Traseul turistic: Platoul Bucegi (intersectia auto Piatra Arsa-Babele) – Babele – Sfinxul – Cerdac – Vf. Omu – Valea Gaura – Cascada Moara Dracului – Monumentul israelian – Şimon… si acasa!

Traseu pe Bucegi, unde in alta parte?! 🙂

Sa plecam mai de dimineata, sa nu plecam ca poate vremea, ca poate traseul e nu stiu cum… intrebari in mintile participantilor…

Plecam!

Parca e 7 si ceva cand pornim cu masina, parca e 8 si ceva cand lasam masina pentru a urca spre Babele.

8:20 trecem de bariera de la Piatra Arsa 🙂 Chipurile mergem hotarati.

Din masina am mai coborat noi, sa pozam razele… soarelui!

1Sinaia, vazuta de la granita dintre judetele Prahova si Dambovita

2Parca raza batea peste acel monument, sub forma de columna. Nimeni nu mai stia al cui a fost. Intamplarea sa-i zicem si interpretarea corecta a unei surse din anii ’30, au ajutat la lamurirea misterului. Mister dezlegat la pagina 453 a cartii „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”.

Sau cum zicea d-l Gheorghe Niculescu, scriitor al multor carti despre Valea Prahovei si nu numai, despre cartea „100 de pasi in timp..: „Cartea aceasta te ia de mana si te duce exact acolo unde incepe istoria!”

3Spre Sfinx

„Uite!.. cum-necum, bolovanul asta tine in spate turismul din Busteni!” – (am retinut rapid constatarea).

5Lasand in spate Babele

Ziua se anunta asa si asa. Dar daca te iei dupa asa si asa, nu mai faci nimic. Ma uit eu la munte ca oracolul si ma trezesc vorbind „ca nu ploua azi”.

6Sfinxul din Bucegi

7Despre Sfinx… paginile 305-310 ale cartii mentionate mai sus.

8Abureala… in niciun caz ploaie 🙂 Se incalzeau pamantul, stanca, apa se evapora. Doar plouase bine cu o zi inainte. Aici mergeam spre Cerdac.

Hotaram sa o luam unii pe deasupra Cerdacului, altii pe sub Cerdac. Eu tot pe deasupra, saptamana trecuta am fost pe sub Cerdac.

9Un „Strajer”. De aproape, poate fi vazut la pagina 487 in „100 de pasi in timp…”.

10Calcule bucegiste pe pietre. Nu are WordPress-ul butonul „Translate”…

Iesim din zona Cerdacului, doar ca mai sus constatam ca l-am pierdut pe Cezar. Il strigam si ne raspunde de printr-o vagauna. Facea poze la o capra neagra de aproape…

Intre timp, pana a sosit, m-am uitat pe acolo de pietre mai interesante, pentru pozat… si am gasit ca se preteaza destul de bine la aceasta actiune si… frumoasa Vale a Cerbului 🙂

11Ne-a indragostit iremediabil de munte Nestor Urechia cu povestile sale 🙂 La loc de cinste figureaza si Valea Cerbului, treaba cu zanele 🙂 si nu doar!

12Am ajuns si la Varful Omu, constatand ca ne-am incadrat perfect. Am stabilit noi, un 10:30 pe aici. Ceasul arata insa 11:05 deci chiar ne-am tinut de plan 🙂 Ne mai invartim pe acolo… prin cabana observam ca o Fanta la 0,5 litri se vinde cu 7 lei. O nimica toata! 🙂 Mi se pare un pic aiurea 🙂

13Valea Gaura, cea mai frumoasa si mai lunga vale din Bucegi, ne astepta. Cate amintiri am legate de valea aceasta… ce fain! 🙂

La 11:20 pornim catre Saua Hornurilor, deja era foarte cald.

Coboram si ma intorc sa privesc spre zona Omu-Bucura:

14Drumeti aproape de crucile de pe varful Bucura

La hornuri gasim 2 batrani si 2 mai tineri. Domnul si un copil de vreo 12 ani sfatuiau o doamna trecuta de 65 de ani si o copila de vreo 14 ani, sa urce si apoi sa coboare pe poteca de vara spre Malaiesti. Ma bag si eu ca doar toti ne opriseram la acea intersectie si-i sugerez ca mai bine se duce si el cu doamna, pentru ca hornul este foarte inclinat si sigur are zapada in el de la jumatate in jos. Se pare ca nu stia ca poteca de vara este chiar usoara si vedea doar distanta pana la ea… care i se pare mare. Na, fiecare face ce doreste. Cu un copil obosit si fara echipament specific, o coarda macar, mi s-a parut o actiune riscanta prin Hornul Mare.

