Dezbaterea no.26: Postul Craciunului si doua personaje

Se iau 2 opinii referitoare la Postul Craciunului 🙂

Primul personaj considera urmatoarele: „Daca tii post, inseamna ca nu mai mananci ca intr-o zi normala, deci nu ai ce face cu acea mancare. Prin urmare, ar fi ok sa o dai cuiva care chiar are nevoie de ea. Pentru ca asa, chiar este un post adevarat”.

Al doilea personaj spune: „Totusi, va spun ca atunci cand ii dai celui de langa tine, care nu are ce manca, mancarea ta, se numeste pomana, nu se numeste post. Postul il poti intelege doar atunci cand il tii sau macar incerci sau vrei sa il tii. Dand de pomana nu ai cum sa intelegi postul. Sunt doua lucruri distincte. Postul il intelegi doar daca il tii, asta e foarte clar. Cei care nu tin post nu au cum sa se pronunte pe acest subiect”.

Deci, daca nu tineti post, nu va pronuntati :))

Discutia a mai curs cu opinia mai explicita a primului: „Dand altuia mancarea ta e post adevarat, nu pomana. Ca tu nu ai nevoie de ea in acea zi! Ca in fiecare an, te asezi in centrul postului pe tine. Cum faci si in viata de zi de zi, tu pe primul plan. Nu ai sa poti intelege esenta postului pana nu-ti schimbi perceptia despre oameni si viata. Postul e despre ceilalti. Tu+ceilalti=post=Tatal, Tu+tu+nemancare+nebaut=0. „Postul” tau e duplicitar, are scopuri personale. Il tii pentru tine deci e gresit. Postul real e bucurie, iubire, blandete, ajutor, vorbe bune, ganduri si atitudini, multumiri si iertari.”

Mai departe nu vorbim despre cine are dreptate. E clar ce crede fiecare si nu doar atat. Primul crede ca al doilea tine post pentru sanatate, ca asa face economie la bani 🙂 Al doilea crede ca primul nu are habar ca una e postul si alta e pomana si vorbeste ca sa se afle in treaba, pentru ca nu tine post.

Ce zic eu si sa vedem ce spuneti voi, fara sa dam dreptate vreunuia:

  • pana la urma nu avem de unde sa stim cine si ce fel de post tine. Poate cineva mananca de 10 ori pe zi dar se straduieste sa tina un altfel de post: nu mai gandeste rau, nu mai face rele, nu mai face nedreptati, se manifesta diferit etc.
  • zic ca postul alimentar nu este o asa mare realizare daca nu se schimba in tine ceva, vizibil si din afara.
  • postul inseamna multe altele, nu doar abtinerea de la feluri de mancare.
  • postul nu este reteta medicala.
  • din textele de mai sus, ne dam seama clar cu ce fel de oameni avem de-a face 🙂

Timpul si oamenii: Busteni – Muzeul Judetean de Istorie Brasov – Cetatea de la Rasnov – Capela Stella Maris de la Bran – Icoana noua de la Stancile Sf. Ana – Poiana Stanei Regale

„Exista fiinte al caror destin este sa se intalneasca. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Intr-o buna zi, se vor intalni” – Claude Gallay

Mai pe scurt, ca sa nu fie prea lung 🙂

Am ajuns si in Brasov pentru a arunca o privire la Muzeul Judetean de Istorie din Piata Sfatului. Inainte de a si ajunge, ne-am oprit o clipa sa privim o manifestare cu juni… „SolomonFest”, era probabil prima editie, ca pana acum nu am auzit de asa ceva.

SAMSUNG

SAMSUNGInsa ne astepta Muzeul

SAMSUNGProgramul… de fapt, am ajuns chiar la timp, pentru ca din octombrie muzeul va intra pentru mai multe luni in renovare, vor fi aduse piese noi, vor fi regandite unele expozitii. Personal, nu am fost foarte surprins, adica, asa cum se prezinta acum, este destul de slabut… un muzeu judetean cuprinde mult mai multe. Lipseau obiectele antice… si in plus, nu am vazut nimic expus din ceea ce au descoperit niste brasoveni pasionati de istorie.  Ma refer la un articol mai vechi, la care au comentat inclusiv descoperitorii…

https://buceginatura2000.wordpress.com/2014/06/03/o-noua-descoperire-in-zona-brasovului-de-data-aceasta-o-necropola-dacica/

SAMSUNGCladirea muzeului… se intra pe o parte si apoi te trezesti brusc in strada, pe o alta usa 🙂 Si trebuie sa te intorci inapoi, sa-ti iei bagajul, in cazul meu, rucsacul. Am intrat inapoi, nu m-a vazut nimeni, mi-am luat rucsacul si am plecat… ar fi putut sa-l ia oricine 🙂

Din Brasov la Rasnov:

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGCel mai interesant aspect este ca se lucreaza la un ascensor… acesta va transporta turistii din oras pana sus, la cetate

SAMSUNGDin drumul spre Poiana Brasov se face un alt drum la stanga. Acesta suie la cetate… insa nu este permis cu masina, ci cu un tractoras denumit trenulet 🙂

SAMSUNGPreturi la bilete si programul de vizitare al cetatii Rasnov… penultima oara venisem aici pe jos, intr-o plimbare cu un prieten… pe traseul Timisul de Sus-Spinarea Calului-Cheile Rasnoavei-Cetate-Poiana Brasov-Drumul vechi al Poienii – Gara Brasov… un traseu de la 7 dimineata pana la 8 seara 🙂

SAMSUNGCetatea… ridicata de sasi

SAMSUNGTurnul pe sub care se intra sau se iese in/din cetate

SAMSUNGIn multe locatii cu profil istoric din Romania, sunt afise care amintesc ca in urma cu 100 de ani a izbucnit primul razboi mondial

SAMSUNGCum mergeau romanii la razboi… parca ar fi Spulber din „Vraja Bucegilor” de Nestor Urechia

SAMSUNGPrin cetate

SAMSUNGActor in filmul meu 😉

SAMSUNGDin punctul meu de vedere, cel mai interesant loc al cetatii este muzeul unui domn pe nume Samoila Gheorghe, un impatimit al istoriei acelor locuri. Nu costa nimic sa intri sa-i vizitezi locul in care a strans de o viata tot felul de marturii istorice. In fata este un caiet mare in care scrii cu o pana impresiile…

SAMSUNGAcelui domn i se mai spune si „Strajerul cetatii”… la el am gasit si un lucru care ma interesa pe mine, nu m-am plimbat doar asa

SAMSUNGGandurile sale

SAMSUNGAducea cu „Cavalerul Trac”… scutul, insa, nu se prea potrivea, cat si cu niste calareti de pe tablitele de la Sinaia. Pana la urma, dl. Samoila mi-a spus ca este o reprezentare a regelui Andrei al II-lea care i-a colonizat pe sasi in Transilvania… bine, nu doar acest rege i-a adus, au mai fost si altii

SAMSUNGLa final, am facut o poza impreuna… sper sa mai trec pe acolo sa-l mai vad, un om foarte de treaba si care a stiut sa lupte pentru un vis. Astazi el face parte din propriul vis…trait in realitate. Locuieste in orasul Rasnov si zilnic vine la muzeu sa-l deschida. La muzeul lui, este creatorul propriului univers 🙂 Foarte frumos! 🙂

SAMSUNGInstrumente de tortura… roata si un pat de lemn unde li se intindeau corpurile victimelor pana li se rupeau oasele… cu ajutorul acelui maner din stanga! Aceste instrumente sunt lasate in aer liber si nu conservate.

SAMSUNGTricolorul peste Tara Barsei

SAMSUNGInainte de sasi s-au straduit si dacii la ea

SAMSUNGCateva curbe mai jos de cetate, intalnim chestia asta feroasa, ce o fi, ce o fi?

SAMSUNGSe va face un DinoPark… un parc de distractii. Ma gandeam ca ar fi fost mai util „un parc” cu locuri de munca…

SAMSUNG

De la Rasnov la Bran:

SAMSUNGCapela Stella Maris… ridicata de principesa Ileana in memoria mamei sale, regina Maria. Aceasta bisericuta, cred ca o constructie din aceasta ar fi fost utila pe Bucegi ;), este in paragina. Lanturi pe la gardul ce o inconjoara nu mai sunt. Au fost furate si duse la fier vechi.

