Piatra Mare Trail Running 2019

Asociatia Ghizilor Montani din Romania a organizat acest eveniment in amintirea unui om minunat care va trai mereu pe potecile muntilor si in inimile a sute de oameni.  Este vorba de Ion Neagoe „Nuşu”.

In anul 2014, pe 22.02., la un concurs similar, tot in muntii Piatra Mare, Nuşu obtinea locul 1 si Alex Itu locul 2.

In anul 2019, pe 27.04. in Sambata Mare, Alex Itu organiza concursul la care prietenul sau si al multora, participase… e drept, concursul din Piatra Mare a purtat diverse denumiri de-a lungul timpului.

Era prima mea alergare in acest an si, au fost mai multe motive de participare… a trai live bucuria urcusurilor… a vedea oameni de care mai e putin si ma va lega un deceniu de alergari montane… Cornel Spiridon, Razvan Alexe, Geo Badea, Alex Itu, Iulica Coserea… multi altii…

Startul era la ora 10 de la bariera de la Dambul Morii – Timisul de Jos. Abia pe la ora 8 am plecat si eu de acasa. Imi faceam deja griji daca voi ajunge la timp, uitand ca de obicei ca lucrurile se intampla adesea pur si simplu. Ajung in statie simultan cu autobuzul Bucuresti-Brasov care ma lasa exact in statia de la Dambul Morii. Sa fi fost ora 9:00.

Ma intalnesc aproape de bariera cu Alex Itu si cu Adi Iordache, merg sa semnez declaratia pe proprie raspundere, cum se face. Iau si nr. 13. Nu ma deranja desi imi place 14. Pana la urma erau 13 km de alergat si vreo 1300 diferenta de nivel 🙂

Vremea era perfecta, cald, soare… ma si gandeam sa-mi las rucsacul la cineva sau sa-l iau si sa cobor pe un traseu spre Predeal. Pana la urma nu am facut niciuna si nici alta.

Mai stau la discutii cu salvamontistii si ne cheama Alex la start…

Alex Itu explicand traseul.

Traseul era urmatorul: Start spre Canionul 7 Scari, ocolire canion si urcat pe la Prapastie pana la intersectia cu Drumul Familial. Din acesta un pic de coborare si apoi un urcus nimicitor pe la Sirul Stancilor, dupa care iesire iar in Familial si urcus la cabana Piatra Mare. De la cabana, unde era punct de alimentare, mai departe spre Vf. Piatra Mare, coborare spre Stana si pana in ea stanga pe triunghi albastru, urcare abrupta in creasta si coborare la cabana unde era… Finish-ul.

Da, nu mi s-a parut greu ci chiar a fost 🙂

La 10 si cateva minute, vreo suta de iubitori ai acestui sport printre care si Ionut Zinca si Andrei Preda, o luam inspre Canion. Pana acolo a fost perfect, nicio emotie, plictiseala aceea de drum forestier. Dupa care… urcusul binecunoscut pe la Prapastia Ursului a fost o introducere buna in problema. Pe masura ce ma apropiam de Sirul Stancilor parca realizam si mai bine cat de greu va fi urcusul prin locurile acelea. Si ajungem… o vreme mai schimb cateva vorbe cu Cornel dupa care… 🙂 Dupa ce am iesit din zona aceea parca m-am trezit si pana la cabana nu a mai fost cine stie ce.

O oprire de un minut pentru un ceai si plec mai departe alaturi de Cornel. Intram in padure si imediat ii vedem cum veneau din sens opus pe Ionut Zinca si pe Andrei Preda. Au alergat in tandem tot traseul si tot la fel au trecut linia de sosire. Si noi inca mai aveam 🙂 Organizatorii fixasera un timp intermediar de 2 ore de la Dambul Morii pana la cabana si am ajuns intr-o ora si 30 de minute, ceea ce mie mi s-a parut foarte bine, raportat la traseu si… la mine :))

Pana la varf am ramas in urma lui Cornel si cu toate acestea am intalnit aici alti oameni faini… cei de la Livezile Dobrinoiu, salvamontisti, Lucian Liteanu cu pozele sale superbe 🙂 Alex Itu, Adi Iordache… eram in urma d-lui Simion Buburuz si nu reuseam sa-l depasesc de kilometri buni… abia unde era panta inclinata cu zapada, undeva la coborare am reusit. La anii sai are o conditie fizica de invidiat.  Dansul alergase si in anul 2014. Dupa 2 ore si 35 de minute am incheiat si eu concursul… ajungand la Finish unde la organizare era si sotia lui Alex, Rose Marie.