Noi plecam pe un alt traseu, ei raman. Nu stiu ce s-a mai intamplat. Nu as fi coborat niciodata cu un copil pe acolo…

165 ore pana Simon, chipurile…

15Deja eram mai jos de ceata care parea hotarata sa ramana agatata de varfurile cele mai inalte ale Bucegilor.

Pare o vale cu o alta identitate decat altele… frumoase dar diferite!

DSCF0657Covor de floricele, parfum din fiecare floare, priviri din petale, pacat ca nu pozele nu miros 😉

DSCF0661Un colt de Eden

DSCF0671Pozam acolo unde ne regasim

DSCF0672Clipesti si privesti. Dai pagina cu pagina si simti emotiile altor zile pe aici: cu Iulica, Razvan, la marathoanele 7500, la antrenamente, viitura dintr-o zi de iunie, plimbari pe aici cu tot felul de oameni deosebiti. Te asezi si spui: colo am facut popas, in anul…, dincolo ne-am pus pelerinele, poze, ciocolati Milka… ochii prin care vorbeste natura. Zeci de drumetii prin aceasta vale… Acolo, jos, langa stanca alba cu molizi, in micuta poiana, stateau cu corturile, la primele mele treceri pe aici, doua cupluri. Imi povesteau ca veneau an de an si stateau acolo cate o saptamana. Sunt mai bine de 10 ani de cand nu i-am mai vazut. Toate trec, important este cum trec si ce ramane…

DSCF0676Portiunea cea mai abrupta din acest traseu este de aici, pana in prima poiana de mai jos.

Trecem pe langa diversi oameni: de munte sau doar accidental pe acolo. Un cuplu ne spune ca si-a pierdut betele telescopice la o traversare de apa. Ii asiguram ca daca nu a urcat nimeni dupa ei, le vom gasi. Stabilim sa le bagam sub masina lor, o Skoda albastra de Bucuresti. Schimbam nr. de telefoane…

DSCF0679„La Masuratoarea Oamenilor”, m-am gandit eu sa-i zic asa acestei stramtori, unde se strecoara foarte multi cu destula greutate.

DSCF0687Ne uitam de unde am coborat si ne oprim pentru popas, poze, mancare… salam banatean, branza cu rosii, cascaval, snickers, mars, slanina, biscuiti…

DSCF0692Moi, aussi

DSCF0696

DSCF0709Locuri pe unde povestile si visele isi dau binete…

DSCF0712Ceva e acolo si ceva aici… Viata si iubirea se pot naste si in piatra. Fiindca peste tot poate exista cate o fisura…

DSCF0716Izvorul…

DSCF0714„Bruma”… o apa de calitatea I.

DSCF0720

DSCF0724

DSCF0725

DSCF0730Spre Cascada Moara Dracului

Sa mergem spre cascada care a pus pe jar cateva sute de cititori intr-o singura seara, pe aici, pe blog, prin 2015.

DSCF0735In dreapta, un mic prag de apa, apoi cascada impartita in 2 fire… si ultima cascada, de mai sus, vizibila foarte putin.

DSCF0736Fuga peste pragul de apa si hai la baza cascadei pentru poze

DSCF0737

DSCF0738

DSCF0743Fiecare fir al cascadei da o lupta de neimaginat la scara mintii umane cu stanca…

DSCF0744Pornind spre cascada de deasupra…

DSCF0746Ultima cascada…

DSCF0749Traseul turistic trece pe deasupra acestei ultime caderi de ape. Deci multi pozeaza caderea de apa din traseul turistic si cand ajung jos, cred ca au pozat si de sus aceeasi cadere de apa. De fapt, sunt doua cascade.

