…sau, un lucru m-a racit, altul m-a incalzit, un lucru m-a indispus, altul m-a binedispus…

Crucea de pe muntele Caraiman…domina atat orasul Busteni cat si sufletele noastre

Am plecat sa ne dam cu bicicletele pe DJ 713. Plecarea pe la 8:30 din Busteni…pana la Calea Moroieni din Sinaia erau exact 10 km. Pornim agale, ne despartim la un moment dat si ne revedem la cativa kilometri. Dupa care in centrul Sinaiei iar ne separam, cu diverse treburi, urmand a ne reintalni la str. Cuza Voda. Eu aveam treaba, o actiune cu ceva sanse de reusita, dar eu sunt un invingator, intorc totul ca sa reusesc 🙂

Intru in piata, inceputul actiunii, gasesc pe cine trebuie, ma asteptam sa nu fie, in rugile acesteia catre Dumnezeu plec pentru a face un lucru frumos. Ajung in zona festivalului, expozantii abia ce deschideau, hop si eu…anterior pe baza unei imagini de ieri, am conturat un plan, nu cu multe sanse de reusita, dar erau cateva, si cum eu o data pornit nu mai dau inapoi, am abordat o alta etapa…

Gratie unui baiat foarte de treaba, cam de varsta cu mine, am reusit ceva ce parea problematic, prietenul acesta necunoscut m-a reprezentat si m-a sustinut admirabil…trebuie sa-l caut sa-i multumesc…niste oameni deosebiti, si el si ceilalti vecini, prieteni ai sai…

Apoi plec cu inima putin indoita de faptul ca se poate sa nu iasa lucrurile cum speram…dar imi revin destul de repede, oare Dumnezeu nu vedea? Deci cum sa nu se realizeze un lucru bun?

Pornim cu bicicletele, mai cumparam cate ceva, pe care nu am avut cum sa le mai mancam din cauza vremii si iesim din Sinaia. Picura marunt…Matrix mereu aduce ploaia. Cand merge el, oriunde mergem, va ploua. Si asta pentru ca lui nu-i place ploaia. Este drept ca el a zis sa mergem pana la Brasov, era si senin inspre partea aceea, dar daca am stabilit DJ 713, atunci asa a ramas.

Drumul vechi spre cabana Cuibul Dorului…ca sa nu facem cam 3 km pe sosea, am facut dreapta, pentru 800 m

Ajungem pe la cabana Cuibul Dorului, intram pe DJ 713, pedalam, privim, vorbim, mai pozam…si vine ploaia. Stam de ploaie o vreme, eu cum nu aveam rabdare pornesc mai departe. Ploaia se opreste si cu un kilometru inainte de cabana Dichiu se porneste mai rau. Asta este, macar sa ajungem acolo…intre timp, anticipand schimbarea rapida a vremii, mi-am luat alte haine si o pelerina de ploaie. La cabana Dichiu am ajuns ultimul si am plecat primul inapoi, ajungand tot ultimul acasa :))

La Cuibul Dorului

Mai este de lucru foarte mult la DJ 713

Am vazut eu ca tot ploua si nu am stat mai mult de un minut in intersectia de la Dichiu. Dar la vale, am mers prudent, pentru ca asfaltul era ud, ploua, sabotii de frana nu prea mai prindeau cum trebuie roata asa ca foloseam usor si frana de mana…apoi mergand usor nu prea ma stropeam. Apa insa tot se scurgea de pe spate pe pantaloni, nu era nicio placere 🙂 Mai jos, pe unde trece drumul prin padure, am depasit doua masini ce mergeau mai incet…chestia asta imi reuseste mereu pe drumul celalalt, ce coboara din Saua Dichiului spre Bolboci. Acel drum nu este asfaltat, si soferii conduc mai incet, mai evita cate o groapa, cu bicicleta jalonezi imediat si ajungi cu multe minute inaintea lor la Bolboci.

Intersectia de la Dichiu

Cabana Dichiu

Si pe acolo am coborat imediat

De la Cuibul Dorului, am optat pentru un vechi drum forestier, un fel de scurtatura. O idee nici prea buna dar nici prea rea. Nu mai puteam folosi frana de mana pentru ca ma arunca la cea mai mica atingere…asa ca, acesti 800 metri de drum denivelat, stricat de exploatari forestiere, i-am strabatut in fuga, oricum frigul pusese stapanire pe mine 🙂 Urata ploaia cu vant…de pe fata apa rece curgea pe tricou in interior. Dar eu nu zic niciodata nimic, asta este, este un moment ce trebuia depasit. Dupa cei 800 m ajung in drumul national ce leaga Sinaia de Targoviste…nu inainte de a ma opri si a ma schimba rapid…o bluza cu maneca lunga in locul tricoului murat si un hanorac gros in locul pelerinei de ploaie. Un corn cu ciocolata, si pornesc mai departe.

Locul de popas

Aud in spate mesajele sosind, telefoanele erau bine tinute in rucsac…mesajele insemnau ca au fost trimise din Sinaia, deci iar eram ultimul 🙂 Cum nu mai ploua, am mers lejer. Nici nu stiu la cat am ajuns acasa…poate pe la ora 14, doua dusuri fierbinti, mancare calda si ceai cald, si repede in pat la caldura si privit la tv, rememorat fazele zilei…cu gandul ca poate macar acel lucru sa iasa bine, el trebuia sa iasa bine.

…atipesc usor si vine un sms…apoi urmeaza circul, eu dau sa sun, altcineva la fel pe mine, eu ii inchid fara sa vreau, stau cateva momente sa vad poate mai suna, vad ca nu suna, imi zic hai ca nu suna chiar acum si mai bine ies eu dintre sms-uri ca sa sun eu…apas tasta exact in secunda in care ma suna si evident ca i-am inchis fara sa vreau…zic „da-te incolo de telefon, ca mai am unul” si-l arunc printr-un fotoliu. Pana umblu putin in celalalt telefon suna telefonul aflat in fotoliu :)) Nu se poate asa ceva :))) Asa ca repede la fotoliu…in fine, reusesc sa vorbesc! Actiunea iesise ca la carte, cum o planificasem, si datorita acelui om extraordinar, cu prezenta de spirit…

Padure, toamna

In fiecare dintre noi lucreaza Dumnezeu, daca-L lasam…acesta fiind gandul zilei! Si ce frig a fost pe drumul acela… :))