Curtea de Arges – una dintre fostele capitale ale Tarii Romanesti. Oras regal dupa cum il definesc Primaria… si locurile. Capitala voievodatului lui Seneslau dupa altii. Sursa unor confuzii majore si pentru cei care deschid ochii zi de zi in acel oras si pentru cei care nu au ajuns vreodata in respectiva localitate.
Ca sa ajungeti fara bataie de cap prea multa la Curtea de Arges, cel mai bine este sa luati un microbuz/autocar din Bucuresti (Autogara Militari). Costa 25 lei biletul. Noi am plecat cu o cursa de ora 9 si am ajuns la ora 11 in Curtea de Arges. Inapoi am folosit aceeasi firma CFL, si la ora 16 am plecat spre Bucuresti. In 5 ore prin fosta capitala ai ce vedea.
Stati linistiti, nu ma apuc sa citez de prin carti, pliante si sa par cum vor altii sa para si nu sunt. Adica intelectuali, cititi, care deja stiu orice detaliu cu mult dinainte de a ajunge la locul faptei. Scriu ce mi se pare interesant si postez istoricul pozat… pentru ca fiecare vede cum doreste 🙂
Intai, pentru ca autocarul ne-a lasat aproape de gara din Curtea de Arges, am admirat putin gara regala, odinioara plina de stralucire si aproape pustie si degradata in prezent. Doar 2 trenuri pleaca spre Bucuresti pe zi si tot la fel sosesc dinspre Bucuresti. Cladirea garii, monument istoric ce dateaza din anul 1880 are o arhitectura impresionanta. Dintre toate garile ridicate pe timpul regelui Carol I, aceasta mi se pare cea mai deosebita.
GARA REGALA DIN CURTEA DE ARGES:
Mai departe, la circa 15 minute, gasim Biserica Domneasca. Ei bine, nu semana cu ce stiam eu. De ce? Pentru ca toti (sau mare parte din noi!) cand spunem Biserica Domneasca ne gandim la Manastirea Curtea de Arges, la biserica aceea cu turnuri spiralate. Vazand Biserica Domneasca mi-am dat seama ca sunt doua lucruri distincte.
BISERICA DOMNEASCA DIN CURTEA DE ARGES:
Biserica si intrarea in fosta curte domneasca. In stanga se vede turnul portii si la mijloc turnul clopotnitei.
Deci nu este biserica aceea ridicata de Neagoe Basarab, mesterul Manole…
Biserica din imagine a fost inceputa pe timpul lui Basarab I, intemeitorul primului stat romanesc.
O constructie langa turnul portii
Pe aceasta intrare, gasim 2 placi:
De aici, ne intoarcem la turnul clopotnitei si vedem ceva foarte ciudat:
Basarab I, asa cum il stiam din manualele de istorie nu mai era Basarab I 🙂 Brusc, in imaginea aceasta devenise Nicolae Alexandru, adica fiul lui Basarab I. Langa el este primul mitropolit al Tarii Romanesti, Iachint de la Vicina.
Trecem de turn asadar si intram in fosta curte domneasca:
Ruinele palatului ridicat in timpul lui Neagoe Basarab (1512-1521)
Ruinele palatului ridicat de Basarab I
Ne apropiem si intram in Biserica Domneasca:
O inscriptie deosebit de valoroasa a fost descoperita in biserica in 1920:
Aceasta este astfel conservata
Cum era si un ghid care explica, trageam si noi cu urechile cand si cand. In opinia lui, acesta era acel renumit Print Negru. Bineinteles ca nu l-am luat in seama. Ca peste tot, unii oamenii ce stau prea mult intr-un loc, simt nevoia sa altereze unele episoade istorice si sa strecoare ei parerile lor. Cel mai probabil este un sfant din categoria celor razboinici/militari, cum erau si altii in apropierea picturii.
In brosura cumparata am intalnit si alte aberatii: exista o scena pictata in care un cavaler fara cap ia binecuvantare de la Iisus. Niciun crestin sanatos nu ar crede asa ceva si nu am gasit chestia asta pe undeva prin carti religioase, de orice fel.
Straturi de pictura, mai vechi, mai noi
Mormantul sau piatra de mormant a unui domnitor… Nu se stie cine ar fi. La inceput se credea ca este Vladislav Vlaicu. Cel decedat avea diferite bijuterii, un inel care semana cu al Printului Negru din Anglia. Vedem si o cruce malteza de unde presupunerea unora ca poate a fost catolic… Deci, nu se stie cui a apartinut mormantul.
As avea o presupunere evident… dar presupunerile raman presupuneri.
