarate ori pe langa el, am fost si in el…

Ce este Cantonul Jepi sau Schiel (Sil)?

O constructie ridicata in anul 1910, la altitudinea de 1960 m, de catre dezvoltatorii economici ai orasului Busteni…fratii Schiel, au fost si primari, si intreprinzatori, care au contribuit la progresul orasului, ei au infiintat scoli, fabrici, gradina zoologica, case de locuit, au ridicat cea mai grandioasa instalatie pe cablu din Europa de Est, un funicular ce avea o lungime de 16 km si traversa Bucegii ajungand in capatul sud-vestic al acestora, in Valea Brateiului. De acolo aduceau material lemnos necesar bunei functionari a Fabricii de Hartie din Busteni, astazi inchisa si in mare parte demolata.

Va dati seama despre ce vorbim? Fratii acestia de origine germana, ca sa nu defriseze padurile din Valea Prahovei, au facut o mega-instalatie ce urca, traversa si cobora Bucegii, aducand lemn din zone situate departe de civilizatie. Asta gandeau niste straini acum 100 de ani.

Si astazi mai sunt stalpii fostului funicular, pe pantele Jepilor Mari…unii au fost taiati si furati pentru a fi dusi la fier vechi. Actualmente cantonul este intr-o stare de degradare totala…Proprietarul? Cunoscuta Romsilva, prin directii si ocoale silvice…

Asta ar fi povestea cantonului! Cu vremuri  demult apuse, tragice…

Terasa prin care daca ai ceva kg in plus te poti duce 🙂

Anul acesta am cerut Ministerului Mediului si acelei regii  sa ma lase sa refac cantonul, in baza unui contract si a unei chirii lunare. Dovedindu-le in ultimii ani ca eu pot face de unul singur pentru Bucegi mai mult decat pot face ei toti la un loc, probabil s-au speriat :)))

Cantonul Jepi

Am revenit cu mai multe adrese, ei au inventat nu stiu ce alt proprietar, o cedare catre nu stiu cine…nimic adevarat, cantonul este in aceeasi stare, unicul detinator Romsilva.

Motiv pentru care, am cateva luni la dispozitie sa planific in detaliu cateva lucruri, in paralel cu cereri in fiecare luna catre Minister si Romsilva.

Toata tencuiala trebuie indepartata

Am o idee, am impartasit-o altor oameni de munte, prietenilor cu care merg la maratoane, celor care au cluburi montane. In primavara, voi alege o zi…atunci vom da startul campaniei „Ocupati Silul”  sau  „Refaceti Silul”, ma mai gandesc la titlu.

Asta este la subsol, unde oricine poate arunca gunoaiele in interior pe unde a fost o fereastra

Ne strangem intr-un week-end vreo doua sute de localnici si oameni de munte, unele materiale vor fi aduse cu o masina, altele le vom transporta noi, punem corturile, si intr-o zi scoatem totul afara, demolam acoperisul si tencuiala, scoatem lemnul putrezit al terasei, a doua zi refacem cat se poate…apoi mai sunt si alte week-end-uri.

Gunoaie cat cuprinde…

Cei care vor reface acoperisul si tencuiala vor lucra fara pretentii, sunt prieteni din copilarie… mai sunt oameni de afaceri care au subscris ideii, mai vorbesc cu un primar…vin si oameni angajati in domeniul mediului, mai sunt si jandarmi, daca au minte vin si cei de la Ocolul Silvic… nu o sa vedeti pentru atatea persoane si pentru un astfel de lucru ca se aplica legea. In cel mai rau caz imi vor da mie o amenda…pe care o voi plati cand voi strange suma in monede de 5 bani! Apoi, oricine a participat, va veni de cate ori va dori la cel canton, fara a plati vreodata… e logic asta! Ce se face este pentru cei care iubesc muntele si locurile acestuia!

Cui ii este teama nu va veni, simplu!

