Traseu cicloturistic prin satele si comunele raului Provita… cu iesire la Ploiesti

De fapt, de prin toamna anului trecut imi propusesem sa fac trei trasee cu bicicleta prin judet. Hai ca merg cu un prieten, hai cu altul, nu in acest week-end, hai ca poate saptamana urmatoare… si nu am mai facut niciun traseu. Si intai apare nemultumirea, vin frustrarea, nervii 🙂 Ba’ dar ia stai un pic asa… Pana vineri seara mintea a creat un traseu compus din toate cele trei trasee  propuse.

Sambata, pe 10.03.2018, am urcat bicicleta in trenul de 8:00 a.m. si am coborat la Breaza. La ora 9:00 eram langa parcul orasului. De aici luam startul, nu inainte de a arunca o privire la fostul castel al lui Zoe Brancoveanu-Bibescu. Bine, initial „Castelul de la Breaza” a fost ridicat de Toma Cantacuzino, intr-o forma mai modesta, ctitorul manastirii Poiana, cel care a sters-o cu o parte a cavaleriei romane la rusi… e alta poveste. Faza este ca aceasta pagina de istorie se prezinta azi, asa cum o vedeti:

O vreme a fost si hotel, hotelul Parc

„Martor”

Ies pe dupa stadionul orasului, prin niste noroaie, in str. Ocinei si „pe cai, ca se filmeaza!” A, am uitat sa zic ca am plecat alone, de capul meu. Nu trebuie sa stai dupa nimeni, trebuie sa faci ce crezi intotdeauna. Ce nu faci la timp, nu mai faci sau faci foarte greu.

Aveam nevoie de acest traseu intrucat imi trebuia o imagine cat mai clara despre obiective, localitati etc.

Ajung la Valea Tarsei, si vad un monument dedicat eroilor din Primul Razboi Mondial:

Merg ce mai merg si ajung dupa un urcus, parca de vreun km, intr-un punct panoramic. In special, cuprindeam cu privirea comuna Adunati:

Comuna Adunati

Biserica din comuna

Nu merg spre centrul comunei ci fac stanga spre Ocina de Jos, pentru a ajunge in cele doua localitati cu nume de Provite.

Te bagi acolo si astepti autobuzul. Intre timp, nu pastrezi curatenia, ca na, educatia… Nici cos de gunoi nu am vazut.

Ies din comuna…

Si intalnirea pentru prima data in acea zi, cu raul Provita:

Vine dinspre Talea si raul acesta, o alta comuna frumoasa.

Case batranesti, parasite

Biserica din Provita de Sus, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ridicata la 1834. Prima biserica de pe aici, se pare ca s-a construit pe la 1629 si care, ulterior, a devenit metocul bisericii Sf. Gheorghe cel Nou din Bucuresti, unde este mormantul lui Constantin Brancoveanu.

Pentru poze de aproape foloseam telefonul, pentru a vedea si alte detalii utilizam aparatul foto. Nu puteam rata asemenea bijuterie. Cine mai face azi asa ceva…

Oficiul postal din Provita de Sus. O cladire monument din anul 1908.

Sa nu uit de Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial, situat chiar in fata bisericii amintite mai sus:

De aici s-au inspirat cand au restaurat monumentul de la Busteni…si nu numai.

Faceau pe timpuri, unii, niste monumente deosebite. Si azi, uitati-va daca mai face cineva vreun monument care sa spuna acolo, cat de cat ceva. Se platesc o multime de bani pe toate imbecilitatile…

Oamenii simteau ceva care nu mai este la moda astazi.

Biserica mai de aproape

Cred ca al doilea hram este Sf. Nicolae

Clopotul vechi, cumparat la data de 27 martie 1924

Si cateva cruci de piatra:

Anul 1901

Si am ajuns in Provita de Jos, la biserica ridicata in anul 1862, cu hramul „Sf. Nicolae”:

Langa biserica un impunator soldat

Nu-i asa ca monumentele de altadata aveau niste note originale?

Istoric biserica din Provita de Jos

Continui spre satul Draganeasa, de unde imi propusesem sa merg pe un drum forestier si sa ies…in comuna Magureni. Daca urmam drumul ca oamenii ieseam prin Poiana Campina. Acesta era de fapt si primul traseu propus mai demult.

O poza in spate, inca in Draganeasa

Provita… O luam eu direct in fata, pe langa albie, dar observasem si la fata locului si pe harta, ca trebuie traversata apa. Adanca nu era, numai ca mirosea ingrozitor si totusi e putin spus. Astfel ca am ocolit pe un drum plin de noroaie. O ora am facut din Draganeasa pana in Magureni. De-a dreptul, vara, cred ca faci 30 minute…

Undeva departe, se vedeau la marginea padurii o cruce si un animal mic, o vulpe cel mai probabil.