Exact ca la Cascadele Vanturisului. Mari oameni de munte, coboara la o cascada impresionanta si apoi scriu ca au fost la Cascada Mare a Vanturisului. Degeaba le explici, ca ei merg de zeci de ani la o cascada a Vanturisului, dar nu si la cea mai mare din acea zona, ca nu-i inveti tu pe ei. Cascada Mare a Vanturisului este vizibila si din muntii Baiului, pe cand a doua cascada si aceasta destul de mare, la care ajung majoritatea montaniarzilor… nu este vizibila decat daca te afli… in aer, nu la sol. Ei vad cascada din sosea, vin pe deasupra, dar nu coboara la aceea pe care au vazut-o, ci la alta.

DSCF0752Privire de sus…

Urcusul pe langa cascade nu-l recomand.

DSCF0762Am ajuns repede in poiana de langa Stana Gaura. Pe indicator scrie ca se urca in 4 ore la Omu, noi coborasem tot in 4 ore, admirand peisaje…

DSCF0765Pe triunghi albastru spre Poiana Gutanului si apoi spre Saua Strunga. Noi am luat-o la vale spre Simon, pe marcaj triunghi galben, parasind astfel marcajul cruce rosie ce continua spre Bran.

DSCF0766

DSCF0768Intrand in padure… privind in spate

DSCF0770Dupa ce coboram, le gasim betele oamenilor… 🙂

Facem o pauza… si ne tinem si de glume…

DSCF0771

DSCF0773Preliminariile Campionatului European de Schi Nautic Alpin. „Las-o pe avarie, ca nu stam mult” 😉 Macar am reusit perfomanta sa ne calificam la vizita medicala aferenta…

DSCF0786Alta confluenta… daca o intalniti, ramaneti singuri cateva minute. Aici se aude ce cereti.

DSCF0787

Continuand prin padure, ne intalnim cu un maximum al mintii umane:

DSCF0790

DSCF0791A cioplit copacul ca sa infiga o scandura. Lucrare! Banca! Aveti cum sa intelegeti procesul gandirii autorului, ca eu nu reusesc? Bine totusi, ca nu a taiat copacul ca sa se mai odihneasca trecatorii… pe tulpina!

DSCF0794Varfurile acelea le-am ratat… pozate dintr-o poiana, aproape de monumentul ridicat in memoria celor care au cazut prin aceasta zona stancoasa… cu elicopterul.

DSCF0800Steagul Romaniei lipseste deseori. Poate mai trece cineva pe aici si aduce unul… Steagul israelian este innoit periodic.

DSCF0802Dumnezeu sa-i odihneasca!

DSCF0805Ajungem la intersectie de drumuri si trasee turistice. La dreapta, pe banda albastra se urca in Poiana Gutanului.

DSCF0806Aceasta este intersectia. Noi veneam din stanga.

DSCF0809Ma uitam spre culmile poienite ale Simonului si ma gandeam la ce povestea un prieten…

Au plecat acum vreo 3 ani prin Delta, la cativa kilometri de un sat, pe o mica insula. I-a lasat cineva cu barca, au avut un sac de paine si mancare pentru 10 zile. Au stat 10 zile, la soare, pescuind, traind in natura. Adica era un grup de prieteni. Incercam sa-mi imaginez cum isi gateau, cum isi umpleau timpul.

Cred ca as fi taiat tot lemnul de pe acolo, ca era, si as fi plecat naibii in a treia sau a patra zi 🙂 cu o pluta, cu ceva… Mi s-a parut o experienta unica pe care eu insa nu as face-o, mai ales sa mergi numai cu baieti 🙂 In doi, un el si ea, cred ca trece timpul un pic diferit. Si faceam eu paralele in aceasta poveste, pe acolo, pe la Simon, privind cadrul natural generos… cu case raspandite pe dealuri, flori, vegetatie, poezie… Concluzia mea: prin astfel de locuri superbe, nu ai de ce sa mergi singur. Trebuie sa mergi cu persoane care simt, inteleg, nu fac simple bifari de trasee. Frumoase peisajele din zona Bran-Simon-Moeciu dar nu ma vad singur in ele 🙂 Este nasol tare sa te plimbi singur prin astfel de locuri. Bine, ca nu mi-am propus sa fac asta vreodata!

DSCF0812Construit prin POS Mediu 🙂 finantare europeana integrala… acces modern spre niste fanete.

La intrare in sat am privit niste animale pascand si oameni care intorceau fanul. Ce frumos! Probabil ca dupa ani de munca, nu cred ca ei mai vad bucuria unor astfel de activitati… devine „un must”.

