Un fel de a spune…

Cu un prieten am efectuat acum un timp, o excursie neasteptata, surprinzatoare si frumoasa, prin locuri pe unde nu as fi ajuns pentru ca nu as fi inteles motivatia. Stiti, in orice facem trebuie sa existe o motivatie, un impuls.

Pe undeva printre cele de doua Timisuri, de Sus si de Jos, in masivul Piatra Mare, este o vale considerata a celui rau.

Vremea la Busteni se anunta frumoasa, desi se anuntase ploaie.

Un buncar gasit in timp ce incercam in mod repetat si nereusit, sa traversam apa Timisului destul de mare…

Pe la Monumentul Honvezilor am ajuns si am inceput sa parcurgem bazinul hidrografic al vaii cu pricina.

Sunt niste pante pe acolo, de iti taie rasuflarea 🙂 Tot urcam si degeaba, benzinaria Petrom si o cladire din Timisul de Sus, a fostului Seminar, le tot vedeam… din ora in ora :))

Pentru o poza ca aceasta, buna de cuprins intr-o carte cu istoria locurilor, merita totusi. Cu toate ca nu acesta era obiectivul, s-a intamplat sa gasesc o pozitie buna.

Traseul s-a mai imblanzit dupa o vreme si am inceput sa vedem chestii frumoase:

Sa-i zicem „Rugaciune”

Postavarul

Zapada din iarna ce a fost si… care tot mai vine din cand in cand pe crestele muntilor.

Ajungem in capatul vaii, la un funicular de exploatare…

Nu stiu cum l-au adus pana in acest loc 🙂

Cam pe acolo iese valea, la niste case, cu vreo 500 m inainte de benzinaria Petrom.

Apropie bine aparatul, deosebeste si musuroaiele de furnici, care sunt negre care rosii :))

„A mierlit-o”…

Vorbim de o mierla pe care, George, in marea lui omenie, a ingropat-o repede.

L-au mai cautat si altii 🙂 Oricum, este un pic ciudat prin salbaticia aceea sa vezi urme de trecere umana.

Sunt si cascade interesante… Aici intrasem in firul vaii si coboram. Pe deasupra trece cablul funicularului.

Si iesim pe aici:

Paragina…

Pe acolo se vede ceva tipenie de om…

Cam atat…. 🙂