Pozele de mai jos apartin d-lui Lucian Liteanu, un adevarat profesionist 🙂 A ales locul perfect pentru poze… cum apaream noi asa… 🙂

„Alergand din amintiri” :))

Cornel

Geo

La vreo 5 minute dupa ce sosisem ma uit asa la cer si parea ca vine ploaia. Si ce vreme faina fusese pana atunci…

Am mers sa iau niste fasole cu carnati si primele picaturi de ploaie si boabe de grindina m-au prins pe o stanca. Am ramas mai departe la locul meu situat in apropierea cabanierului si a salvamontistilor ce se ocupau de ceaunul cu fasole si de prajitul carnatilor, in atmosfera lor… Apoi, cum problema se agrava, am plecat la o cafea in cabana. De la cafea la o doza de cola… admirand a doua repriza de grindina, mult mai intensa.

La fasole 🙂

Norul cu grindina

Prima repriza de grindina

A doua repriza

Cam asa:

 

La un moment dat, pe la 14:15 am pornit cu altii prin ploaia ce parca scadea in intensitate. M-am felicitat singur :)) pentru ideea rucsacului de a-l lua cu mine. In cabana imi luasem alte haine…

La 14:50 eram la Dambul Morii. Ploaia s-a oprit dincolo de jumatatea traseului. Ma uit la telefon, aveam un tren la 16:05 din Darste spre Busteni si vreo 30 minute pana acolo de mers pe jos. Floare la ureche…

Mersul trenurilor la Darste

Concluzia… un eveniment sportiv bine organizat, un traseu ce poate in cifre pare mic ca si kilometri… insa, fiecare kilometru isi are povestea lui, plus „Golgota” de la Sirul Stancilor 🙂

„Poteci cu soare Nusule … stiu ca doar ne-ai luat-o inainte, cum de multe ori ai facut-o cand alergam impreuna!” – Alex Itu.

HIT the Top challenge – in imagini, rostiri, trairi si rezultate partiale

Azi un nou concurs montan in Parcul Natural Bucegi, unic de acest fel in tara.

Localitatea Bran a fost gazda unui eveniment organizat de Primarie in colaborare cu Asociatia Outdoor Romania si sprijinit de echipa salvamont, sponsori, voluntari, serviciul de ambulanta, etc.

Startul s-a dat din cartierul Poarta la ora 9 si a presupus parcurgerea unui traseu turistic dificil. Ceva de genul cine ajunge in varful muntelui si inapoi…unde varful se numea Vf. Scara de circa 2422m.

La linia de start s-au adunat iar o parte din elita competitiilor montane de la noi din tara.

O sa public si cateva poze, multe facute in timpul alergarii, pentru ca am preferat in locul bidonului cu energizant sa iau aparatul foto. Cati mai stau si de poze la un concurs? Si atunci faci poze bune, in timpul actiunii…deci cine nu stie ce este o competitie montana isi poate face o idee parcurgand imaginile de mai jos.

Cu putin timp inainte de start, concurentii incep sa se stranga la start…se vede si cortul organizatorilor/sponsorilor.

Startul a fost dat de primarul din localitate care a sosit punctual, si a incurajat participantii

Dupa 15 minute de la start am ajuns la refugiul din Ciubotea, alergand pana aici cativa kilometri pe un drum forestier plictisitor…urat, si la urcare si la coborare :)))

Dupa 20 minute de la start am ajuns la primul punct de hidratare, unde un organizator astepta sportivii cu pahare cu energizante

Mai jos trecusem de al doilea post de hidratare dupa un lung si abrupt urcus prin padure

Dupa iesirea din padure si depasirea celui de-al treilea punct de hidratare am inceput urcusul printr-o zona stancoasa…cot la cot cu domnul de mai jos. Acesta alerga incredibil de bine si avea pe la 50 de ani 🙂

In catunul Ciubotei sau in caldarea Ciubotea, spre ultimul punct de hidratare. La stana nu era nimeni, organizatorii au rezolvat acest aspect si niciun concurent nu a avut probleme cu cainii.

Postul 4 de hidratare si sprintul domnului ce avea vreo 50 de ani, de altfel nu era singurul mai inaintat in varsta care alerga foarte bine

Pe panta inclinata concurentii se agatau de tufisuri mici de rododendron ca sa urce mai bine, mai repede

Dupa aproximativ un sfert de ora am ajuns sus aproape de iesirea spre Vf. Scara

Cand mai aveam 10 minute pana la varf, asii competitiilor montane alergau spre Bran cu incrancenare fiecare dorind sa-si dovedeasca suprematia. Am facut mai multe poze cu acestia cuprinsi de spiritul competitiei.

Si Vf. Scara – Top-ul competitiei

Am ajuns din Bran (Poarta) in 90 de minute la Vf. Scara apoi pe coborare nu am mai facut poze. De la Vf. Scara si pana la linia de sosire am facut cam 50 de minute. Nu dupa mult timp de la venirea mea, a sosit si dl. mai in varsta.