SAMSUNGBisericuta este o copie fidela dupa aceea de pe fostul domeniu regal de la Balcic. Trebuie sa va mai spun ca sunt doua cladiri ce incadreaza capela, pline toate cu rromi.

SAMSUNGLa cateva sute de metri distanta de capela se afla si o nisa sapata in stanca, inchisa cu grilaj metalic… aflam ca aici a stat inima reginei Maria. Nu ati vrea sa stiti unde sta acum inima acestei fauritoare a Marii Uniri.

29bRegina Maria… coroana sa am vazut-o expusa la Muzeul National de Istorie

Apoi un mic popas la kilometrul zero al Branului:

SAMSUNGNu stiu cum ii spune aici, „La Cristi” sau „La Cetate”, dar nu mi-a placut ca astepti prea mult. Un ospatar la toate mesele. Aici am stabilit ca nicaieri nu se face un bulz la fel de bun ca la Stana Regala.

De la Bran la Sinaia:

SAMSUNGA luat cineva cartea din piatra asezata la cimitirul eroilor in memoria americanilor cazuti in Romania… sper ca a fost luata pentru a fi refacuta

SAMSUNGO alta icoana la Sf. Ana

SAMSUNGUnul dintre locurile mele preferate

SAMSUNGSi a inceput ploaia… ploile sunt frumoase la Stana Regala sau in parcul din Sinaia

SAMSUNG

SAMSUNGVenisem la Stana Regala pentru ca aveam o problema cu mancarea… uneori nu stiu ce sa mananc, nu-mi place nimic, ma uit la cate o vitrina fara sa iau nimic, desi poti alege din multe produse… sau la un meniu fara sa aleg nimic, ca nu stiu ce as vrea 🙂 nu mi se pare interesant. Asa, macar la Stana Regala stiu ce au bun, am probat si imi place. Sunt asa: placinta cu mere si sos de vanilie, papanasii- asta ca desert, ca desertul tine loc de felul I 🙂 apoi buna este si ciorba de mistret sau de vacuta… ca felul II, si apoi pui la rotisor cu mamaliga si mujdei sau bulz de mamaliga. Adica este pe gustul meu, nu stau mult sa caut, sa astept, sa intreb… stiu, cunosc, sunt multumit 🙂

SAMSUNGPuiul 🙂 I-am dat o taietura sa vad cum era in interior. Ce mai, era atat de bun, incat i-au ramas doar oasele 🙂

Si ziua s-a incheiat trecand pe langa aceste trepte, cine stie de cine si pentru ce turnate:

SAMSUNG

O melodie de final… probabil cea mai frumoasa a lui Enrique Iglesias:

Are si el un fix cu 3000 de ani, macar altii au zis de 2000 🙂

Cat si un link catre un articol… pe 22 septembrie 1939 a avut loc masacrul legionarilor, circa 250 de legionari fiind executati la ordinul regelui Carol al II-lea. Cu o zi in urma, legionarii il impuscasera pe primul ministru Armand Calinescu, unul dintre autorii morali ai asasinarii lui Corneliu Zelea Codreanu. Un an mai tarziu, cand la putere a ajuns Miscarea Legionara, osemintele celor executati au fost depuse in cimitirul manastirii de la Predeal, in cadrul unei mari ceremonii. Dupa venirea comunistilor, cimitirul a fost aproape ras de pe fata pamantului… putine lucruri au mai ramas astazi. Intr-un articol de saptamana trecuta se mai vede ce a mai ramas. Articolul despre ce s-a intamplat pe 22 septembrie 1939 poate fi citit aici:

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/09/22/masacrul-din-21-22-septembrie-1939-252-de-legionari-ucisi-fara-proces-din-ordinul-regelui-carol-al-ii-lea-fotovideo/

