Traseu cu bicicleta: Campina – fostul penitenciar Doftana – Telega – Melicesti – Crucea Domnitorului – Bisericile din Telega – Urleta – Banesti – fosta Manastire Poiana – Breaza

O noua duminica, o alta excursie cu bicicleta.

Ca pe munti inca e zapada. E frumos si pe zapada dar cand sunt lucruri mai bune de facut, le facem pe acelea.

Urcam bicicletele in vagonul special al unui regio particular si ne dam jos in gara Campina, aproape de ora 9:00 a.m. Stiam, cum vom trece de Posada, este o alta „lume”, din punct de vedere climatic.

Urcam in Campina pe str. Pictor Grigorescu, trecem de Fibec, continuam pe langa „Moara”, coboram si trecem podul peste raul Doftana. Lasam Brebu in stanga si o luam drept inainte. Urcam putin si ma razgandesc…. uitasem de fostul penitenciar Doftana.

Oprire intai intr-un loc istoric:

Locul unde Nicolae Balcescu a adunat oameni incercand sa-i determine sa se rascoale.

Detinutii s-au incuiat pe dinauntru si au aruncat cheia 🙂 In timp ce schimbam glume proaste, a venit un domn si ne-a deschis ca sa pozam in curte. Nu ne-a lasat sa intram peste tot, doar pana la intrare…

Multumim si plecam.

In centrul comunei Telega ne oprim la o cafea si la niste mici cumparaturi. Aflam ca „drumetia nu are varsta, ca inchid magazinul si o sa plec si eu…”. Cafeaua… buna!

Anghel Saligny

Multe case vechi prin sate stau sa cada…

De asemenea, multi localnici au prin curti astfel de bolovani, trovanti, de diferite dimensiuni.

Continuam spre satul Melicesti, la Crucea Domnitorului, principalul obiectiv al excursiei de astazi…

De aici, incepe urcusul…

O vila cu farfurii superbe

Parleaz

Lasam asfaltul si urmam drumul de pamant… E ceva de urcat…

Unii au zis ca merge si cu masina de teren, parerea mea este ca nu are rost. Sunt noroaie, gropi, drumul e ingust…

Melicesti este un sat mic cu constructii situate in locuri in care este dificil de urcat cu piciorul… deci, cat au carat de materiale sa-si ridice casele, este alta poveste. Se mai remarca linistea totala…

Satul Pietriceaua

O batranica pleca dupa lemne in padure si se „agata” de noi de teama unor caini de la un fel de stana aflata langa drum. Imi povesteste tot felul… Aproape de monument, ea se duce la ale ei, noi la ale noastre.

Crucea Domnitorului…

Poate stiti ca aici s-a oprit domnitorul Carol in 1866. Unii spun ca aici calul lui nu stiu ce a patit, s-a interpretat ca e de rau augur si asa s-a luat decizia sa nu se construiasca viitorul castel (Peles) prin aceste locuri 🙂 Istoria aceasta este pe multe site-uri si din punctul meu de vedere… cred ca trebuie mai bine cercetata. Piatra de temelie la Peles s-a pus prin august 1875, deci lui Carol i-a luat cam un deceniu ca sa-si gaseasca loc de castel? 🙂 Povestea poate fi alta… o fi trecut omul pe acolo…

Crucea monument de la Melicesti

Monumentul a fost ridicat in anul 1866, sculptor fiind Paul Focseneanu.

Probabil a avut ceva metalic in centru

Monumentul are mai multe inscriptii, una dintre acestea fiind:

„Această sacră Cruce s–a ridicat spre menirea fericitei călătorii a Măriei sale Domnului Românilor Carol I, Principe de Hohenzollern, prin acestu județu Prahova și a trecerii înălțimei sale peste acestu piscu de la Milicești în anul 1866 mergând de la Telega”.

Si in soclu a avut ceva incastrat, vreo placa de marmura, vreun basorelief distruse de comunisti…

Adaugat dupa Revolutie, presupun.

Acolo este Crucea Domnitorului, pe dealul Macesu la circa 814 m altitudine, cu vedere spre muntii Bucegi, Baiului, Grohotis.

Pornim GPS-ul pentru ca alegem alt drum de coborare…. Il ratam sigur fara GPS, adica ocoleam vreo 2 km.

Drumul de coborare

Dupa cateva curbe dam de un noroi cumplit 🙂 In momentul in care ne oprisem sa vedem cum facem, dintr-o livada apare o zana de fata cu doi catelusi si ne arata o poteca printre niste livezi. Aceasta intersecta mai jos drumul, chiar aproape de asfalt.

A trebuit sa fiu foarte atent la „poteca”, in fapt o mica dara prin iarba 🙂 Daca nu traiesti prin astfel de locuri, nu vezi o astfel de poteca indiferent cat te straduiesti. Tot peisajul pare la fel. In mod sigur nu o nimeream dar, ca sa nu ne ia fata de tantalai de oras, m-am dus inainte. Asta pentru ca ne-a zis ea ca este o poteca pe acolo, ca de 100 de ori daca treceam, noi nu am fi vazut-o din drum. I-am multumit si am intrat prin livezi…

Am iesit la asfalt si am zis sa vad si biserica satului:

Biserica din Melicesti

Monumentul Eroilor aflat la o curba.

Apoi a urmat o coborare lunga si frumoasa pana in centrul comunei Telega. Aici, am luat bisericile la rand…

La prima biserica, hram – Sf. Voievozi.

Deci aceasta e prima biserica, in cele 3 poze. Mai departe, erau o biserica noua pe stanga si alta veche intr-un cimitir pe dreapta.

Am mers la cea veche…

De aici, cuprindeam toate cele 3 biserici

Biserica din cimitir, care este in paragina si, in mod sigur, e cea mai veche biserica a comunei. Hram – Buna Vestire.

Interiorul este degradat, cu tavan ce sta sa cada… Prima mentiune ar fi din anul 1858 cand o rezideste cineva, asa ca e mult mai veche de 1858.

Plecam spre satul Mislea ce apartine de comuna Scorteni… numai ca, mai intalnim tot in Telega o a patra biserica:

Hram Sf. Nicolae sau

Biserica Telega Vale

Se termina si comuna aceasta si intram in Scorteni:

Dreapta spre Urleta

Bisericuta de la Urleta. Langa ea este o alta mult mai impozanta.

Pisania la biserica mare

Istoric…

Biserica mare a fost sfintita in anul 1980, fiind prezent printre consilierii patriarhali si un preot pe nume Vasile Bria. In comuna Telega am vazut o strada cu acest nume. Iar intr-unul din cimitire era un monument in paragina, pe care  o vaduva scria despre sotul ei, sergentul Vasile Bria cazut in luptele din toamna lui 1916 in zona Campulung. Tot pe monument mai era trecut un anume Gheorghe Bria decedat in anul 1914. Ramane de verificat daca este vreo legatura sau doar o coincidenta de nume…

Am pozat si o reproducere de pe acel monument:

Reprezentarea sergentului Vasile Bria

Din Urleta pornim spre Banesti, trecem vechiul pod de legatura cu Campina…

Podul este construit pe vremea lui Cuza. Incet, apele Doftanei il vor prabusi…

Prin Campina, o luam pe stradute ce trec si pe langa capela Hernea:

Un alt monument aflat in ruina.

Urmatorul nostru obiectiv era fosta manastire Poiana din Poiana Campina:

Pisania a fost transcrisa si de Nicolae Iorga.

Fosta manastire pastreaza si astazi imprejmuirea din caramida si piatra.

Luam directia Breaza prin Podul Vadului… pentru a ne opri la o pizzerie ceva. Ma gandeam la o tochitura sau peste 🙂 La ora 15 eram in restaurantul Havana… fost Temperanta, al generalului Ion Manolescu cel care a ridicat cunoscuta cruce monumentala (Micul Caraiman) de pe dealul Gurga – Breaza.

Pentru ca aveam tren la ora 16, zicem sa luam ceva rapid, cafele, bere fara alcool, suc, ce a vrut fiecare, pizza etc. Restaurantul acesta ar fi foarte cunoscut… ce pot sa spun este ca pe o scara de la 1 la 5, ii dai un 3.

Ajungem la gara, luam biletele, vine trenul si gata povestea. La ora 17 coboram la Busteni…

Timpi: aprox. ora 9:00 – Campina, 10:45 – Crucea Domnitorului, 12:45 – biserica Urleta, 13:55 – fosta manastire Poiana.

Lungime: circa 45 km.

Ar trebui sa spun ca aceste trasee nu le fac doar pentru plimbare, sport etc…ci sunt niste excursii de documentare/cercetare. Informatiile din acestea imi trebuiesc pentru o lucrare de profil, nu are treaba cu cartile mele, e altceva. Aproape ca stiu pe de rost harta cu drumurile judetene si comunale din Prahova. Desi, excursiile sunt prezentate la modul simplist, in spate sta totusi o organizare si sunt solutii pentru cam toate scenariile. Nu e nimic de genul, ne suim in tren si vedem pe acolo ce si cum! Tocmai de aceea, nu organizez ture cu biciclete. Pentru ca nu merg sa vad asfaltul si masini, sa bifez mersul pe sosea. Merg cu persoane care stiu ca pot face un traseu sau altul. Absolut toate deciziile, de la popasuri la obiective, se iau numai de mine. Intrucat, eu merg cu diverse scopuri, ma opresc pentru poze, luat coordonate GPS etc… si ca altii sa nu stea dupa mine, ii trimit inainte la un punct stabilit si usor de recunoscut, unde ne vom intalni ulterior. Cand respecti reguli, oameni si proceduri, lucrurile ies cum trebuie. Deci, mergem mai multi, dar ei merg cu mine si asta nu e deloc o dovada de superioritate, vreo aroganta ca stiu eu mai bine. Cine merge, stie ca este in siguranta cu mine, ca vedem chestii, ca mai e si adrenalina… si e perfect pentru toata lumea.

Predeal: Demolarea/restaurarea fostei cazarmi a fostului Batalion 4 Vanatori de Munte

Nu stau sa ma intreb care sunt ratiunile. Poate ca vor face cladirea si mai mare si mai frumoasa. Cand este bunul tau, faci ce vrei cu el. Nefiind nici monument istoric…

Totusi, cladirea aceea are un istoric despre care nu a vorbit nimeni. Exceptand cartea „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor” unde se fac diverse referiri la Batalionul 4 VM si la cazarma acestuia (paginile 166-169).

Asa cum se stie, Predealul ca fost oras de granita avea si o vama romaneasca. In anul 1910, arhitectul Petre Antonescu a construit un sir de cladiri paralele cu actualul DN 1. Mai exact trei cladiri mari si doua mici. Intr-una mare azi este spital, in alta mica sediul Ambulantei…

Aceste cladiri au fost ridicate pentru functionarii vamali romani. Dupa anul 1920, acestia din urma isi pierdusera obiectul muncii, vama desfiintandu-se. Ca atare, in anul 1921 este adus la Predeal Batalionul 4 Vanatori de Munte si incartiruit in fostele locuinte ale functionarilor vamali.

Cladirea cea mai impunatoare, cea din mijloc, devine Comandament…

Pana sa plece pe Frontul de Est, in cel De-Al Doilea Razboi Mondial, acest batalion face o serie de chestii pozitive prin Predeal… Din pacate, nu a mai revenit niciodata la Predeal, batalionul fiind aproape distrus in lupte…

In perioada comunista, cladirile au avut diferite destinatii. La fel si dupa 1989…

Azi se repara, se demoleaza, se restaureaza, nu stiu exact ca nu scria pe undeva, fosta cladire in care locuiau odata comandantul batalionului, viitorul primar Ion Grigoriu, si ofiterii.

Fiind in trecere prin Predeal, nu aveam cum sa nu remarc ca se intampla ceva cu acea cladire….

Sa vedem ce urmeaza…

Regele, „capul intors spre cer al unui popor intreg” – despre atitudini intr-un moment istoric

In fine, sa mai scriu si eu ceva. Sa mai deranjez ceva lume…

In aceste zile s-a simtit la nivel de societate… ca sa zicem asa, un fel de aer al monarhiei.  Totodata, s-a vazut si marea mizerie morala in care este afundata societatea. Mai toti l-au iubit pe Regele Mihai 🙂 Mai toti l-au cunoscut, mai toti stiau despre el, „cate a facut” 🙂 S-a vazut cum oameni de tot felul, de la politicieni la florarese erau „afectati” de momentul tragic. Brusc, o mare parte a societatii s-a schimbat. Si s-a schimbat nu pentru ca avea pe ce sa aseze acest moment ci, pentru ca… fiecare a vazut ca asa face si vecinul. Deci, asa e bine, sa facem la fel 🙂

Ca sa intelegi vremurile regale trebuie sa fii avut undeva pe la 18 ani cand a plecat regele din tara. Or mai fi si din acestia, dar foarte putini. Astfel de oameni stiu ce inseamna monarhie. Iar oamenii care au mai pus mana si pe carti scrise de oameni normali, nu de alde Boia etc… si-au facut si ei o imagine corecta. Insa marea, marea majoritate s-a nascut in comunism si acesta i-a scolit astfel incat foarte putini isi pun problema revenirii la monarhie. Cred ca dupa o saptamana, va fi liniste, s-au pierdut sentimentele, acestea fiind de ocazie.

Mi s-a facut asa o lehamite, altfel as fi scris zilnic, in aceste momente… cand am vazut ca pe oriunde, toata lumea se intrece in aprecieri laudative, cunoaste istoria, o da cu Majestatea sa defuncta :)) si tot felul de alteţe si titluri. La Sinaia, de 1 Decembrie, s-a dansat in centrul orasului pe ritmurile Katyushei 🙂 deci oricand ne putem suci si dansa pana si Marseilleza in carute. Asadar, ce am vazut la tembelizor nu au fost coloane de monarhisti ci… coloane de oameni care au facut ceea ce au vazut ca fac si altii. Plangeau unii, plangeau si altii. Fiind o societate orientata, dedicata momentului si nu lucrurilor durabile, copiem orice, de la sentimente la atitudini. Si le distribuim. Fluviul de oameni in marea lui majoritate, nu-si plangea regele la modul real pentru ca acestia nu au trait in vremea lui si nici nu l-au cunoscut ulterior, la un mod suficient, cimentat de timp si de fapte. Luau emotia unii de la altii, un transfer afectiv. Nu e rau, poate asa unii mai uita de butonat telefoanele si iau atitudine cand apar psihopati pe la metrou, ca un exemplu.

Bineinteles, ca si fara sa cunosti sau si fara sa participi la domnia regelui, instinctul iti spune ca pe vremea monarhiei era altfel. Compari cu comunismul si cu perioada de dupa 1989. Te mai uiti la un interviu cu regele si afli chiar de la el ca a fost fortat sa renunte la tara, ca sa nu moara si mai multi oameni. Iti mai dai seama, ca englezii si americanii, ne-au lasat pe mainile rusilor in al doilea razboi mondial. La fel, peste 100.000 de soldati si ofiteri romani s-au predat prin actul de la 23 august 1944, noilor aliati, adica rusilor, si au sfarsit prin Siberia. Care s-a orientat, a revenit in tara cu Diviziile „Tudor Vladimirescu” si „Horia, Closca si Crisan”. Totusi, aceasta pierdere a ferit intr-o buna masura tara de un dezastru ce se anunta similar… cu acelea din vremea marilor migratii.

