Traseu cu bicicleta: Busteni – Chitila – Bucuresti – Manastirea Comana – Giurgiu – Ruse – Giurgiu – Calugareni – Singureni – Biserica de la Draganescu – Bragadiru – Bucuresti Nord

Ca in orice astfel de deplasare, trebuie sa existe un plan si niste reguli. Nu mergem nici prea repede dar nici prea incet, nici pentru performanta, nici sa nu te mai misti cateva zile din cauza febrei musculare. Ideea e alta. Luni e zi lucratoare deci, fiecare merge la serviciu. Daca te duci obosit…

Am avut castig de cauza cand am zis ca este evident ca ajungem cu bicicleta intr-o zi pana la Dunare, respectiv Giurgiu. Si ca nu are rost sa plecam cu dimineata in cap pe DN 1 pana la Ploiesti si de acolo prin niste sate si comune spre Bucuresti. Mai bine mergem cu trenul pana la Bucuresti. Pana la urma, stabilim sa coboram in Chitila si cine vrea sa o ia prin Bucuresti iar cine nu vrea, sa o ia pe langa Bucuresti 🙂 Erau nu stiu ce forturi pe acolo.  Oricum, de pe timpul lui Carol I.

Eu aleg traversarea Capitalei, ca sa vad cam cat dureaza cu bicicleta. La 9:30 coboram in Chitila. Bucurestiul destul de liber, cum era de asteptat.

Prin soseaua Giurgiului am iesit din Bucuresti, urmand sa ne intalnim prin localitatea Jilava. Cam o ora a durat traversarea Bucurestiului, mers destul de lejer.

Asteptarea poate fi placuta.

Pornim spre Giurgiu in sfarsit. Dar nu direct, ci cu ocolire pe la Comana. Altfel, am fi ajuns prea repede.

Oameni la scaldat in raul Arges.

De manastirea aceasta nu am auzit.

Trecem si Neajlovul. Pana la urma, in timpul excursiei, l-am trecut de 3 ori prin puncte diferite.

Neajlov

Manastirea Comana este foarte aproape de intrarea in localitatea cu acelasi nume.

Cred ca am stat o ora cel putin la aceasta manastire. Sunt multe chestii de vazut… am mai si cumparat diverse. Fata de alte manastiri, aici mi s-a parut cel mai scump loc 😉

Un obiectiv ce trebuie vizitat este Mausoleul Eroilor, realizat din initiativa Reginei Maria si a istoricului Nicolae Iorga, In acesta se gasesc osemintele unor ostasi cazuti in 1916, in lupta de la Neajlov. Societatea „Cultul Eroilor” a inceput constructia mausoleului in anul 1926 si a finalizat-o in anul 1932.

Pana la mausoleu sunt niste tunulete expuse:

In mausoleu. In fata, se observa fixat in podea, un suport din lemn. Pe acolo te uiti in cripta cu oseminte si vezi asa:

Sunt 516 eroi romani neidentificati plus 4 identificati, 13 germani, 51 de bulgari, 31 de turci; dintre straini nu e niciunul identificat. Alte surse spun de 416 eroi romani iar o statistica din 1943 arata ca, de fapt, aici sunt osemintele a 762 de soldati de diferite nationalitati.

In spatele bisericii este si un mic spatiu muzeal:

Cronologie

In biserica

Aici au fost aduse osemintele domnitorilor Radu Serban si Nicolae Patrascu , in 1640 sau 1641, in vremea domniei lui Matei Basarab, de catre Anca, sotia lui Nicolae Patrascu si de catre Elina, sotia lui Radu Serban. Interesant este faptul ca Radu Serban, continuator al politicii lui Mihai Viteazul nu prea il agrea pe Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai Viteazul. In anul 1609, Radu Serban chiar il insemneaza la nas, practica obisnuita in acele timpuri, prin care se anula dreptul la domnie. In anul urmator insa, cei doi se impaca si fiica lui Radu Serban, Anca, se casatoreste cu Nicolae Patrascu. Destinul a facut ca amandoi domnitorii sa se regaseasca la Comana.

Elina Cantacuzino, fiica lui Radu Serban si nu sotia, casatorita cu marele postelnic Constantin Cantacuzino, il va inmormanta in anul 1667, la Comana pe fiul ei mai mare, spatarul Draghici Cantacuzino, primul ctitor al schitului Lespezi de la Posada.

Piatra tombala care se spune ca acopera trei morminte.

In perioada 1970-1971, arheologii Lia si Adrian Batrana, au descoperit in apropierea pronaosului bisericii ridicate in vremea lui Vlad Tepes, osemintele unui barbat care prezenta semnele decapitarii. In jurul sau erau monede din vremea lui Tepes. De atunci, se crede ca Vlad Tepes a fost inmormantat la Comana, ca acelea sunt chiar osemintele sale.

La aceasta manastire au fost de-a lungul timpului mai multe persoane ingropate insa, nu se mai stie exact unde a fost fiecare. In muzeu, mai sunt resturi de placi ce acopereau in trecut diferite locuri de veci. Biserica a fost refacuta din temelii in anul 1854 astfel ca… nu cred ca e sigur ce mai acopera piatra de mormant din imagine. Poate este doar piatra de mormant si atat.

Unele surse dau ca pierdut mormantul lui Nicoale Patrascu de la momentul 1854, acreditandu-se ideea ca totul a fost distrus de calugarii greci.

Totusi, in mormantul comun al lui Radu Serban si al nepotului sau Draghici, a mai ajuns si fiul lui Draghici, pe nume Constantin. Piatra de pe mormantul comun, existenta si azi, a fost pusa de catre un alt fiu al lui Draghici, vornicul Serban Cantacuzino (nu voievodul). Nici mormantul acestuia din urma (d.1709), nu se mai stie unde a fost.

Manastirea mai are si o alee amenajata spre Neajlov, amenajata cu banci si cruci de piatra pe margine.

Intre manastire si apa

De aici am plecat prin padurea Comana spre comuna Mihai Bravu:

Multe lanuri de grau, floarea soarelui, porumb pe tot parcursul acestei excursii. In multe locuri  incepusera treaba la grau…

Apropo de familia Cantacuzinilor, in timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688), frate cu Draghici Cantacuzino dar si cu Mihail Cantacuzino (ctitorul manastirii Sinaia), a fost introdus in Tara Romaneasca, porumbul. Deci „mamaligarii” apar pe la 1700 :))

Mergem conform planului  pana la gara Mihai Bravu dorind sa continuam si mai departe, sa intersectam drumul dintre Giurgiu si Oltenita. Dupa gara, vreo 7 km mergem pe un drum plin de gropi, un cosmar pentru masini. Abia eviti cat de cat cu bicicleta nenumarate cratere. De altfel, nu am intalnit decat un apicultor, cu o rabla de Dacie, ce tot ducea apa la sutele de stupi risipite prin intinderile nesfarsite 🙂

Tot pe acolo am si facut poze si filmari la sute de fluturi albastri (Pollyommatus icarus, fam. Lycaenidae), cunoscuti sub diverse denumiri populare, din care cea mai frumoasa pare a fi… fluturasul cerului.

