86 de minute: Semimaratonul din muntele Piatra Mare

Semimaratonul din Piatra Mare s-a numit in acest an Concursul Green Flow.

De cand nu am mai fost la o alergare prin munti!!! Cred ca din luna august a anului trecut…

Uite asa, m-am hotarat sa mai pun o medalie pe perete 🙂 🙂 Eram si racit… iar atunci cand sunt racit, trebuie sa merg mult prin natura sa imi treaca, adica, dupa vreo 6 ore de mers, imi trece. Stiu ca unii nu cred, dar eu asa scap de raceala.

Bun, si am auzit de concurs. Cum trebuia sa ajung la Brasov sa iau o imprimanta pentru serviciu, mi-am zis ca nu ar fi rau daca 2-3 ore le „pierd” la acest concurs. Imi iau niste haine de alergare in rucsac si pe aici ti-e drumul… adica in statie de bus,  ca trebuia sa treaca o cursa Targoviste-Brasov a firmei Mondotrans.  Mie imi place sa merg cu ei pentru ca sunt seriosi, masinile sunt curate.

La 8:30 autobuzul soseste, ii dau 7 lei soferului pentru un bilet pana la Dambul Morii (Timisul de Jos).  Pe la 9 si ceva ajung la linia de start, la organizatori. Trec sa ma inscriu si incep sa completez o fisa. Imi asum raspunderea :), trec grupa de sange, telefon, etc, si ajung la o alta rubrica, pe cine sa sune organizatorii in caz de accident. Asta da, dilema!!! Nu m-am gandit niciodata la asa ceva. Cateva minute ma gandesc… pe cine? Grea problema!!! Si l-am trecut pe Radu UnBolovan, doar suntem frati 🙂

Am dat fisa si am plecat la cativa prieteni, numai bine ca vine dupa mine un domn, ca nu mi-am trecut nr. de concurs pe fisa…trec si nr. 21.

Imi spune Alex Itu, ca el vrea sa vina sub o ora si 26 de minute. Adica sa parcurga traseul Dambul Morii – cabana Piatra Mare (marcaj banda galbena) – intoarcere la Dambul Morii (pe marcaj banda rosie) in mai putin de 1h si 26 min. Eu am inteles ca este timpul pe care vrea sa-l faca pana la cabana. Asa ca l-am mai intrebat o data si m-a lamurit. Toata bucla aceasta voia sa o parcurga sub acel timp.

Stiam traseul de concurs, stiam ca nu mai alergasem de mult si eu mi-am zis ca este totusi bine daca ajung in timpul spus de el macar pana la cabana. Pare neverosimil sa pleci de la baza muntelui de circa 1800 m, ajungi pe sus si cobori intr-o ora si ceva 🙂

7Pe acolo trebuia ajuns

La ora 10 se da startul. Alerg asa, ca la plimbare, ma uit la padure, la concurenti, imi spun: „macar sa ies si eu in primii 10”.  Nu participau nici Razvan si nici Iulica, deci nu avea cine sa stea cu gura pe mine… eu fug de gura lor 🙂 🙂 Pana la Canionul 7 Scari, pe care noi l-am ocolit prin dreapta, eram al 14-lea alergator.  Sipoaia ii zice la drumul pana la Canion.  Dupa care incepe urcusul, sfantul urcus, locul unde se face diferenta. Urc non-stop, constient ca la coborare unii fug mult mai repede decat mine, eu la vale sunt mai atent, ma menajez prea mult, cum zice Razvan 🙂  Nu am reusit sa ma distantez pe urcusul solicitant prea mult de doi concurenti si acestia m-au depasit pe coborare. Dupa 56 de minute de la start, ieseam in golul alpin, aproape de cabana Piatra Mare, pe locul 6.

Dupa inca 30 minute, treceam linia de start, deci eu am facut 1h si 26 de minute, timpul pe care prietenul Alex Itu tinea sa-l doboare. Acest timp l-a obtinut el, anul trecut.  Pe primul loc a venit Nusu, cu un timp de 1:13 minute si pe locul 2, Alex Itu, cu 1:14 minute.

4Alex si sotia lui. El mereu dupa ce trece linia de sosire, se intoarce dupa ea si revin amandoi. Foarte faina chestia asta 🙂

5

Ne-am luat medaliile, apoi cu Alex, sotia lui, si inca un prieten, am plecat la Brasov. Peste 2 ore eram in trenul de intoarcere si priveam la muntele Piatra Mare. Cine ar fi ghicit ca in urma cu doar cateva ore alergam pe culmile acelea? Suuper!!!

Prima medalie la un concurs  in care organizatorii sunt unguri, iar snurul medaliei este alb-verde, doua culori de pe steagul vecinilor. Sa vedem ce loc ii gasesc 🙂 Nu ma deranjeaza, organizarea a fost buna, totul a fost in regula.

1Admiratie cand vezi astfel de concurenti

2

3Echipa de la Marathon 7500: Gica Blajiu si Tilea Pepi

6A fost prezent si Salvamontul

8

9Concurentii tot soseau…

10Am iesit in primii 10, m-am tinut destul de aproape de cei mai buni, si ce este mai important… acum, de dimineata, am constatat ca nu mai imi curge nasul, am lasat raceala pe potecile din Piatra Mare 🙂

86 de minute, locul 8. Recordul a fost stabilit in 2013 de unul dintre campionii nationali, Adi Bostan, adica 70 de minute.

Poze pe traseu nu am facut, pentru ca am uitat aparatul in rucsac si rucsacul la Alex in masina 🙂 Nici febra musculara nu am, chiar imi trebuia o astfel de alergare. Am dormit 8-9 ore si acum dimineata sunt parca renascut 😉

FOTE 2013 – Predeal, proba de schi-fond

Proba aceasta trebuia sa se tina la Busteni…era o vorba acum cativa ani. Dar cum unii nu au fost capabili sa realizeze infrastructura in timp util, proba a fost mutata la Predeal…oras in care edilii s-au dovedit mult mai responsabili.

La Busteni au incercat sa traseze o partie ba la Piatra Arsa, ba prin zona Vaii Cerbului…ba pe proprietatea privata a celor de la Castelul Cantacuzino, ca sa le ramana acestora…in fine, nefiind seriozitate ci urmarirea satisfacerii unor interese…nu s-a reusit nimic. Motiv pentru care probele se tin la Predeal.

Personal ma bucur ca nu au reusit sa cheleasca muntii Bucegi sau pe cei ai Baiului de padure. Ca la noi asta lipseste, un pretext si se vor taia versanti de padure, aidoma ca in Harghita…cei abilitati sa protejeze mediul la Busteni, chefuiesc cot la cot cu aceia care taie padurea…acasa la cei din urma.

….

Am fost astazi sa arunc o privire la proba de schi fond de la Predeal…zona Valea Rasnoavei. Pana acolo am stat de vorba si cu vanatorii de munte…

Pentru un astfel de concurs mai putin important, in niciun caz „Olimpiada”, mai degraba o intrecere intre copii de diferite nationalitati…organizarea este una reusita.

Sa va prezint niste imagini si unele comentarii:

1Programul…probele in statiunea Predeal

2Intrarea in zona amenajata de pe Valea Rasnoavei

3

4

5

6Pe deasupra este partia de schi-fond

7

8Aici era zona sportivilor, unde se echipeaza

9

10

11Din loc in loc, jandarmi

12

13

14Structura unui pod…din cadrul partiei

15

16

17Zona …de finish

18De aici…se dirija competitia

19In concurs

20

21

22

23Galeria 🙂 La un moment cel care vorbea la microfon spunea ca i se pare ca galeria „devine din ce in ce mai numeroasa si mai zgomotoasa…sa le duca cineva vin fiert” :)) Mie mi se pare ca sunt mai multi copii in galerie decat adulti 🙂

La un moment dat o concurenta din Ucraina a avut nevoie de ajutor:

24Actul I: soferul snowmobilului reactioneaza cu rapiditate, ceilalti din jur mai greu

25Actul II: cat pe ce sa-i loveasca cu snowmobilul pe cei din jur, care scoteau in reluare gardul

26Au plecat destul de repede, tinand cont ca soferul a impins singur snowmobilul, fara a-i porni motorul…era si putina panta

27Si altii cu atv…plimbandu-se probabil, pardon, cu treaba 🙂

28Plecat sa cheme Ambulanta

29

30Concurenti

31Cineva se accidentase…

32

33Aspect din dispozitiv

34

35

38

39Autobuzele FOTE 2013

Rezultatele nu m-au interesat…oricum sportivi din tari cu traditie in sporturile de iarna erau pe primele locuri…

Si doua imagini de final…de ce nu poate fi data nota 10:

36

37Cu rosu, perimetre nesecurizate, erau doar sportivi…sageata verde=sportivi

Spectatori, sa fi fost, cateva sute…200-300, poate 350 de persoane.

Alergand la Maratonul Pietrei Craiului

A venit si aceasta zi pana la urma…de 1 octombrie, o zi care aducea o noua editie a celui mai vechi maraton montan al tarii.

La start sute de participanti, se discuta de peste 500 de persoane. Au fost prezenti cei mai buni alergatori montani din tara, sportivi de la cluburi, reprezentanti din lotul national, participanti la competitii europene, campioni la „Balcanice”…era normal sa fie asa, fiind cel mai dur si mai vechi maraton montan din Romania.

O organizare de exceptie…daca Clubul pentru Protectia Naturii si Turism Brasov si-a luat in acest an masteratul cu Marathonul 7500, Lucian Clinciu si ceilalti organizatori ai Maratonului Pietrei Craiului si-au dat doctoratul in acest domeniu.

