Dezbaterea no.12: Unde sunt ingropati poetul-erou Mihail Saulescu si scriitorul Nestor Urechia?

Un nou motiv de dezbatere… unde sunt ingropate aceste doua personalitati ale Vaii Superioare a Prahovei?! Deocamdata nu am reusit sa aflu. Am intrebat in diferite locuri, se pare ca nimeni nu detine aceste informatii. Sa-i luam pe rand:

1. MIHAIL SAULESCU, tatal sau luptase in razboiul de independenta 1877-1878… la randul sau, si el pleaca voluntar pe campul de lupta. Incepuse Primul Razboi Mondial. Romania intrase in razboi impotriva Austro-Ungariei la 14/27 august 1916. Cand a plecat la razboi, Mihail Saulescu i-a spus logodnicei sale astfel: „Ma duc sa imi beau svartul pe culmile Carpatilor, sa ma casatoresc cu Transilvania”. Si asa s-a si intamplat, poetul cazand pe frontul de la Predeal. Armata romana, aflata in retragere din Transilvania, oprise ofensiva germano-austro-ungara pe un aliniament cuprins intre Susai-Clabucetul Taurului-Predeal-Muchea Lunga-Bucegi. Printre miile de soldati cazuti in luptele pentru apararea Vaii Prahovei s-a numarat si poetul Mihail Saulescu.

Astazi, in orasul Predeal, un monument aminteste de acest erou, iar un liceu si bulevardul central ii poarta numele. Nimeni nu stie, insa, unde ar fi ingropat. Am cautat prin toate cimitirele din zona, astazi am fost si la manastirea din Predeal, dar nimic. Preotul de acolo mi-a spus ca nu stie unde este inmormantat Mihail Saulescu. M-am uitat, oricum, si prin cea mai mare parte din cimitirul civil.

Iata si o strofa dintr-o poezie a sa… aceasta se numeste „Cei Singuri”:

„Cei singuri cu adevarat
Sunt toti acei ce se pricep sa taca —
Sunt cei ce merg si nu se mai opresc,
Sunt cei ce duc sub haina lor saraca,
Sub lutul omenesc,
Secrete bogatii necunoscute —
În alte lumi setosi sa le stramute…”

De asemenea, inca 2 strofe din poezia „Celei asteptate”:

„Tu ce ma faci sa cânt si sa visez acuma,
Eu vad ca esti departe, si poate n’ai sa vii…
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe — si poate n’ai sa vii…

… Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti —
Si poate nici odata aevea n’ai sa fii…”

Va spuneam intr-un articol, nu demult, ca Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi au si o alta istorie…mai putin cunoscuta. Mi se pare important sa aflam unde este ingropat acest poet-erou, cazut la datorie la data de 30 septembrie 1916.  Avea doar 28 de ani. Poate nu voi uita sa-i duc la monument doi trandafiri… unul rosu si altul alb… si o lumanare.

2. Al doilea nume mare in istoria Bucegilor este scriitorul NESTOR URECHIA. Autorul celor mai frumoase carti scrise pana acum despre acesti munti. La Busteni inca mai exista casa in care a locuit, pe Valea Cerbului, iar o scoala si o strada ii poarta numele. Nici despre acesta nu se stie unde este inmormantat. Deci cine poate da vreun detaliu… poate scrie mai jos.

Pozele ce insotesc articolul sunt realizate la manastirea „Sf. Nicolae” din  Predeal si in cimitirul din apropierea acesteia:

SAMSUNG

SAMSUNGIn interiorul bisericii vechi de aproape 200 de ani se restaureaza pictura veche

SAMSUNG

SAMSUNGCimitirul legionarilor… ce a mai ramas din el. In perioada comunista a fost profanat, dupa Revolutie s-a ridicat monumentul din marmura neagra

SAMSUNG

SAMSUNGA fost asasinat in Bucuresti

SAMSUNG

SAMSUNGCitim ca Adina a fost o doamna de Curte

SAMSUNGSi ca „Teodorescu a fost un sportiv mondial”

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGSunt tot felul de povesti pe care le afli cautand prin cimitire…

….

Cu aceasta ocazie, spun si eu „Dumnezeu sa-l odihneasca” pe Claudiu Roman de la Radio 21. Am vorbit de cateva ori la telefon cu el, avand un prieten comun.  Iata ce spunea pe Facebook, comentariu preluat si de Yahoo News, un apropiat al sau:

„Ultima dată mi-ai spus să nu las nimic să întrerupă bucuria vieții și spuneai că profiți de orice moment să te regăsești în natură. Mi-ai mai spus că nimic în lume nu e mai important decât sănătatea, viața și să nu pun preț pe locul de muncă.

Am făcut, ai avut dreptate. Viața trebuie trăită, nu muncită. Mi-ai promis că mă iei cu tine la o oră de emisie. Nu am apucat. De ce ai facut asta? Ai fost un exemplu, mereu. Vei rămâne unul. În inima mea și în mintea mea!Love you, bro’!”

Altii i-au criticat decizia… nu cred ca a fost o solutie sinuciderea. Dar cine stie ce apasari avea si noi poate nu vom sti niciodata. Totusi, avea doar 34 de ani si a renuntat sa mai traiasca…

O piesa muzicala destul de reprezentativa:

Codul Silvic, din modificare in modificare, si impactul pentru Parcul Natural Bucegi

Miercuri, 17.09.2014, Senatul a trecut la modificarea Codului Silvic, evident ca nu s-a tinut cont de propunerile facute de fostul ministru al Apelor si Padurilor, Lucia Varga. Hotii nu au cum sa dea peste mana altor hoti, cand ei au avut campanii electorale finantate din bani ce miros a rasina si a rumegus. Exista o singura modificare de luat in seama, cu un real impact, in rest, ce s-a modificat, nu are mare importanta, in sensul ca nu sunt masuri stricte de protectie, ci mai degraba inlesnesc pe cate unii sa-si ridice case la marginea padurii… cu aceasta prevedere, multi vor rasufla linistiti… cati nu au case ilegal construite chiar in fondul forestier?!

Propunerea prin care statul era obligat sa impadureasca 2 milioane de hectare in 20 ani, a fost si ea introdusa in sensul vazut de senatori, adica, de ce 2 milioane, cand putem doar unul…  Perdelele forestiere nu mai fac parte din fondul forestier, asa ca acolo unde mai exista copaci pe marginea drumurilor, pot fi taiati oricand de autoritatile locale… „sa nu cada pe cineva”! Se va putea construi la circa 50 metri distanta fata de limita padurii, insa peste tot prin Bucegi, Valea Prahovei, Valea Ialomitei, zona Bran-Moeciu, veti gasi o multime de vile prin padure…deja! Partea buna, cum spuneam mai sus, este ca Jandarmeria va putea controla din nou, dupa cativa ani, transporturile lemnoase. Apare denumirea de „Padure-Parc” , adica va fi la latitudinea administratorului sau a proprietarului sa amenajeze alei, banci, sa traga curent electric, sa monteze mici constructii…buna afacere si asta pentru unii, nu pentru mediu.