Acum, mai departe, sa vedem cum arata in opinia celor care promoveaza asezamantul, voievodul Vladislav Vlaicu:
Acesta, alaturi de sotia sa, tin in mana biserica…
Il gasim zugravit si pe… „voievodul Nicolae Alexandru”, fiul lui Basarab I Intemeietorul. Daca luam cel mai elementar manual de istorie, de clasa a IV-a sa zicem, vom gasi ca personajul este Basarab I. In materialele promovate de muzeul municipal acesta este altcineva.
Mai mult de atat, ghidul venea cu o alta poveste… ca acest Nicolae Alexandru este zugravit astfel pe cand era catolic sau renunta la credinta sa catolica pentru ortodoxism. El trasese concluzia asta dupa analizarea picturii. Adica fraierului i se paruse ca voievodul, oricine ar fi el, ingenunchea in fata lui Iisus. Daca ne uitam rational, ca in primul rand trebuie sa fim rationali si nu condusi de tot felul de ganduri, voievodul nu ingenuncheaza, el sta cu piciorul stang pe ceva, probabil o treapta. Nu este pozitia unui om care renunta la credinta sa, care evident nu era buna 🙂
Atat Basarab cat si fiul sau, erau considerati schismatici, adica ortodocsi de catre regalitatea maghiara. Basarab era numit „schimaticul voievod”, Nicolae Alexandru „pastrase obiceiurile rele ale parintelui sau”.
In imagini nu sunt nici Nicolae Alexandru si nici Vladislav Vlaicu!
Continuam povestea alta data si nu aici…
La plecare zarim dupa clopotnita si niste pietre de mormant pe care insa nu mai scria nimic…
Peste drum de biserica, statuia lui Basarab I. Clar, sculptorul s-a inspirat din pictura din Biserica Domneasca.
MANASTIREA CURTEA DE ARGES
Distanta dintre Biserica Domneasca si Manastirea Curtea de Arges, (in care se afla biserica ridicata de Neagoe Basarab, palatul episcopal, palatul regal) este de circa 1,5 km. Se merge doar pe Bulevardul Basarabilor:
Ridicata intre 1515-1517, dar lucrarile au fost continuate si de alti domnitori: Radu de la Afumati, Matei Basarab…
Trebuie sa va spun din start ca aceasta biserica, pe care o vedeti, este una veche de putin peste 100 de ani. Ei bine, intr-o zi a venit arhitectul francez Andre Lecomte de Nouy si cumva i-a convins pe toti ca mai bine ridica o biserica noua, preluand toate detaliile celei vechi, decat sa restaureze biserica veche.
Nu gasiti aceeasi mentalitate si astazi? Cu siguranta este mai greu sa restaurezi ceva vechi si mai usor sa ridici ceva nou. Dar aici vorbim de istorie si identitate nu de magazinul de branzeturi sau de o unitate de cazare. Nu prea o sa gasiti mentiunea asta, ca noua nu ne place adevarul. Ne place minciuna istorica… am preluat-o din comunism si o ducem mai departe azi. O sa vedeti insa ca biserica nu are patina timpului…
Porumbei cu clopotei in ciocuri… la vant cica se misca… Nu batea vantul!
Cate o floare… reginelor si regilor Romaniei. Reginele cate un trandafir rosu, regii cate o garoafa rosie. Nu a fost ideea mea dar mi s-a parut un gest superb, plin de recunostinta si sensibilitate. Nu este un gest complicat dar nu oricine il poate face.
Evanghelia pictata de regina Elisabeta
Regina Elisabeta sau Elisaveta cum este trecut pe mormant
In capela de mai sus se afla mormantul regelui Carol al II-lea
Apoi am mers la moastele sfintei mucenite Filofteia, aduse in tara in vremea lui Radu I. Initial au stat in Biserica Domneasca, apoi le-a adus Neagoe Basarab la manastire.
Prin curtea manastirii, intr-un spatiu special amenajat, cineva s-a gandit sa pastreze aceste urme. O initiativa de bun simt!
Manastirea este aranjata intr-un mod deosebit.
FANTANA MESTERULUI MANOLE
VIITOAREA NECROPOLA REGALA:
CRUCEA DE PIATRA CE AMINTESTE DE EPIDEMIA DE CIUMA:
RUINELE BISERICII SAN NICOARA:
Ar mai fi multe de spus, dar istoria se traieste la locul intamplarii ei. Acolo se simte cum trebuie. Imaginile sunt doar interfata, drumul catre urmele pastrate la Curtea de Arges.
Multe informatii interesante in acest articol. Multumim, Adrian. 🙂
ApreciazăApreciază
Cu placere, Vali. A fost o zi exceptionala 🙂
ApreciazăApreciază