Conform unor pronosticuri undeva intre locurile 150-200 ar fi trebuit sa fiu eu si alti prieteni :))

Alaturi de Razvan Tache  noul reprezentant al Outdoor Romania, o tanara speranta cu rezultate remarcabile pentru varsta lui. Venise si tatal lui, om extraordinar sa-l sustina…toti il apreciaza pe pustiul de 16 ani 🙂 Am avut un tricou original care nu retine umezeala, adecvat…al Diviziei sud-coreene Zaytun aflata in Irak, adus de un prieten 🙂 Multumesc 😉

In sfarsit, am ajuns vineri in orasul Zarnesti, de acolo se dadea startul in ascensiunea Pietrei Craiului. La sedinta tehnica desfasurata intr-o cladire mare, probabil Casa de Cultura, am aflat toate detaliile traseului, regulile competitiei. Ne-am ridicat nr. de concurs care avea atasat un cip pentru a se lua un timp cat mai exact la sosire, harta si profilul traseului, tricoul competitiei, toate acestea aflate intr-o sacosa cu numele fiecarui participant scris pe aceasta. In taxa platita era inclusa si o asigurare medicala…

A doua zi, la ora 9 se dadea startul. Pentru a se preveni orice accidentare sau iesire din traseu, politia locala, salvamontistii din Zarnesti si cei din Campulung, reprezentanti ai organizatorilor, Primaria si o multime de voluntari, au constituit un mecanism de supraveghere foarte eficient. Din cand in cand un elicopter survola muntii Piatra Craiului. Au fost multe puncte de control pe traseul montan cat si puncte de alimentare in care se gaseau o multime de lazi de struguri, banane, energizante…

Concurenti, o multime, si in fata si in spate, in zona de start

Din loc in loc pe traseu se aflau persoane izolate care au fotografiat concurentii din puncte fixe ore la randul.

Atmosfera a fost una de neimaginat, lume pe la porti strigand, turisti ce incurajau sportivii, in mijlocul strazii cetatenii aveau clopote si pentru fiecare concurent aveau o vorba buna…pe toate traseele turistice parcurse drumetii intalniti se opreau si ne spuneau cat mai este pana intr-un loc, cat mai este pana la un post de control, lumea aflata la iarba verde se ridica sa aplaude…a fost ceva atat de bine pus la punct care a impresionat pe toti, iar plusul a fost dat de atitudinea tipic ardeleneasca.

Nu se putea ajunge in zona de start decat dupa ce fiecarui concurent i se verifica echipamentul obligatoriu. Nu-l aveai nu luai startul. Am vazut si un aspect care arata cat de greu cantareste cuvantul organizatorului, Lucian Clinciu. Un sportiv renumit a incercat sa-si bage prietenul fara echipament prin poarta de acces…adica o procedura romaneasca. Din pacate pentru ei nu le-a iesit faza si cel fara echipament a fost trimis sa-si gaseasca echipament.

Buun! 🙂

Si la ora 9:20 s-a dat startul. Ingramadeala, fuga cat ne tineau picioarele, zbor pe langa portile oamenilor, se duc cei doi kilometri de asfalt, intram pe drum forestier, trecem de Fantana lui Botorog si ne incadram pe un drumeag spre satul Magura. De aici, s-a produs scurtcircuitul. Nu aveai cum sa depasesti pe nimeni, poteca fiind ingusta, si marginita de gardurile oamenilor. Primii trecuti au luat un avans considerabil, ceilalti au pierdut destul timp.

Drumeagul 🙂

A urmat urcusul spre o sa, trecerea pe la punctul „La Table” unde era punct de realimentare: hrana, energizant, apa. Si de aici urcus pana la Vf. Funduri cel mai inalt punct al traseului.

Stana Grind, la kilometrul 11 al maratonului

Dupa aproape o ora eram in creasta, in Saua Funduri

Si varful sus in ceata

Coborand de la varf…daca erai observat ca depasesti pe cineva in acest segment periculos, intins pe sute de metri erai descalificat

Coborarea pe corzi…astfel erau amenajate punctele periculoase

„Urmarire” prin jnepeni

Coborare dificila printre bolovani

Prin Marele Grohotis al Pietrei Craiului, dupa o coborare urma o urcare 🙂

Si am ajuns din urma un domn cunoscut, ce purta tricoul national. Aici este pe drumul spre cabana Plaiul Foii unde era un alt punct de alimentare. Urma o noua urcare abrupta ce a demoralizat pe multi…spre refugiul Diana.

Diana asta este una dintre cele mai injurate femei :)))

Am urcat la refugiu apoi am coborat la Schitul Coltul Chiliilor. Nu as putea spune ca am alergat la randament maxim ca nu s-a putut…dar de aici am fugit ca din pusca spre orasul aflat la circa 10 km.

Orasul Zarnesti

La vreo 5-10 minute dupa ce am ajuns. Cei 41 km i-am parcurs in 5 ore si 46 de minute, adica pentru mine inseamna un timp mare…cele 46 de minute nu aveau ce cauta. Imediat ce am ajuns organizatorii te luau in primire, daca esti ok, iti dadeau un pahar de energizant, iti luau ei nr. din piept, te invitau la un cort unde se serveau placinte diferite, iaurturi, struguri, banane, etc…in cantitati industriale. Daca eu m-am saturat de placinte cu mere va dati seama cat au muncit oamenii acestia…adica eu mananc o tava de placinte cu mere odata :)))) Altceva nu mi-a trebuit 🙂

Si dovada ca pustiul de la Outdoor Romania chiar alearga bine

Primul din stanga este Toma Coconea, cel care s-a clasat pe al doilea loc la un concurs european ce a tinut de prin Elvetia pana la Monte Carlo. Cel din mijloc este un bun prieten de al sau care avea o problema la un genunchi, astfel ca Toma si un alt amic au plecat sa-l sprijine.

