In cautarea Naturii… pe Valea Caraimanului

Este interpretabil, este la latitudinea fiecaruia, nu stam acum sa judecam de ce asa sau invers… totusi postez cateva imagini luate de pe unul dintre cele mai dificile trasee turistice din Parcul Natural Bucegi.

Cineva cobora pe Valea Caraimanului, vedeti mai jos 🙂 Merita oare? Nu stiu, mie, care merg de ani buni si la intervale scurte de timp pe acest munte, mi se pare ca nu este deloc „safe” sa pleci la drum de unul singur, cu atat mai mult de una singura… Nu este acelasi lucru ca si cum ai merge de la Cota 1400 la Cota 2000, de la Padina la Pestera, de la Busteni la Cascada Urlatoarea, de la Busteni la Gura Diham, de la Babele la Sfinx, etc, este totusi un traseu montan dificil… dar fiecare ne asumam riscurile 🙂

c

 

b

dOare stiu multi la ce se foloseste acel piolet de culoare galbena agatat de rucsac? Ca tot vad ca il ia lumea pe munte ca accesoriu si nu-l foloseste 🙂 Este doar un moft, ca asa fac toti, si atunci ne luam unii dupa altii… ca avem piolet. Am si eu unul pe la un prieten, nici nu-l mai iau inapoi, ca imi este complet inutil…

e

f

a

gDar este bine, libertatea pluteste in aer, ne hranim cu aer si cu duh, cum zicea cineva 😉  intelesurile ascunse ale muntelui sunt la fiecare cotitura sau stanca… ce mai, hai ca este fascinanta aceasta lume a Bucegilor 😉

 

„Senzational in Bucegi! O echipa Salvamont Busteni a fost observata deplasandu-se pe jos!”

Ori nu a functionat telecabina, ori nu mai le da Primaria bani pentru mijloacele motorizate, plimbate prin orice colt al Bucegilor de parca ei ar trebui sa suplineasca munca tuturor echipelor salvamont din Parcul Natural…ori s-a intamplat ceva, sa nu le fie de deochi. Ptiu! 🙂 Deci, oamenii acestia chiar mergeau pe jos.

Asemenea cutezanta marturisesc ca nu mi-a mai fost dat demult sa vad: salvamontistii din Busteni mergand pe jos. Oare ce s-o fi intamplat? Ca nu erau pe oriunde ci prin Valea Caraimanului pe care mai mult decat evident o coborau. Desi, daca urci observi mai bine problemele…dar chiar si asa este uluitor.

„Am intalnit asadar, chiar daca virtual, si salvamontisti bustenari pe jos. Din cele aflate, un Atv era totusi pregatit de interventie, condus de „salvatorul” Ciprian Aldea. Numai ca acesta nestiind in ce zona de mare risc actionau colegii sai,  se afla in drum spre lacul Scropoasa…unde dorea sa efectueze o alta reparatie la sistemul de alimentare cu apa al bazei de la Baba Mare…La intrebarile colegilor pe unde a plimbat „vaca de muls” acesta a raspuns constiincios, ca printr-o alta zona cu un grad similar de risc si pericol. Apoi, toti si-au tras cu manecile sudoarea muncii de pe frunte si au rasuflat cu bine. Au facut-o si pe aceasta! Cinste lor, cinste „campionilor”!”

Pe la Hornul Caraimanului cu un colac de sarma in mana, un patent…era o actiune de verificare a cablurilor existente in preajma traseului turistic

Poza a fost facuta de catre seful salvamontului din Busteni, Gigel Haiduc, probabil astazi. Si cum a ajuns acasa dansul a postat pe Facebook. Este drept trebuie sa le mai si arati oamenilor ca salvamontistii mai stiu sa mearga si altfel, nu doar cu masinile. Chiar daca executau o munca deosebit de facila, prindeau cablurile cu sarma…este bine ca totusi faceau ceva. De aceea, si eu vreau sa-i promovez si sa le adresez felicitarile de rigoare! 🙂

Daca intrati mai jos, veti gasi si alte poze cu respectiva actiune, la care au participat din ce am vazut doar „veteranii” salvamontului, astia mai tineri aveau alte actiuni extrem de periculoase 🙂

https://www.facebook.com/gigel.haiduc

Cand vine vorba de salvamont Busteni, totul este periculos, de la privitul spre munte, la mersul pe jos. Sa nu mai vorbesc de interventii la incendii, ca deja….deja este misiune sinucigasa, de comando… Daca nu ma credeti luati toate stirile de pe net cu ei si veti vedea ca orice au facut a fost extrem de periculos :))