Poate ca in comunism s-au ridicat tot felul de edificii, s-a construit o societate moderna, s-a sistematizat tara, s-a mers pe cultivarea sentimentului patriotic, si „fiecare avea de lucru, ca te lua de pe strada”, „copiii aveau bun simt” 🙂 dar, toate acestea s-au ridicat pe bazele unei istorii false. Noi am fost un popor supus dar nu cucerit. Mereu i-am dat pe toti dupa noi. Cumva, in timp, am iesit la suprafata. Este in noi, genetic, acel spirit al supravietuirii in acest colt al lumii. As spune ca pe noi ne cunoaste si ne vrea acest pamant! 😉

Din pacate, politicienii de dupa 1989 parca veniti din perioada fanariota, au ajuns sa goneasca din tara milioane de romani, i-au dezradacinat prin atitudinile lor. Sunt momente in viata unui neam, si un astfel de moment il traim si actualmente, cand trebuie sa te uiti in spate, apoi in prezent si sa iei niste masuri consistente, cu bataie lunga. In primul rand, educationale, identitare. Comunismul a stricat oamenii, indoctrinandu-i cu o ideologie iluzorie. Noi nici la peste 25 de ani de la caderea acestuia nu reusim sa ne fixam un drum clar spre valorile normale. Neexistand o directie impusa de un lider sau de niste lideri, segmente importante ale societatii cad in tot felul de figuri geometrice. Unii devin dacopati, altii cred ca furtul, orientarea, este calea spre succes, altii isi promoveaza interesele vanzand ursuleti de plus etc… fiecare face cate ceva incercand sa se suie peste altii. Faptele normale, civice, se imputineaza intruna.

Dupa incheierea acestui moment nefericit dar previzibil, se mai poate spune ca s-a vazut cat de iubit este Principele Nicolae. Oamenii il aplaudau, ii spuneau ca vor sa le fie Rege. Principele Nicolae este in opinia mea singura optiune valabila cand vorbim de monarhie si de revitalizarea societatii romanesti. Desi nu sunt monarhist si asta deoarece am vazut cum Casa Regala folosindu-se de numele regelui a dat Armata in judecata, ca sa mai ciupeasca si de pe la ei cate ceva, gen unitatea vanatorilor de munte din Predeal, as sustine revenirea monarhiei… dar ca rege pe Principele Nicolae.  Si asta pentru ca in timp ce cuplul Duda si Margareta nu are nimic bun de aratat, acesta e tanar, impetuos, potrivit acestor timpuri. Ar sti sa pastreze o anumita eticheta si, totodata, nu ar ezita sa se ia la cearta cu te miri ce politicieni care ar face diferit de interesul national 🙂 Apoi, se vede ca fiind tanar, nu este alterat de chestii autohtone, cu „sa mai vedem, mai vorbim, sa ne mai consultam si cu altii”, nu asteapta ca astia, versatii, nu se ascunde dupa cuvinte, transmite corect si imediat… Mai jos, o filmare cu acesta, iesind din Palatul Regal:

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/fostul-principe-nicolae-a-discutat-cu-persoanele-prezente-la-palatul-regal-te-iubim.html

Sursa foto: Pro Tv

Mi se pare chiar in regula ca a fost protagonistul unor „scandaluri”, ca zic unii ca se uita dupa femei, ca umbla pe bicicleta, asista la slujbe religioase 🙂 Spre deosebire de d-l Duda care spunea acum niste ani, cand se referea la Constitutie ca este „o simpla bazaconie” si ca articolele sunt niste „trucuri juridice”, acesta are alta atitudine. Se vede natural ca pentru acest tanar, Romania este altceva, nu doar un domeniu pe care ti-l latesti actionand statul in judecata, pe drept sau pe nedrept. Fostul presedinte Basescu a spus lucrurilor pe nume intr-un interviu acum mai multi ani. Adica aici, in primele 3-5 minute.

Tot d-l Basescu spunea atunci, ca regele Mihai a fost impins de acest cuplu intr-o parte, ca sunt intelegeri cu PSD. Ceea ce se si vede in prezent. PSD-ul, un partid puternic, in mod sigur a avut o intelegere cu Casa Regala si din aceasta facea parte, in opinia mea, si excluderea Principelui Nicolae, astfel incat monarhia sa nu aiba vreo sansa. In compensatie, li s-a dat apa la moara Casei Regale precum si o lege dedicata.  Tot de aceea, Principesa Margareta nu si-a luat titlul de Regina dupa moartea regelui Mihai. Atat pentru a nu deranja partidul care i-a capatuit cat si pentru a lasa o mica usa deschisa. Evident lui Nicolae, ca sangele apa nu se face. Poate Duda sa o abureasca in fel si chip, in astfel de spiţe regale exista ceva de lider, e in sange si… nu vor lua decizii definitive niciodata, mai ales in ceea ce priveste rudele apropiate. Evident ca PSD-ul avea continuitate fiind un partid urias, dar nici Casa Regala nu a jucat prost. Totusi, revenirea la monarhie se poate face exclusiv prin Principele Nicolae si doar dupa ce o multime uriasa pune presiune pe intreaga clasa politica.

Urmarind interviul de mai jos, ne dam seama cat de simplu era ca om regele Mihai. Niciodata el nu ar fi cerut unitatea vanatorilor de munte din Predeal pentru ca si-ar fi dat seama ca acest lucru nu era justificat. In acelasi timp, si daca ar fi avut acte, nu era moral sa vrei o unitate militara. Niciodata nu a fost o cladire de acolo a Casei Regale. Astfel de actiuni rapace au fost initiate de cuplul Duda-Margareta, regele nestiind de astfel de prostii, pentru ca de ani l-au indepartat de la butoane. Fiindca omul, mai la batranete, cand simte ca poate interveni obstescul sfarsit in mod inopinat, se mai lasa asa, in mana celor mai tineri… nu intotdeauna ghidonati si de bune intentii.

Un exceptional interviu realizat de Cristina Topescu in 2006.