Pe drum au mai incurajat si alti concurenti, epuizati de atata urcat si coborat printre bolovani si rape, fara resurse dupa ce urci si ocolesti un intreg munte. Unui prieten i-a spus: „Hai ca intri in primii o suta, gandeste-te ca dupa tine mai vin inca 500” :))

Nu as putea spune cine ar fi avut sanse sa castige si cine nu…totul a tinut de cat de repede ai reusit sa iesi din marea majoritate. Ai fost printre primii 20-30 si ai rezistenta fizica atunci nu mai poti fi ajuns de catre cei care trec de 50. Sunt puncte de blocaj, unde un concurent nesigur tine in loc alte zeci, se pierde timpul…

Doamna din imagine este una dntre cele mai bune maratoniste din tara…am vazut-o la multe competitii sportive

Dupa parerea mea…cea mai frumoasa maratonista prezenta la acest concurs 🙂 Nu stiu cine este sau ce loc a ocupat, dar cum ma jucam eu cu aparatul foto, am observat-o prin zona

Intre timp, adica pana la incheirea maratonului s-au desfasurat si curse ale copiilor, pe categorii de varsta, fugeau viitorii sportivi de iti era drag sa te uiti la ei 🙂

Si pana seara concurentii tot soseau

Dupa venirea pe primul loc a lui Adi Bostan, singurul care castiga orice astfel de competitie in tara, sportivii au inceput sa soseasca dupa un minut, doua, cinci. Nu cred sa fi fost diferenta de 10 minute intre primii 150 de participanti

Si medalia mea a ajuns la locul potrivit alaturi de altele, plus diploma cu locul 35…foarte departe. Cu putin noroc intram in primii 20 dar in niciun caz in primii 10, la categoria Regina cum o numeau organizatorii…

Tricoul competitiei

Deci maratonul acesta s-a desfasurat pe suprafete accidentate, a reunit toata elita sportiv-montana a tarii, a avut o organizare fara cusur…dupa ora 18 ne-am dus la Casa de Cultura sau ce o fi cladirea aceea…unde se serveau paste cu branza si sos, in sala o doamna inimoasa conducea un ansamblu folcloric care a oferit un spectacol neasteptat.

Surprizele s-au tinut pana la miezul noptii…o formatie de dansatoare parca fara oase a stat pe scena cam o ora, toata sala aplauda. Nu ai crede ca un oras mic cum este Zarnestiul este atat de plin de viata. Au fost premiati cei mai in varsta maratonisti, cei cu varste peste 50 de ani, m-am bucurat sa-l vad pe scena pe dl. Stan Turcu, un om extraordinar si pe care il apreciez foarte mult…

Organizatorii au consultat datele personale ale inscrisilor si au dat un cadou participantului nascut intr-o zi de 1 octombrie, a fost premiat si Dinu Mititeanu cel mai experimentat om de munte al tarii, cu peste jumatate de veac prin muntii tarii.

Pensiunea Hora cu Brazi a oferit un sejur celei mai varstnice maratoniste si celui mai varstnic maratonist.

Toti concurentii grupati pe categorii de varsta au fost invitati pe scena, strigati la microfon, poze de grup, invitati speciali care au vorbit despre actiunile lor de montaniarzi…au fost atat de multe lucruri incat sigur fara voie am omis din ele.

S-au pierdut lucruri, telefoane, etc,  cine le gasea nu le pastra, ci le ducea la organizatori care anunta la microfon. In concluzie, ce pierdeai ti se returna deoarece cineva il gasea pana la urma. Chestiile astea de bun simt, lucruri normale vazute drept prostesti de altii care traiesc fara a pune pret pe ceva, ma fac sa cred ca sutele de tineri sau mai inaintati in varsta prezenti la acest concurs, pot schimba cate ceva in jurul lor.

La un moment dat, stateam cu alti prieteni: Razvan Alexe, Cornel Spiridon seful CPNT-ului, etc, pe spatiul verde la un suc, o bere, fiecare ce vroia si discutam. Nu mai stiu ce vorbeam dar astfel de clipe as vrea uneori sa dureze mai mult…poate ca dureaza doar o zi tocmai pentru a pastra amintirile mai puternice!

Cred ca asta a fost ultimul maraton din 2011, urmatorul este la anul prin luna mai :)!

Multumesc celui care a rezolvat toate problemele ce tin de participarea la un maraton atat de complex ca acesta…Numele lui? Vlad Oprea, primarul Sinaiei 🙂

HIT the Top challenge – in imagini, rostiri, trairi si rezultate partiale

Azi un nou concurs montan in Parcul Natural Bucegi, unic de acest fel in tara.

Localitatea Bran a fost gazda unui eveniment organizat de Primarie in colaborare cu Asociatia Outdoor Romania si sprijinit de echipa salvamont, sponsori, voluntari, serviciul de ambulanta, etc.

Startul s-a dat din cartierul Poarta la ora 9 si a presupus parcurgerea unui traseu turistic dificil. Ceva de genul cine ajunge in varful muntelui si inapoi…unde varful se numea Vf. Scara de circa 2422m.

La linia de start s-au adunat iar o parte din elita competitiilor montane de la noi din tara.