Ajung si in drumul comunal 115B care leaga aceasta comuna prahoveana de comuna damboviteana Iedera:

Provita la Magureni. Departe o parte din Bucegi…

Comuna Magureni e atestata la 1526, pe atunci un sat, evident.

Intrarea in localitate

Mai pozez o cruce si ajung la biserica ridicata de Pauna Cantacuzino, sotia spatarului Draghici si fii…

Biserica are hramul „Sf Treime” si aici slujeste parintele Alexandru Schiopu la care am mai fost…

Din Magureni traseul meu ajungea spre Filipestii de Padure, motiv pentru care am urmat un drum oarecare, asfaltat cam 80%, pana am iesit in DJ 720:

Bucegii cu releul de pe Costila

Aici nu mai era asfalt, dar mai erau 50 metri pana la DJ 720.

Intrarea in Filipestii de Padure

Acum am vazut si eu unde se opreste calea ferata, evident nu mai este functionala de ani de zile.

Biserica „Sf. Trei Ierarhi” supranumita „Voronetul Munteniei de S-E”, am mai fost si am mai scris despre acest loc…

In apropiere este si ce a mai ramas din ruinele conacului lui Toma Cantacuzino, cel cu castelul de la Breaza, despre care am vorbit la inceputul articolului.

La iesire din Filipestii de Padure, trebuia sa fac stanga, nu inainte de a ma opri la un alt monument inchinat eroilor din Primul Razboi Mondial…

Pe celalte laturi mai este scris: Oituz si Dunare

De aici, dreapta spre Marginenii de Jos, DC 720D

Biserica localitatii are si ea un monument al eroilor

Localitatea Marginenii de Jos apartine de comuna Filipestii de Targ care este in jud. Prahova.

Am continuat spre Marginenii de Sus care este in jud. Dambovita si tine de comuna Darmanesti.

Biserica din Marginenii de Sus, hram „Sf. Arhangheli”

Anul 1861

Las Marginenii in spate, ies la DN 72 Ploiesti-Targoviste, pentru a ajunge la Darmanesti si dincolo de aceasta.

Darmanesti, primaria

Inca un monument al eroilor

Si continui pe DN 72 pana la intersectia cu localitatile Zalhanaua si Manesti. Las deci drumul spre Ploiesti pentru alta ruta ocolitoare…

Fac dreapta… pe 101A

Biserica din Zalhanaua

Intrarea in comuna Manesti

 

In stanga, dupa zid, este parcul Callimachi-Vacarescu. Tot acolo este un conac vechi si ruinat. Nu am avut timp sa constat daca e permis accesul… la prima vedere parea ca nu 🙂

Biserica din Manesti, frumoasa…

Ridicata la 1898, dupa planurile lui Paul Gottereau

Din acest loc, am pornit spre comuna Cocorasti Colt, cu  o scurta oprire la biserica „Sf. Treime” din Cocorastii Grind:

Ridicata la 1648

In DN 1A. Dar nu am tinut eu prea mult nici acest drum:

Ies din drum, pe un drum mai vechi care ducea in Stancesti:

Aceasta e Prahova

Raul Prahova la Stancesti

Am uitat sa spun ca mi-am propus, daca gasesc cateva zile libere, la vara, sa merg pe langa Prahova de la Comarnic (pentru ca pana aici am mai fost) si pana la varsarea in Ialomita la Patru Frati (Adancata).

Traversare localitate si revenire la DN 1A

Nu pentru multa vreme insa… Am facut stanga iar, de data asta spre Targsoru Vechi-Strejnicu-Ploiesti Vest

Biserica Targsoru Vechi

Biserica din Strejnicu

Si la 18:30 eram la gara Ploiesti Vest, la 19:11 a venit trenul. Pe la orele 21 eram inapoi acasa.

Am vazut aproape tot ce ma interesa: anumite monumente, biserici, case, peisaje. Am comparat cu relatari din carti de acum 100 de ani, am stabilit locuri unde sa mai merg si unde nu mai are rost. Mi-am completat arhiva foto pentru niste proiecte viitoare. Cred ca am facut vreo 80 km, fara graba, la peisaj. E fain acest tip de mers, intri in atmosfera locurilor, nu treci ca din pusca. Vezi oamenii, traditii, auzi tot felul…

Iata traseul si kilometrii, aproximativ:

Din Breaza pana la intersectie cu Minieri si Marginenii de Jos

Din Minieri-Marginenii de Jos pana la Ploiesti

36 km

41 km

Cu ce m-am mai abatut de la drum se fac 80 km.

