Este interpretabil, este la latitudinea fiecaruia, nu stam acum sa judecam de ce asa sau invers… totusi postez cateva imagini luate de pe unul dintre cele mai dificile trasee turistice din Parcul Natural Bucegi.
Cineva cobora pe Valea Caraimanului, vedeti mai jos :) Merita oare? Nu stiu, mie, care merg de ani buni si la intervale scurte de timp pe acest munte, mi se pare ca nu este deloc „safe” sa pleci la drum de unul singur, cu atat mai mult de una singura… Nu este acelasi lucru ca si cum ai merge de la Cota 1400 la Cota 2000, de la Padina la Pestera, de la Busteni la Cascada Urlatoarea, de la Busteni la Gura Diham, de la Babele la Sfinx, etc, este totusi un traseu montan dificil… dar fiecare ne asumam riscurile :)
Oare stiu multi la ce se foloseste acel piolet de culoare galbena agatat de rucsac? Ca tot vad ca il ia lumea pe munte ca accesoriu si nu-l foloseste :) Este doar un moft, ca asa fac toti, si atunci ne luam unii dupa altii… ca avem piolet. Am si eu unul pe la un prieten, nici nu-l mai iau inapoi, ca imi este complet inutil…
Dar este bine, libertatea pluteste in aer, ne hranim cu aer si cu duh, cum zicea cineva ;) intelesurile ascunse ale muntelui sunt la fiecare cotitura sau stanca… ce mai, hai ca este fascinanta aceasta lume a Bucegilor ;)
BUCEGI NATURA 2000 
:) interesant… dar in acelasi timp, fara sa stiu daca a existat o discutie la o eventuala intalnire, ca sa nu fim „rai” la comentarii si sa fim „buni”, spun eu, in viziunea locului (ma refer la acel valcel) si unui scenariu, d-soara probabil venea de la Portita (cu sau fara Ghita, nu prea mai conteaza…:) ), asa, iar pe vaile din zona, inca mai sunt ceva mici petice de zapada…
ApreciazăApreciază
Nu a existat vreo discutie, ea cobora pe un valcel dinspre zona Hornurilor, venind dinspre cabana Caraiman. Si, de fel, tratez cu oarecare suspiciune si raceala unele persoane aflate singure pe munte. Categoria la care ma refer se cunoaste de la distanta, dupa felul cum merge, dupa rucsac, etc. Iesise din poteca si umbla pe acolo in loc sa circule pe poteca. Apoi, la cati vad, chiar nu este chiar asa mare mirarea :)
ApreciazăApreciază
Te-ai intrebat de ce erai tu acolo cand fata isi asumase coborarea? Asta apropo de „intelesurile” muntelui.
ApreciazăApreciază
Eu stiu foarte bine de fiecare data ce caut prin anumite locuri… dar astfel de intrebari nu am sa-mi pun niciodata. Eu urcam, ea cobora, eu pe poteca, ea printr-un valcel cu diferite obstacole. Nu avea cum sa nu vada poteca pentru ca doar pe aceasta coborase. Ideea este ca singur pe munte iti asumi niste riscuri pe care la un moment dat nu le mai constientizezi, obisnuindu-te sa-ti iasa de mai multe ori acelasi lucru. Ei bine, intr-o zi nu se mai potrivesc calculele. Altceva, ce facea fata, cine era sau ce gandea, crede-ma ca nu reprezinta absolut nimic… era doar un peisaj cu viata in el, viata care se putea pierde in diferite locuri de pe acel traseu. Dar nu putem noi controla vietile altora, fiecare face ce doreste cu viata lui. Ei i-a placut prin acel valcel deci :) …suntem ce alegem.
ApreciazăApreciază
Stiu, sunt constient de asta! Intrebarea se referea la faptul ca poate nu intamplator v-ati intalnit intr-un anumit punct. Poate acolo tot ceea ce a ferit-o pana atunci inceta sa o mai faca. Astfel incat te ivesti tu, „total intamplator”, care asiguri un spate.
In rest, da, sunt de acord: singur ai cu tine niste riscuri imense. Totusi, de ce n-ai intrebat-o?
