„Trei ore doar ca sa facem mancare!” :) Exprimarea zilei…
Bine, nu au fost 3 ore, focul a tinut vreo 4 ore :) … gratarul vreo 2. Pana la urma chiar asa si este, alocam prea mult timp din viata noastra mancarii…
Loc special amenajat
Ce mai ramasese, ca nu am stat prea bine la capitolul poze deoarece ne-am intalnit cu multi prieteni, turisti…
Peste o ora de la aprinderea focului faceam ciupercile, asta inseamna ca terminasem cu pieptul de pui, deci, poftim, nu sunt 3 ore, deja este una… cu indulgenta, mai adaugam o ora, pentru ciuperci si altele…
Bineinteles, focul trebuie sa arda intr-o parte, pentru ca daca mai este nevoie de jar, doar il tragi sub gratar. Intr-o zi, un prieten, cu care mergeam si mai merg pe munte, mi-a spus ca el stia lucrul acesta. Adica sa faci focul intr-o parte si gratarul in alta, dar nu foarte departe unul de celalalt. El stia de cand era mic, desi nu locuise la munte. De fapt, nu stia, dar tot i-am repetat mereu, incat i s-a parut ca stia de cand lumea. La vreo luna de zile distanta, deci i-a luat ceva, imi spune tot cu o astfel de ocazie, ca nu vazuse asta pana sa iesim mai multi pe munte :) Dar eu m-am obisnuit, dupa un timp de gandire, il rascolesc amintirile… tot asa, iar si iar. Cand mergem pe un traseu pe care nu a mai fost si il mai si repetam curand, deja el a fost de mic pe acolo… :) :) Cu alta ocazie, pe care noi, evident, nu aveam cum sa o cunoastem…
Nu am scapat ocazia sa facem si un ceai din mai multe plante… vine acum vara si o sa refac stocul…
Sunt peste 10 plante
Postasem intr-o zi o poza cu un prieten catarat pe niste stanci, -voi filma cand voi avea ocazia acea zona-, langa care era un mic platou. Acel platou este la o inaltime de vreo 20 metri, inclus in peretele aproape vertical. De jos pare greu accesibil, dar de curand, la o analiza mai atenta, am gasit si alta alternativa. Niciun animal mare de prin Bucegi nu se poate catara acolo… excluzand rasul.
Platoul… de peste 10 ani il vazusem de jos, dar inca nu venise timpul…
Ma asteptam sa fie oase, ceva interesant :) Dar si stancile sunt frumoase :)
Foarte frumos si interesant
Dar sa revenim la foc:
Un tablou natural perfect
Si ceva frumos la final, un mic cadou pentru un prieten ce se crede un fel de Andre Rieu. Sa stii ca mi-am luat bilet la ultimul tau concert pe un loc cat mai in fata :) Au inceput sa-mi placa piesele tale, cu siguranta iti vor placea si tie ale mele :)
BUCEGI NATURA 2000 
Am mers cu gândul în excursie cu voi şi am urmărit cum se pregăteşte masa… am înghiţit în sec, evident, dar ajungând la imaginile cu apa căzând în mici cascade m-a făcut să uit de orice şi toate simţurile mi s-au concentrat pe frumuseţea locurilor, iar când am, dat drumul filmuleţului cu Andre Rieu (amore mio!!!) chiar nu mai mi-a trebuit nimic altceva. Am ascultat până la capăt ţi încă o dată. Bucuria lui de a cânta, face ca muzica să pătrundă prin toţi porii ! Plec de pe blogul tău relaxată, rămânând totuşi un semn de întrebare: ţi-am lăsat un comentariu în urmă… şi nu l-am văzut! Oare am uitat eu să-l salvez, sau ai avut vreun motiv. Corelez cu faptul că nu ai mai dat nici un semn şi … totuşi nu vreau să cred nimic rău, fiindcă ştiu că ai făcut un drum dificil în iarnă numai ca să participi la prezentarea cărţii mele.
Cu mare drag transmit familiei tale toate cele bune.
ApreciazăApreciază
Saru-mana. A fost doar o mica excursie, am stat cateva ore, dar totul a iesit foarte bine. La un moment dat, adica in cea mai mare parte a timpului, am avut si spectatori… 4 tineri, 3 fete si 1 baiat, stateau sus pe o stanca si ne priveau… ei beau bere de la inaltime :) Multa lume pe acolo, mai erau si vreo 10 prieteni. Pentru data viitoare avem in plan un gratar cu vreo 100 de ciuperci cu cascaval… exista si cascaval de post, am aflat de curand :) Andre Rieu este un mare artist, dar am un fel de prieten care considera ca impune „versurile” sale si altora. Si atat a inceput sa-mi placa de mult, incat nu stiu ce va fi cand ne vom intalni.
Comentariul din urma a ramas, daca va referiti la cel de la postul anterior, de fapt v-au ramas mereu comentariile. Doar comentariile care mi se adresau direct sau care nu-si avea rostul, nu au fost publicate. Evident, stiti ca la mine nu sunt si nu vor fi libere comentariile, pentru ca unii inteleg diferit libertatea de exprimare. Nu am mai dat niciun semn pentru ca am foarte multe de facut, imi cer scuze, vedeti doar ca va raspund abia a doua zi. Multumesc, sa nu credeti nimic rau, uneori insa timpul nu ne mai ajunge :)
Toate gandurile de bine pentru dvs.
ApreciazăApreciază
HL=huge like pentru tot postu’… :)
* * *
@”un prieten ce se crede un fel de Andre Rieu.” – de ce nu?!… majoritatea se cred Napoléon, asa ca vive la différence si exceptiile la (unele) reguli! :)
ApreciazăApreciază
Multumesc. Da, dar eu voi fi exceptia lui :) :) Asta nu o stia.
ApreciazăApreciază