Bine ne-am regasit in 2021!

Pana la urma a trebuit sa merg pe un traseu simplu, plecasem si tarziu pentru o drumetie mai lunga. Oricum, nu am prins niciodata o astfel de vreme de Revelion, parca era o zi de toamna.

Intai , am observat acest loc de popas, prima veste buna din Parcul Natural Bucegi (pe anul acesta!). Putine lucruri bune s-au facut in Bucegi in ultimii ani.

Ciuperci in 2021

Daca vremea e asa, cine stie ce ciuperci mai apar 🙂

Cascada Urlatoarea

Mai departe, ce sa spun, a fost… noroi 🙂

Am urcat din Poiana Tapului, un traseu mult mai ok si am coborat in Busteni, prin noroaie…

Sa spunem… a doua veste buna. Sunt vreo 4 panouri spre Cascada Urlatoarea realizate de Administratia Parcului Natural Bucegi.

Legat de arborii monumentali dintr-un articol anterior, acestia nu sunt in aria protejata, tocmai de aceea nu am dat detalii ca sa nu-i taie cine stie cine.  Iar gratar am facut in noaptea de Revelion nu neaparat pentru ce se pune pe acesta ci, pentru ca noi, pe aici, ne-am nascut facand focul. Toti copiii de la munte stiu sa aprinda un foc, in jurul caruia se sta la povesti asa cum sta omul la bere in sat. In jurul focului dormeam prin paduri cand eram mici si ne plimbau vecinii mai in varsta. Deci, in principal, un gratar nu este despre „cefe groase” sau gurmanzi, este un instrument de socializare a celor care am prins la munte o alt fel de copilarie. Este un lucru pe care nu are cum sa ni-l ia nimeni, e parte din viata noastra 🙂 Tocmai de aceea am facut focul in orice colt de tara, prin paduri de deal, campie, prin munti, pe ploaie, in zapada etc. La un foc se leaga prietenii si se scriu amintiri…