Dupa cum veti observa, seful salvamont este foarte atent la subordonati, ii pozeaza in timpul „lucrului”. Pardon, ce naiba nu mi se mai indemana tastele astea…vroiam sa spun in timpul actiunii extreme. Logica este urmatoarea, unul duce patentul, altul un colac de sarma, altul un piolet…dar seful salvamont ce duce? Aaaa, el are aparatul de fotografiat, el duce grija, el este Sergiu Nicolaescu la actiunea asta. De data asta, el este regizorul, la o alta actiune va fi altul…

Acum mi s-a schimbat starea de spirit, altora starea pe Facebook, si trebuie sa intreb:

„Bai nea Jiji, ce naiba minti in halul acesta domne? Cum poti sa spui ca salvamontistii aia fugiti prin Valea Ialomitei reparau la sistemul de apa al bazei Salvamont de pe Platoul Bucegilor? Ce naiba domne, atata lucru sa nu stii? Hai ca eu iti trec asta cu vederea, dar aceia de la Primarie care te platesc sau Garda Nationala de Mediu? Ei cu ce ti-au gresit sa-i minti atat de prost si de grosolan. Orice om normal isi da seama de o nepotrivire majora. Unde este Valea Ialomitei si unde este Baza Salvamont? Dumneata cunosti ca drumul pe care se aflau salvamontistii tai are doar un km si se infunda la Pestera Ialomitei? Pe asta nu o stiai ca altfel nu ai fi avut curajul sa minti in acte.

Poate trebuie sa-ti reamintesc tie si acelora pe care i-ai acoperit, ca voi, alaturi de oameni implicati in turism, in salvare montana, in mediu, angajati ai statului, in aplicarea legii, ati pus umarul la un proiect la care s-a muncit vreo 2 ani, stii tu, cu harta aia 3D, si in timp ce voua v-a luat 2 ani sa o faceti, mie mi-a luat 2 ore sa va arat ce greseli majore s-au facut, erau vreo 26 :)) Nu mai imi spune mie ca astia ai tai reparau ceva care nu exista pe Drumul Horoabei. Acela este un drum care se infunda, tu nu stii asta, sau voi nu stiti, eu stiu.

Si sa te iei cu mine in bete asa cand nu ai dreptate, nu prea este bine. Stii doar ca aduce ghinion, mereu se sucesc lucrurile. Doar vezi de ani de zile ca am facut faţă altora mai smecheri. Trebuia sa fii cerebral si sa iei acolo o masura, nu-l mai lasai pe ala sa conduca Atv-ul o vreme. Dar cand tu il acoperi desi stii ca a facut un lucru ce face de rusine intreg Salvamontul, inseamna ca esti de acord cu el. Le-ai aranjat sa iasa cum vrei, numai ca iese pe dos. Vezi cum le-ai incurcat? …mintind in acte publice…”

NOTA. Pentru cei care nu inteleg prea bine ce se intampla am sa detaliez. Luna trecuta un echipaj salvamont Busteni se afla pe un Atv, in Valea Ialomitei, pe un drum interzis circulatiei publice, semnalizat si inchis cu bariera. Salvamontistii au dat bariera la o parte si si-au vazut de propriile scopuri, cu totul neconforme cu statutul de salvator montan si asupra carora nu vreau sa mai revin. Primaria orasului Busteni, care de fapt ii si plateste, cat si Comisariatul Judetean al Garzii de Mediu Dambovita i-au cerut explicatii sefului Salvamont Busteni…ce cautau acele persoane departe de zona lor actiune si pe un drum interzis?

Seful salvamont a precizat ca se aflau pe drumul forestier Horoabele pentru a repara ceva la sistemul de alimentare cu apa al bazei salvamont de la Baba Mare. Ca si cum dv, stati la etajul 2 al unui bloc si nu mai functioneaza robinetul de apa calda. Astfel ca, va urcati in masina si plecati in orasul invecinat sa vedeti care este problema cu robinetul dv.  Autoritatile, necunoscand zona Bucegilor i-au dat crezare. Este la mintea cocosului ca seful salvamont minte cu nerusinare, unde este acel drum si unde se afla baza salvamont…de fapt la minciuni si la incalcat legislatia de mediu, oamenii sai din subordine sunt printre primii. Au si de la cine sa invete.  Recent, un alt Comisariat al Garzii de Mediu, de data aceasta cel din Prahova, le-a atras atentia sa nu mai foloseasca mijloacele motorizate din dotare decat in scopuri de urgenta, la salvari de persoane. Dumnealor, foloseau Atv-ul prin toate locurile posibile si cand doreau. Desi Bucegii sunt Parc Natural, desi ei sunt oameni de munte….treaba nu se leaga. Aveau si cred ca inca mai au, nevoie de transport auto, de la telecabina Babele pana la baza lor de la Baba Mare…adica nu pot merge pe jos nici macar 10 minute. Probabil si-au inchipuit ca legea este doar pentru aceia carora ei le zic pantofari si alti turisti… Ei nu trebuie „judecati” prea mult, asa se intampla cand le asiguri tot confortul si nu are cine sa-i supravegheze…se plafoneaza!

