Valea Horoabei: scarile metalice, canionul, tunelul, portita, izbucul si… se cauta „Esteticianul” refugiului din Saua Strunga

La anumite perioade, apar pe munte oameni care mai repara un podet, remarcheaza un traseu, desfasoara actiuni de ecologizare sau refac un refugiu. Asa s-a intamplat si cu refugiul din Saua Strunga… a intrat in 2016 pe mainile unor iubitori de munte si a fost refacut.

Ma gandeam anul trecut ca principalul pericol pentru acest refugiu ar fi ciobanii. Intai fura ce este prin interior, azi iau patul, maine usa, dupa care baga oile… si cainii, la umbra. Nu inseamna ca azi cred altfel. Pe mai departe cred asta… si, intr-o zi de vara, o sa vad sau vom vedea, vreun cioban si oile prin refugiu. Insa, pana atunci mai este… de abia au urcat turmele.

Din pacate, s-a miscat cineva mai repede: un zapacit, nu ai cum sa-l numesti altfel, pentru ca nu pot pricepe cum cineva poate avea in rucsac un spray pentru vopsit, a trecut pe langa refugiul nou si l-a mazgalit. Greu sa etichetezi asa ceva. Un om de munte nu-si umple rucsacul cu fel si fel de prostii, cum ar fi un astfel de spray.

Mazgaliciul de serviciu este un anume Emil N., care a trecut pe acolo, duminica 04.06.2017. Sunt sute de distribuiri pe Facebook, in ideea ca individul va fi identificat. Se ofera toata gama: de la bataie, la recompensa si chiar la stergerea din proprie initiativa a scrisului. Adica unii l-au rugat frumos 🙂 Probabil dintre aceia care cred ca niciun urs nu trebuie impuscat, toate animalele au o prietenie cu omul, putini visatori dupa mine. Pai un astfel de plimbaret, nu are nicio treaba cu natura, frumosul, el mazgaleste orice pentru ca simte satisfactie cand isi bate joc de munca altora.

Sunt si eu insa pentru acordarea unei recompense… aceluia care-l identifica si mai apoi, il vopseste tot de o asemenea maniera. Pentru ca aceia care merg pe munte, buni sau rai, sunt prieteni cam toti pe Facebook si sigur cineva e prieten si cu omul asta. Trebuie cautat un Emil N. care a postat poze de duminica de prin Saua Strunga. Evident nu a postat cu mazgaleala, dar daca il cheama Emil N. si a trecut pe acolo, pe 04.06.2017, el este.

Tot duminica, in jurul orei 12, eram pe terasa la cabana Padina. Nu am vazut pe nimeni urcand spre refugiu. Pe la 12:30 am plecat si noi pe acelasi traseu. Dar, de la prima stana noi am facut dreapta, spre bazinul Horoabei. Chiar si cand am ajuns pe puncte mai inalte, tot nu am vazut pe nimeni pe acel traseu. Imi spunea cineva ca doua grupuri separate de biciclisti au traversat Platoul Bucegi si au trecut prin Saua Strunga spre Moieciu. Mi-e greu sa cred ca un pasionat de munte, impinge o bicicleta pana in Sa, iar acolo scoate un spray si mazgaleste refugiul. Cu siguranta, este unul care are doar chestia asta in cap, de a face rele!

Mai departe, imagini de poveste din bazinul Horoabei. Am intersectat dupa mers pe la gol alpin, valea, coborand pe un fir impadurit pana la ea:

Cam pe aici am ajuns, pe la jumatatea vaii.

Ultima scara cum se urca

Pe acolo se continua

Se coboara tot pe o scara…

Adica aceasta scara. In fiecare an vad grupuri de montaniarzi, mari si tari in postari, neintrecuti in aprecieri, care stiu tot ce misca pe munte… si mereu si-o iau prin aceste locuri 🙂 Am evitat mereu sa scriu, sa nu se creada altceva. De fapt, pe munte faci cunostinta cu realitatea si e posibil sa devii mai normal 🙂

Montaniarzi super tari, contabili de cat mai multe ture, vin prin Valea Horoabei sa vada cascada, apa, ca e de vis si tare de tot canionul 🙂 Vin primavara ca sunt prostiti initial de tot felul de experimentati, sa mai bifeze o tura. Si toti la gramada fac niste bai zdravene. Toate aceste scari sunt acoperite de apa si ei, saracii, urca prin suvoiul de apa rece. Le cade apa in cap, se mureaza pana la piele. La final, niciunul nu posteaza ce nasol a fost ci… super tare, suntem buni, am trait o aventura, extraordinar, chiar a meritat 🙂 Si altii ii admira si se vor duce si ei. Acolo realizeaza toti ca au fost fraieri, inconstienti, dar cum sa scrii pe Facebook: bai, ce mari prosti suntem? Evident, cand ai zeci si zeci de ture, suna totul cum vrei sa sune… asa au vrut ei, sa treaca prin apa 🙂 Ca nu e pentru oricine 🙂

Cea mai inalta scara, aici le este Golgota 🙂 Da’ e bine asa!