Pe circa 100 de metri din acel drum, zburau o multime de fluturi. Si pe aici am stat 20 minute.

Drumul si raza calauzitoare 🙂

In cele din urma, am iesit in drumul national, la 25 km distanta de Giurgiu, langa un panou pe care scria ca drumul pe care venisem este in reparatii 🙂 Nu era miscat pe acolo nimic 🙂

Cum ramasesem in urma, avand un mers prin care ma puteam opri oriunde, vad o terasa si ma opresc la un Pepsi. Din vorba in vorba, aud de la un localnic de o cruce frumoasa, din piatra, langa o biserica… asa ca, hai pana acolo:

Este scrisa pe toate partile. Nu am gasit undeva ca ar fi monument istoric, fiind evident ca se impune acest lucru.

Departe, se vedea Giurgiu. Timpul final, dupa plan, ar fi trebuit sa fie ora 19 dar era clar ca ajungeam cu o ora mai devreme.

Am ajuns in oras la 17:40.

Statuia lui Mihai Viteazul

Ne-am grabit sa ne cazam, la o locatie aleasa prin Booking si care ne oferea si spatiu pentru biciclete. Pe noi asta ne interesa si sa aiba paturi si dus 🙂 Nu sa fie cine stie ce.

Nici nu am deschis fereastra ca sa nu intre tantarii. In cursul noptii, mi-am dat seama ca acestia zumzaiau teleghidati prin camera :))

Dupa instalare, baie, am plecat in port, sa mancam…

Turnul Ceasornicului

Prin Giurgiu nu am mers pe la obiective ca le stiam si am mai fost pe la ele, inclusiv la ruinele cetatii. Nu are rost sa mai spun cate insecte innaripate erau la tot pasul din Comana si pana in Giurgiu: gaze, muste, nu stiu cate feluri de tantari, „tigrii de platan” etc. Oricum, Giurgiu e foarte frumos ca oras si animat in perioada vacantelor.

Vine noaptea, zic eu ca e mai bine sa stau in camera cu Matrix, crezandu-l mai sanatos 🙂 Ce este drept, in timpul traseului spre Giurgiu, il mai vedeam disparand destul de repede din peisaj, adica il mai revedeam dupa niste kilometri, de regula asteptand la mica distanta sau in apropiere de cate o terasa. Cand ii era sete, o lua inainte la o bere rece :)))

Pe intuneric, ii spun ca am impresia ca sunt tantari prin camera. El: „Ce ai ma’, ca nu am deschis geamul”. Eu: „Poate au intrat si ei pe usa, o data cu noi”. El: „Ti se pare”. Undeva, la 1 noaptea, il aud bubuind prin camera dupa tantari, bombanind ca eu dorm bustean, ca nu am treaba cu tantarii. De regula, eram primul atacat de tantari dar de data asta nu se intampla nimic. Dimineata mi-am mirosit pielea si mi-a picat fisa. Cand am facut dus, imi luasem doar samponul meu, gelul fiind printre haine, nu l-am gasit atunci cand imi trebuia, folosind astfel sapunul hotelului. Deci, sapunul era secretul, in mod sigur.

Dispare Matrix la baie la 1 noaptea si se lasa linistea. Somn! Urmatoarea serie de zgomote a fost pe la 4 dimineata. Iesea Matrix de la baie :))) Dormise in apa, in cada, din cauza tantarilor :)) Ii dau cu „fir-ai al naibii de nebun” :)) si adorm la loc, mi-era prea somn ca sa rad. Am recuperat mai tarziu, cand l-am gasit instalat la o terasa :))

Pe la 6 dimineata, trezirea e data din nou. Dar de data aceasta de unul care se plimba cu avionul pe deasupra orasului. Imprastia nu stiu ce substante impotriva insectelor. Omul cu acel avion trezea pe oricine. Nu se mai auzeau cainii in Giurgiu, se auzea motorul aluia… trezind cetatenii duminica, la 6 dimineata :))

Cum seara vorbisem ca de dimineata mergem la o cafea in Ruse, am strans si am plecat spre vama. Apuc sa-i zic lui Matrix, ca pe acolo nu tine figura cu terasele, ca nu am roaming-ul activat, ca daca o ia aiurea, e pe cont propriu.

Cum ne astepta pe noi Ruse :))

La podul metalic recomand ceva: pe una din partile acestui pod este loc sa mergi cu bicicleta in voie. Pe cealalta este o tubulatura si e greu. Dar nu conteaza sensul, cand nu sunt masini sau e coloana, te poti duce pe partea mai lata. In acest fel, este mult mai safe decat pe langa masini. Tirurile trec foarte aproape de tine. Si, in principal, cine sta mult pe la vama nu prea are rabdare, tu cu bicicleta ii mai si incomodezi. Am avut noroc ca am prins doar 2 tiruri la intoarcere pe pod.

Luam primul bulevard la dreapta ca sa nu traversam tot orasul. Acesta te duce direct in centru, ruland pe un drum cunoscut de alta data. Cred ca sunt 5 km din vama pana in centru.

Primaria

Monumentul Libertatii

Leul rupand lantul robiei

Primii clienti ai terasei de langa cladirea teatrului „Sava Ogneanov”. Aici parca era si mai rau ca la noi, aerul era plin de mici zburatoare.

Dupa 2 ore de stat pe teritoriu bulgaresc, o luam inapoi spre Giurgiu.

Stop pentru poze. Am trecut prin punctele de control repede si mergem la locul planificat de intalnire… Kaufland din Giurgiu. Planul pe mai departe cuprindea si trecerea pe la biserica din Draganescu, pictata de parintele Arsenie Boca si, poate, depasirea capitalei ca sa ajungem la gara Buftea.

Luam masa de dimineata la o terasa tot in Giurgiu apoi usor spre Uzunu-Crucea de Piatra-Calugareni.

Izvorul de la Daia, pe langa care trecusem venind dinspre Oltenita, acum urma sa mergem direct spre Bucuresti. Cel putin pana la Calugareni.

Tot inainte

Cu o zi inainte, am surprins in traseul nostru peste 10 nunti, mirese, nuntasi, miri, lautari, masini, limuzine etc… Cea mai interesanta intalnire a fost intr-un sat, unde am vazut in fruntea unui alai compus din oameni care mergeau pe jos si masini in spatele lor, o fata.  Initial, eu am crezut ca merg in urma vreunui decedat. Costumatiile insa, pe masura ce ne apropiam de oameni, nu erau potrivite unui moment funerar. Cum ziceam, acest alai era condus de o fata imbracata intr-o rochie superba, de culoare mov, care… tinea o oglinda mare in brate. Pe fundal, cineva tot din grup, batea tobele ca la razboi :))

Una din crucile de piatra ale localitatii Crucea de Piatra

In fata primariei din Calugareni

Si aici am stat la un popas.