La Vf. Omu, iarna…

Da, am fost pe cel mai inalt varf al Bucegilor…ar trebui sa incep cu povestea clasica, respectiv, cum sunt unii cu ani multi de munte in spate si care-i privesc pe toti de sus, chipurile ei, dom’ne, au experienta cu carul 🙂 . Stiti ca orice lucru de pe lumea asta, poti sa-l stapanesti oricat de bine, daca nu te ajuta mintea, tot degeaba 🙂

Ar trebui sa incep cu indemnul ca iarna este interzis acel traseu, altfel se supara salvatorii montani si considera ca incit lumea la deplasari pe trasee interzise 🙂 , bineinteles ca nu spun nici “Mergeti!” si nici “Nu mergeti!”, este la aprecierea fiecaruia.

Ar urma introducerea cu echipamentul super-super, coltari, piolet, corzi, telefoane pentru a afla starea vremii, a zapezii…dar si chestia asta o voi face in felul meu.

Parerea mea este ca e bine sa asculti sfaturile tuturor, dupa care, stiind la ce esti bun si la ce esti prost…sa faci ca tine. Cu sfaturile iti perfectionezi intentiile 🙂 Si asa, in general, daca tot te iei dupa unul si altul, nu mai faci nimic in viata, o sa ai nevoie de cineva mereu care sa te sfatuiasca 🙂

Am plecat la Vf. Omu pentru ca voiam sa ajung acolo, telecabina functiona, cunosteam ce pot, stiam definitia riscului in ceea ce ma priveste…asa ca, rucsacul, o cagula impotriva vantului, manusi, bocanci de tura, o coarda, ceva mancare…si repede in telecabina de ora 13. Noni de la statia de la Babele mi-a zis ca nu  este poteca spre Omu si a intrebat cand ne intoarcem. I-am zis ca la telecabina de ora 15, daca nu, mai tarziu si vom cobori spre Sinaia.

Statia de telecabina din Busteni

Hornul si Valea Caraiman sunt pline de zapada

Am vazut ca zapada este tare si ca putem merge pe deasupra ei, fara sa ne afundam…pana in zona Cerdac, unde este aproape jumatatea traseului, era clar ca vom ajunge fara probleme.

La Cerdac am aruncat o privire spre Omu, traseul turistic nici nu se cunostea, intreg versantul era uniform si aproape vertical. Niciodata nu as fi mers in astfel de conditii pe acolo, nici cu cel mai tare echipament 🙂

Am facut repede un plan sa ajungem pe Vf. Gavanu, urcand dinspre Valea Ialomitei, dupa care am fi parcurs creasta spre Omu. Planul ar fi cazut daca: nu puteam traversa Cerdacul din cauza verticalitatii, si de asemenea, daca pantele spre Valea Ialomitei ar fi fost prea inclinate, asemanatoare cu cele din imaginea pe unde ar fi fost traseul turistic.

Traseul cu rosu este cel parcurs de noi acum iarna, cel roz este traseul turistic pe care se merge vara, punctul galben este Vf. Gavanu, punctul albastru este Vf. Bucura, punctul verde este Vf. Omu.

Mai jos, doua poze cu traseul spre Omu in alte perioade din an.

Cerdacul, locul unde ne-am si intalnit cu schiorii prezentati in postul de ieri, l-am traversat usor si repede. O privire spre Valea Ialomitei si riscul alunecarii pe pante era cu mult-mult mai mic decat pe pantele dinspre Valea Cerbului. Totusi, nu am riscat…am zis ca daca spre Vf. Gavanu nu este zapada mai moale ca sa te afunzi in ea si sa ai astfel un echilibru, ne vom intoarce. Eu pot merge 8 ore, chiar si mai multe, pana la un obiectiv…dar daca pe ultimele minute se traverseaza o zona periculoasa, cu risc mare, ma intorc fara nicio ezitare inapoi…niciodata nu risc nimic cand nu exista un temei solid. Pe munte mergi de placere, nu sa nu te mai intorci.

Apoi, in cazul nostru, am mers si cam repede, pentru ca la o asemenea altitudine vremea se schimba repede, iar acum iarna trebuie sa fii prevazator…excursiile acestea nu le poti face la intamplare, se porneste vantul puternic, nu continui, ca te zboara din creasta, daca vine ceata si nu stii starea traseului, trebuie sa renunti, cine stie in ce prapastie mai cazi.

