Am mers la Predeal, imi propusesem de dimineata. Mai intai, trebuie sa spun ca aici este cea mai multa zapada din Valea Prahovei. Copaci incarcati, plin de lume, ce mai, un oras ca in povesti… la partie cred ca greu iti croiai drum 🙂 Sfatul meu, pentru cei care vin la Predeal de sarbatori, ar fi: renuntati la masini. Este chinul naibii, nu mai iesi de acolo. Iar pe sosea, coloana era de la Predeal spre Busteni si mai departe, spre Sinaia… si invers, bineinteles. Cumplit!
Dar, eu nu folosesc masina, evit pe cat posibil sa ma deplasez astfel. Mi se pare un handicap, sa fiu dependent de 4 roti. Pentru mine, trenul e sfant! Asa ca m-am suit frumusel in tren, fara batai de cap, cu 4 lei biletul, in vagon de clasa I, trenul de 10:45 in Poiana Tapului are cateva vagoane de clasa I… si am coborat la Predeal.Asa venea trenul, in el era foarte cald. Chiar era foarte cald azi 🙂
In Predeal, alta lume, adica multa zapada, doar este mai la altitudine. Si incepem periplul prin zona veche a orasului, pe la monumente si obiective turistice…
Pe langa biserici, aici este cea catolica
Asta mi-a placut, o poarta veche din stejar, pastrata de decor langa alta noua… ce frumos!!! 🙂
De sub o claie de fan, a iesit un caine speriat… a latrat putin si dus a fost
Vedere noua versus vedere veche… aceeasi vila
Pare ca avea un avion mic in varf
Andrei admirand monumentul poetului erou Mihail Saulescu, l-a gasit foarte interesant, datorita aripilor alaturate chipului uman
Biserica Sf. Imparati Constantin si Elena
Un supermarket deschis recent, cel mai mare din oras, se observa pe partea stanga cum se vine dinspre Bucuresti
Zeci de vagoane… in ele sunt padurile noastre. Trenul merge pentru a fi incarcat; fiecare container, cu busteni… apoi, directia portul Constanta. Sau daca este deja plin, pleaca spre Vest…
Monumentul legionarilor de la manastirea din Predeal
O ciudatenie, POZA ZILEI… un WC in curte si o afumatoare langa. Jos se vede o soba din fier, in ea se face focul si fumul pleaca pe acel burlan spre afumatoare. Langa afumatoare? WC-ul! 🙂 🙂 🙂 Bine, chestia asta este pe o strada laterala, nu ajungi asa, imediat… ceea ce este bine. Eu, cu gandul sa nu-i fure careva ideea 🙂 🙂 Totusi, ma intreb, care este logica unirii constructiilor? Doamne, cat am ras! 🙂 🙂 🙂
Vila veche. Ca peste tot, majoritatea vilelor si caselor vechi sunt fie in paragina, fie de vanzare
Trenul care venea si cu care ne-am intors acasa. Fara batai de cap, sa stai sa gasesti loc de parcare, in coloana cu orele…
Chiar merita sa vezi Predealul asa cum este acum, plin de zapada, sa hoinaresti pe strazi… sau pe partii 🙂
ca de obicei, imagini superbe aici la tine! 🙂 Sărbători fericite! 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc foarte mult 🙂 Asemenea si dvs. 🙂 Saru-mana.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum reusesti sa impletesti aspectele pitoresti cu cele semnificative!
ApreciazăApreciază
Multumesc 🙂 Probabil de la nume mi se trage, cateodata fac mancaruri bune, adica foarte rar 🙂 In ultimii doi ani nu prea am mai avut vreme de bucatarie.
ApreciazăApreciază
Cu siguranta, de la nume :))
ApreciazăApreciază
Cu toate ca nu-mi place felul intai 🙂
ApreciazăApreciază
Iar comentez la cativa ani dupa ce a fost scris articolul :))))
Poarta aceea veche de lemn seamana foarte tare cu portile mocanesti din zona Sacele,ba chiar acele porti sunt unul din simbolurile orasului Sacele,poate are legatura cu primii locuitori ai orasului,care probabil au venit din zonele adiacente,inclusiv tara barsei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E foarte bine 🙂 Cu timpul apar noi perspective…
Oricum, poarta apartine unei case care a fost ridicata pe la 1900. Nu stiu de unde provine poarta dar foarte probabil ai dreptate. Ca multe alte locuri si Predealul a fost intemeiat de saceleni. Casa a fost locuita de membrii ai familiilor Bratianu-Pillat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană