Ar fi multe de spus. Ca intr-un an a fost intr-un fel, ca in altul in alt fel. Sa scriu poate si despre marsul unionist sau despre lucrurile importante care fac sa functioneze societatea noastra. Si un pic de nu ne trezim decat in situatii limita. Ceea ce e foarte trist. Ori ca astia din politica romaneasca stiu doar sa profite de orice ocazie pentru a se situa chipurile aproape de oameni, asta pana ajung in anumite functii… fiind un concurs real de care minte mai bine. Amestecandu-le, ar iesi o ciorba, poate mai buna, poate nu. Cert este ca ar cam trebui sa terminam cu vaicareala, fie ea pe bune sau nu, si sa facem fiecare acolo, in dreptul nostru cate ceva. Nu agitatie din tastatura ci in plan real. Sa facem mici lucruri, gesturi care pot schimba macar pentru un timp. Fie sa dam ceva de mancare unui amarat ce sta pe langa biserica, nu va luati dupa toti atotstiutorii de azi, ca dupa ei toti batranii sau invalizii sunt hoti sau boschetari ce dau banii pe bautura. Fie sa luam un pet de pe jos, sa cedam locul intr-un mijloc de transport in comun etc. Cat de banale par aceste gesturi pe atat sunt de necesare in societatea in care traim. As incheia mica pledoarie cu mentiunea ca la Busteni, este un tanar, are blogul Hello, Busteni… acesta intretine singur mai multe poteci turistice din Parcul Natural Bucegi. Adica le mentine curate, adunand gunoaiele aruncate de unii si altii. Este un exemplu ce poate fi copiat sub alte forme, important este sa ne pese, sa vedem dincolo de noi insine.

Dupa 7 ani de blog as putea spune multe, despre mine, despre altii, despre ce se intampla nu stiu pe unde. Mie insa imi plac lucrurile pe care le faci sa se intample, ca acestea sa fie clare, predictibile si incadrate pe un curs normal. Deci nu am sa scriu decat despre ceva ce intereseaza pe mai multi. Cred ca de aceea si sunt multi care citesc acest blog, pentru ca nu am prezentat pe aici, minciuni sau stiri cu titlu bombastic si cu continut zero. De altfel, oriunde vad titluri de genul: „Alerta, afla ce se intampla cu…”, „Declaratie neasteptata…” si alte baliverne nici nu intru. Ideea acestor site-uri este sa atraga in orice mod vizitatori. Astfel se creaza o statistica, poti creste, poti avea oferte de publicitate ca doar ai vizitatori. Real, cam toti astia care intra, sunt amagiti de titluri si nimeni nu este interesat ulterior sa se mai uite si la reclame, fiind suparati ca au fost pacaliti cu titluri de articole fara continut 🙂 Asa se face presa in ziua de azi!

Cel putin pot spune ca am pastrat directia generala a blogului, implicandu-ma pe ici, pe colo, in diferite actiuni. Este greu insa sa corectezi prostia si sa tii un echilibru. Foarte multi au filozofiile lor pana in momentul in care realitatea le bate la usa. Din cauza faptului ca iubitorii de munte/mediu/turism sunt foarte fragmentati, am evitat sa mai scriu articole de un anumit gen. Mai pun si eu paie pe foc la situatii anormale de genul: apa de la 7 Izvoare e unica in lume, a fost descoperit nu stiu ce sub munte si oculta mondiala ne ascunde, oricine ia lemne din padure sigur fura etc. Nu stiu de ce avem nevoie de tot felul de aberatii, presupun ca e ceva ce vine din comunism, cand toata lumea exagera pe toate planurile. De aceea, cum am spus si acum 7 ani, la rubrica ‘Despre mine’, a comenta pe aici nu este sinonim cu libertatea de exprimare in sensul interpretat de care cum ii convine 🙂 Au fost si sunt niste reguli de a posta comentariile, nu tine vrajeala cu dreptul la opinie injurand pe nu stiu care 🙂 Neputandu-se scrie orice prostie, da, ramane un privilegiu in a posta comentarii pe acest blog… dar inseamna si ca discutia nu va degenera si poate sta oricine linistit.