Da, in Valea Prahovei am prins unii batrani care imi povesteau cum mergeau in zona Golful Regal sau la Stana Regala, sa-l vada pe regele Mihai, sa-i aduca mingile. Iar pe fostul rege l-am vazut cred ca… in 2008, la Sinaia. Din pacate, Casa Regala l-a tinut la Peles doar cateva ore si populatia din Valea Prahovei nu a avut cum sa treaca pe la catafalcul suveranului. Oricum, accesul publicului nu a fost permis. Noii si vechii lideri ai Casei Regale au pierdut demult contactul cu cetatenii. S-a si vazut asta… l-au tinut pe regele decedat mai mult in Elvetia, decat in Romania, de parca a fost regele Elvetiei si nu al Romaniei.

In plus, maniera prin care s-a organizat accesul publicului la Palatul Regal este cel putin discutabila. Si cozile interminabile nu s-ar fi format daca regele era adus in tara mai din timp. Un alt interviu de exceptie l-am vazut la Stirile ProTv:

http://stirileprotv.ro/stiri/stirileprotv-special/interviul-integral-oferit-de-regele-mihai-lui-john-florescu.html

Mai departe, imi mentin ideea, e dreptul fiecaruia sa creada orice doreste, ca regele a murit mai demult si nu cand s-a spus. Nu sunt adeptul conspiratiilor, dimpotriva, dar faza aceasta cu regele si cu scandalurile, cu legea dedicata sunt ingredientele uneia.

Daca regele murea cand s-a zis, s-ar fi tinut capacul deschis.

LA FEL CA LA REGELE CAROL I. LA FEL CA LA REGELE FERDINAND I. LA FEL CA LA REGINA MARIA. Toate corpurile acestor nume grele ale Romaniei, au fost tinute la vedere. Publicul le-a vazut chipurile incremenite in timpul pamantesc. E de ajuns sa cautati dupa funeraliile acestora. Chiar m-am uitat in presa vremii…

Carol I

Ferdinand I

Regina Maria

Mihai I

S-au luat chiar si masti/mulaje mortuare. Cel putin a lui Ferdinand am vazut-o expusa la Castelul Peles, acum cateva luni. Desi acum tehnologia a evoluat incomparabil cu anii in care au murit marii regi si regine, nu cred ca a existat publicata pe undeva, vreo imagine cu regele Mihai I din ultimele 3 luni. Cand era in viata, nu il vedea nimeni. Nici cand a murit acest lucru nu a fost posibil. Deci, cu siguranta, ceva nu a fost cum trebuie. Cel putin eu, imi doresc ca acesti mincinosi sa nu ajunga niciodata la conducerea Romaniei. Cand faci lucrurile de o asemenea maniera, ai ceva de ascuns si nu poti reprezenta cinstit interesele unei tari. Iar Principele Nicolae incercand sa le sparga usa ciudatilor, a dovedit ca nu este parte din aceasta masinatiune.

Regele Mihai, presupunand ca el este in sicriu, a intrat in Romania intr-o cutie inchisa si asa a fost plimbat de colo-colo. L-au izolat de oameni si in ultima perioada a vietii cat si dupa aceea. Oamenii, cei de rand, intelectualii, politicienii, clerul… au intrat cu totii in ritmul ceremoniei zisa regala, ea fiind regala doar prin prisma personajului istoric, si s-au inchinat la un sicriu inchis, de la distanta.

Funeraliile, presupun ca i-au desteptat intr-o buna masura pe cei de la Casa Regala care au coborat si ei cu picioarele printre oameni. In acelasi timp, multi dintre cei prezenti, si-au pus problema cum ar fi in monarhie. Nu e rau… dar nu inseamna ca multimea prezenta la acest moment nefericit, va fi o sustinatoare apriga a monarhiei.

Si am mai vazut ca romanii sunt buni si frumosi. Fara nicio legatura cu exprimarea aceea frumosi si liberi 🙂 Chestiile acestea, cum este acea exprimare, sunt niste gogosi demagogice savurate potrivit ego-ului fiecaruia. Cand m-am uitat la gardul Palatului Regal, la coroanele de flori, la mesaje, la multimea lumanarilor, la miile de flori… mi-am dat seama ca nu va muri niciodata ceva esential in noi.

Simona Halep-coroana

„Tradat de toti, loial tuturor”.

Pana si Nevazatorii au depus coroane… asociatia, evident.

O fi in numele lui? 🙂 Adica Victor Ciorbea nu institutia pe care o conduce…

Marea Loja Regulara

Zici ca e buchetul Busteniului…

Nota 10 CEC-ului, le au cu istoria.

Statuia regelui Carol I orientata spre Palatul Regal.

Mai era ceva… cel care s-a ocupat de organizarea funeraliilor, pe partea militara, a fost d-l general Gelaledin Nezir 🙂 Il salutam adecvat…

Deja apar in online tot felul de subiecte care incita imaginatia oamenilor. „Daca printul Charles ar deveni regele Romaniei? Sau daca se da deoparte si-l lasa pe fiul sau?” 🙂 Faza tare este ca unii au descoperit ca printul, nici mai mult, nici mai putin, s-ar trage din Tepes 🙂

E de vazut daca disparitia regelui, va aduce si mai multi oameni la proteste!

Sursa: Facebook

Dumnezeu sa-l odihneasca!

La Muzeul National al Hartilor… de ce sa mergi?