Din localitate, am parasit drumul national pentru a trece prin niste comune, urmand sa iesim in alt drum national. Mai exact pe acest traseu: Singureni-Iepuresti-Stalpu-Mihailesti-Draganescu. Un traseu foarte pitoresc…

Lantul rupt, libertatea adusa peste Carpati

Monumentele si mesajele de acum 100 de ani sunt inegalabile. Nu mai avem artisti care sa faca asa ceva. Sau, poate ca mai avem, dar nu castiga lucrarile…

4 berze si multe vrabii care isi facusera cuiburile… sub cuibul mare al berzelor.

Padurea dinspre Iepuresti iar a fost o traversare frumoasa, zona aceasta dintre drumuri nationale fiind foarte faina pentru biciclete.

In Mihailesti, popasul de pranz si pana la biserica din Draganescu am mai facut 15 minute.

Si pe aici am stat vreo 40 de minute.

Biserica

Argesul oprit in barajul de la Mihailesti

Ne-am intors in Mihailesti si ne-am oprit pe baraj. Unele persoane erau la plaja, altele inotau… eu am vazut un peste mare mort 🙂

Fiind foarte cald, in Bragadiru am stabilit sa mergem direct spre Bucuresti, la gara, sa nu mai ocolim capitala.

Catedrala

Gara de Nord. Mai aveam 45 de minute pana la trenul de 18:05 care ajunge in Busteni la 20:40.

Luam bilete de la casa RegioCalatori. A durat 1 minut de persoana+bicicleta.

Cand am plecat din Busteni, am zis sa alegem tot un tren al operatorului privat care era la 6 dimineata in Busteni, dar nefiind unanimitate pentru o ora asa de matinala, s-a convenit sa luam trenul de 7, al C.F.R. ca si acesta are vagon de biciclete. Plus ca oprea in Chitila, iar cel particular in Buftea. In fine, zic.

Vineri dupa-amiaza, ma gandesc sa-mi iau biletele pentru a doua zi. La casa de bilete, o doamna imi spune ca ea da numai bilete pentru Regio si Interegio. Ii spun ca trenul are in compunere vagon de biciclete dar ea imi spune ca din tren trebuie sa iau bilet pentru bicicleta 🙂 Eu ii spun ca biletele pentru biciclete se iau de la casele de bilete, ea ca nu e adevarat.

Iau nr. C.F.R-ului pentru relatii cu publicul si sun acolo. Mi se spune ca de la casa de bilete trebuie sa cumpar bilet si pentru bicicleta. Ii spun ca stiu foarte bine acest lucru, numai ca angajatii lor nu cunosc aceste reguli deci, cum au fost angajati asemenea incompetenti? Intre timp, ajunsesem in Poiana Tapului, la casa de bilete de acolo. Aceeasi poveste, ca biletele se dau in tren pentru biciclete. Sun inapoi la Bucuresti, d-na de acolo incerca sa le ia apararea, ca poate nu mai erau locuri. Eu ii zic ca nici macar nu au verificat in sistem, mi-au spus direct, asa ca ele sunt angajate degeaba la CFR, ca avand un astfel de comportament te determina ca si calator cinstit sa dai spaga la controlor. Ma declar convins ca totul este o smecherie doar ca sa dam spaga, care cine stie unde ajunge.

Mi se ia nr. de telefon si astept sa fiu sunat de un director ceva. Aud cum suna telefonul la casa de bilete din Poiana Tapului, cum doamna care imi spusese ca pentru ea nu conteaza cine suna, ca… „e cuvantul ei impotriva cuvantului unei voci” (??) o lasa moale, ca nu stia, ca ma iertati. Iese afara si imi spune, „nu am inteles, se poate, bineinteles!” Peste cateva minute aflu de la ea ca de la Bucuresti sunase cineva si pe la Busteni, sa-i ia la rost. Dupa ce seful din birourile CFR i-a certat pe angajatii din Busteni si Poiana Tapului, ma suna si pe mine si imi spune sa merg la orice casa de bilete. I-am multumit si asta a fost. A, am dat 15 lei la CFR si 5 lei la RegioCalatori pentru bicicleta.

Biletele la CFR le-am luat dupa 45 de minute, la RegioCalatori dupa circa 1 minut, adica nu a durat 1 minut!!!

Undeva pe la Brazi, surprind o conversatie intre controlorii din trenul nostru CFR cu altii din alt tren CFR. „Tot cu 2 vagoane si voi?”, „Tot. Au trimis tren cu 10 vagoane la mare si s-a umplut si ala de oameni”. Nu au vagoane suficiente, e clar.

In concluzie, traseul a fost simplu… nu cine stie ce. Mai am cateva ture cu bicicleta de facut si gata, am incheiat capitolul. Trecem la river rafting, am si comandat vestele 🙂

Traseu cu bicicleta: Breaza – Adunati – Bezdead – Pucioasa – Doicesti – Manastirea Viforata – Manastirea Dealu – Razvad – Moreni – Filipestii de Padure – Floresti Prahova (Partea I)

Mi-a luat vreo trei zile pana am gandit traseul acesta :)) Cum sa ajung la Manastirea Dealu intr-o zi si sa ma si intorc in aceeasi zi? Nu cu masina, ci ceva frumos.

Si m-am gandit asa: iau trenul de 6 dimineata in Busteni si cobor la Breaza. Ora 7 a.m. ma va prinde in centrul Brezei. De acolo pe drum judetean spre Ocina-Adunati-Costisata si coborare in Bezdead. Am mai fost pe acest drum cu masina si nu prea mi-a placut, ca fiind drum judetean nu era chiar ok. Am fost si cu bicicleta pana in Adunati si imi aduceam aminte de un urcus serios. Mai este unul de vreo 1,5 km spre Costisata.

Din Bezdead spre Pucioasa, unde trebuia sa intersectez DN 71, care leaga Sinaia de Targoviste. Continuare spre Doicesti, intrare prin Aninoasa ca sa nu stau in zgomotul de pe DN 71. Viforata si apoi Dealu. Mie imi iesea ca am fi pe la orele 12-13 la Manastirea Dealu.

De la ultima manastire urma sa o luam spre Ploiesti o vreme pe DN 72, adica pana la Razvad. Dupa care pe drumuri judetene spre Moreni si Floresti la gara. Din Floresti sa luam trenul de ora 19 spre casa. Obligatoriu si la dus si la intorsc cu operatorul feroviar Regio Calatori pentru ca e vorba de atitudine si educatie. Evit pe cat posibil sa folosesc CFR-ul. Unele trenuri CFR nu au vagon de bicicleta, stai sa negociezi cu nasul. Plus ca bunul simt lipseste. Cu Regio Calatori nu am avut niciodata o problema. La CFR pun trei vagoane dupa locomotiva si sunt 2 controlori. Daca te sui dintr-o gara unde nu exista casa de bilete… si imediat ce te-ai urcat in tren, nu te-ai dus la controlori, iti vor taia bilet la pret dublu sau o dai la mica intelegere. La Regio Calatori te urci in tren, stai unde vrei, vine controlorul care e doar unul, si-ti taie bilet. Daca ai bicicleta, iti arata el vagonul special, iti mai deschide si usile. Vara, cand dau drumul la aer conditionat prin vagoanele CFR, sunt dese cazurile in care in sistem intra si aerul din toalete care, evident, se risipeste prin tot trenul. Daca vrei sa iei un tren CFR din Gara de Nord garantat ca stai 20-30 minute la coada. Cand te duci la orice alt operator, stai 5 minute cel mult.

