„Cate bordeie, atatea obiceie!”

Stiti ca sunt tot felul de mucenici, dar nu ma refer la personajele din trecutul religios desi, acelea sunt exemplele pozitive, de moralitate, de credinta, de urmat, comparativ cu secventa de mai jos.

Subiectul postarii face referire la mucenicii culinari, atractia zilei de astazi. Pana acum auzisem de mucenici moldovenesti, muntenesti dar de mucenici marca Predeal, inca nu.

Moldovenesti eu stiam ca sunt aceia care apar la vanzare pe la orice patiserie.  Adica o coca slaba calitativ, niste nuca macinata si un pret incomparabil. Vreo 5-8 lei, cam asa. Cum iei unul, ai si luat teapa, coca fiind de faina cu apa, nici dulce, si tare,  si uscat mucenicul.

Muntenesti… ii stiu cu zeama din apa, nuca macinata in cantitate mare si chestii din faina facute in casa… Mai nou, cam toata lumea cumpara mucenici la punga dar nu e acelasi gust. Astfel ca, de cativa ani nu ma mai pasioneaza subiectul din perspectiva culinara, pentru ca nu mai sunt asa cum stiam.

Insa, viata bate filmul mereu si am gasit niste mucenici de Predeal care au depasit asteptarile, ifosele sau criticile ca sa zic mai pe drept, asa:

Mai multi ca mai trebuiau si impartiti.

Scria un prieten pe Facebook ca se suprapune Ziua Barbatului cu Sambata Mortilor :) Personal, nu am tinut niciodata prima varianta iar despre a doua, rareori mi-am amintit. Fiecare cu limitarile lui…

Coca e baza dar nu am primit reteta… insa toate componentele au costat 150 lei. 

Ma batea o idee sa dau drumul la productie :)))

Dar ma mai gandesc un pic :))) Ca daca investesti 150 lei si rezulta 33 de bucati… nu e business deloc :))

Important e ca 8 i-am mancat eu, asadar pana acum e buna afacerea :)))