O sa public si cateva poze, multe facute in timpul alergarii, pentru ca am preferat in locul bidonului cu energizant sa iau aparatul foto. Cati mai stau si de poze la un concurs? Si atunci faci poze bune, in timpul actiunii…deci cine nu stie ce este o competitie montana isi poate face o idee parcurgand imaginile de mai jos.

Cu putin timp inainte de start, concurentii incep sa se stranga la start…se vede si cortul organizatorilor/sponsorilor.

Startul a fost dat de primarul din localitate care a sosit punctual, si a incurajat participantii

Dupa 15 minute de la start am ajuns la refugiul din Ciubotea, alergand pana aici cativa kilometri pe un drum forestier plictisitor…urat, si la urcare si la coborare :)))

Dupa 20 minute de la start am ajuns la primul punct de hidratare, unde un organizator astepta sportivii cu pahare cu energizante

Mai jos trecusem de al doilea post de hidratare dupa un lung si abrupt urcus prin padure

Dupa iesirea din padure si depasirea celui de-al treilea punct de hidratare am inceput urcusul printr-o zona stancoasa…cot la cot cu domnul de mai jos. Acesta alerga incredibil de bine si avea pe la 50 de ani 🙂

In catunul Ciubotei sau in caldarea Ciubotea, spre ultimul punct de hidratare. La stana nu era nimeni, organizatorii au rezolvat acest aspect si niciun concurent nu a avut probleme cu cainii.

Postul 4 de hidratare si sprintul domnului ce avea vreo 50 de ani, de altfel nu era singurul mai inaintat in varsta care alerga foarte bine

Pe panta inclinata concurentii se agatau de tufisuri mici de rododendron ca sa urce mai bine, mai repede

Dupa aproximativ un sfert de ora am ajuns sus aproape de iesirea spre Vf. Scara

Cand mai aveam 10 minute pana la varf, asii competitiilor montane alergau spre Bran cu incrancenare fiecare dorind sa-si dovedeasca suprematia. Am facut mai multe poze cu acestia cuprinsi de spiritul competitiei.

Si Vf. Scara – Top-ul competitiei

Am ajuns din Bran (Poarta) in 90 de minute la Vf. Scara apoi pe coborare nu am mai facut poze. De la Vf. Scara si pana la linia de sosire am facut cam 50 de minute. Nu dupa mult timp de la venirea mea, a sosit si dl. mai in varsta.

Ambulanta nu s-a miscat din loc pana cand concursul nu s-a incheiat…cu bine

Si ultimii 4 concurenti ai competitiei…aplaudati de toti cei prezenti

In timpul premierii soseau si voluntarii din posturile de control si hidratare…se vad pe drum, mai departe

Intre dl. cu tricou galben si cel cu betele este Lucian Clinciu, cel care a introdus conceptul de maraton montan la noi in tara, omul care a scos din „amorteala” sute de tineri, indemnandu-i sa faca miscare pentru sanatatea lor.

Si primele trei castigatoare la feminin, flancate de organizatori

Cel din mijloc cu sapca este Ionut Galiteanu, dupa rezultate unul dintre cei mai buni sportivi din tara

Cu ocazia acestui eveniment am avut onoarea sa intalnesc multi cititori ai blogului meu, spre rusinea mea de unii nu imi mai aminteam cu exactitate, imi cer scuze pentru ignoranta dovedita, dar poate este si din cauza faptului ca ma concentrez mai mult pe dusmanii Parcului Natural…

Mai jos, un maratonist deosebit, un om cu o larga experienta de viata, la varsta dansului inca alearga zeci de kilometri…sper sa pot face si eu asta dupa ani 🙂 De un bun simt nemarginit dl. Stan Turcu m-a scos din impas elegant 🙂 A fost de acord si sa facem o poza pentru ca pe acest blog, o arhiva a lucrurilor din Bucegi, trebuie sa apara si oameni deosebiti, parca e cam mult spatiu alocat lucrurilor rele…

Asa a fost la prima editie de HIT the TOP, o organizare fara cusur, cu salvamontisti si organizatori patruland pe traseu pentru siguranta participantilor, cu voluntari care au transportat cu rucsacul zeci de kilograme de apa pentru organizarea punctelor de hidratare, cu sponsori seriosi si autoritati locale ce au dat dovada de implicare…a fost un concurs frumos atat prin dificultatea traseului ales pentru intrecere cat si prin atitudinea participantilor…daca nu ma insel cu un timp de dus-intors de 2 ore si 20 de minute am iesit pe locul 9.

Maine, 7 iulie 2011, in Bucegi…prima zi de Marathon 7500

Pana la urma anumite lucruri vin indiferent ca ne dorim sau nu 🙂 Si a mai trecut un an de la ultima competitie Marathon 7500, au trecut lunile, saptamanile si a mai ramas o zi.

Maine echipele participante la sectiunea Elita se aduna pe platoul din preajma Salvamontului de la Pestera, urmeaza montarea corturilor, validarea inscrisilor, sedinta tehnica…vineri la ora 6 dimineata se va da startul in cea mai dificila competitie montana din tara.

