Piatra Mare Trail Running 2019

Asociatia Ghizilor Montani din Romania a organizat acest eveniment in amintirea unui om minunat care va trai mereu pe potecile muntilor si in inimile a sute de oameni.  Este vorba de Ion Neagoe „Nuşu”.

In anul 2014, pe 22.02., la un concurs similar, tot in muntii Piatra Mare, Nuşu obtinea locul 1 si Alex Itu locul 2.

In anul 2019, pe 27.04. in Sambata Mare, Alex Itu organiza concursul la care prietenul sau si al multora, participase… e drept, concursul din Piatra Mare a purtat diverse denumiri de-a lungul timpului.

Era prima mea alergare in acest an si, au fost mai multe motive de participare… a trai live bucuria urcusurilor… a vedea oameni de care mai e putin si ma va lega un deceniu de alergari montane… Cornel Spiridon, Razvan Alexe, Geo Badea, Alex Itu, Iulica Coserea… multi altii…

Startul era la ora 10 de la bariera de la Dambul Morii – Timisul de Jos. Abia pe la ora 8 am plecat si eu de acasa. Imi faceam deja griji daca voi ajunge la timp, uitand ca de obicei ca lucrurile se intampla adesea pur si simplu. Ajung in statie simultan cu autobuzul Bucuresti-Brasov care ma lasa exact in statia de la Dambul Morii. Sa fi fost ora 9:00.

Ma intalnesc aproape de bariera cu Alex Itu si cu Adi Iordache, merg sa semnez declaratia pe proprie raspundere, cum se face. Iau si nr. 13. Nu ma deranja desi imi place 14. Pana la urma erau 13 km de alergat si vreo 1300 diferenta de nivel 🙂

Vremea era perfecta, cald, soare… ma si gandeam sa-mi las rucsacul la cineva sau sa-l iau si sa cobor pe un traseu spre Predeal. Pana la urma nu am facut niciuna si nici alta.

Mai stau la discutii cu salvamontistii si ne cheama Alex la start…

Alex Itu explicand traseul.

Traseul era urmatorul: Start spre Canionul 7 Scari, ocolire canion si urcat pe la Prapastie pana la intersectia cu Drumul Familial. Din acesta un pic de coborare si apoi un urcus nimicitor pe la Sirul Stancilor, dupa care iesire iar in Familial si urcus la cabana Piatra Mare. De la cabana, unde era punct de alimentare, mai departe spre Vf. Piatra Mare, coborare spre Stana si pana in ea stanga pe triunghi albastru, urcare abrupta in creasta si coborare la cabana unde era… Finish-ul.

Da, nu mi s-a parut greu ci chiar a fost 🙂

La 10 si cateva minute, vreo suta de iubitori ai acestui sport printre care si Ionut Zinca si Andrei Preda, o luam inspre Canion. Pana acolo a fost perfect, nicio emotie, plictiseala aceea de drum forestier. Dupa care… urcusul binecunoscut pe la Prapastia Ursului a fost o introducere buna in problema. Pe masura ce ma apropiam de Sirul Stancilor parca realizam si mai bine cat de greu va fi urcusul prin locurile acelea. Si ajungem… o vreme mai schimb cateva vorbe cu Cornel dupa care… 🙂 Dupa ce am iesit din zona aceea parca m-am trezit si pana la cabana nu a mai fost cine stie ce.