Portrete in pictura lui Parvu Mutu Zugravul

Anul 2017 este anul acestui pictor bisericesc. Parvu Mutu, cel care a pictat in tacere nenumarate biserici, lasand o opera deosebita generatiilor viitoare, a devenit din 6 august 2017, Sf. Pafnutie. Acesta a si fost numele sau de monah, Pafnutie, pentru ca la un moment s-a si calugarit.

Recent, cateva scene din pictura sa mi-au atras atentia si am zis sa le postez si pe blog.

Reprezentarea Sfantului Duh

Un sfant, numele nu i se mai vedea.

Arhangheli, ingeri, o intreaga ostire cereasca

Reprezentarea Sagetatorului in pictura lui Parvu Mutu

Sfanta Maria Egipteanca impartasita de  Sfantul Zosima

Sa ne uitam insa la pictura moderna din biserici… aceasta nu mai este opera unor pictori de valoare, care au o anumita credinta, ci sunt niste desene comune, fara detalii, fara puterea de a impresiona. Cand e doar matematica si calcul se pierde legatura sufleteasca. Parerea mea…

Prin Dobrogea: Tulcea si Jurilovca (I)

Intr-o zi, cand te ia capul cum mai zic unii, sau cand iti vin idei prea multe, sau cand esti legat de maini si de picioare de asteptari, ori cand copiii tipa dupa excursii, cand nu te mai intelegi om cu persoana, tragi linie si: Gata! Ajunge! Plecam!..

Vine ideea, motorul ei. Cum planul meu este de a parcurge cu bicicleta Dobrogea, (un plan minunat pe care nu stiu cand il voi realiza… probabil cand mi se va mai nazari cine stie ce…) am zis ca este si egoist sa merg asa, doar eu sau eventual altii ca mine. De ce sa nu plec cu copiii?!

Nu am intrebat pe nimeni, nu m-am consultat cu nimeni, am facut o lista cu legaturile feroviare, rutiere, nr. de telefon de la diferite locatii, obiective, harta, rucsacii, cortul… si exact ca Tudor Chirila in melodia lui antologica… „Gata! Plec!” Fuga la gara si ne suim seara intr-un tren spre Bucuresti Nord. M-a urmarit vreo 2 zile o afirmatie. Cica: „Tu nu ai nicio sansa sa te mai faci bine, ma’ baiatule; nici cu 20.000 de tratamente!”. Sa nu zici de doua ori! 😉

Deci, dus am fost. Adica dusi am fost!

DSCF2909Ciufuliti si adormiti „studiind” harta traseului prin Dobrogea

Prin gara Bucuresti Nord bucurie mare pe Rares. El adora aceasta gara. A trebuit sa ne plimbam peste tot. Pana la urma vine si un IR de Medgidia si ne suim si in acela. Calatoream cu 3 trenuri ca sa mergem cat mai mult cu trenul 🙂 La copii le place cu trenul.

DSCF2911Placa in gara Medgidia. In 1860 Dobrogea era inca sub stapanire straina. Din 1878 a revenit Romaniei.

DSCF2915Trecand pasarela sa ajungem la trenul de Tulcea, surprindem si un rasarit superb.

Trenul spre Tulcea este ceva destul de ciudat, de vechi, nu am mai vazut pana atunci asa ceva. Singura chestie este ca nu scoate fum. In schimb, am vazut ca are statie si la o stana de capre. Buna treaba!

In fine, peisajul intre Medgidia si Tulcea te captiveaza asa ca nu ai timp de altceva.

Iata cateva fotografii din tren:

DSCF2921Ruinele unui pod sau cine stie ce o mai fi fost.

DSCF2930Ce imi place la aceasta zona… sunt bisericile cu cupola. Nu m-am lamurit inca daca se urmeaza traditia bizantina sau este o influenta otomana. Turcii obligau crestinii sa nu faca biserici inalte.

DSCF2938

DSCF2947Din tren am pozat multe biserici si etc. Nu am cum sa le postez pe toate. Pana in satul Cogealac mai era o biserica interesanta.

Si ajungem la Tulcea pe la 9-10 a.m.. Incepem sa vizitam ce ne interesa, ca nu aveam prea mult timp. Tinta noastra era sa ajungem seara la Capul Dolosman, pe marginea lacului Razelm si langa cetatea Argamum, cea mai veche asezare urbana de pe la noi.

