Oamenii Bucegilor (III)

Astazi alti oameni ai muntilor:

Doi pasionati de sporturi de iarna au venit din Brasov la Sinaia. Ajunsi la Cota 1400 si-au montat schiurile de tura si au pornit in urcus pe Platoul Bucegilor. Tinta lor a fost nici mai mult nici mai putin decat Vf. Omu. Au trecut pe sub Cota 2000, apoi de Piatra Arsa, Babele…

Noi am urcat ieri cu telecabina  de ora 13 din Busteni la Babele si ne-am indreptat tot catre Vf. Omu crezand ca este foarte posibil sa nu intalnim pe nimeni. Zapada era tare dar atat noi cat si cei din imagini, aflati in fata noastra, aveam planuri alternative de renuntare in caz de risc.

Vantul sufla dar nu asa de speriat 🙂

Imediat ce am trecut de baza salvamont Busteni de la Baba Mare am vazut in departare doua puncte in miscare. Erau schiorii din imagini.

In zona Cerdac i-am ajuns din urma si am reusit sa stam de vorba. Aveau suficiente alternative, daca nu ajungeau la Omu coborau in Valea Ialomitei pe langa Mecetul Turcesc spre Pestera Ialomitei si Padina. Daca ar fi ajuns la Omu fie ramaneau la statia meteo, in functie de ce le-ar fi zis cei de acolo, adica daca-i primeau si de cum se anunta vremea…fie coborau in caz de vreme rea prin Hornurile Malaiesti la cabana Malaiesti. Aveau si un traseu de vreme buna pe ramura vestica a Bucegilor urmand sa coboare la Padina. Cand noi urcam Vf. Gavanu i-am vazut pe ei oprindu-se si analizand zona Vf. Gavanu-Vf. Bucura-Vf. Omu…era riscant si nu merita pe schiuri, ar fi insemnat un efort urias, vantul se intensificase. Dupa ce au dezbatut problema i-am vazut indreptandu-se spre Valea Ialomitei…oameni cu experienta montana.

In imaginea de mai jos un yoghin la crucea de pe Bucura. Noi ne-am dus spre Omu, ne-am intors si tot acolo l-am gasit, statea cu spatele la vantul rece si destul de puternic la 2500 m altitudine. Langa cruce se si vedeau urme de sapatura, dumnealui avea o lopetica…poate incercase sa-si faca un adapost temporar…ne-am salutat si atat, nu mi-am permis sa-l deranjez. Se considera de catre multi specialisti in domeniu ca acel loc este cel mai puternic centru energetic al planetei. Si cand am ajuns in zona Cerdac il vedeam pe yoghin ca pe un punct pe acel varf…

Despre excursia la Vf. Omu maine detalii si imagini.

12 răspunsuri

  1. Mi-au plăcut de mică şi îmi plac şi acum acele păpuşi ruseşti „MATRIOŞKA”. Ele sunt la origine un simbol al fertilităţii. Dar mă fascinează la ele elementul surpriză,acea surprindere permanentă : iei păpuşa,ridici capacul, descoperi altă păpuşă;o iei pe aceasta,ridici capacul,descoperi altă păpuşă şi tot aşa…, la nesfârşit parcă…
    Adrian,tu şi Bucegii sunteţi o păpuşă „Matrioşka” !

    Îmi place că acea cruce de pe Bucura are în ea elemente din „Coloana infinitului” a lui Brâncuşi.Parcă se sprijină cerul pe ea.
    Se spune că denumirea corectă este „Coloana infinită” şi, iniţial, a fost
    „Coloana recunoştinţei fără sfârşit”,ea fiind dedicată de Brâncuşi eroilor căzuţi în primul război mondial .

    Apreciază

  2. Ce bine arata zapada pe platou…N-am vazut niciodata foto cu platoul iarna,de mers pe el iarna ce sa mai spun,vise 🙂 Pai doar n-avea sa-ti spuna yoghinul ca vrea sa ajunga in sala mare a proiectiilor cu lopatica aia 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

  3. Schiorii mi-au amintit de o emisiune a lui Oreste unde C.Pompei spunea despre un schior care a descoperit o pestera dar cand s-a intors acolo sa le arate si altora au gasit doar urmele de schiuri…nici urma de pestera…m-am gandit ca tu stii despre astea…dar desigur sunt lucruri care pot fi spuse si care nu…
    Frumoase pozele…!
    Cred ca Bucegii sunt iubiti de toata lumea…

    Apreciază

    • Eu sunt un anti acest Pompei, nu cred nimic din ce zice, mai totul este imaginatie si alte lucruri. L-am si vazut la o conferinta, am o parere foarte proasta despre el. Fabulatie…
      Bucegii au si de ce sa fie iubiti 🙂 Multumesc Magda!

      Apreciază

  4. Tura voastra mi-a amintit de o tentativa de acum vreo 20 ani de a ajunge iarna,pe Drumul Granicerilor,la Vf. Omu.Era senin,dar rece,zapada inghetata,vizibilitate deosebita;ce mai:o placere! Totul a decurs perfect pana prin zona Vf. Gavanu,unde ne-a luat in primire un vant atat de puternic si inghetat incat a trebuit sa renuntam si sa-i intoarcem spatele vijeliei,luand-o „frumusel”peste Cerdac,spre Babele…Am mai fi avut de strabatut cativa pasi (ma rog, nu chiar),dar sunt situatii cand trebuie sa renunti inainte de a fi prea tarziu…Astept cu nerabdare relatarea mai pe larg a escapadei voastre!

    Apreciază

  5. Indraznetii Bucegilor :). Sa pornesti iarna pe munte , dupa parerea mea, inseamna sa iei in calcul la modul serios si riscul maxim, acela de a te accidenta grav sau de a disparea sub o masa de zapada. Muntele e imprevizibil si pe vreme de vara, dar acum iarna.

    Apreciază

    • Ai dreptate,dar cand planifici totul si stapanesti definitia riscului este altceva nu aventura. Am reusit pentru ca nu ne straduim sa invingem muntele ci doar ne adaptam la conditiile specifice acestuia. 🙂

      Apreciază

  6. Eu zic:respect si pentru yoghin.
    Nu-i putin lucru sa mergi singur pina unde a mers el-pe timp de iarna si-n conditiile de vint pe care le-ai descris.
    Sper ca a reusit sa-si ia ce avea nevoie si sa se intoarca.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: