Cu bicicleta la „constructia pastorala de pe varf de deal”

Lucrurile se intampla la timpul lor… Cred ca mai decidem si noi cand vine acel timp. Sambata ma uitam din Baiului la acea constructie, duminica mergeam la aceasta. Dar nu oricum, cu bicicletele, sa le mai rulam un pic, fiindca o sa le tinem destul la iarna in repaos.

Revizia era facuta, rucsacul se face usor pentru ca daca le asezi pe toate intr-o ordine sti de unde sa le iei. Am mai vazut eu niste upgrade-uri dar sunt mai mult figuri de ale mele. O sa am timp la iarna…

Nu plecam cu noaptea in cap ca sa nu prindem prea frig pe afara. Bine, nu ar fi fost cine stie ce frig dar abia la 9 dimineata se cam vede soarele prin Poiana Tapului-Busteni si apune cam pe la 17:25. Observatia este de sambata cand soarele „s-a bagat” dupa vf. Jepii Mari.

La 9 dimineata ii dam plecarea spre Sinaia, fara timp, fara graba, asa ca nu stiu cat am facut pe traseul de duminica dar pe la 16 eram sigur acasa. Pe la 15 eram la fel de sigur la o terasa in Sinaia.

Ne aprovizionam cu ceva de prajit, pentru ca nu mai luam cu noi sandwich-uri si ce se mai ia in excursii. Mai bine gatesti in natura si „pierzi” o ora, dar e altfel. Nu mai stai la biscuiti si cascaval, cornuri etc, ca nu e fain. La soare, la foc, poate si un somn si iar la drum, traseul facut in asa fel incat sa cuprindem si pauza de masa.

Prin Sinaia ne razletim dar reintalnirea era pe Malul Spitalului. Ne-au mai vazut cativa cunoscuti din masini, ce-or fi spus: „iar au plecat astia cu sorcova” 🙂 Este un mod de a umple niste spatii in timpul personal…

Pornim pe drumul ce leaga Sinaia de Moroeni, iesim din Sinaia, ne oprim la podul peste Izvorul Dorului ca era cam cald si ramanem la tricou, urcam serpentinele, am numarat nu de mult curbele dar am uitat iar cate sunt, ca in final sa ne oprim la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Bariera era data la o parte, dar e tot din cauza mea cum am aflat aseara, de altfel cum sunt atatea. Cica am scris mereu ca o iau pe acolo si daca eu merg cu bicicleta pot si altii cu altceva.

Ok, daca e de teren; e mai greu cu altceva. Noi nici nu mai coboram pe acolo din cauza denivelarilor; doar urcam pe langa ele fiind momentul de respiro dintre urcarea din Sinaia pana la acest drum si urcarea pe Dj 713. Langa fosta cabana ne oprim un pic, aranjare, suc, apa, ceva dulce si usor la drum… ca nici nu mai ai nevoie de oprire pana la parcarea de la Belvedere. Uneori ne mai oprim mai jos, la un alt punct panoramic sa mai facem o poza-doua, cum a fost de data aceasta.

Daca nu am vazut casuta asta pe roti… si pe drumul forestier din Platou Izvor, si pe la Valea Larga, acum e la Cuibul Dorului.
Pe drum, la poze

Sa specific ca nu recomand, acum fiecare face cum doreste, urcarea de unul singur pe drumul vechi spre Cuibul Dorului. Mai vezi de jos, pe ultimul lung de linie, uneori, cum cate un urs mai trece drumul. Nu o sa spun ca „e la el acasa” :)) astea sunt exprimari lunatice de ong de apartament, faza e ca mai are si el treburi pe langa drumul acesta, mai rar circulat. Langa fosta cabana mai este si organizare de exploatare forestiera… are de ce sa umble prin zona.

Aici e locul unde mai facem poze uneori.

Filmul excursiei curge fara ceva spectaculos pana la belvedere, multi soferi prudenti, nu am vazut niciun teribilist sa taie curbe, sa tureze, sa claxoneze aiurea… suspect de civilizat, poate ca era de dimineata, nu stiu 🙂