DSCF2985

DSCF2954Umblam o vreme, facem poze si plecam spre biserica „Schimbarea la Fata”. Cei care au citit „100 de pasi in timp…” stiu ce este cu acest loc:

DSCF2958

DSCF2959Piatra de temelie s-a pus la 6 august 1872

DSCF2975Un angajat al bisericii chiar ne-a poftit sa facem poze…

DSCF2976

DSCF2979O biserica istorica asupra careia vom mai reveni.

Vine microbuzul si plecam din Tulcea la Jurilovca. In prima zi de drum vremea a fost rece, inchisa.

In Jurilovca, primul popas il facem la Biserica Rusa cum mai este numita biserica „Acoperamantul Maicii Domnului”, o cladire simbol a acestei comunei multiculturale considerata cea mai frumoasa din tara.

DSCF2993

DSCF2994Cupola… multe din obiecte, inclusiv policandrul si clopotul sunt aduse de la Moscova.

DSCF3033

DSCF3001

DSCF2998

Cum si Jurilovca are un fel de port, am pornit sa vedem despre ce este vorba.

DSCF3004Pana acolo, observam un acoperis din stuf si un trofeu

DSCF3031Multe case vechi din piatra… si o sa revin cu un detaliu interesant.

DSCF3046

Si dupa ce umblam asa, pe strazi, ajungem la mini-portul de la Jurilovca:

DSCF3025Aici orice posesor de chestie plutitoare doreste sa te transporte la Gura Portitei 🙂 Pentru cine are traseu acolo.

DSCF3008

DSCF3009Bijuteria comunei este insa vaporul Bella Marina, cel de pe fundal.

DSCF3015A fost realizat cu fonduri europene, un proiect frumos si reusit.

DSCF3023Pe undeva cica era si o colonie de pelicani creti… pe insula Ceaplace. Poate data viitoare. Bine, sunt multe locuri unde nu ai voie sa mergi prin Dobrogea. Habar nu aveam ca rezervatia Delta Dunarii se intinde si pe la Jurilovca si chiar mult mai jos spre plajele Vadu, Corbu.

In Tulcea, pe langa port este si un centru de informare turistica al Administratiei Deltei, acolo se si platesc niste taxe, de vizitare, de pescuit, probabil ca si altele. Am intrat pe acolo sa vedem ce si cum, dar nu am vazut nimic interesant, nu tu o harta, delimitari… doar ghisee unde plateau oamenii ce stateau la rand. Eu mi-am zis unde e Delta si unde e Capul Dolosman?! Deci nu au nicio treaba. Probabil ca aveau pana la urma!

Asadar, la Jurilovca:

DSCF3039

DSCF3042De fapt, nu sunt 7 kilometri. Sunt 5 kilometri asfaltati si apoi vreo 500-700 de metri de drum cu pietris. Ideal este sa parchezi masina inainte de a ajunge pe marginea lacului, pentru ca e posibil sa nu ai loc de intors din cauza altora care parcheaza unde prind.

DSCF3043Istoric cetate

plan 1910Un plan austro-ungar din 1910. Pe atunci se numea Capul Dolojman

Cum tot era frig deoarece sufla vantul, ne-am grabit spre camera de la pensiune. Ca din fiecare localitate aveam cinci nr. de telefon ale unor unitati de cazare. Adica nu ne asuman riscuri cand nu e cazul! Am renuntat asadar sa mergem in aceeasi zi la Capul Dolosman. Mai bine sa ne odihnim dupa drum intr-o camera, nu sa incepem aventura cu cortul pe o astfel de vreme.

DSCF2988A doua zi incepea insa expeditia!

Biserici iarna, in atmosfera de sarbatoare

Mai este putin si vine Craciunul…

Am gasit corespondentul din mintea mea 🙂 Cam asa trebuie sa arate cadrul de Craciun, mai lipsesc: trandafirul 🙂 pomul de iarna, sarmalele cu mamaliga aburinda, zapada mare, crengi de brad si alte cateva…

Dar acesta este cadrul cel mai potrivit de desfasurare a unui Craciun reusit:

4Cele de mai sus pot fi introduse in cadrul din imagine, fotoliile trase mai aproape de semineu. Imaginea este preluata de pe site-ul: http://www.stanatarle.ro/

In continuare, trei imagini pe care le-am facut la biserici prin Valea Prahovei:

1Biserica Domneasca din Busteni

2Biserica din Predeal

3Biserica din Poiana Tapului, sfintita in dupa-amiaza unei zile de decembrie

Hristos a Inviat!