Legat de exploatarea forestiera, trebuie sa aduc in atentie un comentariu, facut in anul 2013 pentru Hotnews, de catre un om de afaceri din acest domeniu. Acesta se numeste Traian Larionesei si conduce un grup de firme de exploatare si prelucrare a lemnului, are 600 de angajati si avea o cifra de afaceri de 32 milioane de euro. Aceste date, coroborate cu exprimarile dumnealui de mai jos, creioneaza, pana si celui mai mare sceptic, realitatea din padurile Romaniei, cate au mai ramas:

„Nimeni nu fura din padure fara stirea cuiva. Asta, cu furatul lemnului, este o poezie care o spun toti ca sa treaca si sa se accepte. La ora actuala, cei mai mari hoti de padure sunt silvicultorii. Fara stirea lor, nu se misca nimic. Daca pe viitor le mai dai si ce muncesti tu sa vanda, dati-mi voie sa va spun ca e greu. Daca o partida este de 2.000 de mc, eu o tai in rampa si padurarul intocmeste avize, el scrie ce vrea. Aia se factureaza. Si poate el are alte interese. El trebuie sa faca alte lucruri, sa planteze, sa ingrijeasca padurea, nu sa vanda. Ramane treaba lui nefacuta”.

In ceea ce priveste Parcul Natural Bucegi, exceptand  zona muntelui Gutanu, unde s-a taiat cat se vede cu ochii, taierile de padure nu sunt atat de dese si nu este ca in alte paduri, de exemplu, din zona muntilor Baiului, unde se scoate lemn cat se poate de mult. In Bucegi, lucrurile stau prost in urmatoarele puncte:

1. Zona drumului de acces spre Gura Diham, pe stanga,cum mergi, este Parcul Natural. Acolo s-au facut ravagii si nimeni nu a fost tras la raspundere. Pe dreapta este culmea impadurita cunoscuta sub denumirea de Muchea Lunga. Foarte putini stiu ca face parte, de asemenea, din situl Natura 2000, insa ocolul silvic o exploateaza ca pe orice padure.

2. Zona Glajeriei:

1

2

5Poze trimise de Gabriel Balas. Si in anul 2013 am facut o sesizare pe baza celor vazute in zona Glajeriei-Diham, dar totul era in regula 😉 Spunea prietenul Gabriel ca la intersectia celui de-al doilea drum forestier cu traseul spre Malaiesti, deci nu primul de la apa, se gasesc niste paleti de caramida si bca… deci, fie cineva vrea sa ridice ceva pe acolo, ilegal, evident, dar nu te intreaba nimeni nimic daca ai vorbit cu cine trebuie, fie sunt carate la cabana Malaiesti, desi este mai greu de crezut.

3. Drumul forestier Vanturis este de-a dreptul bombardat. Iti trebuie un tanc ca sa mai intri pe acolo… un dezastru perpetuat an de an, pentru ca pe exploatatori, oriunde ar fi ei, nu-i obliga nimeni sa repare drumul, sa stranga crengile, sa lase zona curata. Acestia extrag lemnul bun si atat, in spate ramane totul distrus, nici nimeni nu a plantat ceva… poate un caz izolat la 100 sa se fi intamplat asa ceva. Prin hartii, probabil, apar ca s-au facut chestiile astea.

4. Valea Ialomitei, atat pana la cabana Vanatorul, sau fosta cabana, mai bine zis, si ma refer la transporturile de lemne ce curg dinspre Cheile Rateiului, cat si aferent DJ 714.

Totusi, aceste taieri nu aduc in niciun caz cu ce vedem la televizor prin alti munti. Atat cat se poate si cat sunt lasati, cei de la Administratia Parcului Natural Bucegi si unii de prin ocoalele silvice, isi mai fac si treaba.

Cea mai tare masura care a fost luata insa in Valea Prahovei, nu stiu cum sa o numesc, rasu’-plansu’, habar nu am, ma uit la ea asa tamp 🙂 Cum sa incep mai bine? :):)

Primaria de la Azuga a fost castigata in anul 2012 de un reprezentant al unui partid ecologist. Bine, acel reprezentant nu avea niciun trecut ecologist,dar nu asta este important.

La sfarsitul anului 2013, primarul din Azuga, dl. Samson… si Consiliul Local 🙂 a luat/au luat niste masuri interesante, concretizate prin doua hotarari de consiliu local. Prima prevede ca drumurile forestiere de pe Valea Azugii sa treaca la Primarie, si a doua, aceasta de mai jos:

7Nimic fara…Mine. Sau fara noi. Deci, despre orice exploatare de lemn din Azuga are stiinta si dl. Primar… si cum se mai taie pe acolo!… se afla sub privirea atenta a dansului si a consilierilor 🙂 Adica, nu este deloc in regula sa se aseze doar cate unii la… masa lemnoasa 🙂 Trebuie un control, altfel se duc de rapa lucrurile, pardon, padurile. Nu uitati ca la Azuga, Clabucetele Taurului si al Azugii fac parte tot din situl Natura 2000, doar ca nimeni nu doreste sa si respecte legea in acest sens. Muchea Lunga, plus cele doua culmi mentionate un rand mai sus, sunt parti din situl Natura 2000 Bucegi, care inglobeaza si Parcul Natural Bucegi.  Teoretic si in mod normal, ar trebui ca Parcul sa se suprapuna cu situl Natura, practic sunt tot felul de impedimente… nu s-a dorit acest lucru de la inceput. Daca se va dori acest lucru, atunci suprafete importante ar trece sub controlul Adiministratiei Parcului Natural Bucegi. Limitele sitului ajung pana la unitatea militara din Predeal, pana la valea Azugii, iar spre sud, pana aproape de schitul Lespezi din Posada. Situl exista din 2007 si inca nimeni nu se preocupa de administrarea acestuia ca si arie cu un anume statut de protectie!

pepiniera naturalaPepiniera naturala

Festivalul Sinaia Forever 2014

Mai sunt putine zile pana la cel mai important festival de pe Valea Prahovei… De regula, la acest festival participa circa 50.000 de persoane.

Astfel, intre 26 si 28 septembrie, Primaria Sinaia organizeaza a 20-a editie a evenimentului cunoscut sub denumirea de „Sinaia Forever”.

Citez mai jos din comunicatul Primariei Sinaia:

„Timp de trei zile, centrul stațiunii  se va transforma într-un loc plin de voie bună și inițiative pozitive. Ca în fiecare an, circulația mașinilor va fi oprită, iar bulevardele centrale vor fi dedicate pietonilor și bicicliștilor. Vor exista opt zone cu tematici diferite, două scene (una mare, în Parcul Dimitrie Ghica, și alta destinată copiilor, în centrul orașului), jocuri cu foc, acrobații, ateliere de creație, expozanți din toată țara, concerte, animație stradală cu actori, clovni, marionete uriașe, personaje de epocă și statui vivante, recitaluri de muzică clasică în aer liber, spectacole de artificii și un mega-show cu lasere.

