Intr-o zi, cand te ia capul cum mai zic unii, sau cand iti vin idei prea multe, sau cand esti legat de maini si de picioare de asteptari, ori cand copiii tipa dupa excursii, cand nu te mai intelegi om cu persoana, tragi linie si: Gata! Ajunge! Plecam!..

Vine ideea, motorul ei. Cum planul meu este de a parcurge cu bicicleta Dobrogea, (un plan minunat pe care nu stiu cand il voi realiza… probabil cand mi se va mai nazari cine stie ce…) am zis ca este si egoist sa merg asa, doar eu sau eventual altii ca mine. De ce sa nu plec cu copiii?!

Nu am intrebat pe nimeni, nu m-am consultat cu nimeni, am facut o lista cu legaturile feroviare, rutiere, nr. de telefon de la diferite locatii, obiective, harta, rucsacii, cortul… si exact ca Tudor Chirila in melodia lui antologica… „Gata! Plec!” Fuga la gara si ne suim seara intr-un tren spre Bucuresti Nord. M-a urmarit vreo 2 zile o afirmatie. Cica: „Tu nu ai nicio sansa sa te mai faci bine, ma’ baiatule; nici cu 20.000 de tratamente!”. Sa nu zici de doua ori! 😉

Deci, dus am fost. Adica dusi am fost!

Ciufuliti si adormiti „studiind” harta traseului prin Dobrogea

Prin gara Bucuresti Nord bucurie mare pe Rares. El adora aceasta gara. A trebuit sa ne plimbam peste tot. Pana la urma vine si un IR de Medgidia si ne suim si in acela. Calatoream cu 3 trenuri ca sa mergem cat mai mult cu trenul 🙂 La copii le place cu trenul.

Placa in gara Medgidia. In 1860 Dobrogea era inca sub stapanire straina. Din 1878 a revenit Romaniei.

Trecand pasarela sa ajungem la trenul de Tulcea, surprindem si un rasarit superb.

Trenul spre Tulcea este ceva destul de ciudat, de vechi, nu am mai vazut pana atunci asa ceva. Singura chestie este ca nu scoate fum. In schimb, am vazut ca are statie si la o stana de capre. Buna treaba!

In fine, peisajul intre Medgidia si Tulcea te captiveaza asa ca nu ai timp de altceva.

Iata cateva fotografii din tren:

Ruinele unui pod sau cine stie ce o mai fi fost.

Ce imi place la aceasta zona… sunt bisericile cu cupola. Nu m-am lamurit inca daca se urmeaza traditia bizantina sau este o influenta otomana. Turcii obligau crestinii sa nu faca biserici inalte.

Din tren am pozat multe biserici si etc. Nu am cum sa le postez pe toate. Pana in satul Cogealac mai era o biserica interesanta.

Si ajungem la Tulcea pe la 9-10 a.m.. Incepem sa vizitam ce ne interesa, ca nu aveam prea mult timp. Tinta noastra era sa ajungem seara la Capul Dolosman, pe marginea lacului Razelm si langa cetatea Argamum, cea mai veche asezare urbana de pe la noi.

Umblam o vreme, facem poze si plecam spre biserica „Schimbarea la Fata”. Cei care au citit „100 de pasi in timp…” stiu ce este cu acest loc:

Piatra de temelie s-a pus la 6 august 1872

Un angajat al bisericii chiar ne-a poftit sa facem poze…

O biserica istorica asupra careia vom mai reveni.

Vine microbuzul si plecam din Tulcea la Jurilovca. In prima zi de drum vremea a fost rece, inchisa.

In Jurilovca, primul popas il facem la Biserica Rusa cum mai este numita biserica „Acoperamantul Maicii Domnului”, o cladire simbol a acestei comunei multiculturale considerata cea mai frumoasa din tara.

Cupola… multe din obiecte, inclusiv policandrul si clopotul sunt aduse de la Moscova.

Cum si Jurilovca are un fel de port, am pornit sa vedem despre ce este vorba.

Pana acolo, observam un acoperis din stuf si un trofeu

Multe case vechi din piatra… si o sa revin cu un detaliu interesant.

Si dupa ce umblam asa, pe strazi, ajungem la mini-portul de la Jurilovca:

Aici orice posesor de chestie plutitoare doreste sa te transporte la Gura Portitei 🙂 Pentru cine are traseu acolo.

Bijuteria comunei este insa vaporul Bella Marina, cel de pe fundal.

A fost realizat cu fonduri europene, un proiect frumos si reusit.

Pe undeva cica era si o colonie de pelicani creti… pe insula Ceaplace. Poate data viitoare. Bine, sunt multe locuri unde nu ai voie sa mergi prin Dobrogea. Habar nu aveam ca rezervatia Delta Dunarii se intinde si pe la Jurilovca si chiar mult mai jos spre plajele Vadu, Corbu.

In Tulcea, pe langa port este si un centru de informare turistica al Administratiei Deltei, acolo se si platesc niste taxe, de vizitare, de pescuit, probabil ca si altele. Am intrat pe acolo sa vedem ce si cum, dar nu am vazut nimic interesant, nu tu o harta, delimitari… doar ghisee unde plateau oamenii ce stateau la rand. Eu mi-am zis unde e Delta si unde e Capul Dolosman?! Deci nu au nicio treaba. Probabil ca aveau pana la urma!

Asadar, la Jurilovca:

De fapt, nu sunt 7 kilometri. Sunt 5 kilometri asfaltati si apoi vreo 500-700 de metri de drum cu pietris. Ideal este sa parchezi masina inainte de a ajunge pe marginea lacului, pentru ca e posibil sa nu ai loc de intors din cauza altora care parcheaza unde prind.

Istoric cetate

Un plan austro-ungar din 1910. Pe atunci se numea Capul Dolojman

Cum tot era frig deoarece sufla vantul, ne-am grabit spre camera de la pensiune. Ca din fiecare localitate aveam cinci nr. de telefon ale unor unitati de cazare. Adica nu ne asuman riscuri cand nu e cazul! Am renuntat asadar sa mergem in aceeasi zi la Capul Dolosman. Mai bine sa ne odihnim dupa drum intr-o camera, nu sa incepem aventura cu cortul pe o astfel de vreme.

A doua zi incepea insa expeditia!