Valea Prahovei vazuta de la Canton…eu locuiesc perpendicular 🙂

De la Complexul Piatra Arsa spre Cantonul Jepi

Odata, vom da noi si ceata asta la o parte sau va pleca ea de buna-voie 😉

„Marsul” spre Podu cu Flori

Dupa cateva zile de „las-o mai usor si mai astampara-te” am evadat 🙂 De fapt cum se produse evadarea? Simulam eu ca sunt din asta care tace, asculta si executa, deloc incantat, mai trebuia sa plimb vreun catel in lesa, sa dau buna ziua la alti bipezi cu patrupezi, sa ne mai intrebam ce mai facem, politica si meciuri…si gata ala eram, cosmarul din visele mele.

Nu m-as vedea „executand” astfel activitati, „cuţu-cuţu” prin parc, ce naiba doar nu am iesit la pensie.

Linistea a trecut si a venit furtuna. Intr-o seara inainte de somn ma rugam eu…radeti care vreti, „ba saracul, e pierdut, nu? 😉 ” Ce imi place sa fiu pierdut pentru unii, si sa ma regasesc eu …asa, si nu mai stiu eu ce ma rugam, in sfarsit mi-a venit ideea dintr-o data sa merg la Podu cu Flori, un munte. De ce acolo si nu in alta parte nu stiu…

Am incercat sa aleg alt traseu, dar parca ma tragea ceva spre muntele asta. Asa ca am pornit…”pana aici, e aproape, vin repede”. Da’ de unde, dus-intors sunt zeci de kilometri. Prietenii cu alte treburi, nu i-am sunat pe toti ca m-a enervat unul, cica sa-l sun eu dimineata ca el nu se poate trezi. Rol de ceas desteptator nu mai aveam…

Si am plecat eu tiptil, repede, singur…ca doar merg pe Bucegi de mic copil, singur este impropriu spus, ca nu ma avantam in teren necunoscut.

Ajung in Sinaia si urc pe Aleea Pelesului. Pe la 8:13 eram langa castelul Peles. Nimeni prin zona. Continui mai departe pe drumul auto spre Stana Regala.

Drumul regal

Apoi pe drumul vechi al Cotei am ajuns si la Schitul Sf Ana, destul de repede, cam in 20 minute

Jos, statia de telecabina de la Cota 1400, de la Peles pana aici circa o ora

Cota 2000, cabana Miorita, refugiul salvamont…vedere de la Vf. cu Dor. Tot urcam eu pe partia Drumul de Vara cand m-am plictisit si am zis sa urc spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor. Un om normal mergea frumusel pe poteca turistica spre Lacul Bolboci, ce cobora…

Dar am urcat eu pe varf, sa fiu sus, sa masor orizontul…este o distanta de cam de aici si pana acolo

Si am pornit peste culmile inierbate, prelungirile varfului, care cand coboara, cand urca…o placere sa-ti sucesti picioarele prin musuroaiele acestea acoperite cu iarba 🙂

Pe langa paraul Izvorul Dorului, o albie seaca de fapt in aceasta perioada, am zarit si increngatura asta, s-a uscat bietul copac, nici el nu mai stia ce „brat” sa mai foloseasca.

Valea Izvorul Dorului

Dupa ce am trecut albia fara apa si am urcat o panta, a mai urmat una, a unui afluent, care avea apa

Si in sfarsit, dupa rataciri prin pajisti, am ajuns si in traseul turistic…se vede si muntele acela frumos, Podu cu Flori

Apoi am intrat in padure…ca o curiozitate din Sinaia si pana la lacul Bolboci, nu era tipenie de om, doar vreo 10 ulii ce zburau in toate directiile, in rest liniste

Padurea are un sol acoperit cu muschi, un covor original

O sa va spun eu, odata, si povestea marcajului acesta. Nu este cel spre lacul Bolboci. Marcajul turistic este cruce galbena. Triunghiul rosu este cu totul alt traseu, mult mai lung si pitoresc. Dar astia, care au remarcat traseele turistice din zona damboviteana, l-au ras de pe copaci. A mai scapat ici-colo cate un marcaj.