Pentru prima dată în istoria festivalului se va crea un spațiu al democrației și drepturilor omului, o Piața a Societății Civile, o zonă dedicată celor mai reprezentative 20 de organizații non-guvernamentale din țara noastră. Acestea vor avea standuri de informare și promovare a cauzelor pe care le susțin, precum și activități de antrenare a publicului.

afis“Sinaia de bonton, Sinaia faptelor bune nu se referă doar la eleganță și bun-gust. Ci și la rolul acestui oraș, rol istoric, dacă vreți, de a da un ton pozitiv, de a marca începutul unui traseu mai bun, mai responsabil. Ne dorim ca în aceste trei zile de Festival, să ne amintim și să sărbătorim lucrurile bune, aspectele pozitive, inițiativele valoroase, care vor schimba România definitiv, în bine. Vă așteptăm cu drag și cu multe surprize plăcute la Sinaia!” a spus Vlad Oprea, primarul orașului.

Pe scena Festivalului Sinaia Forever vor concerta, în cele trei zile de Festival, peste 15 trupe și artiști, din țară și străinătate. Programul final al evenimentului, pentru toate cele trei zile de festival, va fi făcut public la sfârșitul acestei săptămâni”.

Programul va fi publicat in zilele urmatoare pe pagina de Facebook a Primariei Sinaia:

Taxi

Petitie despre cum sa ne luptam cu Biserica, despre cum trebuie sa luptam impotriva credintei stramosesti!

Motto: „Cea mai mare inselatorie a celui rau a fost aceea prin care i-a convins pe oameni ca nu exista!”

Am scris  in articolul din data de 13.09.2014 ca se va ridica o bisericuta pe Platoul Bucegilor, peste drum de baza salvamont de la Baba Mare. Multi mai cred si acum ca se va ridica acolo o manastire, ca vor fi constructii bisericesti grandioase, intocmai ca la muntele Athos.

Am cel putin 10 articole in care am criticat anumite atitudini bisericesti, i-am innebunit cu ele pe prieteni, nu mai zic pe altii. De ce ieri am zis de lacul cu pesti de la manastirea Caraiman si azi sustin ridicarea acelei bisericute? Poate ca este mai util pentru aceia care au o astfel de intrebare sa citeasca un comentariu din articolul de sambata, scris de mine ca raspuns d-nei Felicia Farcas. Daca un preot este surprins cu o enoriasa cine stie pe unde, sau se pozeaza la brat cu un politician, si condamnam astfel de atitudini… nu cred ca a doua zi ar trebui sa nu laudam un alt preot care are grija de nu stiu cati copii abandonati. Cazurile difera, nimeni nu este perfect, nici macar Biserica.

Mi se pare nu o ratacire, ci o manipulare grosolana sa ne aliem mai multi si sa ne opunem Bisericii, pe considerentul ca vine popa cu botezul si-i dam bani, sau ca Guvernul le da nu stiu ce sume din banii cetatenilor, ca le dam bani preotilor pentru nunti, botezuri, inmormantari. Adica, mi se pare o eroare sa spunem ca toti ai Bisericii sunt o apa si un pamant, ca sunt pusi doar pe luat bani. Dincolo de manastiri fastuoase, de comportamentele gresite ale unor reprezentanti ai sai, nu trebuie sa uitam ca Biserica Ortodoxa nu vine dintr-o hotarare de guvern, ea se identifica cu spiritul acestei natiuni. Mereu oamenii au fost uniti de aceasta biserica, ea pastrand multe urme ale trecutului, si datorita ei avem astazi multe parti din istoria nationala. Nu degeaba Stefan cel Mare ridica biserici dupa fiecare lupta castigata… acestea nu erau doar exprimari materiale de multumire catre Dumnezeu, ci si niste cetati ale credintei stramosesti. Biserica nu are cum sa fie perfecta, pentru ca tot oameni sunt si in ea.

SAMSUNGBisericuta de la Baba Mare… Este doar un model, asa va arata cea adevarata

Din cauza nivelul de trai foarte scazut si a dezamagirilor populatiei, clasa politica nu a facut decat sa fure si sa minta de la Revolutie incoace, oamenii isi indreapta nemultumirea si furia spre Biserica. Sunt atatea reportaje care arata cum gresesc slujitorii Domnului, infinit mai putine decat reportajele cu ce face bine Biserica. In pofida acestei decaderi morale a societatii si a multor valori inventate, oamenii inca mai cred in Biserica si sunt inca foarte multi. De aceea, mai trebuie sa ni se ia si credinta in Dumnezeu, sa fie murdarita orice tangenta cu Acesta, ca sa fim un popor fara nimic: de istorie nu ne mai pasa, milioanele de eroi cazuti pentru apararea acestor pamanturi romanesti nu mai conteaza, resursele naturale le-am instrainat, padurile le-am taiat, s-au dus la fier vechi fabricile, am devenit o natiune de consumatori statici, decat sa sadesc ceapa si sa o ingrijesc luni de zile, mai bine dau 2 lei pe kilogram… ne-am deprins cu niste comportamente si atitudini nespecifice.

Acum am vazut ca apare o petitie semnata de peste 1000 de persoane denumita: „Spune NU construirii de biserici in Parcul Natural Bucegi”.

Daca i-am lua pe toti aceia care au semnat petitia la intrebari, putini ar fi aceia care ar avea niste raspunsuri argumentate. Majoritatea au semnat pentru ca au ceva cu Biserica, au judecat intreaga Biserica dupa faptele unora, intoxicati de televiziuni si de articole pe net. De fapt, este cum am zis. Trebuie sa ne pierdem si credinta seculara si sa traim dupa propriile principii care nu ne obliga cu nimic… traim cum vrem si apoi ne reincarnam sau intram in alta dimensiune. Este mai greu cu religia, ea obliga si alte cele.

Initiatorii petitiei sunt doi domni din Targoviste. Ei nu vor biserici in Parcul Natural Bucegi, doar ca acestea sunt pe aici, unele, de dinainte de a se naste ei. Avem schitul Sf. Ana, la marginea Parcului-manastirea Caraiman, in inima muntelui-manastirea Pestera Ialomitei, la Cota 1000 avem manastirea „Inaltarea Domnului”… si, poate, mai important ca orice: Crucea de pe muntele Caraiman. Vrei, nu vrei, pe aici au murit mii de eroi in Primul Razboi Mondial, vrei nu vrei, viata monahala a fost in Bucegi de sute de ani. De ce mai mergem la Crucea de pe Caraiman, daca avem ceva cu Biserica, de ce nu se face o petitie ca aceasta sa fie daramata, pentru ca se inscrie pe acelasi drum, al prezentei crucii prin Bucegi. De ce nu s-a ridicat un mausoleu mic pentru eroii cazuti si s-a ridicat o cruce impozanta? Pentru ca toti aceia care au murit erau nu doar soldati, ci si ostasi ai credintei stramosesti. Intreg Bucegiul reprezinta o biserica milenara a neamului… aceasta se invata din carti si se traieste pe potecile muntelui!