DSCF0813

DSCF0835Un pui de somn la umbra unui pom fructifer printre pui de gaina, gaini si bibilici…

DSCF0837Ne holbam prin curti… le zisesem ca mergem cativa kilometri pe strada principala denumita Iancu Gontea, un profesor…

DSCF0838

DSCF0839Nu ai cum sa stai singur intr-un astfel de peisaj 🙂

DSCF0843Casa veche

DSCF0845Util… am incercat uneori, in allte excursii.

DSCF0848Ma uit si vad pe peretele unei case, o placa de marmura…

DSCF0849Ne-am lamurit…

DSCF0852O alta placa pe cladirea scolii

DSCF0851Intersectia cu Manastirea Bran sau schitul Balaban cum i se mai spune…

DSCF0854Nici de data aceasta nu am ratat-o.

DSCF0859A doua biserica a satului…

La 18:40 ajungem si noi la drumul national, iar la 19 sosea ultimul autobuz spre Brasov. Urcam si coboram in Brasov, pe la Bartolomeu. La fix prindem autobuzul spre gara si de acolo ne-am suit intr-un IR si am coborat la Busteni…

Totul a mers bine… am coborat pe Valea Gaura intr-un timp mult mai mare decat se face la urcare 🙂 🙂 Dar asa se face in plimbari… Data viitoare cred ca urmeaza Valea Horoabei, dar sa mai scada apa… sa nu ne imbaiam pe langa scarile metalice.

Si alte poze:

a

cNu mai zic nimic… am zis!

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – Valea Gaura – Bran

Motto : „Dar cine a avut pretentia ca este om de munte…?!”

Categoric ca nu veti gasi astfel de descrieri peste tot, eu le fac mai mult la modul subiectiv 😉 Sunt cateva prezentari de trasee pe acest blog, se mai aduna…in timp si altele.

Nu doresc sa fac vreo lucrare profi, prezint un traseu turistic in care presar generalitati, anumite pareri, precum si starile mele de spirit de atunci. Nu consider necesar sa scriu telegrafic, nu vreau sa prezint informatii, detalii nenumarate…am mers sa ma plimb, nu sa fac cine stie ce…stiintific. Apoi, cine mai stie de cate ori am fost pe Valea Gaura??? De multe, multe ori…

In primul rand, parcurg un traseu turistic pentru ca imi place, pentru ca ma simt in putere, ma simt bine si as fugi continuu pe unde vad cu ochii :)) …aceasta fiind o paralela, cam asa este cand ajungi pe varfurile muntelui.

1Dimineata privind spre Bucegi

Intai, ca sa castigi timp, mergi cu telecabina. Daca o prinzi pe prima, este si mai bine. La 8:45 esti sus pe Platoul Bucegilor. Oricum, nu mai sunt cozile de altadata la telecabina. Pe Valea Jepilor nici urma de turisti. Imediat ce am iesit din statia de la Babele, am fost foarte sigur ca vremea nu mai avea cum sa se schimbe. Ma mai gandeam eu ca daca sufla vantul, mai vin norii…dar era perfect!

Motiv pentru care am intrat la o cafea/suc/ceva…in cabana Babele, ocazie cu care am pozat si preturile la cazare:

2

Pornim mai departe spre baza salvamont de la Baba Mare, trecem si ne oprim putin la bolovanul lui UnBolovan. Ne-a zis el ca aici fumeaza o tigara. UnBolovan, adica Radu, este un om deosebit, ca multi altii ce scriu pe aici, dar nu asta ii face deosebiti, ci altceva…ne leaga acesti fascinanti Bucegi 🙂

3

Curand mai gasim un bolovan, tocmai bun de inventariat 🙂

4Are deja nume, o sa vorbesc cu Radu sa-l noteze

Uite asa, am ajuns la Cerdac, locul de unde se vad foarte bine Acele Morarului si Creasta acestui munte:

5

Dar nu v-am zis ceva. Bine, sa scriu repede, pana la Omu marcajul este banda galbena, se fac cam 2 ore, mai mult sau mai putin, depinde cum mergi. Ei bine, ce voiam sa zic este ca eu cand merg uneori pe munte, mi se pare ceva simplu. Astfel ca, m-am gandit eu asa: „Unde merg, pana la Bran?”, „A, nu-i mare lucru!”. Cunosteam traseul ca strazile din Busteni :), deci nu era nimic la care sa nu am o solutie. Mi-am luat un rucsac mai mare, cu diverse, deoarece o excursie trebuie sa fie in primul rand sigura pentru participanti. Si m-am imbracat foarte lejer, adidasi si blugi, un tricou si un hanorac…mergeam parca la un chef la Bran :)) Dintre cunoscuti nu mi-a zis nimeni nimic, fiecare si-o fi spus in gand: „cand il doare capul, se cheama ca il doare capul si atat!”.