Daca nu stiau nimic despre turism sau mediu, l-au sters, astia nu sunt buni nici la strans gunoaie, ca nici pe acelea nu le cunosc. Sunt zero pe toata linia, si cu oameni din acestia face Consiliul Judetean Dambovita dezvoltare turistica durabila. Ce poveste idioata, nu le-ar fi rusine…

Fundatia unui stalp de la fostul funicular ce pleca din Busteni traversa Platoul Bucegi si ajungea in Valea Bratei, acum 100 de ani

Si muntele ce strajuieste lacul…dar mai este pana la el

Cabana Bolboci…cum m-am uitat la lac mi-am si amintit de plimbarea cu barca, plimbare superba dar aducatoare de multe probleme

Asta este probabil ca sa nu se supere pestii. Daca stationez oare pun presiune pe baraj sau ce? Ce idiotenii, niciodata nu as respecta asa ceva…

Asta e cabana Podu cu Flori, a Consiliului Judetean Dambovita. De cand ma stiu nu am vazut un mai prost amplasament ca al acestei constructii.

Au bagat cabana sub o rapa, apoi au tot facut terase ca venea pamantul peste ei, au cerut bani pentru stabilizarea versantului, culmea este ca Ministerul Turismului le-a dat imediat…trebuia le dea una peste ceafa, cine naiba i-a pus sa faca cabana acolo?!

Eu v-am mai zis: ca un proiect sa se aplice in Bucegi el trebuie sa indeplineasca o conditie elementara… SA COSTE!

Daca nu costa nu e bun! Sa fie cat mai multi bani ca de cheltuit sunt destui priceputi. Daca pe niste marcaje prost executate, un indicator si niste bare metalice s-a platit peste un miliard lei vechi, ce sa mai vorbim de cabanele de acest tip unde s-au investit foarte multe miliarde lei vechi, banii prostilor de rand, buni doar sa voteze si apoi sa taca.

Continuand pe drumul spre platoul de la Podu cu Flori

La un moment dat o explozie a zguduit imprejurimile, a spart linistea. Se dinamita in cariera de la muntele Lespezi. Cred ca daca mai vietuieste ceva prin padurile din fata atunci fie este surd, fie nu mai are niciun fir de par pe el.

Si asta e Podu cu Flori, odinioara erau multe flori. Prin anii ’80 aici s-a inceput o exploatare de piatra, necesara ridicarii barajului de la Bolboci

Este superb lacul…dupa circa 4 ore si vreo 25 minute  de la Castelul Peles am ajuns si la tinta traseului. Asa ca distanta, pana la Cota 1400 sunt circa 5 km, pana la Vf. cu Dor alti 5, de la varf pana la lac sunt sigur vreo 10 km, de la lac si pana la drumul ce urca spre Pod mai sunt 2 km, drumul spre Pod are si el 4 km si ceva, deci aproximativ 25 km, poate sunt chiar mai multi…

Si asta era motivul pentru care nu stiam eu de ce nu puteam sta linistit. Toata crema silviculturii romanesti era la acest punct panoramic. Acum sosise si momentul sa ma intalnesc cu directorul Parcului care era prezent printre silvicultorii de cariera. Am dat mana dupa doi ani, am discutat una-alta si asta a fost. Probabil s-a mirat cum ajunsesem pana acolo, exact in acel moment…daca-i ziceam ca asa trebuia sa fie, oare ce-ar fi inteles…

Daca nu vorbea dumnealui primul cu mine, eu cat de…sunt, nu cred ca as fi facut-o. Dar e bine ca dansul e mai matur 🙂

Stiu ca e cineva din domeniul mediului caruia fotografia i spune ceva, dar stati linistit, nu e cazul sa fac si chestia asta 😉

Cum arata lacul, de vis!…cred ca, daca citesti postul asta si stiu ca o faci, ar trebui sa pregatesti barca. Mergem in plina zi, ce poate sa se intample 😉

Lacul se formeaza de la iesirea Ialomitei din Cheile Tatarului

Trebuie sa pun si eu un panou „Cu placere!”