…

Mie imi place sa am mereu cate o tinta, cate un plan de indeplinit, ca sa pot spune la anumite perioade ca am facut ceva. Nu va ganditi ca visez cai verzi pe pereti, ci am o anumita filozofie, si eu, despre viata. Cred ca fiecare venim cu cate ceva diferit pe Pamant si ca intr-o zi, undeva, ne va trage cineva la raspundere. Merg si pe la biserici dar nici nu ma consider un credincios ad literam. Ascult, invat, dar fiecare ne cunoastem si stim ce e bine si ce e rau. Macar asa in linii mari 🙂 Zambesc ca nu ma pot abtine… am citit o stire… foarte reusita in opinia mea… „Miracol! Patriarhul Daniel are un card care lacrimeaza cand e gol!” :))) Ma gandeam ca nici Patriarhul nu se poate supara pe asa ceva! 🙂

La 6 ani de blog, vorbeam de cartea „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”. A fost o treaba buna, am lasat alaturi de mai multi, o urma in societate, peste timp.

Acum, la 7 ani, voi vorbi despre alte 2 carti pe care le veti vedea pe piata, pana la sfarsit de an. E vorba de o carte despre orasul Predeal ca localitate de granita, denumita „Predealul prin ochii tai – o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”. Multe, foarte multe lucruri inedite veti gasi in ea. Inedit nu inseamna in acest caz spectaculosul sau circul cu care suntem obisnuiti de niste ani. Ci lucruri adevarate, cercetari, imagini, lucruri folositoare si azi.

Am mai scris despre aceasta carte cand am luat primul exemplar, luna trecuta. Deocamdata tot il completam, il corectam, il sucim, sa-i dam o forma cat mai buna, fara interpretari, sa fie clara si simpla. Ca oamenii nu prea mai au rabdare si timp. Cartea are sute de poze si aceasta si peste 400 de pagini… e mare 🙂 Ca si articolul acesta aniversar, dar nu scriu doar pentru dvs. ci si pentru mine, sa mai citesc la anul 🙂

Despre cartea cu Predealul am mai scris aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2016/09/06/o-noua-carte-predealul-prin-ochii-tai/

Ea va fi lansata evident la Predeal impreuna cu autoritatile locale, cum e normal.

…

Despre a treia carte…

Aceasta este finalizata, fiind la stadiul de asezare in pagina. Are acelasi mesaj pentru prezent si viitor. Este o carte care are ceva din noi, foarte interesanta pentru cei care nu se pierd in teorii supranaturale imposibile, gen Bucegii sunt un rest din Atlantida, am iesit pe sub munte nu stiu pe unde… sau nu se limiteaza la a crede ce au copiat unii dupa altii, toti aceia de la Mihai Haret incoace, de prin 1910 asa…

Cartea aceasta s-a scris si cel mai repede, adica in sensul tehnoredactarii pentru ca adunam la ea, informatii de multi ani. Abia astept sa le am in biblioteca pe toate trei :))) Cand le-am facut pe toate? In special noaptea, animat de ideea de a face niste lucruri bune, durabile, sau ziua printre picaturi, azi putin, maine o poza, citind prin tren, vorbind singur pentru ca auzindu-te cuvintele pot avea mai multe intelesuri sau se pot desprinde in idei mai multe… :)))

Ideea este ca Valea Prahovei este plina de istorie, de cultura, de tot felul de lucruri care trebuie stiute. In general, cei care au mai citit, leaga istoria de pe aici de ridicarea Manastirii Sinaia la 1695, de venirea regelui Carol I si ridicarea Castelului Peles, ce s-a mai facut pe aici, adica DN 1 si calea ferata, niste fabrici, un pic din Primul Razboi, ceva despre legionari… si cam atat… asa in linii mari.

Aceasta a treia carte din Proiectul „Pasi in Timp”, un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Prahovei si Bucegilor poarta cititorul prin multe lucruri, ii deschide o alta lume, una care a fost, cu domnitori, lupte, documente si imagini. Pentru ca la final sa-l lase pe cititor sa constate singur adevarul si sa-si insuseasca adevarul istoric asa cum a fost el.

Titlul cartii este: „Valea Prahovei, Negru-Voda si Posada – reconstituire inedita”.

Veti afla despre Drumul Prahovei si ce se intampla pe el, asa cum nu ati citit pe undeva, cum marii nostri istorici Dimitrie Onciul-Nicolae Iorga si continuand cu Constantin Giurescu l-au scos pe Radu Negru din istorie, ignorand orice tip de document istoric si situand descalecatul acestuia din jurul anului 1290 in lumea legendelor. Veti citi si de ce au facut acest lucru. Cum si in prezent se confuzeaza la greu pe marginea acestui subiect, inducandu-se ideea ca Radu Negru este totuna cu Radu I, iar acesta din urma era insa stranepotul primului. Veti vedea imagini document si tot felul de marturii istorice.

Ar mai fi si o corespondenta intensa purtata de mine cu autoritatile statului si cu institutiile aflate in zonele presupuse ca s-ar afla celebra Posada de la 1330. Stiti ca lupta din 1330 a fost situata in vreo 10 locuri 🙂 Cine a situat-o? Istoricii nostri! 🙂 Care mai de care a zis ca: uite e acolo, ba nu, e dincolo. In unele localitati, autoritatile au ridicat monumente, au sarbatori aniversare, se pun placi comemorative, se sapa dar nu se descopera nimic. Ideea este ca nicio locatie nu poate fi sustinuta ca loc de desfasurare a luptei din 1330 nici cu argumente verbale, logice, nici cu probe. Am urmarit toate descoperirile si am cerut toate inventarele… nu are nimeni nici cea mai amarata proba. Deci toate aceste localizari sunt sustinute doar de greutatea numelor celor care le-au propus. Atat!!

Am citit tot ce s-a scris despre aceasta lupta… sunt peste 100 de carti si nu stiu cate articole, sunt familiarizat cu subiectul. Daca ati citit cartea „100 de pasi in timp”, cunoasteti si capitolul 9 al acesteia. E acolo o argumentatie mai serioasa decat multe altele, dar, totusi, tot o argumentatie.

Insa, cand cred in ceva si simt ca am dreptate, caut orice pista, fac tot felul de calcule, merg pe oriunde nu ma astept eu daramite altii. Undeva trebuia sa fie o dovada, ceva care sa localizez Posada, sa fie o ipoteza serioasa pentru a veni cei abilitati sa cerceteze mai bine. Evident ca sunt dese cazurile cand ma abilitez singur, ca daca stai acum sa procedezi ca la carte nu se mai intampla nimic sau se intampla dupa ani. Si apoi ma enerveaza „doctorii” astia experti in toate si in nimic ca lumea. Papagali atotstiutori, care stiu ce e mai bine, apar pe la tv, adica sunt Cineva 🙂 Pentru mine, categoria asta este una de oameni idioti, spalati pe creier de tot felul de teorii si principii comuniste. Mie imi place ca omul sa fie si serios si pregatit, si sa glumeasca, sa mearga la biserica dar nici sa-mi tina predica permanent, si sa aiba bun simt. Poti avea 10 facultati ca nu ai ce face cu atata carte fara bun simt. Te diferentiaza bunul simt…

Cel mai probabil daca eram linistit si nu aveam atatea de facut pe alte planuri, faceam multe, cu mult mai multe. Dar viata nu e cum vrem, na! Important este sa nu-ti abandonezi planurile, visele.

Mie mi se parea imposibil sa nu existe o mentiune despre localizarea luptei din 1330, adica, chiar asa, sa fi pierdut si asta din istoria noastra? Am facut orice… si cercetare riguroasa si absurda uneori, de pagina cu pagina, si pe ghicite si apeland la rationamente logice si intuitie. Pana la urma cu ultimele doua am avut cele mai bune rezultate. E important sa gandim in tot ce facem din mai multe unghiuri.

Bineinteles, ca undeva era o dovada a luptei de la Posada. O dovada, un document care sa te duca la locul luptei. Nu la noi evident. Desi cred ca si la noi trebuie sa fie intr-un anumit loc dar nu am avut timp pentru a cerceta.

Mergeam pe mai multe piste, una era existenta bisericii ridicate de Basarab I in cinstea luptei. Intr-o zi, am gasit documentul ce atesta biserica. Mare realizare dar cine ar fi crezut? Nimeni! Adica ai cum sa te pui cu marele Iorga sau marii istorici actuali si trecuti? Nu ai! Dar bine nici nu prea ma agit eu  de ei, fiecare cu ce stie. Deci, zic eu, nu o sa ma creada nimeni din arogantii astia… ia sa o caut singur. Nu gasisem o urma ani de zile desi cautasem peste tot. Dar cum exista Dumnezeu si interesul meu nu este unul ascuns sau de alta natura, dupa o vreme, saptamani, luni, am gasit acolo unde nu te astepti primul indiciu.