Petitia aceasta a demarat foarte prost, dintr-un impuls de ura contra Bisericii, distorsionandu-se ideea de baza. Sa recapitulam putin istoricul, pentru ca de la Targoviste nu se vede prea bine ce este pe Bucegi:

Un calugar de la manastirea Caraiman a dorit sa ridice un schit pe Platoul Bucegilor. Asta se intampla acum cativa ani. S-a tot plimbat pe usile Primariei din Busteni, pana cand administratia locala i-a pus la dispozitie actualul teren din apropiere de Baba Mare. In timp, reprezentantii Bisericii, si, in special, ai manastirii Caraiman, au ajuns la concluzia ca nu se preteaza la altitudinea de 2200 metri un schit. Pentru ca pe Bucegi, conditiile de viata nu sunt ca jos, la manastire, schitul urmand sa fie subordonat manastirii sus-mentionate. Astfel, s-a convenit sa se ridice o bisericuta pentru cinstirea eroilor neamului cazuti prin aceste locuri, si unde odinioara era granita Romaniei cu Imperiul Austro-Ungar. S-au obtinut, asadar, pana in prezent, terenul, printr-o hotarare de Consiliu Local in 2012, si avizul Consiliului Stiintific al Parcului Natural Bucegi, in martie 2014. A mai fost intocmit un PUZ, care este spre aprobare la Consiliul Judetean Prahova.

Deci, aceasta este povestea reala!

Autorii, insa, incep petitia motivand ca din cauza acestor acte „s-au distrus si se vor distruge in continuare monumente ale naturii”. Ma indoiesc ca ar cunoaste semnificatia legala a termenului „monument al naturii”. Pe acolo nu exista niciun monument al naturii, este doar pajiste… dar, altfel, am putea spune ca totul este un monument al naturii. Sunt absolut convins ca autorii si multi dintre semnatari au actionat din impuls sentimental si nu au idee de fapt ce va fi pe acolo. In loc de o mica biserica, probabil ei se gandesc la nu stiu cate cladiri. Da, cu siguranta, daca s-ar fi ridicat un mare complex, cred ca trebuia impiedicat acest lucru, tinandu-se cont ca vorbim de un sit Natura 2000, unde activitatile umane trebuie sa se desfasoare astfel incat sa nu interactioneze negativ cu mediul. Acum, ca fac unii o biserica pentru cinstirea eroilor, mi se pare exagerat sa lansam petitii alarmiste.

Foarte interesant este ca autorii s-au emotionat cand au auzit ca se face o biserica si au inceput un demers impotriva ridicarii acesteia. Foarte interesant este, de asemenea, ca autorii au tacut malc atunci cand personalul manastirii Pestera a inceput sa ridice o uriasa constructie in mijlocul padurii, asadar, tot in Parcul Natural Bucegi, insa pe raza judetului in care se afla si autorii petitiei. Atunci nimeni nu s-a gandit sa initieze o petitie si in mijlocul padurii troneaza azi o constructie gigantica. O vedeti mai jos! Ea a fost inceputa in 2013 si este gata in 2014 🙂 Pe aceea nu a mai vazut-o nimeni. Eu am intrebat ce si cum, dar de unul singur nu poti sa faci mare lucru. Mie mi se pare ca la astfel de lucruri trebuie sa punem intrebari, nu la chestii de genul bisericutei de la Baba Mare.

1Constructie in Valea Ialomitei

In fine, cand nu stai multa vreme pe Bucegi si cand nici nu intrebi pe la diferite institutii, nu ai cum sa-ti faci o imagine clara. Actionand sentimental si fara informatie corecta, sansele sunt zero. Argumentele realitatii vor anula chiar si mii de semnaturi.

Daca as fi facut o petitie pentru ridicarea acelei bisericute, as fi postat imediat si planurile, sa vada lumea cum arata.  Daca as fi initiat o petitie impotriva ridicarii acelei constructii religioase, as fi studiat mai intai PUZ-ul, l-as fi publicat. Pentru ca aici sta pericolul, ce este in acel PUZ… oare nu cumva se folosesc unii de buna credinta a slujitorilor Bisericii pentru a-si promova propriile interese imobiliare in acea zona??? Si, oare, acum, nu stau si privesc din spate la acest spectacol? Umbla vorba ca un evreu, fost general, a achizitionat o suprafata mare de teren, mai jos, prin zona Babele si forteaza in sfera politicului pentru o HG. Asta stim sa facem cel mai bine, sa ne razboim intre noi, si apoi vine altul si ia totul, dezbinati nu reprezentam nimic.

Prin urmare, mie, care stau de mic prin acesti munti si cred eu ca mici realizari am avut pe aici, mi se pare acea petitie ceva extrem de superficial. Nu are argumente rationale… cu totul altceva era daca autorii petitiei ar fi demonstrat ca se profita de buna intentie a Bisericii si ca unii pozeaza in credinciosi. Dar nu mai vede nimeni atat de departe 🙂 Ei cum au auzit cuvantul „Biserica”, au luat foc 🙂

Eu sunt pentru ridicarea acelei constructii, unde se vor oficia slujbe de pomenire a eroilor. Nu as fi pentru, daca autorii petitiei mi-ar fi aratat ce este in acel PUZ, daca ar fi existat o argumentatie. Asa, pe vorbe spuse la nervi si fara o minima documentare, nu cred ca trebuie sa ne agitam prea tare, sa bagam in seama astfel de initiative. Se pare ca la lucruri fara acoperire, dar imbracate in limbaj ce atinge niste terminatii nervoase la cititori, ne solidarizam imediat!

Oricum, am cerut PUZ-ul!

„Caravana cu stiri”: Busteniul la inaltime, Biserica Sf. Gheorghe cel Nou, Centrele Nationale de Turism, Mersul Trenurilor, Centrul de Vizitare al Parcului Natural Bucegi, Ipostaze, comparatii si poezii

Caravana este un termen potrivit ca sa adun toate stirile.

1. Pot spune ca au fost trei zile pline pentru orasul Busteni. Mii de turisti prin oras si pe munte, evenimente cum nu s-au mai vazut pe la noi.  Sambata a fost sfintit locul unde va fi ridicata o bisericuta in memoria eroilor neamului si au venit nu doar turisti, ci si toate staretele si toti staretii din manastirile si schiturile Arhiepiscopiei Bucurestilor. Slujba a fost condusa de I.P.S. Casian, arhiepiscopul Galatiului si al Dunarii de Jos:

3a

Duminica a fost un dublu eveniment: concert la Crucea de pe Caraiman si sfintirea bisericii mari a manastirii Caraiman:

3bLa Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman

3cLa Manastirea Caraiman

Luni a avut loc deschiderea anului scolar. Ca in fiecare an, a fost marcata foarte frumos la Busteni, administratia locala cumparand pentru toti elevii ghiozdane, caiete si diverse rechizite. Se poate spune ca Busteniul a fost in aceste zile la inaltime, si la propriu, si la figurat.