De la lac am mers spre Padina pe drumul acela lung, nimeni nici pe acest drum, acum doar in week-end mai vine cineva. De la Padina am mers spre manastirea Pestera Ialomitei dupa care am urcat la Babele pentru a cobori in Busteni

Cabana Babele

Jos, se vede Busteniul. Este cam abrupt traseul pe Jepii Mici dar ajungi mai repede decat pe altele, in oras. Pe la ora 18 si 15 eram prin cartierul Silva.

Locuri cu rezonanta din Bucegi (I)

Cladirea Refugiului Salvamont Rasnov…din cele aflate tot cabanierul de la Malaiesti o administreaza intrucat echipa salvamont ar fi fost restransa la un nr. foarte mic de persoane

Primele raze la Cascada Urlatoarea

Stalpii funicularului ce acum 100 de ani traversa Platoul Bucegilor

Cantonul Jepi, ridicat in 1910, este astazi in paragina

Aspecte de la acest canton

Gunoaie in interior

Noi amenajari la cabana Valea cu Brazi, multi urmaresc ce fel de turism va desfasura noul proprietar

Si asa aratau Bucegii acum de dimineata:

Codul galben pe Bucegi a venit cu o zi mai tarziu

Meteorologii cand dau cate o prognoza au dreptate cam 50-60% 🙂

Alaltaieri, pe multi oameni de munte i-am auzit cum comentau vremea, „ca de azi e cod galben”, „ca vin vijelii”…nu au mai facut nimic, si-au oprit treburile pe munte. Ca urmare a avertismentului de cod galben nici turistii nu s-au inghesuit sa ajunga prin Valea Prahovei cu atat mai putin pe Bucegi.

In vederea desfasurarii unui turism normal se impune crearea unui serviciu meteo local, care sa anunte in timp util unitatile turistice si administratiile locale cand vine cate o ploaie puternica.

La tv au spus de 70 l/mp la munte, dar o treime din tara este acoperita de munte asa ca s-ar putea sa cada o astfel de cantitate in Bucegi sau nu.  Oricum in aceste zile a plouat foarte putin, cu mult sub limita vehiculata.

In ziua cand era cod galben trebuia sa merg pe munte, daca trebuia inseamna ca trebuia…am urcat pe traseul de pe Jepii Mari

Mai sus de Cascada Urlatoarea este un izvor amenajat acum 100 de ani. Berbecii care au lucrat la strangerea tuturor izvoarelor intr-o captare, acum 1-2 ani au incercat sa-l strice. Era insa prea rezistente cimentul si teava din imagine asa ca au spart ce au putut, au strambat teava, si au plecat…asta fiind o poveste despre cum sa fii idiot in Parcul Natural Bucegi. Izvorul a fost amenajat de mesterii germani acum circa 100 de ani cand se construia funicularul ce pleca din Busteni peste Platoul Bucegilor. Asadar un lucru bine facut daca ei nu au reusit sa-l strice…

Vf. Claia Mare

Un plafon de nori deasupra Caraimanului,..undeva mai in dreapta dar departe muntele Postavaru aidoma unui „vulcan”

Jos, o parte din orasul Busteni, apoi am pierdut ceva timp ca sa-i culeg o sacosa de ciuperci unui prieten, erau foarte multe…

In fata panta care urca Vf. Furnica, mie mereu imi place sa o urc, de data asta am fost mai lent, poate dupa alergatura de cu o zi inainte 🙂 Fiind „cod galben” noi nu am intalnit pe nimeni pe traseu :))

