De vreo luna si jumatate nu mai parcursesem niciun traseu pe bicicleta. Am zis sa mai recuperam, pentru ca si vremea era perfecta.
Asteptam trenul RegioCalatori, controlorul ne spune sa ne urcam unde o fi, pentru ca la vagonul de biciclete e plin. Facem asa, calculand: pana unde mergem noi doar o statie sau doua, Campina si Ploiesti au peron pe stanga, restul fiind pe dreapta. Asa ca mutam bicicletele pe stanga si nu incurcam pe nimeni. Doar la Ploiesti le-am mutat putin pe dreapta.
Se anuntase o zi perfecta din punct de vedere al vremii. De acasa, pana sa plecam, ma uitam spre Bucegi, sigur era o vreme perfecta de munte dar… toate la timpul lor.
Coboram in halta Scrovistea si o luam spre satul Burias.
Pe langa un camp, apoi printr-o padure si ajungem in Burias.
Satul e chiar frumos, ingrijit.
Continuam spre satele Ologeni si Tatarai:
La iesire din Tatarai… un dezastru. Plin de gunoaie pe ambele parti ale drumului. Pana acolo, toate bune si la locul lor.
Continuam si ajungem in Bujoreanca, deci in DN 1A. Nu mergem prea mult si facem dreapta spre Crivatu:
Din Crivatu continuam spre Habud.
Monumentul eroilor si gradinita din Habud
Mai departe spre Tinosu:
Pana in Tinosu, pe o inaltime, facem un popas. Mai erau si niste baloti frumos asezati asa ca… ne suim pe ei si stam asa… privim, mancam, soare…
Plecam pana la urma…
Dupa Tinosu urmeaza comuna Brazi:
Intreaga suprafata din jurul conacului este un imens santier. In jurul conacului se va crea un parc de distractii… nu stiu ce functionalitate va avea cladirea…
Conacul… macar este ingradit in prezent.
As putea spune ca Peris si Brazi sunt doua comune bine dezvoltate. Brazi-ul cel putin depaseste multe orase 🙂
Mai departe… spre Strejnic:
Biserica din Strejnic. De aici, continuam pe langa ruinele palatului Micul Trianon spre satul Cap Rosu…
Bucegii departe… ii vazusem foarte bine si din traseul Burias-Ologeni-Tatarai.
Mergem o vreme buna pe langa… intinsul zid de piatra ce imprejmuia proprietatea Nababului.
Zidul are numai pietre mijlocii, nici prea mari, nici prea mici.
Trecem de Floresti-Cap Rosu, urmam un drum de pamant pana la Banesti:
Din Banesti, trecem Doftana peste podul partial distrus, construit pe vremea lui Cuza. Ca de obicei, ruta clasica atunci cand mergem in Campina. Numai ca de data aceasta era ceva diferit…
S-au apucat de reparat podul, din ce se vede:
Urcam in Campina oarecum bucurosi ca se mai repara lucrurile vechi si mergem… sa luam shaorma clasica… mai luam cateva si acasa 🙂 Mai aveam timp si ne oprim sa mancam cate una. Locul e acelasi ca de atatea ori: pe o banca, privind la un monument si amuzandu-ne de traseu etc…
Trenul a avut o intarziere de vreo 30 minute dar ce mai conta…
Ar mai fi vreo 2-3 ture si am acoperit tot judetul Prahova; si m-am si plimbat, am si facut niste lucrari/proiecte originale…