Prin canion

Aici este frumusetea, cand poti sta linistit, nu in apa, sa te bucuri de peisaj.

Suntem pe valea principala si se vede ca nu e apa. Foarte multi montaniarzi nu stiu ca suvoiul permanent de apa al Horoabei, nu vine din firul vaii principale, ci de undeva din dreapta acesteia, din versant.

Asadar, Cascada Horoabei spre care s-a facut poteca buna de tot, e acolo mai mereu 🙂 Sursa permanenta de apa care o alcatuieste iese de la vreo 300 metri cel mult distanta.

Izbucul Horoabei

In drum spre firul principal, care se vede ceva mai jos.

Traseul te poarta pe sub aceasta portita. O sa vedeti un marcaj cruce verde, el nu este insa turistic. E desenat demult prin aceasta vale. Traseu turistic nu exista pentru ca suntem in tara in care putini isi asuma responsabilitati. Plus ca ar trebui si alte amenajari, desi, la aprecierea mea, un montaniard nu intampina probleme pe aici. Sunt lanturi, cordeline, scari…

Intrarea/originile tunelului… cum era denumit de primii montaniarzi, ne-a dus in preajma unor tineri care faceau alpinism. Adica se iese undeva la un gol, vine un perete, apoi in rapel. Surpriza mea a fost sa vad si fete pe acolo. Nu ca nu ar avea voie… dar judecand dupa aspectul intrarii, eu am crezut ca doar barbatii sunt atrasi in interior. Chiar nu mi-am inchipuit ca si aici, pe munte, a ajuns discutia despre componenta unei familii. Nici muntele, nu mai este ce era odata 🙂 🙂

Cascada Horoabei

Din Poiana Horoabei ne-am indreptat spre Padina pentru a urca prin padurea Laptici… o sa revin cu traseul, cum am zis anterior… Din poienile de la Padina se auzea o voce inconfundabila. Era tipul de la „Stelele Bucurestiului” cu o piesa de prin anii ’90… „poti sa pleci acum ca nu mai imi pasa, voi gasi alta mireasa” 🙂 De altfel, nu am auzit o muzica prea diferita pe aici, de-a lungul anilor… Vorbesc din proprie experienta, din 1995 si pana in 2008, am venit cu corturile la Padina, an de an, cu vecini si prieteni, de nu stiu cate ori. Deci, de atunci si pana in prezent, chiar am auzit orice. In general, peste 90% dintre cei care ajung aici… sunt oameni care asculta manele sau rock. Restul, sunt cei care nu asculta nimic, vin sa se recreeze. Eu am fost in orice categorie de grup.

O data, mi-am mutat cortul pentru ca o familie asculta langa mine doar Radio Romania Actualitati. Ce-ti mai trebuie radio nu stiu care si stiri, cand vii pe munte? Ideea este sa te rupi un pic de ce se mai intampla.

Altadata, mergeam pe drumul forestier si, pe acel platou unde acum scrie Padina Fest, putin mai spre drum, era un cuplu care statea pe langa o masina. Din masina razbatea o muzica, el statea pe un scaun la o masuta mica, cu o sticla de bere in mana si misca sticla in acord cu muzica. Ea… voluminoasa. In fine, privesc putin si trec mai departe, nu era cine stie ce. Eram si cu rucsacul in spate, ramasesem iar in urma…

Cand? Prind cu urechea niste versuri, imposibil de uitat de atunci 🙂 „La sufletul care-l ai si la frumuseteee, Langa mine ai trai ca intr-o povesteee”. Cu aceste cuvinte in minte, imi intorc privirea spre ei. Cum naiba de nu bagasem de seama? 🙂

El un sac de oase, pitic, aproape beat, zambind idiot, ea uriasa, rotindu-si mainile stilul morisca, in fata. Sa fie cumva Baloo din Cartea Junglei? Naaaa, era consoarta tipului cu berea. Daca isi punea coana mare mintea si-l acrosa, il zbura peste masina cu scaun si cu bere cu tot. Cine poate sti cate somnifere de dreapta ii acordase omului de-a lungul povestii…

Dupa vreo 3 metri mi-am dat rucsacul si am tras o portie de ras cu lacrimi. Asemenea luciditate ca sa apreciezi „povestea” si „frumusetea” din ea, mai rar 🙂 Mai imi vin cateodata in minte, versurile acelea :))

Natură sălbatică în Parcul Natural Bucegi: Brâna Jepilor Mari – Brâna Ursului

De ce sa-ti rupi picioarele o zi intreaga, cand poti cuprinde tot ce vrei in cateva ore?