Teoretic, concursul acesta de anduranta intins pe 90 km de teren montan, cu denivelari majore asadar, ar trebui sa dureze de vineri de la ora 6 a.m. pana duminica dimineata. Practic, aproape toate echipele alearga sau merg inclusiv noaptea pentru a trece cat mai repede linia de Finish.

Fiecare participant vine la acest adevarat ultra-maraton cu ganduri diverse, eu merg pentru ca este un lucru deosebit de frumos, manat de ambitia de a termina si acest maraton pe un loc cat mai sus. Este o senzatie de libertate adevarata sa zburzi si ziua si noaptea pe traseele Bucegilor. Este ca o reintoarcere in amintiri…

Sambata, se va da startul si la semi-maraton care este de fapt un maraton adevarat, avand o lungime de 45 km. Alte echipe de la sectiunea Hobby vor lua startul la ora 6:00 dimineata iar duminica se va pleca acasa…

Indiferent de rezultat, orice participant ramane cu o amintire puternica, eu si acum am in minte in detaliu traseul de anul trecut, obstacolele, vremea, concurentii, scurtaturile, ochii animalelor vazuti la lumina lanternei…

Oricum trebuie sa alergam constant pentru a ne intoarce sambata in tabara de baza, in aceeasi zi trebuie sa merg si la lacul Bolboci sa vad daca sunt pastravi de aproape un metru, daca a prins cineva cunoscut. Am un fix sa fotografiez un pastrav asa mare, pe care sincer eu nu mi-l pot inchipui, probabil ca daca exista o sa stau pe langa el multa vreme…in astfel de momente pentru mine se opreste timpul :)))

Pana duminica seara, sau pana luni nu o sa mai scriu probabil, din lipsa de timp 🙂 dar revin atunci cu mai multe posturi…numai bine!

Marathonul 7500 de 90 km de pe Bucegi

Peste cateva zile, mai exact pe 7 iulie va incepe cea mai dura competitie montana din tara, si anume maratonul de 90 km din Parcul Natural Bucegi.

Numit de altii si ultramaraton intrucat intrecerea depaseste cu mult standardele unui maraton normal, intrecerea aceasta aduce in Bucegi pe asii maratoanelor din tara.

Spre deosebire de alergarea pe asfalt de la un maraton clasic de 40 km, la maratonul Bucegilor urci si cobori vai alpine, abrupturi, pe care le strabati si noaptea, nu lupti doar cu concurenta ci si cu vicisitudinile naturii.

Pentru mine, in definitia frumosului as include si Marathonul 7500 al Bucegilor. Este ceva atat de superb incat nu poti sta deoparte, este ca o sarbatoare inchinata muntelui si celor care il iubesc. Mi-as dori sa pot sa particip pana la batranete la aceasta cursa alpina desfasurata pe majoritatea traseelor turistice din Bucegi. Locul obtinut este mai putin important, asa cum spunea unul dintre cei mai buni instructori pe care i-a avut Jandarmeria Montana, „important este sa termini maratonul”.

Ideea aceasta sublima, cea mai buna initiativa pe care a avut-o cineva in Bucegi in ultimii ani, nu putea sa vina decat de la niste tineri entuziasti, impatimiti ai muntelui, reuniti in Clubul pentru Protectia Naturii si Turism din Brasov.

Cea mai problematica competitie de anduranta montana din tara a triat in anul 2010 concurentii, unii dupa altii. Linia de sosire a fost trecuta de putine echipe, au fost premiate doar 8, printre care si noi, chiar daca partenerul de maraton a trecut linia de finish accidentat.

Maratonul cu o denivelare de 7500 metri, nu este o simpla alergatura pe munte, semnezi o declaratie pe proprie raspundere, poti intampina multe probleme, nu e ceva simplu…pentru mine daca nu ar fi atat de greu nu ar fi interesant. In acest an am reusit sa gasesc un prieten cu care sa abordam aceasta competitie altfel, cei care l-au vazut alergand pe munte l-au poreclit Carbid :))

Prima pregatire la maratonul Bucegilor este una psihica, mai intai cedezi psihic apoi fizic, de aceea cautam pe cineva care sa stie sa abordeze maratonul…

Nu as vrea sa fac speculatii dar mi-as dori ca vremea in ziua de concurs sa fie inchisa, cu ceata, ploaie, vant, atunci sigur am prinde podiumul. Ador astfel de situatii limita in care vezi adevarata valoare umana a semenilor.

Ne-am antrenat in aceasta perioada, mai fatis mai pe ascuns, de exemplu pe mine ma interesa sa scot un timp bun pe Jepii Mici si pe Abruptul Bucsoiului si intr-o saptamana am urcat de cateva ori pe ambele trasee.  Ideea este sa nu te prinda noaptea pe Bucsoiu si sa ratacesti prin jungla de buruieni si jnepenisuri de pe acolo…

Am avut si sansa de a avea niste sponsori, ca nu poti sa faci performanta din salarii de bugetari :)) , sponsori care au preferat sa nu iasa in evidenta, oameni care stiu ca unele lucruri au devenit normale in Bucegi si datorita unor eforturi personale…si ne-au pus la dispozitie in principal echipament, stiut fiind ca nu exista adidas sau bocanc care sa-mi reziste mai mult de 3-4 luni cel mult 🙂

Descrierea traseului de concurs

Concurentii vor lua startul de la langa statia de la telecabina de la Pestera, la ora 6 dimineata, vineri 08.07.2011. Se alearga pe drum spre Padina si  dupa circa 15 minute se face stanga in Padurea Laptici pe traseul turistic marcat cu banda rosie. Urmeaza un urcus sustinut pana la golul alpin. Se traverseaza Platoul Bucegilor spre Valea Dorului iar la cabana cu acelasi nume se afla primul post de control. Se vizeaza foaia de parcurs si se urca spre Curmatura Vf. cu Dor de unde urmeaza o coborare pe Drumul de Vara spre Cota 1400 si mai departe pe langa schitul Sf. Ana spre Poiana Stanii Regala unde se afla al doilea post de control.