Zi de duminica

„Trei ore doar ca sa facem mancare!” 🙂 Exprimarea zilei…

Bine, nu au fost 3 ore, focul a tinut vreo 4 ore 🙂 … gratarul vreo 2. Pana la urma chiar asa si este, alocam prea mult timp din viata noastra mancarii…

aLoc special amenajat

bCe mai ramasese, ca nu am stat prea bine la capitolul poze deoarece ne-am intalnit cu multi prieteni, turisti…

cPeste o ora de la aprinderea focului faceam ciupercile, asta inseamna ca terminasem cu pieptul de pui, deci, poftim, nu sunt 3 ore, deja este una… cu indulgenta, mai adaugam o ora, pentru ciuperci si altele…

dBineinteles, focul trebuie sa arda intr-o parte, pentru ca daca mai este nevoie de jar, doar il tragi sub gratar. Intr-o zi, un prieten, cu care mergeam si mai merg pe munte, mi-a spus ca el stia lucrul acesta. Adica sa faci focul intr-o parte si gratarul in alta, dar nu foarte departe unul de celalalt. El stia de cand era mic, desi nu locuise la munte. De fapt, nu stia, dar tot i-am repetat mereu, incat i s-a parut ca stia de cand lumea. La vreo luna de zile distanta, deci i-a luat ceva, imi spune tot cu o astfel de ocazie, ca nu vazuse asta pana sa iesim mai multi pe munte 🙂 Dar eu m-am obisnuit, dupa un timp de gandire, il rascolesc amintirile… tot asa, iar si iar. Cand mergem pe un traseu pe care nu a mai fost si il mai si repetam curand, deja el a fost de mic pe acolo… 🙂 🙂 Cu alta ocazie, pe care noi, evident, nu aveam cum sa o cunoastem…

eNu am scapat ocazia sa facem si un ceai din mai multe plante… vine acum vara si o sa refac stocul…

kSunt peste 10 plante

Postasem intr-o zi o poza cu un prieten catarat pe niste stanci, -voi filma cand voi avea ocazia acea zona-, langa care era un mic platou. Acel platou este la o inaltime de vreo 20  metri, inclus in peretele aproape vertical. De jos pare greu accesibil, dar de curand, la o analiza mai atenta, am gasit si alta alternativa.  Niciun animal mare de prin Bucegi nu se poate catara acolo… excluzand rasul.

lPlatoul… de peste 10 ani il vazusem de jos, dar inca nu venise timpul…

mMa asteptam sa fie oase, ceva interesant 🙂 Dar si stancile sunt frumoase 🙂

iFoarte frumos si interesant

Dar sa revenim la foc:

f

g

hUn tablou natural perfect

Si ceva frumos la final, un mic cadou pentru un prieten ce se crede un fel de Andre Rieu. Sa stii ca mi-am luat bilet la ultimul tau concert pe un loc cat mai in fata 🙂 Au inceput sa-mi placa piesele tale, cu siguranta iti vor placea si tie ale mele 🙂

Unde ”se mananca bine” in Parcul Natural Bucegi!

Expresia asta cam idioata „a manca bine” defineste in lumea serviciilor turistice mai multe lucruri…pana si turistii o folosesc…deci unde se mananca bine in Bucegi? Imi propun sa scriu eu mai jos 🙂 atat despre asta cat si despre „unde nu se mananca bine”.

Expresia din titlu este echivalentul a: mancare buna, preturi corecte, calitate, atitudine in servire, curatenie.

Sa incepem cu primele locuri calitative:

Fara nicio indoiala cel mai bun loc pentru servirea mesei din aceasta arie protejata este Restaurantul de la Cota 2000 secondat indeaproape de Stana Regala.

La Cota 2000

La acel restaurant nu se folosesc in alimentatie conservanti si alte nenorociri, totul este natural, ceaiul se indulceste cu miere, carnea este furnizata de ciobani, aici se gaseste cea mai buna pastrama din Bucegi, cei mai buni carnati, deserturi apetisante, tot felul de preparate interesante…cele mai multe personalitati aici vin, bineinteles si preturile sunt pe masura, dar meniurile sunt realizate astfel incat sa ai de unde alege, acceptabil si calitativ.

Stana Regala este un loc primitor si linistit, un loc unde se servesc ciorbe de diverse feluri, mi-a atras atentia mie care nu-mi plac ciorbele decat o data pe saptamana cel mult, ciorba de mistret si ciorba de fasole in bol de paine…mai sunt si feluri 2, dar eu sar direct la deserturi…papanasi, placinte cu sos de vanilie…Merita! Au si o bucatarie afara cu mancare la ceaun, rotisor.