6Varful Costila si releul de pe acesta

7Poteca de sub Cerdac, pe aici nu se merge iarna. Dar oare era iarna? Cu siguranta, nu! Totusi, recomand sa ocoliti pe deasupra Cerdacului, pe traseul de vara…chiar daca si acolo este ceva zapada.

Dupa cum vedeti mai jos, am ales sa mergem mai departe… 🙂 Dupa poze, chiar am pornit pe acea poteca, pe care se vedeau urme…deci, nu am fost noi deschizatorii

8Daca esti atent, se poate…dar daca ti-e teama si nu esti echipat, nu ai ce cauta pe acolo. Bine, eu am ce cauta, ca sunt pe la mine pe acasa…mai in gluma, mai in serios. Important este sa cunosti ceea ce poti, sa nu risti inutil…din punctul meu de vedere, nu era un risc pentru noi, cei prezenti

9Ultima portiune spre cabana si varful Omu, era zapada si pe acolo 🙂

10Iar am trecut pe langa stanca denumita Saturn

11Tineri coborand de la Omu spre Pestera…au dormit la cabana Omu. Ora de pe poze este de fapt cea veche. Normal era 10:48.

12

Si daca doriti sa vedeti cum am fost eu echipat 🙂

14Aici ma uitam la rucsac, oare de ce l-am mai luat dupa mine 🙂 Nu mai bine il las acolo? Initial am vrut sa scriu ca l-am gasit pe acolo, ca gluma, dar poate se trezeste vreunul si zice ca era al lui :)) Deci am plecat pe munte ca prin oras. Nu mi s-a parut mie ca este ceva dificil…mare lucru nu este, treci din Busteni muntele si ajungi la Bran.

13Si uitasem ceva pentru poza, pet-ul de cola, ca sa indemn si mai mult la o viata nesanatoasa 🙂 De regula, prefer Pepsi, pentru ca atunci cand eram mic, tata urca la Stana Regala si cumpara de acolo…

Dar este mai rar si cu sucurile carbogazoase, nu fac abuz. In aceasta imagine trebuia insa sa fie tabloul perfect, un orasean nimerit prin Bucegi cu cola dupa el…am mai dat si 6 lei pe 0,5 litri. In oras am uitat sa cumpar, asa ca la Babele, platesti ca la Babele. Mai conteaza insa pretul? Important este ca esti acolo…

15Si cate o floricica ici-colo

16Trecem pe sub Varful Bucura

17Varful Bucura, mereu imi amintesc momentul de anul trecut, il am in minte proaspat…deseori, ce se vede nu este si ceea ce pare a fi

18Cabana de la Vf. Omu

19Aici parleau gunoaiele 🙂 Ilegal, evident, in Parc nu ai voie sa aprinzi focul decat in locuri speciale…dar unde sa duca si omul asta gunoaiele, bine ca macar nu le arunca pe vreo panta

20Valea Gaura…cea mai lunga vale din Bucegi si cea mai pitoreasca

21Vedeti cum se coboara de la Omu pe traseele spre Bran…sa va fac o scurta descriere. Am ales traseul spre Bran prin Valea Gaura, pentru ca acum este perioada cea mai buna, din multe puncte de vedere…ceea ce explica si lejeritatea mea. Deci, vremea nu se schimba atat de repede toamna, turmele de animale sunt coborate, astfel ca nu ai probleme cu cainii, ciobanii sau cu animalele salbatice ce stau prin apropierea stanelor. Toamna este lunga, bogata in jir, si ursii au coborat altitudinal, in padurile de fag. Zapada nu avea cum sa se pastreze pe terasele glaciare si pantele expuse din aceasta vale…asadar din start nu te mai gandesti la unele lucruri, si doar te plimbi!

In schimb, este periculos sa coborati pe traseul de pe Clincea, in horn, imediat de la Vf. Scara, este gheata, zapada, acolo nu bate soarele, cablul este sub zapada, de asemenea si pe Hornul Mare al Malaiestilor sau pe poteca de vara spre Malaiesti.

22Valea Gaura, mai aproape

23Cum nu mi-am pozat umbra, am zis sa o fac si pe aceasta…vazusem eu undeva un trucaj cum ca umbra lui Obama nu aducea a om :))

24Uitati cum a cazut…”si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu”, ceva de genul acesta descria un cronicar moartea unui voievod pe la 1601 😉

25Mai sunt doar 3 indicatoare, a disparut al 4-lea. Cel spre Bran prin Valea Ciubotea, marcaj triunghi galben. Nicio paguba, oricum avea pe el timpi eronati. Adica, dupa ce coborai 1 ora, intalneai un alt indicator pe care scria acelasi timp ca la Omu 🙂 Bine ca l-a aruncat cineva, acum poate se va monta unul corect.

26Baza salvamont de la Omu…bati 5 scanduri, 10 cuie, pui o usa si iei un sac de bani. Sau mai bine zis, luai, ca pe timpurile acestea nu mai poti trage astfel de tunuri

27Lacul Tiganesti

28Pe acolo este traseul marcat cu banda rosie pe muntele Clincea. In umbra este hornul cu gheata

29Valea Malaiesti si cabana cu acoperis verde

30Am ajuns coborand pe marcaj cruce rosie in Valea Gaura

31Privire inapoi spre Vf. Omu…ziua era perfecta

32Si inca una de mai departe

33Anotimpul toamna-iarna

Pana in acest loc, mai faceam poze la un nivel acceptabil. De aici, aparatul s-a indragostit de peisaj, incat a facut sute de poze…

34

35

36

37Jos de tot este poiana de langa stana Gaura

38

39In aceasta coborare consta problematica acestui traseu, in rest mi se pare extrem de accesibil…celor care au mai fost pe munte

40Deja am si vazut locul unde sa facem popas 🙂 Sa vedeti ce popas am facut…

41Nu ai cum sa mai pui gand rau Bucegilor dupa ce vezi asa ceva…

42

43Poteca pe aceasta portiune are destule lanturi

Locul de mai jos l-am denumit Patul lui Procust din Valea Gaura. Mereu aici unii au probleme, trebuie sa te faci mai subtirel, sa te aduni putin, sa te sucesti pe o parte. Exact la timp ne-am intersectat cu o doamna si sotul sau ce urcau. Noi am coborat, apoi am pozat cum treceau printre cei doi pereti de stanca:

44

45Trebuie putin efort

46Ne apropiam din ce in ce mai repede de poiana aceasta superba, unde timpul imparateste parca mai mult

47Pe acolo se mai coboara…dar sunt multe lanturi

48In acel loc se termina portiunile mai problematice

49

50Nu am mai mers de vreo 4-5 ani pe acea vale…poate intr-o zi o sa alerg de la Babele spre Omu, apoi in 40 de minute ajung la baza acestui fir si urc linistit, ma incadrez in timp :)) Urc inapoi, dar dupa un mic ocol…

51Ce a fost inainte? Copacul, stanca sau marcajul? :))

52Superb asortat acest costum al muntelui

In sfarsit, am ajuns si la un subiect la fel de frumos, popasul pentru mancare in natura:

53Mancam cu servetele, ca acasa :)) In acea zi, aveam in meniu printre branzeturi, deserturi, fructe, etc, si „Sandwich la firul ierbii” 😉  Cu cascaval si sunca taraneasca…

54Nu mai esti sigur de nimic pe lumea aceasta :)) Traficantii astia de ciocolata au masluit ambalajele. Chestiile acelea nu sunt deloc razuibile…cat ai incerca de usor, nu reusesti decat sa rupi ambalajul…e bine, este si asta o cale de a ajunge la ciocolata. La prima ciocolata am zis ca sunt eu mai de prin Bucegi 😉 , dar la a doua? Singura explicatie, dupa toate calculele mele, a fost ca este o inselatorie…

55Corbii, din nou

56Cum se cheama corbii la mancare? In mintea mea era ceva cu „Gâri-gâri” …rad si acum, ce are?