Ma intreba cineva in privat pe o retea de socializare… da, „drumul hotilor” urca pe langa panoul acela. Un pic mai sus, pana acum vreo 7 ani se mai vedeau cele 3 marcaje. Este o stana mai sus, deci trebuie sa nu te duci singur sau sa ai metode de aparare contra cainilor. Faza e ca pe acolo stau oile legal si nu e traseu turistic si aici e alta discutie…
Unii urca, altii deja incheiau urcusul… dar ramanem „uniti sub tricolor” 🙂 Apropo, vazusem undeva un comentariu, interesant ca mesaj, cum ca „doar zidul garnizoanei din Targoviste mai poate face dreptate in Romania!”. Wow! 🙂 Nu suna nici rau dar nici bine :))
Dupa ce ai pus mana prin retrocedari suspecte pe jumatate din Bucegi si ai bagat-o in intravilan, incerci sa dai un aspect oarecum normal. Nu s-a apucat nimeni serios de treaba, sa cerceteze cum a fost posibil sa ai retrocedari intr-o arie protejata cand unul isi voia terenul din Targoviste si tu il pui in posesie in Bucegi… Iar acum, pe timpurile astea, nici nu se va apuca pentru ca fie „cade de la inaltime”, fie „moare de vreo boala incurabila”. Oricum, la noi nimeni nu cerceteaza pentru ca se stie cine lucreaza prin asemenea metode si nu isi risca nimeni pielea pentru o iluzorie dreptate intr-un camp de mafioti 🙂
Constructie pastorala pe un varf de deal :)) …hmm, paradis in destramare
Cat au putut sa minta astia cu gandacul lor de scoarta si ce nenorociri face :)) E al doilea an in care ciugulesc de pe acolo doar trunchiurile cele mai calitative, au facut drumuri, au devastat ca dupa o alta furtuna…
E plin de trunchiuri si de crengi. Pai daca vine gandacul… nu trebuia sa nu aiba nicio sansa? 🙂
Aici e parcarea cu belvederea si constructia in zare, pe deal. Superba ideea cu constructia pe dealul acela.
Coboram un timp pe langa biciclete, pe motiv de bolovanis.
Pauza de poze
Parcarea in fata
Crucea de pe Dichiu si lume… chiar a fost o idee buna amenajarea acelui punct.
Nicio capra neagra…
Spre constructia in cauza, pe bicicleta
Pedaland la peisaj.
Jos stana si magarii
„Sfint lacas ridicat de Puiu Maritii, Nuta, Ionut si Ali”. Probabil, departe de civilizatie unii au simtit nevoia sa se apropie in acest mod de Dumnezeu. Fiecare cum simte, cum stie… nu e nimic de judecat sau desconsiderat.
Imi spunea un prieten ca nu ies cu bicicleta prin oras. Pai, nu vad de ce, am luat-o pentru excursii, nu pentru oras. E si mare rau orasul 🙂
Sunt 10 ani de cand sta molidul acesta asa.
Ne indreptam spre Cota 1000…
Ce frumusete…

Intram in padure cu gandul la gratarul de la Cota 1000… mergem un pic si vedem ca s-a exploatat fara nicio raspundere: crengi la tot pasul, zeci de arbori vatamati in asa fel incat bietii de ei tot secreta rasina sa-si acopere ranile. Una este sa faci exploatare, sa tai ce ti s-a marcat si alta este sa mai produci si daune colaterale.

In rasina, tot felul de insecte
Nu mai stiu cand am vazut ultima oara atata rasina la un loc. Multi arbori sunt asa.

In fine, depasim peisajul dezolant si ne apropiem de o pensiune de mai jos de Cota 1000 unde sunt niste terenuri private, neingradite, cu vetre de foc folosite de turisti, vacari sau muncitori forestieri. Pe unde se plimba copiii pe ponei ;)) Gasim una orientata spre un palc de padure, ca sa stam cu figurile la peisaj.

Privind la foc ne incearca nostalgia primilor oameni cand au descoperit focul :)) Berea era de vina 🙂

Prin padure, cand coboram, s-a auzit o troznet puternic. Imediat dupa sunet facem asocierea: creanga groasa si uscata de fag rupta prin apasare de ceva mare. Adica urs. Lasam bicicletele si dupa el, sa-l vedem. S-a ascuns prin niste molidisuri unde nu eram deloc tentati sa ne bagam :)) Nu avea rost sa ne deranjam reciproc, el cu bun simt s-a retras, noi la fel, am continuat … Oricum nu venea ca stia ca suntem de-ai casei :)))

Noroc ca ne antrenam inainte cu carnaciori pe tepuse. In 10 minute de la aprinderea focului deja suntem la faza pe carnaciori. Daca stam si asteptam nu e ok deloc.
Drumul e colo, la padure, aici cred ca au stat muncitorii, ca la final am strans ceva peturi. Cam asa facem tabara, raspandind prin jurul focului tot felul.
Tepusa si alt carnacior, parca al patrulea.
Culoarea ne inspira, am facut vreo 6 bucati de pastrama de pui ca sa mai avem si pe drum. Lung drum ce mai aveam :))
Am acoperit tot, am facut si curatenie, e cum trebuie. Adica pleci asa, intr-un fel, stiind ca ai lasat totul in regula.
In vreo 30 minute eram in centrul Sinaiei.
La terasa, biciclete si muscate. Am o muscata pe acasa de vreo 4 ani si acum are 1,5 metri 🙂
Elicopterul de serviciu trecand pe deasupra terasei.

Si prin Cumpatu spre Busteni, ca e mai liniste.

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Etravel spune:

    Mai misca ceva la Cuibul Dorului, sau e abandonat de tot?

    Apreciază

    1. E cineva acolo care are grija, cred ca vine mai mult in week-end, in rest e inchis totul. Cred ca e o familie care sta printr-o camera, fac un gratar prin curte, un pic de muzica, o masina si cam asta e totul. Nu mai e nimic turistic din pacate.

      Apreciază

  2. lorn el spune:

    Ma bucura faptul ca s-a ales praful de cabana. Mai putine masini, mai putina poluare, mai putina mizerie lasata de NESIMTITI … Sa dispara cat mai multe astfel de carciumi, care aduna tot mai multi betivi si tot mai putini turisti adevarati. Cotetul ala cu steag din motul dealului, o fi al unui patriot, sau al unui „patrihot” ? Cum il chrama ? Am avut impresia ca gramada din imaginea 4 (de jos in sus) este de la urs, insa m-am linistit citind explicatia … Apreciez gestul tau care trebuie sa molipseasca cat mai multi TURISTI.
    T.F & P.F.N.

    Apreciază

    1. Cu masina nu ajung acolo ca ar fi ajuns 🙂 Tot ce este pe acel deal apartine celor cu stana, care au si inchiriat pasunea.
      Multumesc.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.