Fir-ar sa fie cat am calculat, gandit, presupus, cate cautari epuizante au fost 🙂 Am sarit prin curtile oamenilor, uneori le-am cerut acordul 🙂 Am discutat cu o gramada de oameni… am luat toate cartierele Comarnicului la rand, ca doar nu credeti ca totul e asa pe tava. Dar intr-o zi am gasit locul bisericii. Este acolo unde nu te gandesti. Acum, cum puteam sa fiu sigur ca este acela? Sapand si verificand cu alte marturii, documente istorice, nu-i asa?

Le-am facut pe ambele…

Bineinteles ca am stiut de la inceput ca am ajuns exact acolo unde trebuia. Intai, am stat sa ma gandesc cum naiba voi reusi sa curăţ acel loc… Mi-a luat zile bune, veneam cand si cand. Respectivul loc era ultima mea optiune dintr-o sumedenie de alte presupuneri neconfirmate. Din acel loc comun, la indemana, iesea un colt de piatra. L-am apasat cu piciorul si nu se misca. Iau un bat si incep usor sa sap pe langa piatra, in adancime. Sub piatra inca o piatra si apoi inca piatra. Zic sa merg si in lungime. Dupa un timp, aveam o fundatie veche cu mai multe straturi. Grosimea fundatiei m-am gandit sa o masor mai tarziu, avea peste un metru.

Unele pietre din fundatie nu au putut fi aduse decat de niste barbati puternici deci, in niciun caz pe acolo nu a fost constructia unuia sau altuia. De altfel, traditia si folclorul local amintesc existenta unui schit denumit Trei Lespezi. Acest lucru a si fost consemnat de anumiti cercetatori dar din pacate sau din fericire, nu au vazut mai mult de atat.

Stiu ca va intrebati de ce nu este o stire de impact… Pentru ca tine in principal de mine. Trebuie intai sa scot cartea si sa le-o dau celor care vor cerceta situl. Am anuntat mai multe autoritati, pana se pun ei de acord, e timp sa-mi apara cartea. Probabil unii sunt si deranjati de faptul ca am propus tot felul, adica sa vin oricand pe acolo cand sapa, sa folosesc imagini din cadrul sapaturilor, de-astea… Va dati seama ca ei cred ca au de-a face cu un nebun. Nu ca ar fi prea departe de adevar dar trebuie sa ai o anumita „nebunie” ca sa iesi din tiparele clasice impuse de unii istorici si sa intelegi ca Posada nu e doar ceea ce se intelege sau un spatiu anume. Iar probele, adica documentele istorice arata fara niciun dubiu ca daca vrei sa cauti biserica lui Basarab trebuie sa incepi cu Valea Prahovei. Pentru ca aici este 🙂 Doar ca eu am identificat-o si in teren.

Ideea de coperta a cartii cu nr. 3. Ea nu este finala.

Ok, curat eu terenul, scot la iveala o parte din fundatii… este de sapat pe acolo vreun an de zile. Probabil ca atunci cand le-am spus celor in drept cat este de sapat, nu au fost prea incantati. Adica iti dai seama ca asta implica niste resurse 🙂 Cine naiba mai are chef de treaba prin institutiile statului, lucrand pe bani putini, mai apare cate un zanatec din asta, si cine stie, mai stam naibii si prin ploaie :))

Am exagerat si eu spunandu-le ca fac o mobilizare pe Facebook, chem 100 de oameni dispusi sa scoata tot ce este in pamant pe acolo… si se rezolva problema 🙂 Bine, nu este o solutie profi dar nici nu are nimeni ce sa-ti faca. Poate vorbesc cu proprietarul terenului, ii spun ce e pe acolo si sigur pot sapa nestingherit. Deocamdata, astept sa public cartea in care sunt toate detaliate, locatia respectiva vazuta din satelit, din tot felul de unghiuri. Treaba este, dupa cum le-am spus si celor in drept, ca daca nu asiguri perimetrul nu sti cine iti vine cu detectorul si poate ca nu toti sunt de buna credinta.