Deci, fixez traseul si incep sa vorbesc despre el. Nu am auzit decat ca nu sunt sanatos 🙂 🙂 E mult pana se constientizeaza ca da, traseul poate fi parcurs intr-o zi, cu bicicleta, ca apoi… Nici nu merg cu oricine, pentru ca eu ma opresc cand vreau si unde vreau, deci nu as vrea sa supar pe cineva cu toanele mele. Stabilim ziua plecarii si, seara, nu stiu, parca imi venea mie sa renunt 🙂

Dar lucrurile se intampla cum stabilisem, ne urcam in tren, nu nimerim vagonul de biciclete si, la Sinaia, ne dam jos ca sa lasam bicicletele unde le este locul, in vagonul potrivit. Evident, cum ziceam mai sus, controlorul era deja la acel vagon si ne deschisese usile.  Coboram in Breaza, urcam in centru pe langa biciclete ca sa povestim mai bine traseul. Cand sa o luam spre Ocina, intalnim un grup de tineri cu berile in mana. Schimbam cateva vorbe cu ei, iar acestia se hotarasc sa plece acasa, spre Adunati pe jos. Ne oprim si ne uitam daca vorbesc serios. Cum vorbeau serios, ii credem mai nebuni ca noi. Pe la jumatatea drumului ne-a depasit un microbuz si cred ca i-a cules si pe ei 🙂

Iesim din Breaza

Aici realizam/contemplam cat de fain este cu bicicleta. Sa simti natura de dimineata, libertatea de a te opri oriunde, de a face ce vrei 🙂 Sa te suiere vantul, sa surprinzi live aspecte din viata de zi cu zi a unor oameni, sa treci prin comunitati, sa te arda soarele, sa tragi cand vrei pe dreapta sa culegi un fruct, sa iei o floare, sa cumperi ceva. Sa te poti aseza pe marginea drumului sa asculti sau sa te sui pe inaltimea din apropiere…

Peste pod

Cum arata…

Biserica din Adunati

Monumentul eroilor

Cruce de piatra… putini realizeaza ce inseamna aceste monumente pentru istoria si cultura noastra. Toate crucile de acest fel, seculare, ar trebui sa aiba un chiosc din lemn protector. Altfel, le distruge timpul. Partea buna este ca sunt in practica la un muzeu… loc in care invat sa fac o sumedenie de chestii faine.

In imagine, crucea nu pare chiar mare insa…

Iesim din Adunati si din judetul Prahova.

La Costisata

Am recunoscut din poze zona aceea. Se numea Malul de Rasuna 🙂

Ce-o rasuna, nu stiu, dar na…

Primaria comunei Bezdead

Biserica, una din ele.

Turele pe bicicleta sunt in fapt, excursii tematice, de atingere a unor obiective turistice-istorice-culturale-religioase. Nu merg nicaieri doar sa misc bicicleta ca la un concurs 🙂  Nici nu pot detalia foarte multe. Urmaresc diferite piste. Ca exemplu: la Adunati mai trebuia sa ajung pentru a vedea unde se gasesc o parte din eroii Regimentului 47 Infanterie. Asa cum in urma cu o duminica, am fost pe Bucegi sa gasesc o parte din „urmele” Grupului de acoperire „Moroeni”, grup care facea legatura intre fortele romanesti din zona Bran cu cele din zona Vaii Prahovei. Acest grup avea vreo 2000 de oameni.

O casuta din povesti

Obiective in Bezdead, o comuna mare-mare 🙂

Pana la Pucioasa am trecut si pe langa Putul lui Stefan:

Scrie clar data…

Pe panou scria str. Florin Popescu 🙂 Astia or fi pus denumirea strazii dupa numele fostului presedinte al CJ Dambovita? Ar fi prea de tot :))

La 9:50 eram langa barajul de la Pucioasa.

La gara din Pucioasa

Asadar, 3 ore din Breaza pana la gara Pucioasa.

Mai departe, pe DN 71 spre Doicesti:

Nu stiam ce miroase asa…

In Aninoasa, o comuna ingrijita…

Intai la stanga, sa mergem la manastirea Viforata.

Cruce de piatra marcata ca monument istoric. Aceasta sta prin acele locuri din anul 1717. Pacat ca nu este acoperita, pentru a se pastra si mai mult in timp.

La manastire

Istoric

Asa ceva, de minim 200 de ani, il tii in muzeu… Cu siguranta, nu este inventariat ca obiect de patrimoniu :)))

Biserica manastirii

Se vede ca este manastire de maici.

Mormantul ieromonahului Macarie (1780-1836), „dascal de muzichie si portarie”.

Protopsaltul Macarie

Pe la 11:25 eram la manastirea Viforata. Aici am stat ceva timp…

Urmarea in articolul viitor.

Traseu cicloturistic prin satele si comunele raului Provita… cu iesire la Ploiesti

De fapt, de prin toamna anului trecut imi propusesem sa fac trei trasee cu bicicleta prin judet. Hai ca merg cu un prieten, hai cu altul, nu in acest week-end, hai ca poate saptamana urmatoare… si nu am mai facut niciun traseu. Si intai apare nemultumirea, vin frustrarea, nervii 🙂 Ba’ dar ia stai un pic asa… Pana vineri seara mintea a creat un traseu compus din toate cele trei trasee  propuse.

Sambata, pe 10.03.2018, am urcat bicicleta in trenul de 8:00 a.m. si am coborat la Breaza. La ora 9:00 eram langa parcul orasului. De aici luam startul, nu inainte de a arunca o privire la fostul castel al lui Zoe Brancoveanu-Bibescu. Bine, initial „Castelul de la Breaza” a fost ridicat de Toma Cantacuzino, intr-o forma mai modesta, ctitorul manastirii Poiana, cel care a sters-o cu o parte a cavaleriei romane la rusi… e alta poveste. Faza este ca aceasta pagina de istorie se prezinta azi, asa cum o vedeti:

O vreme a fost si hotel, hotelul Parc

„Martor”

Ies pe dupa stadionul orasului, prin niste noroaie, in str. Ocinei si „pe cai, ca se filmeaza!” A, am uitat sa zic ca am plecat alone, de capul meu. Nu trebuie sa stai dupa nimeni, trebuie sa faci ce crezi intotdeauna. Ce nu faci la timp, nu mai faci sau faci foarte greu.

Aveam nevoie de acest traseu intrucat imi trebuia o imagine cat mai clara despre obiective, localitati etc.

Ajung la Valea Tarsei, si vad un monument dedicat eroilor din Primul Razboi Mondial:

Merg ce mai merg si ajung dupa un urcus, parca de vreun km, intr-un punct panoramic. In special, cuprindeam cu privirea comuna Adunati:

Comuna Adunati

Biserica din comuna

Nu merg spre centrul comunei ci fac stanga spre Ocina de Jos, pentru a ajunge in cele doua localitati cu nume de Provite.