Pozele de mai sus sunt luate de pe Facebook, nu mai stiu autorii, ca unele mi-au fost trimise.

2. Imagini de la biserica Sf. Gheorghe cel Nou din Bucuresti. Am fost intr-o zi si pe acolo.

SAMSUNGIcoana Sf. Martiri Brancoveni

SAMSUNGRacla cu osemintele voievodului Constantin Brancoveanu

SAMSUNG

SAMSUNGDe acolo au scos osemintele

In aceeasi biserica se mai gaseste si mana dreapta a sf. Nicolae:

SAMSUNG

SAMSUNG

3. Scriam ca Primaria din Predeal a inchis Centrul de Informare si Promovare Turistica din statiune pentru a face un altul 🙂 Adica aveau o cladire superba si i-au schimbat destinatia, pentru a prinde alti bani… sa ridice un alt centru. Iata ce frumusete de centru aveau si ce piticanie vor construi, este vorba nu de interesele cetatenilor, turistilor, ci doar sa mai aplice un proiect… cine stie ce interese mai au.

SAMSUNGArata foarte bine, dar nu mai este bun 🙂 Sa facem altul, ca acesta de mai jos:

SAMSUNGAdica un chiosc nenorocit… banii conteaza, intotdeauna este vorba doar de bani…

4. M-am gandit sa mai repostez „Mersul Trenurilor” de prin statiunile Vaii Prahovei. Mai imi trebuie 2 poze, una de la Azuga, inainte imi trimitea Guest 🙂 si alta din Poiana Tapului (o fac eu):

SAMSUNGBusteni

SAMSUNGSinaia

SAMSUNGPredeal

5. Centrul de Vizitare al Parcului Natural Bucegi:

 

SAMSUNGCentrul de vizitare este aproape de inaugurare… a costat circa 2 milioane de euro

SAMSUNGEste situat in apropiere de statia de telecabina din Busteni si de hotelul Silva

6. Ipostaze cu mine. Intai am ras eu de o imagine, acum trebuie sa mai rada si altii. Este vorba de a doua poza. Bine, am mai multe, ma maimutaresc si eu prin diverse locuri. Acum, gata, am ras, imi ajunge. Gaseam anul trecut o reclama drept idioata: „o lume fara foame”… si tot voiam sa vad si eu un pliant 🙂

SAMSUNGDeasupra Vaii Gaura 🙂 …cea mai frumoasa vale din Bucegi

SAMSUNGBine, nu am priceput nici acum daca era un apel, o campanie de combatere a foametei… eu am inteles altceva, si cum mie imi era foame…  Aici nici nu va ganditi unde eram… in curtea muzeului militar national  „Ferdinand I”, printre tunuri si alte piese, dupa ce vizitasem si pozasem prin muzeu.  Mamaaa, ce sandwich-uri bune, mi s-a facut foame numai uitandu-ma… clar! „O lume fara foame!” :)) trebuie indeplinit visul 😉

SAMSUNGPrin iarba mare… aici este in defrisarea din Padurea Cocora. Ar trebui sa adun si eu un snop sa-l pun pe la fereastra, sa am un cadru cat mai primitor… mie imi place sa fie totul asa, primitor, nu alandala. Vad ca mi-a inflorit o muscata foarte frumos, are…  vreo 7 flori rosii si multi, multi boboci… au apa? Da, au apa!

7. Un prieten mi-a dat un link catre o piesa muzicala, a postat-o si el, cica mie sigur imi place piesa, fiind si realizata in acelasi an cand m-am nascut eu. Recunosc, este foarte frumoasa, dar am mers putin mai departe si nu o sa postez doar acea piesa… ci si cum arata Alan Sorentti in 1979 si cum arata acum, mult mai recent. Este o mare, mare diferenta. Oricum ar fi, melodia este superba:

Asa arata prin 2009:

8. De incheiere, ma „obsedeaza” o poezie publicata de Observatorul Prahovean. Poezia a fost compusa in cinstea premierului Victor Ponta, de catre presedintele nostru de Consiliu Judetean (Prahova), dl. Mircea Cosma. Imi place la Mircea Cosma ca are aceeasi pasiune ca a mea, cu descoperiri arheologice, cultul eroilor, istoria… in rest, mi se pare un atentat la lege si la bunul simt ca mai conduce acest judet.

Deci, poezia d-lui presedinte pentru dl. premier:

„Victor, o galaxie romana in devenire… Rasare in universul zidit pe rastigniri… Pe temelie veche, de piatra si jertfire… El reinalta o tara a vechilor romani! Victor Ponta Presedinte!”

Parerea mea: poezia nu are nimic interesant, nu se leaga vers cu vers, este de o ridiculitate absurda, nu i-as da nici nota zero, daca ar exista… nici nu am cuvinte sa caracterizez asa ceva. Este o oda cum recitam noi la gradinita pentru Ceausescu. Dar macar asta a lasat ceva in urma lui, deocamdata eu, ca si cetatean, nu vad nimic in urma d-lui premier. Nici nu vad cine ar fi capabil sa faca anumite lucruri pentru interesele romanilor. Cred ca mai intai ar trebui desfiintate partidele politice, ca au acaparat scena politica si doar se rotesc la furat.

Poezia d-lui Cosma, hmm!.. mi se pare mie ca ar fi sunat mai bine, daca incepea astfel:

„Victor, Ordonanta-Mitomanie… Scapa-ne pe noi de puscarie…” Era un inceput promitator, un demers pe care l-am fi inteles cu totii 🙂

Apropo de asta, intr-o noapte am visat cum o persoana imi citea o poezie de 11 strofe. Am retinut repede cateva strofe si le notam asa adormit, mecanic, pe o foaie. A doua zi, i le-am trimis 🙂 Ma gandesc si acum ce si-o fi spus??? 🙂

SAMSUNGS-a deschis poarta 🙂 😉

De Inaltarea Sfintei Cruci a avut loc sfintirea bisericii mari de la Manastirea Caraiman

A fost un eveniment religios pe care parintele Gherontie Puiu, cel care a pus bazele manastirii Caraiman, nu a mai apucat sa-l vada. De altfel, tin minte ca spunea ca voia doar sa vada biserica ridicata.

