Pentru ca multe se fac la timpul lor… am considerat ca este cazul sa-l scot pe cel mai mic din localitate. Cu bicicleta, evident. La fel de evident, nu pe drumuri cu masini… ci pe drumuri unde o masina trece o data la 2-3 ore, poate! 🙂

Mai ales ca el tot venea sa ma intrebe cand va fi momentul. Asa ca a trebuit sa fixez ziua si locul.

Dimineata urcam in tren bicicletele si la drum 🙂 Intind controlorului carnetul elevului integral cu FB si ma simt confortabil… e bine ca l-am luat, ca merita. Plus un loc I la un concurs judetean de matematica. Lui ii place matematica, eu nu mai stiu cate carti si caiete am aruncat la gunoi 🙂

Stia unde mergem pentru ca ii aratasem niste poze. Pana la drumul comunal respectiv erau si vreo 500 m pe un drum judetean ceva mai circulat. Inainte sa ne avantam, simulam si repetam oprirea la stop, prioritatea, nu taiem curba… Ca o paranteza, si sper sa nu imi pun in cap pe nimeni, eu as impune celor care ies cu bicicletele pe drumuri nationale si judetene un curs de legislatie rutiera. Multi care se dau bine prin paduri si rape cred ca prin oras tot asa e, cat te tine 🙂 Ce am patit intr-o tura anul trecut prin Ploiesti cu ei… treceau prin intersectii cand voiau ei, nu aveau nicio treaba cu semafoarele :)) A trebuit sa-i bag pe trotoar… bine, nici nu am mai mers cu ei. Si daca isi dadeau seama ca nu e bine, tot rau faceau :)) In fine…

…

Una din reguli cand vorbim de bicicleta este sa ai ceva conditie fizica. Iti dai seama daca ai atunci cand urci o panta. Si daca nu o urci pe bicicleta tot ai nevoie de conditie fizica pentru a impinge 🙂 Noi, pana la traseul nostru de copii, am impins de biciclete 10 minute, ca asa e la inceput…

…si am vazut cum e sa impingi si doua biciclete :)) Dar si cand am coborat 🙂

Incercand sa localizam cam pe unde ar fi gara…

Cand a vazut peisajul, a spus ca este mult mai frumos in realitate. Greu de imaginat acest colt de poveste 🙂 Nimeni pe aici, liniste, fluturi, pasari, miros de tei…

Ne-am tot dat in conditii de siguranta cateva ore…

A durat ceva pana am luat o pauza de batoane (pe care si le comanda singur!)… ca el se tot dadea fara oprire. In astfel de zone te indeamna peisajul 🙂

Dupa ce am coborat, nici la gara nu avea astampar, mai facea si pe acolo ture…