Te bagi acolo si astepti autobuzul. Intre timp, nu pastrezi curatenia, ca na, educatia… Nici cos de gunoi nu am vazut.

Ies din comuna…

Si intalnirea pentru prima data in acea zi, cu raul Provita:

Vine dinspre Talea si raul acesta, o alta comuna frumoasa.

Case batranesti, parasite

Biserica din Provita de Sus, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ridicata la 1834. Prima biserica de pe aici, se pare ca s-a construit pe la 1629 si care, ulterior, a devenit metocul bisericii Sf. Gheorghe cel Nou din Bucuresti, unde este mormantul lui Constantin Brancoveanu.

Pentru poze de aproape foloseam telefonul, pentru a vedea si alte detalii utilizam aparatul foto. Nu puteam rata asemenea bijuterie. Cine mai face azi asa ceva…

Oficiul postal din Provita de Sus. O cladire monument din anul 1908.

Sa nu uit de Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial, situat chiar in fata bisericii amintite mai sus:

De aici s-au inspirat cand au restaurat monumentul de la Busteni…si nu numai.

Faceau pe timpuri, unii, niste monumente deosebite. Si azi, uitati-va daca mai face cineva vreun monument care sa spuna acolo, cat de cat ceva. Se platesc o multime de bani pe toate imbecilitatile…

Oamenii simteau ceva care nu mai este la moda astazi.

Biserica mai de aproape

Cred ca al doilea hram este Sf. Nicolae

Clopotul vechi, cumparat la data de 27 martie 1924

Si cateva cruci de piatra:

Anul 1901

Si am ajuns in Provita de Jos, la biserica ridicata in anul 1862, cu hramul „Sf. Nicolae”:

Langa biserica un impunator soldat

Nu-i asa ca monumentele de altadata aveau niste note originale?

Istoric biserica din Provita de Jos

Continui spre satul Draganeasa, de unde imi propusesem sa merg pe un drum forestier si sa ies…in comuna Magureni. Daca urmam drumul ca oamenii ieseam prin Poiana Campina. Acesta era de fapt si primul traseu propus mai demult.

O poza in spate, inca in Draganeasa

Provita… O luam eu direct in fata, pe langa albie, dar observasem si la fata locului si pe harta, ca trebuie traversata apa. Adanca nu era, numai ca mirosea ingrozitor si totusi e putin spus. Astfel ca am ocolit pe un drum plin de noroaie. O ora am facut din Draganeasa pana in Magureni. De-a dreptul, vara, cred ca faci 30 minute…

Undeva departe, se vedeau la marginea padurii o cruce si un animal mic, o vulpe cel mai probabil.

Ajung si in drumul comunal 115B care leaga aceasta comuna prahoveana de comuna damboviteana Iedera:

Provita la Magureni. Departe o parte din Bucegi…

Comuna Magureni e atestata la 1526, pe atunci un sat, evident.

Intrarea in localitate

Mai pozez o cruce si ajung la biserica ridicata de Pauna Cantacuzino, sotia spatarului Draghici si fii…

Biserica are hramul „Sf Treime” si aici slujeste parintele Alexandru Schiopu la care am mai fost…

Din Magureni traseul meu ajungea spre Filipestii de Padure, motiv pentru care am urmat un drum oarecare, asfaltat cam 80%, pana am iesit in DJ 720:

Bucegii cu releul de pe Costila

Aici nu mai era asfalt, dar mai erau 50 metri pana la DJ 720.

Intrarea in Filipestii de Padure

Acum am vazut si eu unde se opreste calea ferata, evident nu mai este functionala de ani de zile.

Biserica „Sf. Trei Ierarhi” supranumita „Voronetul Munteniei de S-E”, am mai fost si am mai scris despre acest loc…

In apropiere este si ce a mai ramas din ruinele conacului lui Toma Cantacuzino, cel cu castelul de la Breaza, despre care am vorbit la inceputul articolului.

La iesire din Filipestii de Padure, trebuia sa fac stanga, nu inainte de a ma opri la un alt monument inchinat eroilor din Primul Razboi Mondial…

Pe celalte laturi mai este scris: Oituz si Dunare

De aici, dreapta spre Marginenii de Jos, DC 720D

Biserica localitatii are si ea un monument al eroilor

Localitatea Marginenii de Jos apartine de comuna Filipestii de Targ care este in jud. Prahova.

Am continuat spre Marginenii de Sus care este in jud. Dambovita si tine de comuna Darmanesti.

Biserica din Marginenii de Sus, hram „Sf. Arhangheli”

Anul 1861

Las Marginenii in spate, ies la DN 72 Ploiesti-Targoviste, pentru a ajunge la Darmanesti si dincolo de aceasta.

Darmanesti, primaria

Inca un monument al eroilor

Si continui pe DN 72 pana la intersectia cu localitatile Zalhanaua si Manesti. Las deci drumul spre Ploiesti pentru alta ruta ocolitoare…

Fac dreapta… pe 101A

Biserica din Zalhanaua

Intrarea in comuna Manesti

 

In stanga, dupa zid, este parcul Callimachi-Vacarescu. Tot acolo este un conac vechi si ruinat. Nu am avut timp sa constat daca e permis accesul… la prima vedere parea ca nu 🙂

Biserica din Manesti, frumoasa…

Ridicata la 1898, dupa planurile lui Paul Gottereau

Din acest loc, am pornit spre comuna Cocorasti Colt, cu  o scurta oprire la biserica „Sf. Treime” din Cocorastii Grind:

Ridicata la 1648

In DN 1A. Dar nu am tinut eu prea mult nici acest drum:

Ies din drum, pe un drum mai vechi care ducea in Stancesti:

Aceasta e Prahova

Raul Prahova la Stancesti

Am uitat sa spun ca mi-am propus, daca gasesc cateva zile libere, la vara, sa merg pe langa Prahova de la Comarnic (pentru ca pana aici am mai fost) si pana la varsarea in Ialomita la Patru Frati (Adancata).

Traversare localitate si revenire la DN 1A

Nu pentru multa vreme insa… Am facut stanga iar, de data asta spre Targsoru Vechi-Strejnicu-Ploiesti Vest

Biserica Targsoru Vechi

Biserica din Strejnicu

Si la 18:30 eram la gara Ploiesti Vest, la 19:11 a venit trenul. Pe la orele 21 eram inapoi acasa.

Am vazut aproape tot ce ma interesa: anumite monumente, biserici, case, peisaje. Am comparat cu relatari din carti de acum 100 de ani, am stabilit locuri unde sa mai merg si unde nu mai are rost. Mi-am completat arhiva foto pentru niste proiecte viitoare. Cred ca am facut vreo 80 km, fara graba, la peisaj. E fain acest tip de mers, intri in atmosfera locurilor, nu treci ca din pusca. Vezi oamenii, traditii, auzi tot felul…

Iata traseul si kilometrii, aproximativ:

Din Breaza pana la intersectie cu Minieri si Marginenii de Jos

Din Minieri-Marginenii de Jos pana la Ploiesti

36 km

41 km

Cu ce m-am mai abatut de la drum se fac 80 km.