O oprire de un minut pentru un ceai si plec mai departe alaturi de Cornel. Intram in padure si imediat ii vedem cum veneau din sens opus pe Ionut Zinca si pe Andrei Preda. Au alergat in tandem tot traseul si tot la fel au trecut linia de sosire. Si noi inca mai aveam 🙂 Organizatorii fixasera un timp intermediar de 2 ore de la Dambul Morii pana la cabana si am ajuns intr-o ora si 30 de minute, ceea ce mie mi s-a parut foarte bine, raportat la traseu si… la mine :))

Pana la varf am ramas in urma lui Cornel si cu toate acestea am intalnit aici alti oameni faini… cei de la Livezile Dobrinoiu, salvamontisti, Lucian Liteanu cu pozele sale superbe 🙂 Alex Itu, Adi Iordache… eram in urma d-lui Simion Buburuz si nu reuseam sa-l depasesc de kilometri buni… abia unde era panta inclinata cu zapada, undeva la coborare am reusit. La anii sai are o conditie fizica de invidiat.  Dansul alergase si in anul 2014. Dupa 2 ore si 35 de minute am incheiat si eu concursul… ajungand la Finish unde la organizare era si sotia lui Alex, Rose Marie.

Pozele de mai jos apartin d-lui Lucian Liteanu, un adevarat profesionist 🙂 A ales locul perfect pentru poze… cum apaream noi asa… 🙂

„Alergand din amintiri” :))

Cornel

Geo

La vreo 5 minute dupa ce sosisem ma uit asa la cer si parea ca vine ploaia. Si ce vreme faina fusese pana atunci…

Am mers sa iau niste fasole cu carnati si primele picaturi de ploaie si boabe de grindina m-au prins pe o stanca. Am ramas mai departe la locul meu situat in apropierea cabanierului si a salvamontistilor ce se ocupau de ceaunul cu fasole si de prajitul carnatilor, in atmosfera lor… Apoi, cum problema se agrava, am plecat la o cafea in cabana. De la cafea la o doza de cola… admirand a doua repriza de grindina, mult mai intensa.

La fasole 🙂

Norul cu grindina

Prima repriza de grindina

A doua repriza

Cam asa:

 

La un moment dat, pe la 14:15 am pornit cu altii prin ploaia ce parca scadea in intensitate. M-am felicitat singur :)) pentru ideea rucsacului de a-l lua cu mine. In cabana imi luasem alte haine…

La 14:50 eram la Dambul Morii. Ploaia s-a oprit dincolo de jumatatea traseului. Ma uit la telefon, aveam un tren la 16:05 din Darste spre Busteni si vreo 30 minute pana acolo de mers pe jos. Floare la ureche…

Mersul trenurilor la Darste

Concluzia… un eveniment sportiv bine organizat, un traseu ce poate in cifre pare mic ca si kilometri… insa, fiecare kilometru isi are povestea lui, plus „Golgota” de la Sirul Stancilor 🙂

„Poteci cu soare Nusule … stiu ca doar ne-ai luat-o inainte, cum de multe ori ai facut-o cand alergam impreuna!” – Alex Itu.

6 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Crisa spune:

    Frumos traseu :), iar vremea a tinut cu voi 🙂 chiar daca a fost si cu grindina 🙂
    Mi-au placut si fotografiile 🙂 in mod special prima 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. A fost o vreme perfecta pentru alergare. Mi-a placut si traseul, si concursul, si participantii… si am mai gasit cateva concursuri de participat pe viitor 🙂
      Referitor la poze, in apa ici-colo, ca aproape peste tot, mai pluteau si peturi…

      Apreciază

      1. Crisa spune:

        Se vede si se simte placerea acestei alergari :). Bun …eu astept povestile si pozele de la viitoarele concursuri 🙂
        Hmm, mda..cam trista poveste cu peturile …unii duc lipsa de bun simt, de cei sapte ani de acasa…

        Apreciat de 1 persoană

        1. Multumesc 🙂 Asta cu gunoaiele e boala nationala, de la educatie pleaca totul!

          Apreciază

  2. Claudia spune:

    Dacă nu pica de Paști când merg de obicei la ai mei acasă, sigur veneam, mai ales că știu urcarea de la Șirul Stâncilor – exorcizare curată 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Poate la anul va fi in alta perioada 🙂 Chiar a fost jale cu urcarea aceea, nu se mai termina… Niciodata nu mi s-a parut atat de lunga ca in acea zi…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.