A venit si Pastele…cea mai mare sarbatoare crestineasca…cred ca aceasta este 🙂

Aseara am fost pe la trei biserici 😉 Putina lume pe la ora 23…oamenii vin de cativa ani aproape de miezul noptii, sa ia lumina…ca asa se face, putini vin dinainte si stau la slujba, sau inteleg momentele acestea…printre acestia si eu… :))

Si m-am plimbat de colo-colo pentru ca ploua si mie imi place sa merg prin ploaie seara, sa fie putina ceaţă si sa nu ploua prea tare. Intai am fost la Biserica Domneasca din Busteni apoi la Manastirea Caraiman si aproape de miezul noptii eram la Biserica Sf. Constantin si Elena din Poiana Tapului.

La un moment dat am vazut ca deja lumanarile se aprindeau, nimeni nu a strigat „Veniti si luati lumina” sau poate a strigat mai incet :))) Am stat vreo 30 de minute afara pana cand preotul si altii au intrat in biserica…nu inainte de a anunta ca painea aceea in bucăţele „Paste”, se da undeva in spatele bisericii, imediat. Deci nu mai trebuia sa stai pana la 4 dimineata.

Eu oricum nu stateam pentru ca desi ortodox nu mananc chestia aceea „Paste”, nici nu ma impartasesc. Mai intai pentru ca nu imi place ca totul miroase sau este vin, am alergie la acool…si apoi simbolistica aceasta uneori imi displace. Precum si navala oamenilor dupa acele bucatele de paine…in fine, nu am nicio problema ca se duc dupa „Paste” 99% din oameni si eu nu ma duc. Sa fie toata lumea sanatoasa 🙂 Multe lucruri religioase sunt interpretate prea lumesc…asa mi se pare mie :))

Dar nu ma indoiesc de faptul ca Hristos a murit pentru noi si a fost Inviat de Tatal pentru ca noi sa stim ca exista viata si dupa moarte.

Paste Fericit tuturor!

Pozele de aseara au iesit cum au iesit :)) Facute fara suport, asa cu umbrela intr-o mana si cu aparatul in cealalta…

Si mai este ceva 🙂

Mi-a placut foarte mult mesajul Mitropolitului Ardealului, Laurentiu Streza:

„Si cum altfel ar putea sta lucrurile, cand desfranarea a devenit nota generala a televiziunilor care ni se impun, dar si in care ne complacem sa traim. Putem oare sa avem o viata crestina, spurcandu-ne mintea cu imaginile desantate din reviste, ziare si televizor? Mai poate oare supravietui familia, atata vreme cat sotul sau sotia se alipesc cu inima si cu simturile de idolii micului ecran si cumpara televizor separat in camera fiecărui copil?

„Miluieste-i Doamne, ca mare este mila Ta!”

O idee s-a strecurat prin neantul unei minti intortocheate si a iesit la suprafata.

O idee in folosul Parcului Natural Bucegi in vederea indreptarii distrugerilor infaptuite de cei care reprezinta statul.

O idee pentru binele tuturor celor care distrug situl de importanta comunitara Bucegi.

La toate manastirile si bisericile din zona Bucegilor si Valea Prahovei, in unele locuri este ca si facut, voi duce eu sau alti prieteni, un pomelnic/acatist fiecare cum il considera.

Pe acesta vor fi trecute 38 de nume de oameni care prin ceea ce fac au tangente cu Bucegii.

Si pentru toti acestia vor fi  efectuate rugaciuni timp de 40 de zile. Rugaciuni care sa-i ajute sa nu mai numeasca raul drept Bine, si invers. Rugaciuni prin care ei sa inceapa sa-si iubeasca  mai mult semenii si creatia Lui decat propria burta sau masinile din curte.

Pentru ca noi sau oricine altcineva, rugandu-ne sincer pentru binele lor si ei continuand sa faca raul, nu vom face decat sa le grabim nenorocirea.

Primii zece:

1. Florin Popescu -presedintele Consiliului Judetean Dambovita

2. Cristian Apostol – secretar de stat in Ministerul Mediului

3. Alina Frim – directoare Directia Biodiversitate

4. Horia Iuncu – seful Administratiei Parcului Natural Bucegi

5. Ovidiu Tonea – arhitect sef Consiliul Judetean Dambovita

6. Iancu Caracota – prefectul judetului Dambovita

7. Emilian Sarbu – director SC CarpatMontana

8. Viorica Honciuc – secretar Consiliul Stiintific al Parcului Natural Bucegi

9. Petre Marin – director Directia Silvica Targoviste

10. Mihail Druga – prim comisar Comisariatul Garzii Nationale de Mediu Dambovita

Printre acestia sunt si primarul Moroeniului, inspectori in turism, cabanieri, salvamontisti, angajati ai Ministerului Mediului, alti oameni ai legii…