Traseu turistic la : Naeni – Grotele din Epoca Pietrei – Satul Dacic si Tabara de Sculptura – Biserica Dintr-o Piatra – Mormintele Tracice – Chilia lui Ambrosie – Naeni

Naeni, jud. Buzau. O aruncatura de bat din Mizil, jud. Prahova.

Pentru unii sunt simple obiective, altii nu au auzit de ele si cativa le si cunosc mai in detaliu. Eu sunt din a patra categorie, am auzit, citit, nu am ajuns 🙂

Cumva, am ajuns in comuna Naeni. Pana acolo, traversezi zone intregi de vita de vie, peisaje, o splendoare. In perioada aceasta este chiar bine de efectuat pe acolo o excursie.

Initial, iar am vrut sa aman si sa merg cu bicicleta. Iulica imi zicea de Sacele-Vama Buzaului intoarcere nu stiu pe unde, suma dadea 120 km. Eu cad speriat pe spate. Vine Matrix cu Sacele-Cheia-Ploiesti, eu zic de stanga-dreapta de la drum sa intram pe la diferite obiective, lui nu-i prea surade ideea si ramane totul in asteptare. Propun un traseu pe la Provita-Filipesti, un 40 km mai umani dar cica nu e fain, ca nu stiu ce tot am eu cu zona aceea. Asa ca…

Pana la urma ajung sambata in Mizil:

Nici nu ai crede ca asemenea biserica este in Mizil. Ma duc eu repede sa intreb de cand e biserica. „Din 2006”. Ma gandesc, unde oare o fi biserica veche, ca trebuie sa fie si o biserica mai veche.

Este la vreo 5-10 minute distanta de cealalta.

Deci e de pe la 1857

Nu inainte de a pleca din Mizil, imi atrage atentia bustul lui Adrian Paunescu.

Pana in comuna Naeni, opriri dese pentru poze, discutii cu unii cetateni:

Se vede si Biserica Dintr-o Piatra.

La intrare in Naeni, reprezentarea Sf. Gheorghe

Ajung in centrul comunei si gasesc acest ajutor util pentru viitorii turisti prin aceasta zona.

Tot in centru, langa Caminul Cultural sunt si aceste indicatoare. Acum daca tot am fost si scriu, sa-mi dau si cu parerea. Aici este bine sa lasi masina, prin zona centrului comunei daca vrei sa ajungi la toate obiectivele de pe panou. Nici cu bicicleta nu ai ce face. Spre chilia lui Ambrosie nu ai cum ajunge cu bicicleta decat daca te doare ceva. Masina se lasa aici in centru si te pregatesti pentru un traseu pe jos, de cateva ore. Dupa mine este cea mai buna varianta pentru a realiza intregul circuit.

Asadar de aici traseul decurge pe jos, nu inainte de a observa si alte indicatoare tot in centru:

Evident ca e drum asfaltat pana la biserica.

Se urca din centrul comunei pe sosea, se dau cateva curbe si vine o intersectie: inainte e drum de pamant, soseaua se duce la dreapta. Tot aici sunt si cateva indicatoare si imi dau seama ca este o idee buna sa lasi masina in Naeni. Intersectia e cam la 1 km distanta de centrul comunei.

Alte indicatoare… dar mai bine considerati-le pe toate orientative si nu va agatati de nr. kilometrilor. La indicatoarele din Naeni, cele din piatra prinse pe panou, vedeti ca este aceeasi distanta spre biserica si morminte. Pe acestea de mai sus deja intre ele distanta s-a facut de 1 km 🙂 desi sunt in apropiere toate.

Parerea mea este ca din centrul Naeni si pana la biserica sunt 2 km. De aici inca 2 km pana la chilie.

In loc de sosea, se alege drumul de pamant care tot urca. Pe sosea, la fel, urci, dar treci si prin doua mici sate: Fantanele si Varf. Biserica este in satul Varf.

Urcand spre grotele din epoca pietrei, depasind un izvor amenajat.

Biserica in dreapta cum se urca

De prin ierburi mai „rasar” cruci de piatra.

Un alt sat izolat, bagat intr-o vagauna, posibil Fintesti.

Mure

Mai sus de o mica stana cu capre si vaci se afla un izvor transformat in adapatoare de animale. Unde au oamenii acces, este imprejmuit. Apa umple mai multe bazine de unde beau animalele.

Iar in creasta, o cruce veche infrunta timpul si domina imprejurimile:

Cum citisem de luni bune despre ce este prin zona aceasta, am facut legatura cu peisajul si mi-am dat seama ca grotele din epoca pietrei sunt pe aproape. De fapt sunt chiar foarte aproape, in stanga acestei cruci.

Am intrat pe aici putin… te intrebi cum aratau oamenii pe atunci si cate altele.

Grotele nu sunt semnalizate dar daca te documentezi, ajungi la ele.

Din nou la aceasta cruce. Se vede un drum, el vine dinspre biserica. Insa pe drum ratezi anumite obiective, asa ca e mai bine sa abordezi traseul in ordinea pozitiei obiectivelor situate pe aceeasi creasta cu biserica.

Nu se mai cunoaste nimic scris. De la cruce, un pic mai sus si esti in creasta dealului Colarea. Dincolo de creasta e Satul Dacic si Tabara de Sculptura. Se vad ambele la o distanta de circa 500 de m.

Satul Dacic

Drumul spre acest sat-proiect era inchis cu o bariera din lemn, cred ca sa nu intre turmele de prin zona. Nici nu am inteles care e faza cu acest „sat”. Initial am crezut ca e vreun „proiect european”, se toarna vreun film specific. Deocamdata nu am simtit nevoia sa ma informez ce presupune chestia aceasta… dar, daca mai vin pe aici, trebuie sa o fac. Deja, chestiile trase mult de urechi, cu dacii acestia… nu ma intereseaza.

Tabara de sculptura de la Naeni. De la panou, cum te uiti in stanga spre vale, vezi Satul Dacic. Cine stie, data viitoare iese Decebal pe prispa.

Inspiratia Punctului de Informare Turistica

Un alt fel de mormant

Tot felul de sculpturi ce merita sa le privesti.

O ultima imagine inainte de a urca inapoi in creasta. Undeva in zare, se vede comuna Tisau din jud. Buzau.

Din creasta, biserica incepe sa se vada din ce in ce mai aproape 🙂 Ea a fost ridicata de un intreprinzator din zona, care administra si cariera de calcar alb din vecinatate.

Cariera

In apropiere de zidul ce imprejmuieste biserica se afla acest panou. Sunt 3 locuri de veci sapate in stanca, unul semnalizat si in apropiere si celelalte putin mai sus.

Primul mormant. Ce era prin el a fost luat si dus la muzeu.

Cred ca a aruncat cineva ceva in el.

Intr-un astfel de mormant a fost descoperita si o sabie akinakes.

Zidul bisericii

Spre Chilia lui Ambrosie. Ambrosie a fost un pustnic local de acum circa 50-70 de ani, are o intreaga poveste pe tot felul de site-uri. Important este ca a locuit intr-o grota sapata de alti pustnici. El a largit-o si compartimentat-o.