ApreciazăApreciază
Practic nu ne-am intalnit, ea era dincolo de poteca… Este drept ca m-am uitat cu un binoclu dupa ea pana mai jos… ar fi intalnit mai jos un domn si cu fiul lui de vreo 12 ani. Apoi la scurt timp am vazut un cuplu care cobora, ea poate credea ca este singura, totusi, si inainte si in spate se aflau persoane normale. Era ceva distanta intre mine si ea, cu aparatul foto s-a redus distanta :) Parea concentrata la coborare, poate cadea pe acolo daca o strigam, oricum nici nu am avut aceasta intentie… pur si simplu ma uitam, incercand sa-mi dau seama de ce s-a bagat prin acel valcel si nu a mers pe poteca. Iti spun eu ca unii nu-si mai dau seama ce fac si renunta la prudenta… am prieteni care au mers o zi intreaga pe munte si au cazut intr-un moment de neatentie la marginea padurii, impiedicandu-se de o piatra sau radacina. Ca sa te bucuri de munte si sa nu vezi pericole la orice pas trebuie sa nu te aventurezi fara niciun obiectiv, doar de dragul de a posta poze pe FB sau a dovedi nu stiu ce cuiva… muntele se invata in timp, nu din aventuri care nu stii cum se vor termina.
ApreciazăApreciază
Eu zic că fiecare din noi merită să știe cum e să mergi de unul singur prin singurătăți. E un risc inerent, sigur că da, dar în unele cazuri merită.
Personal, sunt mai puțin ”fit” decât d-ra din imagini, iar dacă traseul e dificil nu m-aș duce singur pe acolo. Dacă zici că se aventurează inutil, înclin să te cred.
ApreciazăApreciază
Corect, fiecare trebuie sa experimentam cum este sa mergem singuri prin unele locuri… dar, zic eu, niste conditii de siguranta trebuie sa existe. Bineinteles ca este dificil traseul, daca am retinut bine chiar in acea zi, a intervenit Salvamontul sa scoata doua persoane epuizate de pe acel traseu. Nu trebuie sa ma crezi, dar prin Bucegi sunt tot felul de oameni care citesc pe net povesti si apoi vin pe aici si dau de tot felul de necazuri. Personal, tratez cu indiferenta astfel de persoane, adica nu-mi pasa unde merg si ce fac, debiteaza tot felul de prostii fara logica, insa nici nu rad de ei pentru ca fiecare crede si face ce doreste. Pe munte, in opinia mea, ca fata, nu mergi singura decat daca ai unele probleme… nu este vorba de curaj sau altceva. Cand stii ca este unul dintre cele mai dificile trasee din Abruptul Prahovean si ca pe aici ursii au atacat oameni, ca sunt la ei acasa… mi se pare complet imatur sa te aventurezi pe acolo. Suplimentar, fiind un traseu destul de circulat, intalnesti tot felul de oameni care se simt in largul lor in salbaticie si au diferite iesiri. Prin munti, nu umbla doar oameni normali, ci si oameni cu afectiuni psihice, care reusesc foarte bine sa si le mascheze in cadrul comunitatilor in care traiesc…
ApreciazăApreciază
:). Eu cu sotia mea avem o chestie cand suntem pe munte, de fiecare data se lipeste de noi cate unu sau una din astia care merg singuri pe munte, cred ca avem noi o infatisare mai de incredere :), oricum pe sotie o enerveaza chestia asta dar pe mine ma amuza. Odata de la Omu a coborat cu noi o tipa singura care chiar arata super …… :P
ApreciazăApreciază
Cu siguranta inspirati incredere :) Pe munte de unul singur nu este deloc in regula, bine, sunt situatii cand eu prefer sa nu urc/sa nu cobor cu masina sau telecabina si atunci parcurg un traseu pentru a ajunge pe Platou sau a cobori de pe acesta. In Bucegi merg ca prin propria curte, nu merg de ieri sau de azi, si mi se pare ca unii isi asuma niste riscuri de care nu mai devin constienti.