Deci pe munte, iarna, pe astfel de trasee, se moare repede…pana vine Salvamontul sa te ia, ai murit inghetat.

In saua ce desparte Valea Cerbului de Valea Ialomitei si pana sa urcam spre Vf. Gavanu, m-am oprit pentru analizarea riscului in caz de alunecare accidentala  inspre Valea Ialomitei…consecintele erau minore. In urcus, zapada s-a dovedit perfecta pentru echilibru…nu am avut nevoie de coarda, coltari, pana si manusile le-am tinut in rucsac tot traseul. Aproape de varf era o portiune ceva mai periculoasa, dar bocancii de tura unde-i asezi, acolo raman. Imediat pe varf ne-a luat in primire vantul nord-vestic, rece si dur, am coborat putin pentru a urca si pe Vf. Bucura, unde am intalnit un domn despre care am scris ieri…si am continuat, nici chiar pe creasta, ci undeva la 10 metri de aceasta, urcusul spre Vf. Omu. Vantul era cel mai mare pericol pe acest segment de traseu, intrucat te putea dezechilibra…

Cabana Omu

Statia meteo de pe varf

Pe undeva pe acolo este si intrarea in statia meteorologica

La 2507 metri, cat se crede ca are varful Omu, am stat vreo 15 minute, am umblat de colo-colo, poze, vorbe, nimeni decat noi, se respira cam greu din cauza presiunii, vantului…am pornit inapoi…daca la ora 13 eram in telecabina spre Babele, la Vf. Omu eram in jur de ora 15. Vara traseul poate fi parcurs in 2 ore, deci am fost pe acolo, inapoi la Babele eram la 16:28, evident peste programul de functionare de la telecabina, dar aveam si alte variante.

Jnepenii din zona Piatra Arsa

Acelasi drum vara 🙂

In zare, Complexul Sportiv de la Piatra Arsa

Complexul … vara

Si iar Complexul, de mai aproape…jnepenii aproape acoperiti

Am continuat spre Piatra Arsa, jnepenii erau acoperiti in cea mai mare parte de zapada, dupa cum se vede mai sus…mai departe, pe sub Cota 2000,  si am coborat pe partia Carp. Recomandat acum iarna este ocolirea acestei zone, am vazut ca trebuie doar putine grade peste zero si sunt cateva locuri de unde pot cadea avalanse.

Vf. Jepii Mari…nici urma de jnepeni, sunt sub zapada

In zare, Vf. Furnica

Muntii Baiului…aproape de apusul soarelui

Si spre Drumul de Vara, pe sub Furnica si Cota 2000

Statia de telecabina de la Cota 2000

Ajunsi la Cota 1400

La 2 ore distanta de la Babele, eram la Schitul Sf. Ana…in Sinaia am coborat noaptea, era luna plina, nu a fost nevoie de aprinderea frontalelor…pe acasa am ajuns pe la 20:30.

Riscul cu consecinte incalculabile nu a facut parte din traseu. Unde nu se putea, gaseam variante, solutii, nu existau, ne intorceam foarte simplu. La intamplare nu o sa merg niciodata 🙂

Mai sunt cate unii care se incarca cu echipament, cum au vazut ei ca merg alpinistii prin Alpi sau pe Everest, inutil in multe cazuri, omul face orice echipament. Altii ar rade de cate analize fac eu pe un traseu, increzatori in fortele proprii, dovedite in nu stiu cate drumetii…numai ca, indiferent cat de bun esti, o mica greseala facuta si muntele te-a luat. Bucegii sunt plini de cruci, de la cei mai experimentati alpinisti la incepatori in ale muntelui, nu exista diferenta, toti mor la fel…asa ca ori mergi sa vezi ceva si sa-ti foloseasca fiecare deplasare montana, ori mergi fara sa iei in calcul ca trebuie sa te mai si intorci 😉

Deci, iarna spre Vf. Omu accesul este interzis, nu prin lege, ca nu exista un astfel de cadru legal, este o recomandare, pentru ca sunt zone cu mare potential de risc. Acum depinde de pregatirea fizica si psihica a fiecaruia…trebuie sa parcurgi gradual un astfel de traseu, luand in calcul ca asumarea riscului macar o data, poate insemna si taierea caii de retragere…si atunci, daca in fata va fi un obstacol si mai mare, previziune logica in cazul unor astfel de trasee, te vei intoarce si vei risca de doua ori in aceeasi zona! Pe munte nu este bine sa te bazezi pe noroc, intamplare…Prudenta este cel mai mare atu al unui om de munte 😉 in adevaratul sens, nu in acela de a te speria de fiecare umbra, animal…