Stana Regala, bucataria de vara in stanga, terasa, restaurantul in dreapta

Un alt loc bun unde se servesc produse la gratar este Terasa „La Sami” de la Cota 1400, se stie ca aici sunt cei mai buni mici din Bucegi, cea mai buna costita, cei mai buni cartofi, cel mai bun sorici. Nu serveste preparate pregatite in bucatarie. La costita si sorici preturile sunt la 100g 🙂

Sa aruncam o privire prin cabane:

Cabana Diham Phoenix este ca si cum ai manca la tine acasa, fara mari pretentii, curatenie prin bucatarie si sala de mese, preturi si mancare buna.

Cabana Padina, cu o mica gospodarie situata in preajma locatiei, isi permite sa tina preturile mici la orice produs pregatit in bucatarie. Aici o ciorba poate costa si 3,5 lei in timp ce in alte locatii aceeasi calitate o gasim la 8 lei, cam asta ar fi diferenta intre aceasta cabana si altele. Ca si la Diham Phoenix unitatea se adreseaza mai mult turistilor cu rucsacul in spate. In timp ce un ceai este 1 leu, la unitatile de la Cota 1400 acesta il gasiti la 4 sau 5 lei 🙂

Cabana Bolboci, aici mancarea este acceptabila, preturile asemenea.

Hotelul Pestera, mancare ca la hotel de trei stele :))) si cu bune si cu rele, unitate depasita lejer de cabana Padina, si de primele trei unitati enumerate.

Cabana de la Vf. Omu, o unitate cu o atitudine schimbata la 180 de grade, din cauza faptului ca de turisti se ocupa sotia cabanierului si nu acesta. Cabanierul, Popa ca asa il cheama, este cel mai slab om de turism din Bucegi, fara atitudine turistica, un avar, el se ocupa de cabana Poiana Izvoarelor. Asadar la peste 2500 m altitudine se poate servi masa in conditii bune, evident ca nu veti gasi aici preparate elaborate ca la restaurant, dar sotia cabanierului si personalul din bucatarie gatesc bine.

Pensiunea Coteanu, este un loc interpretabil, depinde peste cine dati, servirea mesei este acceptabila. In ultimele doua luni, la cateva grupuri de turisti le-am recomandat sa evite locatia din punct de vedere al cazarii. Prin august sau septembrie urma sa merg aici cu niste persoane, rezervari, „gazda” ne-a spus ca ne „tine” camerele pana la ora 18. In aceaiasi zi, la ora 14 am sunat-o pe cea care este proprietara sa-i spunem ca venim la ora 19 si sa nu dea camerele. Dumneaei si-a inchis telefonul si ne-a sunat abia dupa ora 19 sa ne intrebe daca mai venim. Cand lucrezi in domeniu si esti in week-end nu iti inchizi telefonul cu orele. Eu nu imi permit cand sunt cu altii, incertitudini, la ora 17 dupa ce am sunat-o de vreo 10 ori am optat pentru varianta B a programului turistic gandind ca si-a inchis telefonul pentru ca a dat camerele altora…este o atitudine tipica in unele locuri din Bucegi. De atunci, a sarit din schema aceasta unitate.

Cabana Valea Dorului…am doua cuvinte: Preturi Uriase! Fugiti ca e pericol, din orice punct ai privi :))))

Cabana Miorita, nu a stralucit niciodata la capitolul servirea mesei, in schimb camerele sunt curate, doar la cazare merita.

Cabana Valea cu Brazi, ei sunt noi in domeniu, nu m-as lasa pe mana lor, mai trebuie sa treaca timpul, sa vina cu altceva.

Hotelul Cota 1400, mancarea este acceptabila.

Restaurantul Telefericului de la Cota 1400 este mult mai recomandat decat restaurantul Popas Alpin situat la o distanta de 200 metri. Preturile sunt acceptabile, mancarea este buna.