Pana la urma, asa cum aproape stabilisem intr-un comentariu anterior, m-am intalnit cu George si am fost la acest muzeu… constituit datorita donatiilor fostului prim-ministru, Adrian Nastase. Cu siguranta a fost singurul prim-ministru de dupa ’89, care avea o anumita cultura. In marea lor majoritate, cei care au ocupat aceasta functie, nu prea s-au intersectat cu istoria, cultura.

Deci, muzeul 🙂

Program de vizitare

Mic istoric

Muzeul Hartilor cuprinde in proportie de peste 90% donatiile sotilor Daniela si Adrian Nastase. Gasim muzeul in Bucuresti, pe strada Londra. Personalul, incepand de la paza si pana la d-na ce da bilete (8 lei/adult) este foarte amabil si discret.

Muzeul are parter si 2 etaje. Umbli prin nu stiu cate camere cu harti, ti se da o lupa sa cauti pe acestea…

Evident ca daca nu te pasioneaza ceva anume, nu prea iti spune nimic muzeul.

Pentru mine este inca o dovada ca secuii nu sunt maghiari. Au fost maghiarizati, convertiti la catolicism… ei insa erau cumani. Alaturi de regele Carol Robert de Anjou, in expeditia din anul 1330 din Tara Romaneasca au participat si cumanii. Cronica Pictata de la Viena mentioneaza referitor la lupta din 1330 si la cumani urmatoarele: „… a cazut in sfarsit si o multime nenumarata de cumani…”. Cumanii fiind catolici luptau de partea maghiarilor. In paralel, Basarab I era aliat cu tatarii, asa cum o cronica tatarasca spune ca „…dupa  anul 1324, Tara Romaneasca avand protectia Hoardei de Aur obtine independenta…”.

Cine sa-i fi condus pe acesti ”blachi” adica vlahi? Probabil era steagul unei formatiuni romanesti din Transilvania, supusa coroanei ungare.

Prin multe locuri am observat predilectia… de a imortaliza aratari din acestea 🙂

Defilarea Garzii Regale

Regele Carol I, unul dintre cei mai mari romani. Vietile multor politicieni actuali nu fac nici cat o zi de domnie a acestuia.

Harta Cailor Ferate de la 1922

Viata romanilor de altadata. Se pare ca nu traiau intr-o vesnica poezie, in pace cu natura, la pascutul oilor.

Alaiul miresei 🙂

„Fabricarea rachiului”. Betivi 🙂 Deja erau beti nenorocitii. Cat a desenat autorul tabloul… personajele s-au imbatat si s-au asezat pe unde au nimerit 🙂 La bautura primii, la lucruri serioase nici macar ultimii.

Ne interesa si omul asta 🙂

Si ce aveau ei de vanzare pe la muzeu…

Manastirea Ghighiu… si Sinaia Forever, Teatrul Zamora, ineptiile unor politicieni

Tot ziceam de niste poze de cand am fost pe la Manastirea Ghighiu… situata pe langa Ploiesti.

Biserica mare mai departe si biserica din cimitir. Prima e pictata de Gheorghe Tattarescu dar nu cred ca se poate intra in ea din cauza lucrarilor.

Se lucra serios in septembrie

Serviciul religios se desfasoara intr-un paraclis nou, in cladirea din imagine. Acolo, in interior, este si celebra icoana „Siriana” sau „Siriaca”. Mie mi se pare corect „Siriana” 🙂

Mai multe despre icoana aceasta gasiti aici: http://www.manastireaghighiu.ro/index.php/icoana

Istoricul manastirii

Interior biserica mica

Am aruncat niste priviri prin cimitir gasind ca „povestea” ce sta la baza manastirii cu o mosie data acesteia, are si corespondent real. In cimitir se gaseste mormantul comun al mamei si fiicei care au donat o mosie intreaga manastirii, calugarindu-se aici sub numele de Anastasia si Mavra:

In mod sigur, crucea este mai veche si placa a fost prinsa ulterior.

A lucrat la spitalul din Azuga

Monahia Tatiana Neagu

O placa de mormant rezemata de un perete

Cam atat se mai vede din ea

Aleea care duce la un izvor considerat tamaduitor

In mare, cam asa arata manastirea… in articolele anterioare mai postasem imagini cu manastirea vazuta de la iesirea din Ploiesti.

….

Mai departe, cum stiti a inceput Sinaia Forever, iata ce se intampla la Muzeul Sinaia:

Si la Centrul Cultural…

Am zis sa nu amestec si sa nu zic nimic de politica, politicieni dar… poti sa nu zici? Un parlamentar plecat bine de tot cu sorcova, s-a trezit din somn si a vorbit… ca fiecare ou consumat in gospodarie inseamna o pierdere de 50 bani la buget. Un mai mare prost ca asta nu ne este dat mereu sa vedem. Si Vosganian acesta, nu e de ieri de azi in politica. Deci in capul lui, daca a gandit asta, nu e nimic… Times New Roman a venit cu replica potrivita. Zic ei ca taranii i-au transmis ca decat sa manance … ca el, mai bine mananca oua! 🙂

Nu departe de bozganian sunt cei din Ministerul Apararii care au ingropat osemintele militarilor romani cazuti in Rusia… in cutii de carton. De aceea ma uit rar la tv, ca vad astfel de idioti. Genul acesta, vosganian si astia cu oseminte in cutii de carton, arata cumplita realitate pe care o traim. Noi suntem condusi de astfel de papagali analfabeti, fara niciun respect fata de cetatean si de istoria acestei tari. Idiotii acestia reprezinta un intreg popor. Rusii, atat de blamati, i-au lasat sa identifice oseminte, sa le ingroape cum se cuvine si boii au venit cu cutii de carton.