De aici se urca Piciorul Pietrei Arse pe traseul turistic, un traseu nu foarte usor si se ajunge iar pe Platoul Bucegilor. Se continua pe langa stadionul de la Piatra Arsa spre complexul omonim unde se afla al treilea post de control. Apoi se face dreapta, se trece de Cantonul Jepi si se coboara Jepii Mari pana in or.Busteni, la al patrulea post de control. Mai departe incepe urcusul abrupt pe Jepii Mici, prin Valea Caraimanului si se urca pana la Cabana Babele, la al cincilea post. Se coboara apoi la Pestera, la locul de unde s-a dat startul si unde se afla al saselea post de control.

Din acest loc se urca pe Valea Ialomitei de la 1610 m altitudine pana la Vf. Omu 2505 m alt unde se afla al 7-lea post, apoi coborare abrupta pe Valea Cerbului pana la cabana Gura Diham, aflata la aprozimativ 1000 m alt, unde este al 8-lea post de control. Se urca spre Poiana Izvoarelor pana in punctul La Prepeleag la al 9-lea post, urcus pe Abruptul Bucsoiului si din nou se ajunge la Vf. Omu la al 10-lea post.

Apoi coborare pana in zona localitatii Bran, la refugiul salvamont prin Valea Ciubotea, unde se gaseste al 11-lea post de control. Continuand prin padurea deasa de pe muntele Gogu Noaghiei se ajunge in poienile invecinate  Stanei din Gaura, nu departe de aceasta este al 12-lea post de control. Se urca toata Valea Gaura pana la Vf. Omu, la al 13-lea post, de unde se pleaca pe culmea vestica a Bucegilor pana in Saua Batrana, de unde se coboara la al 14-lea post existent in Poiana Gutanului.

Iar mai departe pana in Saua Strunga la al 15-lea post si ultimul, apoi de aici se continua spre cabana Padina si mai departe spre locul de sosire de la Pestera.

Organizarea acestui ultramaraton impune eforturi mari, in fiecare post vor sta 3 arbitri, necesita logistica si resurse financiare importante.

Fiecare participant este obligat sa poarte un echipament obligatoriu alcatuit din mai multe articole, lipsa unuia dintre acestea duce la descalificarea echipei participante.

Echipele sunt mixte fata si baiat, sau masculin si feminin. O problema mare va fi traversarea pe timpul noptii a traseului turistic dintre Poiana Gutanului si Saua Strunga cat si mai jos de Saua Strunga, fiind locuri pe unde se trece pe langa tarcuri cu oi. Si vor fi meciuri mari cu cainii ciobanesti…pastorii au amplasat tarcurile chiar langa poteca turistica chiar daca este ilegal acest lucru…dar sunt solutii potrivite 😉

 

Stiri cu rasunet din Valea Prahovei

Din intrebarile adresate unor persoane abilitate am aflat ca se urmareste si pista crimei in cazul turistului gasit mort intr-un cort prin Bucegi, de fapt oricine ar fi luat in calcul si aceasta ipoteza dupa ce ar fi vazut filmarea obiectelor gasite in cort.

O alta noutate ar fi ca de vreo doua zile se desfasoara cautari in muntii Baiului, invecinati Vaii Prahovei, in vederea gasirii unui loclanic disparut de aproape o saptamana. Cunoscutii spun ca a plecat dupa ciuperci si nu s-a mai intors. Pana cand nu se va afla care este zona pe unde umbla acest om dupa ciuperci cautarile vor fi anevoioase pentru ca nu stii unde sa cauti. Asa padurea Baiului este uriasa. Oare ce ciuperci cauta in aceasta perioada? Pentru ca acum nu sunt foarte multe si fiecare cresc in anumite zone.

De regula, pleci intr-o cautare in baza unor premise din care tragi o concluzie, iar daca a plecat dupa ciuperci este clar ca nu va fi gasit in preajma unei poteci circulate.

1. O stire care bucura o parte dintre reprezentantii orasului Sinaia, bucurie manifestata si public prin comunicate, ar fi ca inspectorul-sef al ISCIR Brasov, „persoana care nu a mai prelungit autorizatia pentru telegondola sinaiana” a fost retinut pentru 24 ore de catre DNA.

Evident multi se bucura ca s-a facut dreptate, ei vorbesc despre aplicarea legii si eficienta in combaterea coruptiei…sa fie oare asa? Brusc, l-au arestat, iar coincidente in societatea noastra nu prea sunt.