Restaurantul Popas Alpin, este frumos decorat in interior, dar personal nu am incredere in mancarea gatita aici. Daca treci  prin spatele unitatii, ca se afla in vecinatatea drumului, nu o data, sa treci asa la anumite intervale de timp, o sa constati ceva…miroase foarte urat, a tot felul de resturi. De cate ori am fost aici am mancat doar piure cu pui…de regula evit sa intru. Eu am o fixatie :)) analizez gesturi, oameni, vorbe, in timpul liber le descompun :)) Si pe omul asta, ce are restaurantul, nu il consider prea sanatos…nu ca as fi eu prea normal sau doctor. Ani la randul, a dat foc fara un temei normal pajistii de la Cota 1400. Primavara, asta era primul gand al lui :)) Eu asa zic ca sanatos nu prea este…de altfel si acum dupa ridicarea unor boxe metalice, mai da cate unul din angajatii lui, poate chiar el, foc pe la gunoaie. Are boala focului…

Cabana Babele, nerecomandabil.

Cabana Poiana Izvoarelor, nici atat.

Complexul Piatra Arsa, mancare buna, preturi bune, nu ar avea cum sa fie altfel, devreme ce aici iau masa diferite loturi nationale de sportivi.

Hotelul de la Cota 1000 si Hanul cu Ursi din vecinatate, mancare buna, unitati superioare celor similare din Parcul Natural Bucegi.

Hanul cu Ursi

Cabana Cuibul Dorului, mancare buna, preturi bune…aici am mancat un peste bine facut ultima oara.

Cabana Malaiesti, cu mancare gatita pentru oamenii de munte, fara mari pretentii, este singurul loc unde nu se poate ajunge cu mijloc auto.

Cabana Zanoaga, de asemenea un loc unde se mananca bine, preturi asemenea, curatenie 🙂

Despre cabanele Schiori si Gura Diham nu scriu…deja ele sunt la margini de oras, au cunoscut transformari majore, doar denumirea le-a mai ramas, ca istoric. Daca presedintele ia masa la Schiori, sau daca alti politicieni, sefi din politie, se duc la Gura Diham ce se mai poate spune? Poate…doar faptul ca functioneaza langa limita Parcului Natural Bucegi.

Si ca incheiere, cel mai bine se mananca cu prietenii in natura la un foc: gratar sau mancare la ceaun. Mai jos pozele unui prieten, Micutzul morocanos, o concurenţă serioasa la postul de bucatar al grupului :)))

Si…mai trebuie poza cu mamaliga :)))

Viata este o eterna surpriza…poate de aceea este frumoasa!

La tot pasul intalnim situatii noi, pentru mine noul, cat timp se incadreaza in normal este binevenit, ca de nu ar fi el nu am mai evolua.

Ineditul ni se intampla daca vrem, nu-l dorim atunci ne vedem in continuare de obisnuintele zilnice. Nu mai stiu de cand am renuntat sa mai fiu obisnuit, linistit, banal, sa ma gandesc la lucruri clasice.

Mai este putin si se implineste o saptamana de cand cad din supriza in surpriza. Bine, si surprizele astea sunt de mai multe feluri 🙂

Sambata trecuta am alergat zeci de kilometri prin Bucegi. Am vazut destule lucruri, am scris despre ele, insa…a mai fost si altceva. Noaptea mi s-a intamplat sa am o durere de picior, pe langa genunchi. Asta o spun acum ca mi-a trecut nu as recunoaste ca ma doare ceva la momentul respectiv. La maratonul de 90 km din iulie, mi-am luat pielea de pe degetele de la picioare :)) pur si simplu eu nu pot accepta sa nu termin anumite lucruri incepute.

Si la revedere cu somnul, cat m-am dat eu jos din pat, cat mi-am facut de lucru, tot nu am stiut ce are piciorul. De fapt, mintea era de vina nu el 🙂 Sotia: „Ce ai?” Eu: „Nimic, ce sa am!”

A tinut si asta pana la 5 dimineata. Cand a zis de doctor parca mi-a disparut durerea. Singura data cand am fost la spital mai mult de o ora-doua a fost prin armata. Atunci am fost internat pentru un motiv fictiv, oricum nu aveam nimic dar vroiam sa ma relaxez. In alta parte nu aveam unde ;))

Dimineata vorbesc cu un prieten mi-a spus el ceva despre intinderea ligamentelor, am luat o alifie, sotia luase si ea alta, o prietena alta :))) Eu desteptul le-am combinat pe toate si m-am dat cu toate 🙂 Acum, asta e mi-a trecut.