Una din filozofiile mele…

Azi voi posta imagini de pe un traseu foarte frumos, salbatic, probabil foarte putini oameni ajung vreodata prin acele locuri. Este si departe, si periculos, si abrupt, si multe altele…

Imaginile de astazi va dezvaluie o alta latura a vietii din Bucegi. Este viata aceea salbatica, unde natura este neatinsa, unde tu ca om patrunzi in liniste si fara a lasa nimic in urma.

Tot ce vedeti in imagini reda atmosfera de salbaticie, de inceputuri, cum erau Bucegii pana acum 200 ani aproximativ…de nepatruns si plini de animale.

In aceasta zi m-am simtit foarte bine, a fost ceva extraordinar sa umbli doar pe poteci de animale, prin abrupturi, pe langa cate un barlog… sa devii parte din asa ceva, a fost o senzatie greu de descris. Acolo, fiecare animal isi avea zona sa, nu am vazut urme de mistreti in zona caprelor negre, sau invers, ursul isi avea locurile sale, nu am vazut pe poteci urme de fuga, de animale care se fugaresc…si in plus, era liniste, nu erau gunoaie.

Initial aveam un alt traseu cu alti prieteni. Dar voiam sa merg pe un traseu in alte zone, tinea si de serviciu, si ca sa nu pierd o zi de munca, am zis sa ma si plimb, si sa si fac ce trebuia pentru o zi de lucru. L-am luat cu mine doar pe Matrix, din mai multe motive: merge bine, nu mai stie sa se intoarca in acele locuri fara mine, nu vorbeste mult, imi place sa-l mai enervez din cand in cand 🙂

La inceput de traseu l-am pacalit, am ocolit foarte mult, el s-a prins pana la urma, dar era prea frumos ca sa fie nemultumit. Mi-a si spus ca a fost cel mai frumos traseu pe care l-a facut in ultimii 2 ani.

Gata cu vorba, ce mai imi place si mie sa o lungesc 🙂

19.01.2014 018Intai un loc unde „s-a mocirlit” un mistret

19.01.2014 022Pe aici a scormonit un animal. Dar ce animal?

19.01.2014 024A dat pamantul la o parte dintre radacinile unui brad. Ce ar putea fi? Mistret sau urs.

Continuam,

19.01.2014 026Un craniu mic. I-am facut niste poze, cu un bat l-am asezat pe un copac cazut…pare un craniu de ied, are niste resturi de coarne

19.01.2014 030Si din nou, alt loc scormonit. Ma uit la bolovanul acela mare scos si arunc vina pe urs.  Banuiesc ca a cautat cuiburi de viespi, sa le manance. Martin a tinut minte unde erau in vara cuiburi de viespi si le devasteaza acum 🙂

19.01.2014 033A „aruncat” pietrele cat mai departe, sa nu-l incomodeze la sapat. Inteligent animal!

19.01.2014 039Aici doar timpul lucreaza

19.01.2014 043Sa luam si o bucatica din frumosul muschi…in fotografie

19.01.2014 049Urcam, coboram, urmam poteci, ne oprim deasupra unor stanci, ne blocam, in fine…si ajungem la niste culcusuri (a se vedea sagetile rosii!). Vizavi de culcusuri, zarim ceva marcat cu sageti verzi. Acolo au ursii toaletele 🙂

Asta este totusi nimic. Undeva prin abrupturile Jepilor Mari, stau pe polite de piatra multi ursi. Am scris eu despre ei acum vreo 2-3 ani.

19.01.2014 058Sa mergi pe aici, oare cum este? Doar sa-ti imaginezi si este frumos 🙂 Tu pe o poteca lata de un metru, o panta in dreapta, nu prapastie, si in stanga un perete de stanca inalt de zeci de metri. Si mergi asa minute in sir. Este de neuitat…

19.01.2014 067De pe o astfel de poteca, printre copaci vezi si Claia Mare, Crucea de pe Caraiman

19.01.2014 072Alta poteca, aceasta este mai ingusta

19.01.2014 075Si bradul acesta cum sta asa de zeci de ani

19.01.2014 080Mai luam si cadre din peisajul salbatic…doar nu mergem mereu pe aici

19.01.2014 082Si tot umbland in liniste, cu ochii in patru…ajungem intr-un loc desprins din „O lume disparuta” 🙂

19.01.2014 086In poze nu poti sa redai valoarea reala a unui peisaj, doar te apropii de ea. Aici, latimea este de cam trei metri, inaltime acceptabila, nu te uiti sa nu dai cu capul

19.01.2014 088Neaparat o poza in acest loc minunat

19.01.2014 090Pentru unele flori, cum este Crucea Voinicului, a venit primavara

19.01.2014 092Sa pozam si din alt unghi…bine, eu am facut aici vreo 10 poze cel putin

19.01.2014 094Dar cum este sa te imaginezi, trecand printre acel copac si peretele stancii, in drum spre locul prezentat mai sus. Sa te asezi pe o lespede de piatra, deasupra sa fie tavan stancos, de jur imprejur un peisaj incantator, liniste, soare…

19.01.2014 100Frumos, nu? Desprins parca totul din filme…

19.01.2014 103Copac pe margine de stanca…asa creste Zada, in felul acesta ciudat

19.01.2014 104Licheni verzi, arata clar ca suntem intr-o zona cu zero poluare…astfel de barometre naturale ale starii habitatelor mai sunt si fluturii

19.01.2014 107Amalgam de crengi si radacini

19.01.2014 109Tot felul de pante, versanti, dar nu este nicio problema…cu atentie faci cam orice

19.01.2014 114Suntem chiar sus, vedem jnepenii, pajistile alpine…pana acolo, ore bune 🙂 Dar nu aveam ce cauta pe acolo…

19.01.2014 124Inca un exemplu despre cum loveste fulgerul…vedeti cumva urmele unui incendiu? Nu! Ca sa nu uitati ca de fapt in spatele incendiilor din Bucegi, a stat cineva. Multi dau vina pe fulger, de fapt eu am sustinut constant ca nu au nicio legatura acele incendii cu fenomene naturale. A pus cineva foc…

19.01.2014 129Multe urme de animale si pe aici…

19.01.2014 133„Flori nemuritoare”…in traditia populara, ar vindeca nu stiu cate boli

19.01.2014 134Pozam tot ce vedem, luam sute de imagini cu noi, pardon, cu mine…ca Matrix este exasperat. Eu merg stanga, dreapta, cobor, revin, cum vad ceva interesant. Timpul de analizare a ceea ce vad este mult mai lung decat utilizarea aparatului foto, deci este clar ce iese…intre noi se face distanta si de 300 metri

19.01.2014 143Am vazut varful acesta stancos de la departare. Si am ajuns si la el, ca sa admiram imprejurimile. Trec peste cate sute de crengi a trebuit sa indepartam pe acest traseu, cati copaci cazuti am sarit…

19.01.2014 147Dupa varf…un hau ametitor, doar se vad copacii mai jos 🙂 Clar, nu era de noi pe aici, dar nici cateva poze nu strica…

19.01.2014 154Matrix are emotii, imi face cateva poze, una dupa alta, mai tarziu constat ca niciuna nu era cum trebuia, ba sunt cu ochii inchisi, ba vantul imi ridica parul sau o fi fost de la inaltimea din preajma…in fine, doar poza asta este ceva mai asa…oricum, si aici zici ca sunt agatat de stanca, visam probabil…vai de noi, cu pozele astea…

19.01.2014 158Sa mai si urcam pe muchii cu stanci si iarba

19.01.2014 164Am iesit in traseul turistic Sinaia-Complex Piatra Arsa, chiar in zona Piciorul Pietrei Arse

19.01.2014 173Coboram pe traseuul marcat in ideea de a urma Brana Ursului, poteca nemarcata ce iese la Schitul Sf. Ana. Daca tot am traversat bazinele vailor Babei si Piatra Arsa, hai si prin cel al Pelesului 🙂

19.01.2014 178Cam asa arata brana pentru un timp

19.01.2014 195Nu este deloc dificil, insa urme de ursi la cam 10 minute…

19.01.2014 196Stana Regala si Poiana. Trebuie spus ca exact la a doua vale de dinainte de a ajunge la schit, am auzit ceva. Initial, i-am spus lui Matrix ca miroase foarte puternic a urs, dupa cateva minute am auzit un animal deplasandu-se mai sus de noi. Nu am vazut ce este. Cand am traversat valea, ne-am oprit ascultand. Poate nu va vine sa credeti, dar un urs, pe panta de langa vale, mormaia asa a jale…se vaita de ceva. Matrix nu a vrut sa ne apropiem la o distanta rezonabila, motivand ca mai vrea sa traiasca 🙂 Ideea era sa urcam pe versantul paralel, ca sa vedem despre ce este vorba…terenul era accidentat, sanse slabe sa te prinda un urs si daca alearga. Este probat personal, nu ca ma duceam eu marele curajos sa vad ce are ursul 😉 Nu avea cum sa ne prinda, ursul este alergator bun pe distante scurte…in teren accidentat, cu multe stanci, saritori, copaci prabusiti, desis, totul asa amestecat, nu te prinde, mai ales daca si fugi bine 🙂