Astia din imagine sunt incultii nostri… sper ca ii va da cineva afara din sistem. Am inteles ca s-a organizat o comisie… dar, bine, sperantele sunt desarte, gasesc ei vreo minciuna.

O incursiune prin biserica lui Petru Cercel de la Targoviste

Tot din ciclul „intamplate, petrecute”… aceasta a fost prin luna iulie. Mai sunt locuri de detaliat cu un specific anume: Basarabov la bulgari, Budapesta, Tara Fagarasului si raman planificate Transalpina, Adamclisi, turul cu bicicleta prin Dobrogea si niste asezari rupestre situate intr-un tinut al crucilor din piatra.

Cu aceasta postare se incheie si observatiile asupra picturii religioase, gasind surse clare si exemple asemenea.

Biserica Domneasca, realizata in timpul lui Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul.

Cum se intelege, scopul principal este adunarea urmelor despre Negru Voda, lupta de la Posada si istoria Vaii Prahovei. Cum intri in atmosfera actelor din arhivele straine si faci abstratie de aberatiile unor istorici romani publicate pe net, iti dai seama ca iluzionarea asta nu ne va face niciodata sa vedem si sa acceptam adevarul. Suferim groaznic de scenarii, conspirationism si de alte asemenea cultivate cu sarg in comunism.

Pe site-uri serioase, ca un exemplu, gasim in limbile engleza, turca, tatara, rusa, traduceri/relatari din documentele tataresti. Trecute cu vederea de istoricii nostri obisnuiti sa repete la nesfarsit aceleasi minciuni pentru a nu se face de rusine si de a nu iesi din rand, continuand razboiul lor inchipuit cu Biserica Ortodoxa, aflam niste lucruri interesante.

Comandantul Hoardei de Aur, hanul Oz Beg unul dintre cei mai longevivi hani, a dus in perioada 1320-1332, razboaie cu bulgarii si bizantinii. Cine oare domnea in Tara Romaneasca? Nu cumva Basarab I? Cum se face ca in perioada aceasta de 12 ani, tatarii nu faceau incursiuni in Tara Romaneasca?? Nu trebuie sa asteptam Judecata de Apoi ca sa ne spuna Basarab care era realitatea. Efectiv, Tara Romaneasca avea un raport de subordonare fata de Hoarda de Aur. Sau poate aveau o alianta de familie, nu stim. Ceea ce este foarte important de subliniat este ca la Velbujd si la Posada, romanii au luptat alaturi de tatari. Documentele sarbesti spun asta si regele maghiar o spune la fel de clar. Ai nostri, ca ba asa este, ba nu este. Neseriozitate balcanica, fuga de asumare prin amanare, sa mai vedem, sa mai cercetam 😉 Asadar, Tara Romaneasca si-a obtinut independenta la 1330 avand ajutorul tatarilor. Basarab a tot amanat lupta din 1330 pana i-au venit aliatii. El nu a miscat nimic impotriva tatarilor cat timp a domnit Oz Beg. A scos capul cand a murit hanul si cand a vazut ca urmasii acestuia nu se ridicau la inaltimea acestuia.

Dupa ce a murit hanul, l-a trimis pe Nicolae Alexandru, viitorul domn, sa medieze impacarea cu regele maghiar, cu care ulterior va participa la campanii contra tatarilor cucerind diverse teritorii, inclusiv in zona dintre Prut si Nistru… de aici vine si termenul de Basarabia, cum stim cu totii. De aceea, istoria e mai frumoasa decat matematica, pentru ca nu se invarte in jurul datelor fixe ci te poarta din context in context, prin tot felul de locuri, incercand sa intelegi cum gandeau personajele. Pe cand la matematica, unul plus unul fac mereu doi. Bine, viata demonstreaza periodic ca nici pe matematica nu te poti baza, unul cu unul mai dau adesea tot unul 🙂 E o gluma, evident.

Istoricul Bisericii Domnesti

Revenind la Targoviste, la Biserica Domneasca… e de ajuns sa renunti la postura de vizitator, la omul cu atatea griji, la telefon si sa intri in ceea ce nu este altceva decat un monument viu. Oriunde iti intorci privirea, multi altii, fara numar, au trecut pe acolo. Picturile au o anumita expresivitate, vezi liniile trase acum sute de ani, culorile si desenele creaza atat peisajul vechi din mintile primilor pictori cat si peisaje mai recente, vezi inscriptii mai vechi si mai noi, iti dai seama ca tot ce numim noi degradare/lipsa restaurarii, este de fapt cea mai frumoasa marturie a istoriei noastre. Acele scrijelituri in ziduri cu litere slavone, acele pietre sparte, parti din picturile aproape sterse te introduc cu putina atentie, in lumea medievala romaneasca. Motive florale, stilul, forma pisaniei, coroanele domnitorilor, sfintii luptatori… te imping la tot felul de comparatii, le-ai mai vazut si in alte locuri. Oare pe sabia lui Nestor mai scrie numele pictorului, cum zice Iorga? Si da, scrie…

Cred ca marea noastra sansa este aceea ca nu stim sa restauram anumite obiective. Cine stie ce prostii am face… asa, lasam si celor din viitor o sansa de a face lucrurile cum trebuie, de a vedea realitatile trecute.