A fost o zi speciala, nu doar pentru manastire, pentru slujitorii Bisericii si miile de credinciosi, ci si pentru mine. O zi a Crucii in care am pus cruce unor lucruri, greu cred ca voi putea explica. Pe 13 septembrie, am avut marea sansa de a-i conduce la Crucea de pe muntele Caraiman pe arhiepiscopul Galatiului si Dunarii de Jos, I.P.S. Casian, pe staretul manastirii Caraiman si pe un consilier patriarhal. A vrut Dumnezeu sa fie asa, fara nicio pregatire in prealabil sau vreo intentie. Nu aveam de unde sti ca ei vor sa mearga la Cruce, cred ca nici ei nu stiau in dimineata acelei zile, ci s-au hotarat imediat dupa slujba de sfintire a locului viitoarei bisericute de pe Platoul Bucegilor.

Pentru doua ore si ceva am stat in preajma acestor oameni. Staretul David mi-a zis sa vin la manastire pe 14.09, ca se sfinteste biserica mare, ca se poate trece prin altar. Oricum as fi venit, dupa o astfel de zi de 13.

SAMSUNG

SAMSUNGA fost atata lume, incat curtea manastirii a fost neincapatoare. Slujba a fost condusa de Patriarhul Daniel, ajutat de ierarhi si de alti reprezentanti ai Bisericii. Cu aceasta ocazie, primarul Busteniului a primit ordinul „Sf. Martiri Brancoveni”, iar manastirea a primit si hramul „Invierea Domnului”.

SAMSUNG

SAMSUNG

Mai departe, nu voi insista pe evenimentul religios, deci se pot privi doar pozele, ci pe niste aspecte personale. In anul 2010, intr-o zi de 14 septembrie, pozam garile din Valea Prahovei, in 2011 eram la manastirea Caraiman, la slujba, dupa ce cu o zi inainte participasem la stingerea incendiului din zona Piciorul Babelor, in 2012, in aceeasi zi, ma pregateam de maratonul din muntii Ciucas ce avea loc pe 15.09, iar pe 13.09.2012 facusem o excursie superba pe Valea Bucsoiului. In anul 2013, am scris articolul despre restaurarea picturii de la Stancile Sf. Ana si, in aceeasi zi, am fost de Ziua Crucii printre cruci, aici: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/17/

As vrea acum sa va spun o poveste, nu este nimic altceva, decat ca trebuie sa deschidem mai bine ochii la ceea ce se intampla in preajma noastra si cu noi. Eu am un fel de raportare, mereu fac comparatii si cer pareri, chiar daca nu pare 🙂 vizavi de anumite decizii ce trebuie sa le iau. Ma feresc, desi unora nu li se pare, sa fiu prea subiectiv.

Luna viitoare ar fi un an de zile de cand cineva sau ceva a intervenit in viata mea, fara acceptul meu. Nu stiu nici acum cine este, ce este, adica nu stiu cum arata, ce este, om sau nu, nu am idee. Dar rezultatele, pana in ziua de 13.09.2014, au putut fi percepute de diferite persoane si nu as vrea sa stie nimeni ce a insemnat pentru mine. Cuantificat, ar fi cam asa: distantari de prieteni, de oricine, neincredere, nopti nedormite, stres continuu, fara pofta de mancare, de viata, fara orizonturi, accidente de tot felul, unele finalizate pe la spital, certuri, putine zile au fost linistite… cum i-am zis cuiva,  as fi murit de suparare pana la sfarsitul anului. Uneori nu poti vorbi cu nimeni, mai ales cand esti martor la niste lucruri ce se intampla, strans legate de tine, tu le vezi derulandu-se si stii ca nu te-ar crede nimeni, sau mai rau, stii ca nu ai cum sa spui ca nu ai avut nicio legatura cu unele dintre ele. Unii prieteni au incercat sa inteleaga ce se intampla, in special Camelia si Micutzul morocanos, dar au mai fost si altii… nu a reusit nimeni, i-am exasperat pe toti, unii au ramas pe pozitii, cu gandul ca imi revin eu.

Inchipuiti-va ca exista cineva care te stie foarte bine, care stie cum gandesti, stie ce iti place si ce nu, si care unde tu ridici o fundatie si un zid, el are grija sa se aleaga praful de acesta imediat. Mi-a intors apropiat contra apropiat si nu am putut face nimic, mi-a inscenat lucruri si fapte pe care orice om normal, pus in fata evidentei, le-ar crede, si atunci unii, foarte apropiati, nu s-au mai putut disculpa. Nici ei si nici eu. Era ca un cerc, situatia indusa mie se rasfrangea nu doar asupra mea, ci si asupra altora, la randul lor, si ei duceau actiunea pe cai nici macar banuite, creand un haos si mai mare.  Am incercat sa opresc toate acestea, sa vad cine este in spate, nu am reusit niciodata, oricat de abil si de determinat am fost. De aici si exprimarea ce tinde spre altceva, nu stiu ce a fost, cine a fost. Mi-e greu sa cred ca exista un om atat de perfid, care sa regizeze atat de bine toate acele intamplari, dar nu se stie… si nici nu cred ca azi ma mai intereseaza.

Altii, neintelegand ce este cu mine, au fost si ei afectati, unii mai mult, altii mai putini. Mereu am fost o persoana cu credinta mare in Dumnezeu, toate reusitele mele cu Bucegii le pun pe seama LUI, nu ai cum, ca simplu  om, sa convingi oameni si institutii sa actioneze in comun, decat daca Dumnezeu le deschide sufletele si mintile. Am gasit, in timp, tot felul de lucruri prin Bucegi, am aflat povesti si legende vechi, o multime… m-am documentat in diferite domenii, am gasit locuri vechi si am imagini formate despre ce a fost pe la noi, cred ca mai am multe de facut. Cuiva nu-i place ce fac si cred ca a vazut ca nu mi-e teama de multe lucruri, altfel nu-mi explic. Discret, a intervenit in viata mea, alterandu-mi fiecare palier, lucrand probabil si cu altii, care ma cunosteau… a fost ca o lupta intre bine si rau, undeva in background, unde se afisau niste dovezi ale realitatii de zi cu zi si eu refuzam sa le accept… si atunci apareau altele,  si mai convingatoare, dovezi palpabile cu cifre si actiuni, de necontestat… chiar si asa, dupa o zi, refuzam sa cred si ma intorceam la ce simteam. Poate ca mintea si realitatea mi-au inselat perceptia despre unele persoane, dar inima mi-a spus mereu altceva. Dumnezeu acolo este, in inima, cred ca acolo sta mai mult decat in alt loc.

Pe 14, in aceasta zi de sarbatoare, am fost la manastirea Caraiman, nu singur, erau si copiii, si alte persoane, rude, prieteni, risipiti pe acolo, ascultand slujba si asteptand sa trecem prin altar. In timpul slujbei, mi-a venit un gand. I-am cerut unei persoane despre care eu credeam ca stie ce se intampla, sa-mi spuna adevarul, si nu oriunde, ci daca ne nimerim in altar. Adica, o mare nesimtire din partea mea si pe care aveam de gand sa o duc pana la final, avand grija sa nu ma departez prea tare de acea persoana. Si nu o data, acea persoana, cat si altele, au sustinut ca habar nu au, eu insa nu i-am crezut. Stiam ceea ce nu stiau ei, aveam dovezi de necontestat ca stiau ce se intampla… pare foarte ciudat, nu? Nu stiu nici acum cum au fost obtinute acele dovezi, pare irealizabil.