Dupa 13 minute, adica mult timp, urcasem panta apoi pe jos pana in Sinaia

Ieri in schimb, iar am urcat pe munte, un traseu usor, apoi am scurtat programul de lucru pana la 13 🙂

Asa a fost vremea ieri, ceata, burnita, dar nu ploi de intensitate sau vijelii

Azi insa Bucegii sunt ascunsi de un plafon noros, este o vreme inchisa desi potrivit prognozei codul galben se incheie azi. Poate maine sau luni instabilitatea sa dispara si sa apara soarele…

Traseu „in fuga” pe Bucegi…si doua ploi in acelasi timp, in locuri diferite!

Sunt cativa amici cu care am programat diverse lucruri la timpul viitor. Acum, nu pot spune cand va veni acel timp, am foarte putin timp liber in urmatoarele 5 zile. Trebuie sa fac ultimele verificari la lucrarea unei cunostinte pentru facultate, un hobby personal putin cunoscut  este sculptura si realizarea unor forme din lemn, multe chestii aflate prin Valea Prahovei si Bucegi sunt realizate personal, mai multe detalii nu dau ca nu vreau 🙂 , mai este job-ul cu ale lui obligatii, apoi mai sunt implicat in niste treburi cu ceaiuri, cantitati mari, pentru exemplu in august trebuie sa dau baxuri intregi cu ceai din 12 plante…unele trebuie culese doar acum, si multe altele, proiecte, antrenamente pentru maratonul Bucegilor, bine ca am gasit sponsori pentru acest lucru si am scapat de o grija mare…s.a.m.d.

Un aspect de ieri cand duceam cele din imagine la un loc pe care l-am amenajat in diverse scopuri, apoi mi-a mai luat mai bine de 30 de minute sa fac curat 🙂

Si am plecat azi pe un traseu, chiar daca era destul de tarziu pentru o drumetie montana…fiindca mi-am propus sa si alerg pe unele portiuni.

Am trecut de cascada Urlatoarea unde erau cativa turisti, cred ca 7-8 persoane, am urcat apoi pe traseul turistic pe Jepii Mari…evident nimeni pe poteca. Inainte de trecerea Vaii Urlatoarea Mica am vazut pe cineva in fata, curand l-am ajuns pe profesorul de fizica Ciobotaru din Busteni. Plecase incet spre Complexul de la Piatra Arsa, bine echipat, asculta Mozart la casti, mai fluiera din cand in cand…dupa 10 minute de discutii despre cunostinte, unde mergeam etc. ne-am despartit, dansul dorind sa mearga mai incet, cred ca intentiona sa doarma la Piatra Arsa.

Prefer zgomotele si soaptele naturii oricarui Mozart, spunea dansul ca el fluiera din cand in cand pentru ca i-a zis un salvamontist ca ursul cand aude fluierat fuge…mai sa fie :))) Este bine ca la varsta lui profesorul merge pe carari montane.

Punctul „La Belvedere” denumit astfel de montaniarzii din Poiana Tapului

Punctul „La Mese”. In imagine fostul stalp al funicularului functional acum 100 de ani si zapada pe Valea Urlatorii Mici, in partea superioara a acesteia.

Punctul „La Scari” din Saua Urlatorilor, in dreapta Valea Urlatoarea Mare si o parte din cartierele Poiana Tapului si Piatra Arsa ale orasului Busteni

Pe terasa Cantonului Schiell, cateva poze, niste discutii la telefon, cand privesc atent spre ceilalti munti ce marginesc Valea Prahovei, vad ceva interesant:

O ploaie in desfasurare…nu mi-a luat mult ca sa imi dau seama ca vine si spre Bucegi, asa ca am plecat din zona cantonului Schiell, era 13:37

Dupa cateva minute ma uit inapoi…nu departe erau norul si ploaia

Si am luat distanta, ploaia intre timp se ducea spre Babele

Parea ca vremea se indreapta dar…Spre Valea Rea din muntii Baiului se vedea o alta ploaie…asadar dinspre Babele se auzeau tunete si se vedea cum ploua, iar o alta ploaie era in desfasurare la Sinaia. Intre aceste doua zone era vreme buna.