Nici nu au cum sa nu tina cont de ce spun pentru ca daca lucrurile nu se desfasoara si cum doresc eu, atunci la celelalte viitoare situri, descoperite si acelea, nu mai urmez acelasi drum. Adica merg cu detectoristi, cu alte persoane poate bineintentionate, poate nu. Pentru ca in opinia mea, este nevoie de cativa ani ca sa mergi si sa scoti la iveala ce ascunde fiecare sit in parte. Stiu ca zic unii, cum naiba le-ai gasit tu, uite asa, pe toate?! E mult de vorbit pe tema asta, dar in principal folosind cercetarea arhivistica alaturi de obiectivitate si cunoasterea terenului. Cand ai minim 3 surse care spun acelasi lucru, probabilitatea de a gresi este de cateva procente.

Unii prieteni mi-au spus, ca nu e bine, ca nu trebuia sa cureti terenul, sa scoti fundatiile… ca astupa la loc :)) Adica dupa cum a citit fiecare, dupa cum a vazut sau auzit. Daca ne luam asa dupa orice si mereu ne punem bete in roate, chiar si singuri, nu mai ajungem la niciun final. Si realitatea pleca de la urmatoarele: Poate dovedi altcineva in afara de mine ca acolo a fost biserica lui Basarab I? Nu! Este sit arheologic? Nu! Si apoi mi-am zis, lasa, ca daca tot ne consultam, nu mai facem nimic! Vedem cum merg lucrurile in Romania, deci intai sa facem si apoi sa vorbim 🙂

Bun si am reusit sa stabilesc in baza celor descoperite cand a fost distrusa biserica. Imi este clar ca in cadrul acestui articol, fara multe imagini, nu aveti cum sa va dati seama ce inseamna ca stiu cand s-a distrus biserica.

O moneda otomana, singura descoperire arheologica din Valea Prahovei de multe decenii, completeaza tabloul de final al acelei asezari.

Bineinteles ca doar si asa, cu atat, si tot pot intreba: Cand a fost ultima oara cand a gasit cineva o moneda otomana in Valea Prahovei?

Probabil or mai fi si altele pe acolo, nu prea ma intereseaza pe mine chiar asa. Ideea inainte de toate este ca acestea sa devina ale statului, ale tuturor. Scopul meu este cu totul altul si nu poate fi inteles chiar de oricine, nici nu am pretentia sa-l inteleaga cineva 🙂 M-am gandit sa iau un detector, sa mearga treaba mai repede, adica reprezentantii statului vin numaidecat cand aud ca e ceva de valoare 🙂 Dar unul bun, nu gasesti sub 6000 lei. Chiar am studiat o gramada de detectoare si ce poate face fiecare precum si modalitatea de autorizare. Un prieten spunea ca aduce unul performant din America, prin primavara 🙂 Mai vedem pana atunci.

Hai ca am scris destul 🙂 Ma gandesc eu asa, ca e bine sa-ti duci toate ideile pana la capat, altfel, ramai cu nemultumirea ca nu ai incercat mai mult. Si apoi, cand ai gandul ca faci pentru mai multi, si lucrurile se intampla mai repede, se leaga. Cand actionezi egoist, doar sa te lauzi si sa te pui deasupra unora si altora, iti scapa multe din vedere. Apoi si lucrurile astea se intampla dupa anumite reguli nevazute, cand esti cu gandul la lucruri bune, reusesti sa le si faci… „conspira alaturi tot Universul” cum spunea cineva :))

Probabil va fi o conferinta de presa, o expozitie ceva, luna viitoare. Nu stiu inca, pentru ca mi se pare caraghios sa fiu eu undeva si ceilalti in alta parte ascultand. Imaginea de a sta unii de vorba ca la sfatul inteleptilor si ceilalti ascultand cuminti, mi se pare extrem de ridicola. Adica unii sunt asa, sunt Cineva, si ceilalti altceva, spectatori. Nu cred ca pot participa la asa ceva, sa ne dam mainile, autografe, felicitari 🙂 Eu cred ca trebuie sa ne revenim, sa iesim din bufonareala asta propagata de televiziunile de stiri si de promotorii de tot felul de evenimente. Ca ne creaza o imagine aiurea despre noi insine si pierdem din vedere si din noi, alte lucruri mult mai importante!