Se termina slujba si ierarhii pornesc de pe scena cu rol de altar spre o cladire. Cand au trecut prin multime, oamenii au dat navala sa-i atinga, cand arhiepiscopul Casian a trecut si el, m-a recunoscut imediat, desi eu am crezut ca m-a si uitat, doar a vazut si vede atatea zeci de mii de persoane lunar… M-a recunoscut si m-a chemat dupa el. Am fost in camera lui si am stat cu el de vorba pana a fost gata de plecare.

SAMSUNGCu ochelari, in dreapta,  staretul Nicolae de la schitul Sf. Ana

SAMSUNG

SAMSUNGIerarhi, preoti si patriarhul Daniel

I.P.S. Casian mi-a citit mai multe rugaciuni, m-a binecuvantat, m-a strans in brate, mi-a dat niste iconite, o revista… Pe munte, cu o zi inainte, vorbisem mult cu dumnealui. Eu nu stiam formulele de adresare, ii spuneam parinte, din vorba in vorba i-am povestit si despre ghidul istoric, cultural si turistic la care scriu, spunandu-i si lui ce le-am spus si altora, care duc si ei munca de scriere la aceasta carte… ca este ceva ce nu poate fi realizat fara sprijinul lui Dumnezeu, este o lucrare foarte grea, trezim la viata niste oameni si aducem in constiinta altora faptelor acestora, oameni despre care nu se mai stie nimic si care au facut atatea prin aceste locuri. Azi nu mai stim decat Castelul Peles, Manastirea Sinaia si alte edificii, dar au mai fost si sunt multe altele, o istorie ascunsa, mai bine zis pierduta, si din ignoranta, din cauza degradarii morale a societatii. Arhiepiscopului i-am insiruit pe munte despre faptele unor stareti in zona, despre care nici Biserica nu mai stie, pentru ca nu le-a mai adus nimeni in discutie, cat si o parte din ce a fost real pe acesti munti. Iar acolo, in camera lui, mi-a spus ca a vorbit cu Prea-Fericitul, asa i se spune patriarhului Daniel, despre acest ghid… mai departe am sa va mai tin la curent. Ma bucur ca am ajuns in calea unui astfel de om, de care voi fi legat multa vreme de acum inainte si cu care voi mai tine legatura.

Am iesit afara si atunci mi-a venit gandul ca acea persoana pe care o somasem sa-mi spuna adevarul, a plecat si ca nu o voi mai gasi prin atata lume. Ei bine, cat am lipsit, multi si-au schimbat locurile, s-au asezat la rand, unde i-am si vazut, ca sa intre in biserica, dar acea persoana ramasese pe loc. Cum am reusit sa ne gasim, ne-am asezat si noi la rand, adica am fi stat acolo cel putin 2 ore cu copiii. La un moment dat, a venit un personaj din manastire si ne-a luat de acolo sa intram in fata. Nu mi-a placut, nu am vrut, dar nici nu m-am opus prea tare, macar nu se mai plictiseau copiii asteptand. Evident ca atunci cand am intrat, au fost cateva persoane deranjate de aceasta actiune, logic, normal, iar un jandarm a venit sa-mi reproseze. M-am simtit foarte prost si m-am asezat pe un scaun, nemaidorind sa intru in altar, in plus, imi dadeau tarcoale tot felul de ganduri. Oamenii stateau la rand si in biserica, vedeam cum cei apropiati inaintau, dar nu voiam sa ma duc si eu. Imi era si rusine, si eram si nervos… chiar nu ma mai interesa ce avea sa-mi spuna nu stiu cine in altar. Insa ceva parca m-a luat de pe scaun, a fost mai puternic gandul ca trebuie sa aflu, ca este ultima ocazie.

In altar, acolo unde nu ai cum sa minti daca crezi in Dumnezeu, am primit cuvintele adevarului… parca a fost ca un blestem ce s-a destramat, am iesit alta persoana de acolo, impacat, linistit. Nu prea mai am ce sa spun… am incheiat o lupta care m-a macinat bucata cu bucata, zilnic, dincolo de ceea ce se intampla cu viata fiecaruia zi de zi.  Nu stiu ce, cine a stat in spate, dar de undeva cineva stie tot ce facem, si nu ma refer la Dumnezeu. Nu stie doar EL. Poate ca EL stie totul, dar suntem si de altcineva cunoscuti, oameni sau nu, sau si oameni si altceva!

SAMSUNGDin acest loc, de unde este facuta poza, se astepta la rand… pentru a se intra in biserica mare din fata.

Cel mai mare eveniment religios intamplat vreodata in Parcul Natural Bucegi… sfintirea locului ce va fi cunoscut drept „La Taborul Bucegilor”

Zic eu „cel mai mare eveniment religios”, pentru ca la acesta au participat toate staretele si toti staretii manastirilor din Arhiepiscopia Bucurestilor. Ceva incredibil… sa vezi asa ceva pe Bucegi.  Dupa cum am ramas impresionat si de numarul mare de turisti existent pe traseele turistice… cred ca au fost mii de oameni astazi, intre Cota 2000 si Vf. Omu.

Am scris ieri despre evenimentul de pe Platoul Bucegilor fara intentia de a si participa. Totusi, desi mi-am propus sa stau acasa, neavand dispozitia necesara, cat si multa treaba, nu am reusit 🙂 Cineva avea nevoie de mine, pe munte.

Plec eu pe la 10:30, tarziu, adica. Lume foarte multa la telecabina… am ajuns si sus, trec de Sfinx,  si acolo, tot felul de turisti, unii pe sus, pe stanca, altii, pe la baza ei. Vad mica bisericuta ridicata provizoriu inspre Baba Mare si ma indrept intr-acolo. Intre baza salvamont si acea biserica am intalnit un domn de la Jandarmerie, am vorbit putin, slujba nu se terminase…

SAMSUNGMagarus la Babele

SAMSUNGBisericuta

SAMSUNG

Am stat de vorba si cu parintele Nicolae de la schitul Sf. Ana, l-am vazut si pe primarul Busteniului, alaturi de seful Administratiei Parcului Natural Bucegi, pe toti staretii si staretele… Intreaga slujba a fost condusa de arhiepiscopul Galatiului si Dunarii de Jos, I.P.S. Casian, in calitate de reprezentant al Patriarhului Daniel.

