Este interesant de urmarit comportamentul ursului in aceste timpuri.
Pe aici, prin zona 🙂 stim ca ursul ajunge in imprejurimile municipiului Campina venind prin Cheile Campinitei. Ba chiar intr-un an a fost si in oras.
Prin extensie, te astepti sa-l intalnesti pe la Banesti, Bobolia… Numai ca un bun cunoscator al faunei i-a descoperit urmele in padurea de la Plopeni:
Ma asteptam si ma astept ca in acest an, ursul sa fie semnalat in padurea de la Peris sau chiar in apropiere de Bucuresti. Sa vedem 🙂 Ramane de observat in urmatorii ani daca animalul se va obisnui cu padurile din zonele de deal si campie, daca va ramane si iarna pe acolo. Teoretic, el face doar incursiuni: dupa fructe etc si apoi revine in padurile de la munte. Practic, nu se stie… o data pentru ca se obisnuieste cu omul din ce in ce mai mult apo, la deal si campie iarna nu este atat de aspra ca la munte.
Ma gandesc ca acum cativa ani se vehicula cifra de 6000 de ursi la nivel national. De cativa ani specia se inmulteste considerabil. Luand in calcul (presupunere personala!) ca din 6000 de ursi vreo 2500 erau ursoaice din care sa zicem ca vreo 1500 dau nastere la 2-3-4 pui si ca nu se mai face vanatoare… efectivul real din zilele noastre al speciei este sarit de 10.000 de exemplare. Calculul mi se pare de minim bun simt dar cred ca e realista si o cifra de 12.000…
Ieri, eram in tren spre Brasov. Intr-o poiana situata intre calea ferata si padure, pe la Timisul de Jos, un urs statea in doua picioare si se uita la tren 🙂 Isi insusea lectia, ce este una, ce este alta… Pe la mine, la bloc, un urs cauta azi la pubela, maine trece din nou dar nu mai baga in seama pubela. In a treia zi ii mai acorda atentie… cu o seara inainte de a fi ridicat gunoiul. E destept 🙂 Nu are treaba cu nimeni, nu strica, nu ataca, isi vede de treaba…
Am facut o sageata din Valea Prahovei pana la Plopeni. Doar asa, ca peisaj si distanta. Nu inseamna ca ursul a plecat din Valea Prahovei si a ajuns la Plopeni. Un urs poate foarte bine sa vina din bazinul Doftanei sau din bazinul Teleajenului. Ideea ar fi ca este cam departe de zona de munte.
Si nu trebuie sa stea neaparat unde este padure; o poate lua binisor prin lanuri pana dincolo de Ploiesti.
BUCEGI NATURA 2000 
Mai Adi, dar tu ca geograf si cunoscator al naturii, chiar crezi ca arealul de trai al ursului se limiteaza doar la zonele montane ? Adica, parca si vad acuma ursii din cele 3 bazine pe care le mentionezi, cum stau ei pe la Secaria pe-acolo, sau pe la Pietriceaua sau pe la Homoraciu asa, si aia mai mici se uita cu jind spre sud, dar cei mari le trag cate o laba peste bot si le zic „Baaai ! bagati-va mintile-n cap: nu se face sa coborim mai jos, ca aici au fixat oamenii aia limita de sud a muntilor. Pai ce facem acuma, intram in Subcarpati, ca vitele asa ? Pai nu zice Ielenicz ca muntii se termina cel mult cu Galma Secariei ? Puneti mana pe carte, nu mai visati la dealuri domoale cu rugi de mure. Nuuu, n-avem ce cauta, acolo e numai pentru caprioare si mistreti, nu e treaba noastra. Hai, stanga-mprejur !” 🙂
ApreciazăApreciază
Daca o luam de la Codrii Vlasiei incoace, vom gasi ursul si pe la Dunare, ba chiar vom descoperi si vreun zimbru pe la Poiana Tapului. Nea Costica asta, cum il cheama, e ca oricare altul, stapaneste un adevar la un moment dat… si apoi, la revedere, lumea se schimba, se transforma. Doar sti ce a mai ramas din Codrii Vlasiei, iar dom’ Costica nu are treaba cu subiectul, spune si el ce a invatat la scoala, corespunzator vremii sale. Ursul o fi avut el nu stiu cat areal insa omul, ca specie suprema, s-a impus cum l-a dus mintea. In contextul in care peste 10.000 de ursi vietuiesc pe meleagurile noastre trebuie sa luam in calcul ca incep sa se extinda, sa misune dincolo de padurile montane insuficiente din atatea cauze. Nici nu are rost sa o dam in schelalaiala ecologista; sunt ursi de nici nu mai avem ce face cu ei. Cauzele sunt numeroase si trebuie tinut cont ca astia nu sunt mascote, sunt animale de padure, salbatice, nu fac cipcirip prin balcoane la etajul 11 in Bucuresti. Ce este drept, ma incanta ideea ca ursul sa ajunga sa dea buna seara prin Capitala… sa-i caute pe prietenii lui la interfon, prin scara blocului. E minunat cand parasesti atmosfera iluzorie a apartamentului si dai nas in bot cu realitatea.
Tocmai de aceea este interesant de vazut pana unde ajunge ursul (primul aspect), frecventa aparitiilor (al doilea aspect), daca dezvolta si in locurile situate la distanta mare de habitatul lui, comportamente nespecifice (al treilea aspect)… si mai sunt. In functie de astfel de observatii iti dai seama cum va evolua. In opinia mea, este doar o chestiune de timp pana va „coloniza” Baneasa, Snagovul, Comana… Nu inseamna ca e de rau sau ca e de bine, nici nu ma intereseaza aspectul acesta 🙂 Sunt curios doar de evolutia speciei; daca ecologistii se bucura bravo lor, daca autoritatile nu stiu ce sa faca tot bravo lor :))
Ursii in cautare de hrana ies din arealul lor dupa: flori de salcam, coarne, se mai baga si la porumb, mure, corcoduse, prune. Intre doua etape se mai intorc la munte, ba o zmeura, o iarba verde, o afina… sau o tomberonadiada. Stie cand sunt bune coarnele, cand sunt gata prunele…
Incearca sa vezi pe net ca sunt publicate, rezultatele monitorizarilor unor ursi prin gps. Imagineaza-ti ca blanosii nu au pradatori naturali, ca nu se mai tem de om deci, nu e chiar greu sa calculam pe unde se vor stabili nuclee. Poate ca natura isi ia revansa 🙂
ApreciazăApreciază