RENORAREA asta se realizeaza la un hotel

De sambata noaptea, cand am dormit dupa alergatura aia de kilometri vreo doua ore, nu prea am mai fost prieten cu somnul, dar am sperat ca recuperez duminica. Nu a fost sa fie mai mult de 4 ore nici in noaptea aceea, in urmatoarea noapte am avut de lucru trebuia terminat ceva caruia i venea scadenta a doua zi. Apoi a venit marti 13.  Ce de am mai facut si in ziua aceea…pana am mers la stingerea incendiului, de unde m-am intors tarziu. Oricum dupa baie, am adormit pe la 2 si jumatate iar la 6 a sunat ceasul. O noua zi…

Daca mai scriu ca am mancat 2 kilograme de struguri negri odata, sau ca eu nici acum nu prea diferentiez pastarnacul de telina sau ce se face cu acestea, si altele ar fi de tot rasul.

Ieri prin padure, mergeam pe un drum forestier. La un moment dat din acesta se desprindea o poteca bine batatorita. Cum nu o stiam asa de bine batatorita am zis eu sa aflu ce merge pe ea. Intru prin tufisuri si fagete cu ochii in toate directiile ma gandeam eu ca numai un urs poate sa fie. Raportat la poteca categoric ca el circula foarte des pe acolo…am gandit eu. Mai merg putin si vad rispite pe vreo 20 mp o multime de mandibule si maxilare, majoritatea de caini sau alte animale. Mi-am zis „sa vezi ca ursul asta mananca caini” si poate fi pe aproape. Aud destul de bine orice pas de animal de la distanta…si ceva venea in fuga spre mine prin tufisuri. Zaresc un fag cu crengi mai joase, ma duc spre el, ca alta cale de scapare nu era daca venea ursul.

Iau o creanga de pe jos dar nu apuc sa-i rup varful subtire cand un caine mare negru s-a repezit la mine. Cand am dat spre el ticalosul s-a ferit, mai mult de atat a apucat varful crengii in gura si maraia tragand de ea. Partea buna a fost ca nu statea locului si i-am dat un sut de l-am linistit. Cu stangul dau bine. S-a dus prin tufe chitaind dar macar de-ar fi fost doar el. Venea o haita intreaga, patru am vazut dintr-o privire. Am desfacut repede rucsacul, mereu am totul la indemana, si dupa cateva secunde s-a auzit o bubuitura care m-a cam asurzit…dar asa am rezolvat problema. Dusi au fost prin tufe…

Deci cainii aia ori se mananca intre ei, ori i mananca ursul, ori mananca tot ce prind.

Apropo de mancare …aici sigur veti gasi un COLET DE PORC 🙂 Mai sunt si alte greseli pe panou dar asta cu coletul iese in evidenta, si e chiar la drumul mare

Apoi ca tot este vorba de surprize…coboram marti de la Stana Regala pe drumul auto spre Sinaia, la un moment dat la intersectia cu Drumul Cotei 1400 se mai face o poteca pe langa parau. Este si o poiana acolo. Ma abat cam un metru de la poteca urc pe un dig ca sa fac poze la gunoaiele de mai jos, in vederea unei ecologizari, ca vine in curand o campanie mare…

Cand ma uit in dreapta o vad pe …Eva prin gradina Raiului. O doamna pe la 40-45 de ani umbla in pielea goala pe marginea paraului, era si o patura intinsa unde cred ca statea la soare 🙂 Mi-am zis sa plec naibii de acolo, apoi m-am corectat repede ca de ce sa plec. Femeia oricum nu avea nicio treaba, i-am dat buna ziua, mi-a raspuns, s-a dus la acea patura a luat o carte si a inceput sa citeasca. Ce poti sa mai spui cand vezi astfel de oameni, fiecare face ce-l taie capul.