Exista un indicator de la o curba a soselei, imediat ce cobori de la biserica, spre acest obiectiv. Mai departe tine de fiecare cum stie sa se orienteze. Chilia nu se vede din preajma bisericii, fiind orientata spre Est si ascunsa de dealuri si padurea de pini.

In apropierea soselei

Se trece pe langa aceasta cruce si incepe un prim urcus.

Urmand linia de creasta

Daca abordezi creasta se vad si acele lacuri, de care unii scriu ca sunt, altii ca nu sunt.

La baza peretelui unde se afla chilia.

Cand ajungi la baza, similitudinile cu Canaraua Fetei sunt impresionante.

O cruce in amintirea pustnicului

Se urca pe doua scari metalice bine ancorate.

In perete din fata este chilia

Peisaje

Cruce in satul Varf

Posibil sa fie biserica din Vispesti sau Breaza (de Buzau).

Intrarea in satul Fantanele cum mergi spre biserica… sau iesirea daca vii dinspre ea.

Biserica din Naeni si apropierea de centrul comunei, mai erau cateva curbe.

Aici am intalnit un sculptor local si din vorba in vorba mi-a si aratat ce lucreaza… cat si preturile:

Preturile erau intre 150 si 250 lei. Lucreaza in calcar alba, cu urme de fosile, luat din cariera. Numele lui este Adrian Nicolae, tel. 0763151367.

In cateva ore, se poate parcurge acest traseu cu atatea obiective. Grotele, satul dacic, tabara de sculptura, mormintele, biserica sunt in zona dealului Colarea, aproape integral sub scutul legii. Chilia este in dealul Istrita unde si acolo este aceeasi poveste.

Biserica din lemn, de la Bran, a Reginei Maria

Nu, nu e vorba de capela aceea din piatra, ridicata de principesa Ileana, in memoria reginei, replica dupa Stella Maris de la Balcic, lasata si azi in paragina.

Acum cativa ani, umbland pe urmele Inimii Reginei, atat pe teren cat si documentandu-ma virtual, aveam sa citesc ca a existat o biserica din lemn in apropierea Castelului Bran. Dupa o vreme, urmarind un documentar am si vazut biserica si locul unde a fost amplasata. Am si salvat o captura din acel documentar la acea vreme.

Asa arata captura, asa arata biserica. Cred ca prin 2014 am gasit documentarul.

Si eu, si altii, am fost convinsi ca biserica s-a daramat, a putrezit, au demolat-o comunistii, ceva s-a intamplat cu ea…

In acest an, prin luna iulie am aflat ca… biserica inca exista.

Ma fascina subiectul si pentru ca ea provine de langa Reghin, chiar din zona in care se gasesc mosii si stramosii tatalui meu. Pe acolo, zeci de familii au acelasi nume, fiind rude. Tata a trecut muntii ca Negru-Voda, numai ca el s-a oprit in Valea Prahovei, unde se afla mama, care trecuse si ea muntii, dinspre Valea Doftanei.

Biserica de lemn ce a fost adusa la Bran, era realizata pe la 1700 si construindu-se o alta noua, a fost donata Reginei. Aceasta a adus-o la Bran, pe platoul din vecinatatea castelului, deci nu in curte ca sa fie clar. Insa a adus-o ca sa infrumuseteze peisajul, nu pentru slujbe. Era prin 1930.

Dupa venirea comunistilor, trebuia facut ceva cu biserica aceasta. Marele patriarh Justinian Marina, ii spun mare, pentru ca acest om a salvat o multime de biserici de la ruina sau de la demolare. In niste momente dificile pentru Biserica, el a gasit solutia salvatoare, dupa anul 1950. A demontat-o si a dus-o intr-o localitate mai izolata, din alt judet.

Acolo, fiind mai multi rromi decat romani, grija bisericii timp de decenii, a cazut mai ales in sarcina acestor enoriasi care s-au achitat corespunzator de aceasta.

Cand am auzit, zic sa ma si duc sa o vad, pentru a intregi si un subiect dintr-o viitoare carte. Dupa niste peripetii, am schimbat la dus mai multe mijloace de transport in comun si ceva mers pe jos, folosind si GPS-ul, intreband si rarii oameni intalniti, ajung si eu la spartul targului, adica aproape de finalul slujbei. Exact ca la manastirea Turnu. Bine, slujbele se tin intr-o biserica noua.

Curba de dinainte de biserica

Turla este mai inalta decat in captura din documentar.

Hramul initial era „Adormirea Maicii Domnului”, iar dupa mutare a primit si hramul „Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil”. Asa cum se stie, pe 15 august a si fost sarbatoarea „Adormirii Maicii Domnului”. Legat de acea sarbatoare, am si gasit cateva minute pe Youtube, din Paraclisul Maicii Domnului, cantat si de copii.

Din ce stiu, o mare parte din aceasta cantare reprezinta versurile scrise de arhanghelul Gabriel (Gavriil). Au fost muritori care au auzit cantarile ingerilor din ceruri si acestia au spus ca sunt atat de frumoase incat ele nu pot fi redate, depasind sfera intelegerii omenesti. Intr-o zi, intr-o chilie la Sf. Munte, arhanghelul luand infatisare omeneasca, i-a scris unui calugar pe o piatra versurile acestei cantari. De atunci, exista aceasta cantare, evident lungita, completata. Insa, oricum ar fi, se simte ca are in ea ceva mai special. Evident ca si eu cred ca a fost adusa din cer 🙂 Pare mult prea complexa pentru mintea omeneasca 🙂

Crucea bisericii

Vedem si o icoana. Biserica este cunoscuta pentru icoanele sale, una dintre ele fiind adusa de la Ierusalim.

Biserica este inchisa permanent. Foarte rar se deschide, la anumite sarbatori.

Imbinare

Vazand tehnica de imbinare, cuiele de lemn, nu poti sa nu te opresti si sa nu admiri aceasta minune. In acelasi timp, nu ai cum sa nu observi ca lemnul este foarte uscat si ca la fiecare ploaie, apa intra usor in lemn, favorizand putrezirea acestuia.

A doua zi, luasem legatura cu diversi specialisti, oameni ai Biserici, daca nu ar trebui sa stangem bani pentru a face tratamentul lemnului, ca sa nu se distruga.

Directia de Cultura a judetului, mi-a trimis insa o adresa in care m-a lamurit ca acest obiectiv este cuprins intr-un proiect de restaurare, atat in ceea ce priveste lemnul cat si pictura de la interior.

Langa biserica se gaseste si o cruce despre care unii spun ca este adusa din Dobrogea si ca ar avea 500 de ani. Este veche intr-adevar, nu stiu daca de 500 de ani, probabil 200, sau daca provine din Dobrogea, cert este ca logica imi spune ca ea marcheaza foarte posibil o fosta biserica. Nu am cercetat inca inscriptia, cu ce ar avea legatura, insa dimensiunea crucii este posibil sa aiba legatura cu o alta biserica. Si faptul ca se afla alaturi de biserica din lemn ar sugera acest lucru. Poate o biserica prin aceste locuri, poate de unde a fost adusa.

