De la Manastirea Viforata am plecat pe la ora 12 spre Manastirea Dealu unde am ajuns cam in 30 minute.

Inainte spre Manastirea Dealu, principalul obiectiv al zilei. Dreapta, spre Ploiesti.

Urcusul spre locasul de cult are o lungime de 1,5 km 🙂 Dar nu este cine stie ce inclinatie…

Monumentul ofiterilor, profesorilor si elevilor din cadrul fostului colegiu militar „Nicolae Filipescu”, colegiu ce a fost stramutat dupa cutremurul din 1940, la Predeal.

Se spune ca traditia colegiului ar fi continuata de actualul colegiu militar din Breaza.

Biserica manastirii

Mici detalii

Aici se gaseste capul lui Mihai Viteazul.

In partea opusa se afla un sarcofag similar cu osemintele lui Radu cel Mare:

Mitropolitul Macarie, o figura legendara a Bisericii Ortodoxe Romane

Ne-am tot plimbat pe acolo, am vizitat si intrebat tot ce ni se parea interesant. Am intalnit si aici niste maici politicoase.

Acesta era un mare patriot, visa la tot felul, la inscaunare chiar s-a imbracat intr-un costum ca al lui Mihai Viteazul. Apoi s-a preocupat de refacerea Manastirii Dealu.

A donat chiar o icoana din marmura. La o privire mai atenta am observat ca s-a pus si pe el in icoana:

Din istoric…

Cruce daruita de Matei Basarab

Brusc, dupa atata pedalat prin istorie, orase si manastiri, o intoarcem ca la Ploiesti. Mergem sa mancam ceva. Si pe traseu ne mai oprisem noi dar nu cine stie ce. In timp ce urcam spre Manastirea Dealu, vazusem o unitate turistica interesanta. Stateai undeva la etaj si admirai Targovistea in zare. „Casa Noastra” parca se numea 🙂 Cat am umblam prin manastire, gandul deja prinsese radacini…

Unii parcheaza masinile, altii bicicletele 🙂 Urcam la etaj si dupa ora 14 ne-am gandit sa mai si plecam…

Partea cea mai demna de retinut este un enorm papanas:

Smantana si dulceata de calitate. Ca te mai duci pe ici, pe colo, parca la Buftea, si parca e mult diferit…

In sfarsit, o apucam spre casa, numai ca pana acasa, mai era…

Intai, oprire in Razvad, unde vad o cruce imensa:

Mai departe spre Gura Ocnitei:

Scurta oprire la intrare in Moreni:

Este municipiu…

Aduce putin cu „Soldatul” din Campina.

Prin dreptul Primariei, tragem la o terasa pentru racoritoare… Stam si pe acolo vreo 30 de minute.

Intram in judetul Prahova, pe care-l parasisem cu niste ore bune inainte. Acum era aproape ora 16.

Prahova la Floresti

Ora 17 ne gaseste la niste magazine situate pana in gara Floresti. Venisem mai devreme cu 2 ore 🙂 De la un supermarket facem cumparaturi pentru acasa, ca sa nu le mai facem la Busteni. Tot mai ramasese timp. Asa ca, sa mai mancam ceva :))) Am trecut de gara si ne-am dus la complexul acela din DN1, Paralela 45.

Vad ca au si pe Valea Doftanei, in zona Traisteni, o pensiune… Este in plan si ceva pe acolo.

Pana a venit trenul Regio Calatori ne-am odihnit si am ajuns acasa chiar bine. Cu amintiri, informatii noi, poze dar si arsi de soare 🙂

Ma mai gandisem la un traseu pentru candva, in viitor: sa atingem linia Dunarii intr-o zi, cu bicicletele, plecand din Busteni, fara tren evident. Si cu obiectivele de rigoare pe traseu, ca sa nu o dam in competitie, viteza sau sa fie drumul cu participanti la trafic…