Ploaie si lapovita astazi. Numai ca de aseara, de cand imi trimisese un prieten o imagine cu o cruce de piatra, „daca o am”, de parca am devenit colectionar de asa ceva :))) ma batea un gand.

Bine, „nu o aveam” dar fiind in judetul Prahova ma interesa. Nu in asemenea fel incat sa plec de acasa imediat, nefiind ceva important, plus ca vazusem din imagine anul „1908”. Stiam zona dar nu vazusem niciodata acea cruce de piatra; ceea ce arata ca si din viteza care pare mica a bicicletei iti pot scapa anumite lucruri, cat de la peisaj ai merge.

Ma mai uit asa, intr-o doara la poze, eram si cam obosit dupa o zi de scris, o noapte de vorbe si o dimineata cu mancaruri si prajituri, si imi sare in ochi un aspect: pai, crucea, este cu spatele la drum. Adica, drumul de azi nu era si drumul de altadata. Carevasazica, drumul de plai incepea mult mai de jos si habar nu aveam ca trecea si pe acolo, pe unde era crucea.

Leg pe la 11 noaptea un traseu cu 4 obiective de atins, crucea, un monument, poate si gasirea locurilor de veci: al unui preot inchis de comunisti si al unui descoperitor local si gata, dimineata, la tren. Ploua usor si continuu, asa a plouat 4-5 ore…

Apare si intrebarea „daca pe aici sunt ursi”. Eu o bag pe aia „ia da-i drumu’ acasa daca ti-e frica”.

Nu mult dupa asta, prin ceata se profileaza 3 siluete masive, erau niste caini mari ciobanesti care stateau in drumul nostru, fara niciun stres. Nu au stat mult in acelasi loc.

La cruce… nu as fi crezut ca drumul era acolo sus.

Cei de jos vedeau spatele crucii. „Culeg” toata inscriptia, vad drumul vechi si mai departe… Pana aici toate bune.

La un monument, nicio sansa, na, a treia oara 🙂 Ma mai duc de 30 de ori pana iese… nu m-am enervat ca nu aveam de ce, pana la urma fac si lucrul acesta.

Printr-o intamplare fericita gasesc si locul de veci al preotului arestat de comunisti. Nu departe il gasesc si pe un profesor, descoperitorul local al unor artefacte…

Din 4 obiective, bifate 3… e bine pentru cateva ore.