Starea sotiei tale o am si eu :) Nici mie nu-mi place sa se ataseze cineva pe un traseu doar pentru ca nu s-a gandit ca i se va intampla si asta. Cand sunt cu prieteni, ei nu prea au probleme ca se ataseaza nu stiu cati de grup, eu pastrez insa distanta, nu am chef sa ascult ceva ce stiu deja, dar daca lor le place sa le sporovaie cineva in cap tot felul de aberatii… :) In schimb, daca este cineva singur si are o problema evidenta atunci nu ezit sa-l ajut, sa-l iau cu mine, doar nu am cum sa-l las pe acolo.
Cu fata de la Omu, apropo de ea, am intalnit acum 2-3 ani in jnepenii de la Piatra Arsa o prezenta feminina desprinsa din povesti :) Arata foarte bine si umbla doar in doua elemente de lenjerie. M-a intrebat cat mai este pana la Piatra Arsa si eu am intrebat-o daca asa merge acolo… Am discutat foarte putin, nu este nimic mai rau decat sa vezi o fata frumoasa si fara minte… sau mai este, una frumoasa, cu minte multa si orientata doar material :)
Deci, la cate persoane am vazut pe muntele acesta, nu sunt deloc sociabil sau incantat de aparitii solitare, dar daca au nevoie de ajutor este altceva… insa nu de genul ia-mi si mie rucsacul pana la cabana ;) Cine vrea sa mearga pe munte in siguranta, ia telecabina si merge pe Platou, pana la Sfinx, Cruce, chiar si Omu daca este vreme buna si exista conditie fizica.
ApreciazăApreciază
Nu cred ca trebuie sa judecam pe nimeni ca umbla singur pe munte,cat despre tipa asta nu cred ca era incepatoare in ale muntelui,iar faptul ca umbla singura mie imi inspira respect….o tipa curajoasa,bazata….care vrea sa fie singura cu gandurile ei,sa se detaseze comlet de lume…chiar sa-si asume unele riscuri…nu facem toti la fel uneori? Nu vad nimic in neregula aici si mie imi place sa merg uneori singur pe munte…nu ma intereseaza deloc daca unora li se pare ciudat…fac ce vreau ca sunt liber…..
ApreciazăApreciază
Nu este vorba ca judecam, ne dam cu parerea despre situatii reale si nimeni nu spune ca trebuie sa mergi mereu si oriunde insotit. Iti pot spune fara niciun dubiu ca era o incepatoare in ale muntelui… nu avea un mers sigur, parasise poteca dintr-un calcul eronat, poteca este mai lunga dar te deplasezi mai rapid pe ea decat pe un astfel de valcel, isi arunca betele cand sarea cate o stanca apoi le recupera de jos, avea ditamai rucsacul… si mai avea si fierul acela denumit piolet, folosit de alpinisti. In plus, un montaniard bun este un om prudent, care stie cand sa renunte, intelegand pericolele muntelui. Ea nu era o astfel de persoana… ea parcurgea un traseu dintr-un imbold personal, neputandu-se bucura de peisaj, timorata la fiecare obstacol intalnit. Acest traseu putea sa-l strabata cu prietenul ei, cu cineva mai apropiat, care sa stea dupa ea…
Odata, printre multe altele, am intalnit o doamna pe aceasta vale, cu un rucsac asa de mare cum eu nu am purtat vreodata… mi-a luat cateva ore sa o aduc la marginea padurii. Nu stiu nici acum daca am facut o fapta buna sau nu, pentru ca tanti nu era prea intreaga la minte… Cert este ca nu sunt sigur ca as mai repeta aceeasi isprava… adica exista Salvamont, eu pot sta cu respectivul/a pana vin salvatorii… este meseria lor sa salveze oameni. Eu nu imi doresc sa salvez oameni nebuni care isi cauta singuri problemele, fara a se intelege ca ii cred nebuni pe cei care umbla singuri pe munte. Si eu umblu uneori si m-as baga in aceeasi categorie. Dar, repet, cea mai mare parte din persoanele care umbla singure prin Bucegi au anumite probleme… una este sa ajuti un turist care nu are apa, s-a accidentat, s-a ratacit si cu totul altceva sa ai de a face cu anumite persoane instabile psihic. Ca barbat te poti apara, ca femeie singura nu stiu ce poti face…
Pe munte nu ne deplasam ca din Eroii Revolutiei la Piata Victoriei… asta am vrut sa subliniez inainte de orice.
ApreciazăApreciază