Si venea si aceasta ploaie destul de repede 🙂

Intr-un minut era peste Sinaia

Sub Cota 2000

Putin mai jos Cota 1500. In cateva minute eram la Cota 1400, deci o ora de la Cantonul Schiell. Daca nu abordam Drumul de Vara ci coborarea pe Carp eram mai devreme la Cota 1400. In fata se vad aceiasi munti unde  mai devreme era ploaie…asadar in cateva minute vine ploaia si pleaca la fel de repede.

Numai ca, pe la ora 16 era un intreg plafon de nori negri deasupra Vaii Rele si ploaia a cazut si in Sinaia si in Busteni, pentru circa o ora.

Probabil in week-end, depinde timp, de alte treburi o sa incerc sa ajung din Sinaia prin Saua Dichiului la Cota 2000, in circa 2-3 ore.


SIGURANTA PE INSTALATIILE DE TRANSPORT PE CABLU

Acum doua zile, au ramas zeci de turisti blocati in telescaunul de la Predeal, si au inghetat in acea instalatie o perioada de timp…unii zic o ora altii doua ore, insa oricum ar fi oamenii au tremurat si de frica si de frig!

Este suprinzator ca a iesit stirea aceasta la nivel national, intrucat o regasim prin ziare si am vazut detalii si la TV. Motivul ar fi ca la Predeal nu exista aceiasi „atmosfera” ca in alte statiuni invecinate!

Cati au vazut stiri in media locala cu telescaunul din Valea Dorului, probabil cel mai vechi din Romania, -si care a avut in ultimul an o serie de probleme, nu aduc vorba de cele de anul acesta-?! Nimeni insa nu are curaj dintre reprezentantii mass-mediei locale sa faca poze, sa filmeze, sa realizeze o stire despre acest lucru!

Anul trecut am ridicat o problema: in sarcina carei persoane cade obligatia de a trage bara de protectie la telescaune, a angajatilor instalatiei sau a turistului, deoarece nicaieri nu apar precizari in acest sens! Cand a aparut articolul meu pe aceasta tema intr-un ziar local, a sarit multa lume in sus! Nu ca s-a comenteze daca este bine sau nu ci ca sa fiu dat afara de la acel ziar, pentru ca este o intrebare incomoda!

Din experienta proprie pot spune ca nu exista decat un slab interes cand vine vorba de siguranta turistilor…daca se spune ca „s-a ars motorul” , „e vant puternic”, „s-a stricat panoul” si se cauta diverse cauze independent de vointa unora, este limpede ca orice se va intampla va fi consecinta unui „regretabil accident”!

Daca ne referim la proiectele sinaiene de dezvoltare a domeniului schiabil, atunci se pune intrebarea, de ce nu se face un proiect ca sa se schimbe acea vechitura de telescaun din Valea Dorului? Nu stiu cum poti sa dezvolti turismul creand partii si instalatii moderne in jurul unui amalgam de fier si lemn, existent de zeci de ani!

Iar telecabinele sunt vechi incat ar trebui efectuate modernizari! Parerea mea, peste vreo 10 ani stalpii de la telecabina vor ramane pe munte la fel cum au ramas stalpii de la funicularul Busteni-Valea Ialomitei!

Intre timp, pana se va gandi cineva si la turismul real cu investitiile necesare, sa ne bucuram de zapada de pe partiile din Valea Superioara a Prahovei, deoarece se schiaza foarte bine pe cea mai mare parte dintre acestea!

LOCUL PREFERAT, RETRAS, TOCMAI BUN PENTRU ANUMITE „DEZBATERI IN BUCEGI”!