19.01.2014 211Privire inapoi spre Piciorul Pietrei Arse. Acolo eram cu o ora in urma…unde este sageata verde

19.01.2014 218In Poiana Stanii

19.01.2014 219Stana Regala…si de aici, in 50 de minute eram acasa…incheind o excursie de neuitat 🙂

Manastirea Caraiman, credinta la poalele Bucegilor si atractii lumesti

Sa va spun, mai mult in imagini, ce mai este nou pe la Manastirea Caraiman din Busteni, care tinde sa devina cea mai importanta destinatie religioasa a Vaii Prahovei. Intamplator sau nu, acesta este postul cu nr. 600 de pe acest blog.

Lume foarte multa…pelerini

Si flori de cumparat la portile manastirii

Biserica veche, adica prima care s-a ridicat dintre toate constructiile din imagini

Un pod peste un bazin cu pesti

M-am uitat eu dupa pestisorul auriu dar nu era, pestii astia se pare, judecand dupa monede si hartiile din jurul lor, nu indeplineau ceva, doar luau :)))

Oricum nu am inteles de ce nu sunt chemati oamenii aceia amarati de la poarta sa scoata macar monedele de 50 bani, hartiile este clar ca le ia cineva din manastire. Dar decat sa rugineasca banii in apa…Cu iertare sa-mi fie daca gresesc, dar strigă aceia pe la porti de foame si la cativa pasi de ei ruginesc banii in apa. Eu zic ca nu este bine, cred ca Iisus Hristos in cazul asta este la portile manastirii, si nu are nevoie de atata stralucire, pesti…in timp ce altii se mandresc ca îi fac voia, eu cred ca LUI i-ar fi rusine sa intre in manastire.

Si mai departe, in capat Staretia, unde sta parintele Gherontie

In Agheazmatar la rugaciune

Agheazmatarul

Biserica Noua

Programul parintelui Gherontie… in aceasta perioada nu poate fi gasit

Porumbei si alte alte animale mai jos, prin curtea manastirii

Locul unde se aprind lumanarile

Dupa slujba lumea astepta in biserica noua sa fie miruita de un preot. Era cineva cu functie mare special venit cu aceasta ocazie. Lume in nestire, probabil cand am intrat eu in biserica erau 200 de persoane care asteptau acelasi lucru, sa se inchine si sa fie miruiti.

De cateva ori acea faţă bisericeasca a manifestat nerabdare. Este lumesc sa nu ai rabdare dupa ore de slujba si cand in fata ta sunt sute de persoane. Pe unii i-a zorit, sa se miste mai repede…altii erau prea multi la icoana Maicii Domnului si se amestecau miruiti cu cei nemiruiti.

Acum, eu privind acestea, in mintea mea nu l-am aprobat pentru ce face. Desi este lumesc sa nu ai rabdare, el era totusi un păstor ales sa adune oile lui Hristos. In acea multime de oameni erau cu siguranta persoane cu nenumarate ganduri nerostite, veniti in biserica cu sperante. Nu poti sa-i zoresti, nu poti doar sa-i privesti cum iti ating mantia cu care esti imbracat. Poate au nevoie doar de un cuvant, un cuvant care sa le dea speranta, nu ai cum sa-ti treci privirea prin ei,  indiferent cat de lumesc ar parea nerabdarea…

Cea mai mare parte dintre pelerini îi pupau mana, eu am ajuns langa dumnealui l-am privit in ochi, m-a miruit si am plecat privindu-l cu coada ochiului. Ceva se stricase in acest mecanism, si mi-a aruncat o privire. Vazuse ca eu nu i-am pupat mana. Cand ai o asemenea functie si te bucuri de o asemenea incredere nu ai cum sa fii decat umil, in acelasi timp fericit si gata oricand sa imparti iubire. Pentru ca tot ce ai nu le-ai fi putut avea fara voia LUI. Nu ai cum sa nu ai rabdare…

Si nu mi-a placut mie, daramite LUI care vede totul!