Intrarea in biserica

Clopot

Clopotul realizat la anul 1669

Pisania… ca la multe altele, cu un search pe net, poate fi gasita traducerea.

Matei Basarab, in stanga, probabil cel mai mare restaurator si ctitor de biserici din Tara Romaneasca.

Nu uitam ca este ctitoria lui Petru Cercel si ca tatal acestuia era Patrascu cel Bun.

Resturi din piatra de mormant a lui Matei Basarab. Adesea, locurile de veci ale domnitorilor au fost profanate. Matei Basarab isi doarme insa somnul de veci la Manastirea Arnota, ctitoria sa. Initial, a fost ingropat in aceasta biserica din Targoviste, desi el ceruse sa fie inmormantat la Arnota. Ulterior, Radu Mihnea al III-lea i-a mutat osemintele la Arnota.

In colt se vede un rest de piatra de mormant.

Bucata de piatra a fost pe mormantul lui Mateias Basarab, fiul domnitorului.

In partea opusa, gasim o alta piatra de mormant, una dintre cele mai frumoase de la noi din tara, in opinia mea… a Doamnei Elina, sotia lui Matei Basarab:

Inscriptia aceasta a fost tradusa de Nicolae Iorga folosind Biblia de la Petersburg. Nu are rost sa o scriu aici, chiar daca o am la indemana, sa nu se inteleaga altceva 🙂 Pe mine ma cam deranjeaza autorii acestia de articole care scriu chestii ca si cum le cunosc de cand lumea. Evident ca nu o stiu pe de rost, dar se refera la cat de scurta este viata.

In multe locuri veti observa ca sfintii si tot felul de personaje biblice au ochii scosi. Aici, Mantuitorul este fara ochi. Este foarte interesant ce veti gasi, scotocind dupa explicatiile unor asemenea „gesturi”.

Pentru ca privitul se refera mai ales la ochi.

Sa aruncam cateva priviri si printre picturile existente in Biserica Domneasca:

Am vazut asadar cum arata sfintii luptatori. Nu cumva „cavalerul fara cap” din Biserica „Sf. Nicolae” Domnesc din Curtea de Arges, este tot un astfel de sfant? 🙂 Cred ca aceasta este cea mai logica varianta, depasind evident speculatiile ca este un Basarab pictat, un templier, ca dusmanii intentionat i-au sters capul ca sa nu ne stim istoria.

Anul 1844 printre nesfarsite scrijelituri, dupa cum au simtit oamenii sa-si imortalizeze trecerile lor prin timp.

Intersectie de lumi

Lucrari in altar

Mai vechi, mai noi

Mihai Viteazul

Reprezentarea „balaurului”

Biserica Domneasca face parte dintr-un intreg complex care mai cuprinde Turnul Chindiei, ruinele unui palat cu tot felul de urme evidentiate, muzeu… etc. Aceasta a fost prima parte… este evident ca ne-am plimbat pe acolo cu orele.

Manastirea Corbii de Piatra, istoricul si picturile sale

Episodul cu nr. 5 dintr-o excursie lunga si frumoasa.

La aceasta biserica rupestra se ajunge dinspre Curtea de Arges, in principal. Pe mai multi kilometri drumul este jalnic, cu gropi pe care le vezi adesea in ultimul moment si atunci iti dai seama si de adancimea lor. Tot pe acelasi drum te si intorci, cu mentiunea ca parea mai buna banda cealalta 🙂

Nu se stie prea exact de cand incepe aceasta manastire. Nicolae Iorga spunea ca are peste 1000 de ani. Bisericuta in stanca adaposteste insa resturi dintr-o pictura veche, despre care se crede ca este de pe vremea primilor Basarabi.

La 23 iunie 1512, este prima oara atestata documentar ca manastire de maici. Atunci, maica Magdalina, matusa voievodului Neagoe Basarab, inchina manastirea acestuia. In 1515, manastirea de maici de la Corbii de Piatra, prima manastire de maici din Tara Romaneasca, devine metoc al Manastirii Argesului.

Manastirea Corbii de Piatra

Loc de popas

Prin interior:

Icoana cu Maica Domnului, afectata de timp si umezeala

Icoana din lemn, prinsa in zid cu Iisus Hristos

In interior

Pe o astfel de nisa, se spune in istoricul manastirii, s-a descoperit portretul Basarab I si al unor fii ai sai 🙂

Pe langa istoric, cum au venit niste romani din Transilvania, se mai poate citi cum a descoperit nu stiu cine pe Basarab I. Trecem peste faptul ca Vladislav a fost fiul lui Nicolae Alexandru… insa, pe pereti, acolo unde spune istoricul, si in toate nisele, nu exista pete mai mari de o moneda cu picturi. Deci nu este niciun fel de portret 🙂 Cel mai probabil este o simpla poveste inventata, care nu-si avea rostul. Daca era un portret s-ar fi pastrat, ar fi fost restaurat. Si-asa nu se stie cu exactitate cum aratau Basarab I sau Nicolae Alexandru.

Picturile sunt indeosebi pe tavan

Am zis sa mai pozez ce se mai vede, ca peste cativa ani se sterg si acestea.

In altar

In cateva picturi ar fi ceva de secolul XVI-XVII, dar nu am vazut nimic care sa mearga pana la primii Basarabi.

Pe langa biserica se urca niste scari si se ajunge la un punct panoramic, care este folosit din pricina educatiei, in diferite scopuri:

Paraclis

In prezent, nu se tin slujbe aici decat o data pe an, pe 29 iunie.