Ambulanta nu s-a miscat din loc pana cand concursul nu s-a incheiat…cu bine

Si ultimii 4 concurenti ai competitiei…aplaudati de toti cei prezenti

In timpul premierii soseau si voluntarii din posturile de control si hidratare…se vad pe drum, mai departe

Intre dl. cu tricou galben si cel cu betele este Lucian Clinciu, cel care a introdus conceptul de maraton montan la noi in tara, omul care a scos din „amorteala” sute de tineri, indemnandu-i sa faca miscare pentru sanatatea lor.

Si primele trei castigatoare la feminin, flancate de organizatori

Cel din mijloc cu sapca este Ionut Galiteanu, dupa rezultate unul dintre cei mai buni sportivi din tara

Cu ocazia acestui eveniment am avut onoarea sa intalnesc multi cititori ai blogului meu, spre rusinea mea de unii nu imi mai aminteam cu exactitate, imi cer scuze pentru ignoranta dovedita, dar poate este si din cauza faptului ca ma concentrez mai mult pe dusmanii Parcului Natural…

Mai jos, un maratonist deosebit, un om cu o larga experienta de viata, la varsta dansului inca alearga zeci de kilometri…sper sa pot face si eu asta dupa ani 🙂 De un bun simt nemarginit dl. Stan Turcu m-a scos din impas elegant 🙂 A fost de acord si sa facem o poza pentru ca pe acest blog, o arhiva a lucrurilor din Bucegi, trebuie sa apara si oameni deosebiti, parca e cam mult spatiu alocat lucrurilor rele…

Asa a fost la prima editie de HIT the TOP, o organizare fara cusur, cu salvamontisti si organizatori patruland pe traseu pentru siguranta participantilor, cu voluntari care au transportat cu rucsacul zeci de kilograme de apa pentru organizarea punctelor de hidratare, cu sponsori seriosi si autoritati locale ce au dat dovada de implicare…a fost un concurs frumos atat prin dificultatea traseului ales pentru intrecere cat si prin atitudinea participantilor…daca nu ma insel cu un timp de dus-intors de 2 ore si 20 de minute am iesit pe locul 9.

In curand, doua competitii atractive in Bucegi: Hit the Top si Crossul Bolbocilor

Se pare ca Bucegii au intrat in atentia organizatorilor de competitii montane, nici nu s-au stins bine ecourile Marathonului 7500 ca se anunta alte concursuri.

Outdoor Romania pregateste „Hit the Top challenge Up and Down contest”… ce va avea loc in data de 30 iulie. Competitia presupune startul din cartierul Poarta al localitatii Bran, se urca prin Valea Ciubotea pana la Vf. Scara de unde concurentii se intorc spre Poarta. Practic, un concurent alearga pana la Vf. Scara si inapoi. Cine ajunge primul inapoi acela castiga.

Vor fi 4 puncte de control si 3 de hidratare. Organizatorii au prevazut ca la urcare pe anumite portiuni cu grad de periculozitate traseul de urcare sa fie paralel cu cel de coborare, tocmai pentru ca aceia care coboara sa nu rostogoleasca accidental bolovani peste concurentii care urca.

In aceasta caldare este in prezent un tarc cu oi

Valea Ciubotea este unul dintre cele mai abrupte trasee turistice din Bucegi

Traseul are o lungime de circa 17 km. Vor fi doua categorii, masculin si feminin, ambele avand grupe de varste astfel: masculin/feminin 16-35 ani si peste 35 ani. Acest tip de concurs se organizeaza in premiera in Romania.

Se pot face inscrieri pana la 29 iulie, taxa de participare fiind de 40 de lei, detalii mai mlte veti gasi pe site-ul Outdoor Romania:

http://www.outdoorromania.ro/trekking_00_01.html

Tot in Bucegi, in data de 10 iulie a.c. a fost facuta publica intentia Asociatiei Padina Fest de a organiza „Crossul Bolbocilor”, cu plecare de la cabana Bolboci spre directia Podu cu Florile-Saua Strunga-Padina, dupa care urmeaza ocolirea lacului Bolboci.

Se ajunge pe malul stang al lacului Bolboci

Muntele din dreapta este cunoscut drept Podu cu Florile

Evenimentul va avea loc pe 6 august la ora 11. Taxa de inscriere este de 30 de lei pana la data de 2 august, ulterior taxa va fi de 50 de lei si se va putea plati in numerar si la Centrul National Salvamont de la Padina, la Geo Badea. Punct de alimentare va fi pe Platoul de la Padina, vor fi doua categorii, masculin si feminin, nu se face impartire pe grupe de varsta.

Lungimea traseului este de aproape 25 de km.

Detalii pe blogul:

http://crossulbolbocilor.wordpress.com/