57:)) In week-end era alarma pe munte, ca vin unii sa impuste…intamplarea a facut sa ne intersectam. Chiar ghinion, sa nu gasesti pe 300 kmp un loc in care sa nu te vad eu…

58Mic defileu spre cascada Moara Dracului

59

60Cascada

61

62Si poiana din preajma stanei Gaura, intersectia cea mai importanta din zona Branului

63

64Iarba de un verde intens, la circa 200 metri de stana amintita

65

66Intersectia de care spuneam, pe aici este si postul de control la Marathon 7500. Logic ca dupa 3 editii incheiate de Marathon 7500, mi se par unele trasee destul de accesibile.

67Evident, indicatorul spre Bran are timpi eronati. Nu ai cum sa faci 4 ore, faci vreo 2 ore, fara graba…

68

69In Saua La Polite…de aici se face cam o ora si 20 minute pana la marginea Branului

70Intunericul se lasa destul de repede…inca nu era deplin cand noi ne urcam intr-un taxi. Ca sa nu mai traversezi tot cartierul Poarta al Branului, lung de vreo 4 km cel putin, mai bine suni dupa un taxi. L-am gasit pe Facebook, eu plec mereu pregatit. Am sunat la KimTaxi-0745.104.735, a venit si pana in centru am platit 10 lei.

In centrul Branului, am aflat ca soferul cursei de ora 19, Moeciu-Bran-Brasov,  i s-a spus sau a luat el initiativa de a nu mai efectua cursa conform programului. Si toata lumea din statie s-a urcat intr-un autobuz pentru orasul Zarnesti, care avea statie si la gara orasului. Asa ca in loc sa plecam la ora 19 spre Brasov din Bran, plecam cu trenul de ora 19 spre Brasov, dar din Zarnesti 🙂

Pretul unui bilet Bran-Zarnesti este de 3 lei si la trenul  Zarnesti-Brasov este de 4,5 lei. Trenul a facut…50 minute 🙂 A parcurs 27 km in 50 minute…

71Mersul trenurilor din Zarnesti, cine stie cand voi mai ajunge pe aici 🙂

Din Brasov ne-am intors cu un microbuz, o cursa pana in Bucuresti. Pana in Busteni, un bilet este 10 lei, pana in Bucuresti costa 41 lei. Am venit eu recent din Bucuresti pana in Busteni cu un Interregio si a costat 41 lei…pare mai bine cu masina, dar raman la gusturile mele: cu trenul este mai frumos si mai sigur!

Cam asa a aratat excursia, eu m-am integrat la intoarcere rapid in peisajul urban, avand in vedere costumatia de „montaniard”. Era o ocazie sa incerc bocancii cei noi, dar o sa-i port toata iarna, si am timp sa ma vait atunci, imi place sa umblu lejer, sa ma misc repede…oricum era un traseu safe…

Superba vremea, superb traseul…dar trebuie analizat bine inainte, nu pleci asa, ca vedem la fata locului ce va fi 🙂

Pe traseu am mai intalnit si alti turisti, unii se uitau cam mirati la mine, cu adidasi albi, tricou alb si blugi…eram o aparitie, bine ca nu am mers in costum national, ca nu aveam sandale, opinci. Imi si place sa vad cum ma sfatuiesc turistii sa nu abordez unele trasee, multi dintre ei erau oameni care nu aveau ce face acasa si daca merg pana la marginea padurii, isi iau bocancii de munte sau tot echipamentul…cand umbli asa speriat, iti scapa multe lucruri. Bine, nici nu poti suplini niste chestii, cand te nasti si cresti pe aici, esti putin mai adaptat 🙂

Daca aveti ocazia sa parcurgeti acest traseu, cea mai buna varianta este sa coborati de la Vf. Omu, nu sa urcati Valea Gaura 🙂 Eu am mai scris intr-un anume fel si m-am prezentat cu haine de oras, doar-doar mai ofensez pe cate un om experimentat de munte…cum au fost aceia care iubeau natura pe moment si plangeau dupa bietul ursulet. Fiecare face ce poate, unii merg inconstienti pe munte, altii plang din taste dupa te miri ce…aleg sa merg asa, inconstient! Nu sunt niciun exemplu, eu merg sa ma simt in largul meu, si duminica m-am simtit bine asa; data viitoare, adica peste cateva ore…ca la 5 dimineata plec la evaluare de capre negre, ma imbrac altfel…vad eu cum, important este sa raman eu!