Ar trebui sa se constientizeze un lucru: deocamdata majoritatea functionarilor statului sunt doar unelte ce servesc anumite interese, pana la un moment dat, apoi se renunta la ei, metode sunt destule.

2. Cam de o luna de zile se tot aud zvonuri prin Sinaia, ca primarul nu a vrut sa dea o autorizatie pentru o constructie apartinand Telefericului Prahova, care teleferic stie toata lumea ca este al lui Adrian Sarbu, (ProTV). Respectiva constructie este edificata de mai multi ani, a primit si amenzi, are documentatie depusa…ca peste tot, documentatia este incompleta :)))

Ideea, in opinia mea, nu este ca ar fi vorba de rafuieli personale, ci de faptul ca oricat de bine sau oricat de rau s-ar avea, Telefericul si Primaria raman pe aceleasi pozitii…de concurenta, in ceea ce priveste turismul montan, sporturile de iarna. Ambele detin infrastructura, doresc dezvoltare, de multe ori interesele lor se ciocnesc.

Observati si cred ca acesta este unul dintre cele mai bune exemple, ca nu a fost realizat un skipass comun. Adica cu aceiasi cartela sa mergi si cu telegondola Primariei si cu telecabina Telefericului. Chiar daca minstrul Elena Udrea a indemnat la un skipass comun acest lucru nu s-a materializat si nu se va materializa vreodata.

Un skipass comun ar fi in avantajul turistilor dar nu si in folosul celor doua societati.

Este evident o greseala ca nu este eliberata acea autorizatie, acum cand dupa atatia ani cladirea este finisata, se constituie ca punct util pentru turisti, spun ca ar fi o eroare din punct de vedere politic. Urmeaza alegerile locale si acum este nevoie sa-ti faci aliati nu dusmani.

Si sa ai adversar acest colos care este Telefericul nu este o actiune reusita. Pe de alta parte nu cred ca vreun post local de televiziune poate decide viitorul primar al Sinaii oricare ar fi acest post. Se subapreciaza puterea de gandire a localnicilor, oamenii s-au mai desteptat, nu mai pot fi manipulati asa usor, iar candidatii la primarie pot fi usor indusi in eroare de proprii oameni care nu stiu sa ia pulsul vietii, nu stiu ce gandesc localnicii, iar acestia din interes vor spune fiecarui candidat ca este cel mai bun, ca va castiga.

De aceea, eu nu pot sa spun de pe acum cum fac altii, ca o anume persoana va castiga fotoliul de primar al statiunii. Va fi o lupta crancena cu multiple lovituri sub centura, si toti cei implicati vor recurge la cadouri electorale, numai ca lumea le va lua dar vor vota tot ce au ei in minte. Sunt o multime de strategi in Sinaia care induc taberele adverse in eroare, fac nu stiu cate calcule, dar abia acum se aranjeaza taberele de combatanti. Care face pasul gresit a pierdut capital electoral.

Orice actiune ce apare i se atribuie contra-candidatului doar asta e politica autohtona. Cum a fost cu telegondola. Au inchis-o din cauza ca nu exista o prelungire de autorizatie si au spus ca deputatul Burlacu a luat painea de la gura sinaienilor. Acum cat de novice sa fie si deputatul sa initieze o astfel de actiune care ar fi in detrimentul sau, deci ceva cu un final usor previzibil? Oricine isi da seama ca inchiderea telegondolei este o lovitura de bumerang care loveste in credibilitatea adversarilor politici implicati in lupta din 2012.

Pentru tabara actualului primar este o imagine negativa deoarece se insista pe siguranta turistului, un capitol la care de altfel nu se sta foarte bine, daca ne gandim la partii, iar pentru tabara deputatului este tot o imagine negativa pentru ca nerezolvarea situatiei creaza ideea unei subminari a bugetului local. Un om simplu poate sa accepte repede ideea ca telegondola nu mai functioneaza din cauza „lui Burlacu” chiar daca nu este adevarata, chiar daca este adevarata.

Astfel ca, telegondola inchisa nu este in avantajul niciunei tabere, lumea crede ca politicienii se bat si ei sufera.

Pronosticuri pe  tema alegerilor locale din Sinaia se aud saptamanal, apar sondaje, se vehiculeaza nume grele care il sustin pe unul sau pe altul, cred insa ca este cea mai mare greseala sa-l subestimezi pe Vlad Oprea, actualul primar.

Ca si incheiere, eu, vorbesc de eu politicianul, daca as conduce destinele unei urbe si m-as obisnui cu asta, si nu as dori sa renunt la putere cu niciun chip, oare nu as initia un conflict controlat cu un prieten, adica intre anumiti parametri, lucrurile sa poata fi previzibile, in ideea de controla viata politica, urmand ca dupa aceea sa impartim unele functii? Adica eu tot primar si prietenul cu alte treburi deloc lipsite de importanta?

Da, intr-un oras mic, eu politicianul ce tin de putere asa as proceda. As initia conflicte politice controlate pentru a face sa existe doar doua tabere si astfel as limita sansele  altor pretendenti. Dupa alegeri, ne impacam cu „grele compromisuri” facute pentru linistea orasului si prosperitatea locuitorilor, propasirea poeziei…:)))