Crucea este oricum foarte frumoasa

Si ceva mai nou, incadrat de vechi

Cruce de piatra

Manastirea Negru Voda si Castrul Roman Jidova

Tot asa, ca intr-o zi vezi multe…

Oprire in Campulung la o cruce de piatra de pe vremea lui Constantin Brancoveanu

Noroc ca fiind monument istoric, traducerea exista in hartii

Biserica Manastirii Negru Voda din Campulung

Chilii si curte

Pisania

Casa Domneasca

Turnul clopotnitei

Aici este o parte din Sf. Ioanichie descoperit la Cetatuia Negru Voda, intr-o grota.

Rugaciunea Sf. Ioanichie

Sf. Mc. Filofteia si Eugenia

Basarab I a devenit Nicolae Alexandru

Curtea manastirii

Biserica… in trecut paraclis

Mai departe prin Campulung, la Baratia Catolica:

Biserica Baratia

Turnul bisericii

Istoricul turnului

Celebra piatra de mormant a comitelui Laurentiu

Continuand prin oras spre:

Cel mai frumos monument al lui Radu Negru

Dupa vizitarea acestor obiective, am parasit Campulungul, oras vechi si prima capitala a Tarii Romanesti, cu gandul ca daca ar fi mai bine ingrijit, cladirile istorice renovate, ar avea un viitor promitator.

Castrul Roman Jidova:

Cum intri, aproape ca nici nu vezi aceasta crucea de piatra. Oare ce cauta o astfel de cruce in perimetrul castrului? 🙂

Muzeul din curtea castrului

Steagul cohortei siriene care apara castrul

Incalzirea centrala a romanilor, principiul caloriferului

Muzeul si ruine

Spre Manastirea Corbii de Piatra, pe un drum vai de el, ne-am oprit sa pozam o alta cruce:

Monumentul de pe Molomat aminteste de Schitul Sf. Nicolae, ridicat anterior Manastirii Sinaia (1690-1695)

Bineinteles ca l-am gasit!

Crucea de pe Molomat, considerata pierduta de catre anumiti calugari, reper de negasit pe hartile Sinaiei, monument despre care nici oamenii de munte mai batrani nu au auzit… de fapt, EXISTA!

In ultimii 40 de ani, cel putin, exista doar o imagine a acestui monument inaltat pe locul unde a fost altarul Schitului Sf. Nicolae (ridicat in secolul XVI de capetenia unei bande de talhari, Nicolae Groza). Povestea acestui locas este foarte frumoasa… de aici a plecat un calugar sa povesteasca un vis al sau, superiorilor, mai departe intrand pe fir viitorul ctitor al manastirii Sinaia, spatarul Mihail Cantacuzino.

Acest schit a existat cel putin 2 secole, iar de la 1695, anul finalizarii manastirii Sinaia, a functionat concomitent cu aceasta pana in anul 1788, cand austriecii l-au incendiat, tragand cu tunul in el. Se spune ca acela care a dat ordinul de tragere era un calugar catolic devenit ofiter (Carmelitul de la Pera).

Nu am intalnit nicio relatare exacta prin carti, care sa indice localizarea monumentului… nu este in niciun loc presupus de diferiti autori. La adevaratul loc este dificil de ajuns. Nu-mi propun sa spun foarte multe, le veti afla intr-o carte ce va aparea pe la sfarsitul verii. Acolo vor fi descrise multe lucruri de care nimeni nu mai are habar, cum se ajunge la anumite obiective si coordonatele geografice ale acestora.

Mai trebuie spus ca multe dintre cele pe care azi le consideram adevaruri istorice sunt doar creatii ale propagandei comuniste. Cartile din perioada regala, ce tratau anumite subiecte din Valea Prahovei si Bucegi, au fost stranse si distruse, trebuia scrisa o altfel de istorie, nu avea nimeni nevoie de aceea reala… oamenii erau indemnati sa viziteze Pelesul doar pentru a vedea luxul in care se scalda Casa Regala, in timp ce „poporul murea de foame”… tot felul de minciuni. Pana nu confrunti zeci de marturii scrise, nu vezi adevarul…

AIn opinia mea, cred ca este unul dintre cele mai importante monumente din Valea Prahovei. Lumanarea o aveam din ziua Pastelui, atunci am dorit sa o aprind, doar ca nu a fost sa fie pe… 20 aprilie, ci pe 26 aprilie 2014.

Printr-o minune, monumentul a supravietuit, cred ca si datorita salbaticiei din preajma sa, care il face aproape neobservabil. Natura a salvat urmele istoriei in Valea Superioara a Prahovei, de la Posada la Predeal, astfel ca noi am intalnit diverse lucruri interesante. A le devoala acum ar insemna ca nu mai are rost sa mai concepem cartea/ghidul.

Crucea de pe Molomat este denumirea unei cruci din piatra ce marca locul fostului schit Sf. Nicolae de pe dealul Molomat… deal ce domina o parte din Sinaia, deal din care s-au luat sute de metri cubi de pamant 😉

In ziua de Pasti, cautand Crucea ca sa aprind o lumanare, am intalnit un calugar de la Manastirea Sinaia. Din anul 1695, schitul a intrat sub tutela manastirii. L-am intrebat pe calugar daca stie unde este Crucea ce aminteste de schitul distrus in anul 1788 si mi-a zis ca nu stie, ca si ei au cautat-o pentru a face o slujba de pomenire. Presupunea ca a cazut si a fost acoperita de vegetatie. I-am zis ca o voi gasi in cateva zile si ca il voi cauta la manastire sa le spun unde este… parca nu i-a venit a crede si s-a indepartat.

Oricum, voi gasi tot ce imi propun sa caut prin Valea Prahovei sau prin Parcul Natural Bucegi. In nici doua luni de zile am gasit, evident, nu singur, multe locuri pe care altii nu le-au gasit de o viata, ajungand sa creada ca nu exista. Pentru ca degeaba citesti orice carte, daca in minte nu ai o buna cunoastere a locurilor, daca nu verifici o pista din mai multe unghiuri… s.a.m.d.

Deci, azi a fost o mare bucurie, ma numar printre putinii care stiu unde este Crucea de pe Molomat si probabil sunt primul care posteaza poze dupa zeci de ani de… sa zicem, de nestiinta, ignoranta. Toate acestea le fac in timpul liber, prefer sa nu dorm noaptea, de exemplu, doar pentru a arata si altora cum a fost, de fapt, inainte de perioada comunista… ca o paralela, observand si ca Dumnezeu mereu a trimis diverse persoane sa salveze unele urme, acele persoane nestiind ca exista o legatura intre ele. Cand privesti din prezent spre ei, cei din trecut, vezi ca exista o legatura intre ei, chiar daca acestia poate ca nu au stiut-o niciodata.

In cateva luni, ii readucem la „viata” 🙂 Cred ca asa vrea Dumnezeu, noi avem un merit mic, mult prea mic… pacatosul le va spune sfintilor parinti din diverse manastiri, unde sunt diverse lucruri ce le apartin 🙂 Dar nu in particular, ci in public, sa vedem ce fac cu ele.

De aceea sta si poza facuta de mine parintelui Ioanichie pe mormantul acestuia 🙂