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

La final s-a vorbit foarte frumos despre eroii neamului, de regina Maria si de regele Ferdinand… pana aici pare un reportaj clasic, nu? 🙂

Mai departe…

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGCalugarul Serafim de la manastirea Caraiman, cel cu ideea de a se ridica o constructie in acest loc

A vorbit si primarul, a spus niste cuvinte frumoase… dupa care, pe o masa, erau niste cozonaci mari.  Arhiepiscopul a inceput sa rupa din ei si sa imparta la cei prezenti. O bucata mare i-a fost data primarului, sa imparta si el. Bineinteles ca eu cu pozele mele ajunsesem langa primar, asa ca o parte din cozonacul lui a ajuns la mine. Ce face si „intamplarea” asta 🙂

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGPrimarul impartind cozonac cu dl. Iuncu de la Administratia Parcului. Ultimul a vrut sa-mi dea si mie, doar ca aveam de la primar

SAMSUNGArhiepiscopul Casian

SAMSUNGNici ciobanul nu a fost uitat

Bun, si se termina evenimentul, eu intru in bisericuta din plastic si lemn, ce va fi demontata in zilele urmatoare, mai stau putin si plec spre… vf. Omu. Aveam de gand sa ajung pe muntele Obarsia… desi era ceata pe acel munte, tot am plecat intr-acolo. Merg ce merg si vad in dreapta, mergand pe pajiste, doi preoti: erau staretul David de la manastirea Caraiman si arhiepiscopul. Bine, eu ulterior am aflat cine era, intrebandu-l pe parintele staret David.

SAMSUNG

SAMSUNGPlecasem spre vf. Omu

Cand drumurile ni s-au intersectat, m-am oprit sa le fac o poza… era ceva frumos sa vezi doi preoti in negru mergand prin acele pajisti. Dupa ce am facut poza, staretul David mi-a spus: „Sa pui o poza buna pe BucegiNatura” 🙂 M-am uitat la el, ma recunoscuse, si eu care credeam ca nu ma mai stie… in urma cu 2-3 ani am fost la dumnealui cu niste comisari de la Garda de Mediu, fiind o problema cu niste brazi gata sa cada pe manastire. Si uite asa, la pas pe Bucegi, Adrian cu un staret si un arhiepiscop, ordinea nu conteaza, ideea este ca Dumnezeu a vrut sa fie asa.

SAMSUNGArhiespiscopul si staretul

Staretul mi-a explicat… ce ma roade pe mine, lacul cu pesti si banii de acolo. Mi-a povestit cate eforturi au facut sa lamureasca oamenii sa nu mai arunce bani, dar degeaba. Astfel, au murit multi pesti intoxicati cu metale si, suplimentar, au fost surprinsi cetateni la furat, rezultand imposibilitatea de a stopa acest fenomen. Multe am vorbit cu parintele arhiepiscop si cu parintele staret. A fost o experienta unica. Am fost fratele Gabriel, ca m-a intrebat arhiepiscopul ce prenume am… si a ales sa-mi spuna Gabriel 🙂

Initial, au vrut sa vada locul bisericutei privind de mai sus. Trebuie sa spun ca nu se va mai face un schit, cum se vehicula, ci o biserica mica unde se vor oficia slujbe pentru diferite evenimente, in special acelea pentru eroii neamului… iar locasul de cult nu va fi deschis zi de zi.

Apoi, am tot urcat pe drumul spre releul Costila, pana la un moment dat, cand parintele arhiepiscop a dorit sa o luam de-a dreptul spre Crucea de pe muntele Caraiman. Cand am privit inapoi, am vazut o turma de oi care statuse si in timpul slujbei prin zona bisericutei. De data aceasta erau chiar langa constructie, arhiepiscopul subliniind „ca au sfintit acel loc”. Spre Cruce, am fost ajunsi din urma de un consilier patriarhal, astfel ca discutia s-a largit. Pe varful Caraiman am fost intampinati de o perdea de ceata, astfel ca planurile noastre nu s-au potrivit, de a vedea monumentul de pe acea inaltime.

SAMSUNGImpartind iconite turistilor intalniti

Arhiepiscopul m-a intrebat cat mai este pana la monument si i-am spus ca 5-7 minute. Dupa cateva secunde, a spus ca trebuie sa coboram pana la Cruce, ca este ca si cum am privi la o manastire de la poarta. Astfel ca am coborat. In timp ce coboram, in calea noastra a aparut o femeie care a fost binecuvantata. Dansa ne-a spus ca a venit cu o lumanare si a aprins-o la usa monumentului, in amintirea eroilor. Parintele arhiepiscop i-a spus: „Ai facut foarte bine. Ai aprins o lumanare la Cruce, pentru eroi, si tie Dumnezeu iti va lua multe cruci de pe umeri”.

Pe terasa monumentului grandios, loc in care arhiepiscopul ajungea pentru prima oara, atat acesta, cat si ceilalti doi, au inceput sa cante si sa spuna rugaciuni, reusind sa-i mobilizeze aproape pe toti cei prezenti in zona Crucii de pe muntele Caraiman. Tineri ce fumau pe scarile monumentului lasau tigarile, turisti cu copii, oameni din toate categoriile, se alaturau celor trei parinti in mica slujba improvizata pe loc. Apoi, parintele arhiepiscop a luat lumanarea-candela aprinsa de femeia intalnita si toti cei de acolo s-au atins unii de altii, primii cu mana pe candela, si s-a spus de mai multe ori „Vesnica pomenire”, evident, cu referire la eroii cazuti in razboiul pentru reintregirea tarii.

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGArhiepiscopul spunea ca trebuie neaparat deschis soclul monumentului si in interior sa fie amenajat un mic loc de rugaciune, sa fie si niste tablouri cu regina Maria si regele Ferdinand. S-au facut multe poze, turistii doreau sa faca poze cu cei trei reprezentanti ai Bisericii.

SAMSUNGCrucea Eroilor, ridicata intre anii 1926-1928, sfintita la 14 septembrie 1928

SAMSUNGDoi sinaieni, si ei placut impresionati de prezenta celor trei la Cruce

SAMSUNGReintoarcerea

Cum la baza salvamont nu mai ajungeau cele trei personalitati religioase, s-a telefonat dupa ei, staretul David le-a spus ca sunt cu Adrian Bucegi Natura, cred ca deja toti isi puneau o multime de intrebari 🙂 Dar nu am planuit nimic, asa s-a intamplat sa fie. Nu aveam de unde sa stiu ca vor merge la Cruce, pur si simplu ni s-au intersectat drumurile si am mers impreuna mai departe. Le mai aranjeaza si Dumnezeu 🙂

Voi incheia spunand… ca maine se sfinteste biserica mare de la manastirea Caraiman, ca se poate trece prin altar… si postand doua imagini clare cu eroziunea/degradarea de la Sfinx. Trebuie doar comparat cu pozele de anul trecut. Mai privim si la anul.

SAMSUNG

SAMSUNGAsadar, azi a fost un moment pe care il voi tine minte multa vreme 🙂

Si o poza de ansamblu, la rugamintea „Ursului Brun” 🙂

SAMSUNGVedere de la Sfinx spre locul unde va fi Bisericuta