De Ziua Crucii, zi de post, s-au sarbatorit 87 de ani de la ridicarea/inaugurarea Monumentului Eroilor de pe muntele Caraiman. Tot in aceasta sfanta zi este si hramul Manastirii Caraiman din Busteni, in opinia mea, cel mai cautat si vizitat asezamant religios al Vaii Prahovei.

Asteptam de mult timp sa spun niste lucruri despre acest loc. Lucruri bune, evident! Pentru ca prea este la moda scandalul, derizoriul, facilul si alte chestii de nimic, care ne preocupa viata si timpul.

Toata vara la aceasta manastire au fost sute si sute de copii in tabara. Toata vara au alergat copii fericiti prin curtea manastirii, au participat la focuri de tabara, au cantat, au invatat. Am vazut deseori o atmosfera impresionanta. Ce pacat ca astfel de lucruri nu sunt mai mult prezentate opiniei publice, ca sa se vada si rolul Bisericii in societate. Multe-multe lucruri frumoase s-au intamplat in aceasta vara la manastire, dar, din modestie, personalul monahal nu s-a falit cu acestea. Inteleg ca nu este bine a vorbi, ca nu cumva sa sune a lauda si sa nu-i placa Lui. Insa, pe fondul unor consideratii despre Biserica, multe din asemenea lucruri trebuie, poate, devoalate.

La aceasta sarbatoare au fost prezenti stareti si starete din Arhiepiscopia Bucurestilor, iar din partea Patriarhiei a fost staretul Manastirii Radu-Voda, parintele arhimandrit Nectarie.

Cuvantul rostit de Staretul de la Manastirea Radu-Voda

Parintele Staret David al Manastirii Caraiman

Reprezentantii Politiei Statiunii Busteni

Aici, cand vorbea Parintele Staret David… acesta are o voce care rascoleste, cuvintele sale vin cu o anumita evlavie, este ceva aparte si multi care l-au auzit inteleg la ce ma refer.

Nu puteau lipsi Staretul Manastirii Sinaia si Parintele Protopop Costica Dumitru. Pe acesta din urma, l-am surprins de mai multe ori, in timp ce vorbea Staretul David, privind concentrat spre Crucea de pe muntele Caraiman:

Printre cei prezenti l-am remarcat si pe city-managerul orasului Busteni, d-l Marian Ilie

Staretul David prezinta Primarului realizarile copiilor care au stat la manastire

Arhimandritul alege o lucrare facuta de mainile nevinovate ale unui copil

Pentru a putea participa la hramul manastirii, oficialitatile locale au deschis anul scolar mai devreme decat in alti ani.

Si d-l Primar alege tot o cruce

D-l Viceprimar, tot o cruce

Iata si ce frumuseti au realizat acei copii:

Bisericuta din lemn… Staretul David a multumit tuturor acelora care au contribuit de-a lungul anilor la construirea manastirii

Un alt parinte din obstea Manastirii Caraiman impartea iconite celor prezenti

Cam asta s-a intamplat toata vara la manastire. Ce au facut cei de aici pentru sute de copii este un lucru atat de minunat. Acesta nu poate fi deslusit si inteles decat atunci cand vezi si simti bucuria sufletelor celor mici.

Chiar sunt o multime de lucruri pe care le putem face pentru cei din jurul nostru. Daca am fi atenti si la altceva, nu doar la tendinte si realitati false, cu care suntem intoxicati zilnic, am vedea ce se intampla de fapt cu oamenii, cu lumea asta. Din cate s-au spus, mi-au ramas mai pregnant in minte, si nu doar, cateva cuvinte: „Daca pe aproapele nu reusim sa-l vedem, sa-l iubim, cum oare putem spune ca-L iubim pe Dumnezeu cel nevazut?”

…

Acum despre inceperea anului scolar si cum a fost la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia:

5 clase de „boboci” de clasa a IX-a

Slujba tinuta de preotii de la Parohia 2 Sinaia, adica de la biserica din cartierul Platou Izvor

Profesorii

Reprezentantii Politiei, Colegiului, Primariei

Clopotelul

D-l Codrut Telegescu de la Politia Sinaia

D-na directoare… a prezentat foarte frumos colegiul, a vorbit de exigente, de faptul ca aceasta unitate de invatamant a avut un procent de promovabilitate la BAC de 84%… aici a inmanat clopotelul pentru a suna inceperea anului scolar unui baiat, daca am inteles bine… pe nume Victor Ghioca. Posibil sa fie ruda cu marele matematician Adrian Ghioca, fost director al colegiului, in memoria caruia Primaria organizeaza, an de an, un cros al orasului.

O sala de clasa… acum 20 de ani incepeam si eu cursurile liceale. Nici nu stiu cand au trecut 20 de ani… aceia au fost cu siguranta cei mai frumosi ani de scoala, sunt niste ani in care se leaga cele mai frumoase si mai durabile prietenii.

Nu, nu este un orar scris pe o pagina dintr-un caiet. Asa se scrie acum la tabla, adica la tabla se scrie cu un marker. Nu mai exista tabla de altadata si nu se mai scrie cu creta… viata curge, noi ramanem cu amintiri care nu peste mult timp vor parea niste ciudatenii…