Se spune ca mai mereu avem de ales. Iar aceasta oportunitate de a avea de ales, vine cu precadere din lipsa intocmirii planurilor batute in cuie; De care te tii asa pana in panzele albe, in ideea ca daca ti-ai propus intr-un fel, asa trebuie sa fie. Astfel de planuri tulbura, sa zicem asa, si pe noi si pe altii, deoarece ceea ce parea initial corect si bine asezat, se poate schimba pe parcurs… si tu nu mai vezi ca te tii de plan 🙂
Cat de cat la fel si cu vizitarea rafinariei. Aveam de ales intre a merge la cascadele Vanturisului sau a vizita rafinaria. Am zis rafinaria! Pentru ca, de vreo luna de zile cred, oameni de cultura, din administratie, din zona economica si multi altii, de la localnici amatori la voluntari, pana si paznici etc si etc 🙂 au fost cumva asezati in aceeasi echipa. Iar echipa, cu niste coordonatori in spate plus proprietari, a gandit ceva deosebit pentru comunitatea locala si nu numai. E cam greu de crezut ca un astfel de eveniment are loc in Romania, unde inapoierea culturala este inca la cote ridicate.
Nu imi dau seama cum toate taberele s-au implicat in deschiderea pentru oricine a rafinariei… inchisa de vreo 15 ani, parca! Pentru ca in Romania suntem obisnuiti ca proprietarii de astfel de bunuri sa demoleze, sa nu mai existe nicio memorie a locurilor, sa ramana terenul liber. Un astfel de caz, al mentalitatii comuniste retrograde a fost la Busteni, loc in care au fost puse la pamant sectii si cladiri intregi ale fabricii de hartie.
La Campina, proprietarul a deschis portile rafinariei. Nu doar atat, ci s-a organizat un eveniment ca la carte, cu itinerariu, harti, voluntari, ghizi, pliante, concursuri, fanfara… Poate ca nu pare cine stie ce, poate ca nu ar fi cine stie ce intr-o tara civilizata. Dar la noi, intr-o tara cu foarte multi croiti dupa mentalitatea putinista, e ceva incredibil. Acum, ca sa nu o dam in altele, sa postez imaginile din aceasta zi, sa speram ca nu vor fi ultimele din acel spatiu.
Ce n-am spus? Ca rafinaria din Campina este unica in lume prin ceea ce pastreaza! Iar unica inseamna chiar UNICA!
Intai am plecat din Busteni, uitandu-ma la… niste pisici, eu la ele, ele la mine 🙂
In Campina, vizitarea rafinariei:
Tot felul de panouri informative
Pe traseu am intalnit multe personalitati… iar d-l din imagine este chiar un renumit cercetator: Madalin Focsa.
Se considera ca aceste constructii, din aceasta imagine si de mai jos vreo cateva, sunt ridicate undeva in jur de 1900.
Peisaj similar, nu acelasi :))
Opinie de tanar, nu a mea, eu nu mai stiu ce am scris :))
…
Campina nefiind doar atat, am mers si in alte locuri.
Muzeul memorial „Nicolae Grigorescu”:
Daca nu vezi muzeul acesta parca nu ai surprins ce este important in Campina 🙂
Mai departe pe la biserici, lacuri, cladiri…
Si turnul acela parasit:
Acum, daca tot e ridicata se poate face ceva util cu aceasta constructie. Care nu e aiurea deloc :))
Formidabila ideea deschiderii rafinariei pentru vizitatori! In primavara anului 2014 am vizitat Cimpina la pas si ma uitam cu jind catre zidurile rafinariei, imaginindu-mi ce delicatese arhitecturale si industriale ascund. Din pacate nu am aflat la timp de aceasta initiativa dar sper sa mai fie si alte ocazii de a o vizita.
ApreciazăApreciază
Daca acest eveniment s-a intamplat, e clar un salt educational, cultural, al celor din Campina. De la cetateni simpli, proprietar, autoritati etc.
Noi am facut de doua ori traseul 🙂
Am avut intentia de a face un articol de anuntare a evenimentului dar am tot zis ca maine si… m-am aglomerat cu altele.
Nu stiu de ce, sper sa ma insel, dar am asa senzatia ca nu se va mai repeta chestia asta cu vizitarea… Desi a fost o dovada de educatie, strict parerea mea este aceea ca totul va fi demolat, dus la fier vechi si terenul va intra in vreun proiect cu blocuri, apartamente. Adica ma uit in tara asta si nimeni nu a pastrat o fabrica sau ceva asemanator. Au fost rase efectiv pentru a se elibera terenul. Mi-e foarte greu sa cred ca nu va fi la fel si la Campina. Ca un investitor, adica om care vede strict matematic, va face el muzeu pe atata teren. Nu pot sa cred asa ceva, nu la noi.
ApreciazăApreciază