Si asta nu este nimic, in ziua cand a inceput scoala, la un observator aflat pe poteca ce urca spre Stana Regala erau doua fete de liceu…la o bere. Ca beau bere la mama naibii prin padure este altceva, problema este ca nu aveau doar o bere, ci mai multe. Poate isi inecau amarul ca a inceput scoala…

Sau ca este un hot ce pradeaza periodic un telescop aflat pe stanca Franz Josef. Telescopul costa cateva mii de euro si ala i sparge cutia unde se afla cateva zeci de monede de 50 bani. Dobitoc! Dar si cand va fi prins…

Manastirea Caraiman – imagini de Ziua Crucii

Eu acolo am aflat ca de fapt pe 14 septembrie este si hramul acestei manastiri, am uitat 🙂 Am auzit ca Patriarhul a plecat spre manastire si m-am dus si eu sa-l vad, nu-l mai vazusem din 2006 de la sfintirea Schitului Sf. Ana din apropiere de Cota 1400.

Bun, si am plecat, pe acolo lume multa, cateva mii de oameni. Nu am stat mult, poate o jumatate de ora. Cand am plecat, preotii impartaseau oamenii. Daca mai ramaneam si mai bine ca nu am ramas, de multe ori am un noroc aparte, surprind esentialul care atunci se intampla si apoi plec la momentul potrivit 🙂

Deci daca mai ramaneam as fi vazut ceva foarte urat, de compatimit, de injurat pe cei care au adus societatea la un astfel de nivel.

Oamenii au navalit spre mancare, nu stiu ce era sau ce metoda s-a gasit sa le dea celor prezenti ceva de mancare, dar s-au ingramadit, s-au impins chiar si batut am auzit, pe cei lesinati i lua Salvarea…eu am mai zis ca data fiind fastuozitatea acestei manastiri, multimea cersetorilor de pe la porti ce contrasteaza puternic cu multimea banilor ce ruginesc in apa unui mic lac cu pesti din manastire, devine un loc unde in ultima perioada am vazut mai mult preamarirea oamenilor decat a LUI, nu cred ca Iisus Hristos este in interiorul manastirii. Poate pe la poarta este sigur…

Ma bucur ca nu am vazut un spectacol televizat de altfel, in care fiinta umana decade atat de mult, ce bucurie mai mare pentru cel rau ca dupa o slujba in cinstea Creatorului sa-i amageasca pe cei prezenti si sa-i duca pe alte drumuri placute doar lui. Poate ca preotii si Patriarhul au tinut oamenii atenti spre Dumnezeu, un timp, dar cel rau se foloseste de slabiciunile noastre. In cateva minute si-a aratat puterea, devreme ce oamenii au uitat de orice cand au auzit…de mancare. Se pare ca prostia nu poate fi vindecata prin credinta.

Mergeau si ei la hram? Nu! Au facut stanga spre o poiana

Toti preotii de la bisercile din zona erau prezenti, la un moment dat nu stiu ce le-a dat Patriarhul la fiecare si tineau in palma. Dupa care la un semn au inceput sa manance ce aveau in palma. Pe mine asta m-a facut curios. Ce anume inseamna acest ritual si ce aveau in mana 🙂 ?

D-na in alb era o actrita, se vindeau niste carti, cd-uri cu parintele Cleopa precum si cu parintele Arsenie Boca. Era vorba si de o expozitie sau ceva asemanator pe la muzeul Astra din Sibiu

Ursul din Drumul Cotei 1400…iata cine sperie turistii

Am tot zis sa-i fac o poza celui mai popular urs din Bucegi si in acelasi timp si cel mai problematic.

Acesta pe langa atractia constituita, realmente sperie cam orice turist ce are de gand sa urce pe jos drumul spre Cota 1400.

Nu putine au fost cazurile in care turistii au apelat disperati serviciul de urgenta la fata locului sosind in cel mai scurt timp jandarmii montani si angajatii Parcului Natural. Insa nu au ce face…sperie ursul cu sirenele si dupa ce pleaca, acesta iar iese la drum asteptand mancarea data de turistii aflati in masini.

Dupa cum se vede ursuletul din imagine arata rau dar este de ajuns sa fosnesti o sacosa de plastic prin apropiere si nu mai scapi de el…incepe sa devina insistent. Deocamdata pare sa nu stie sa-si caute singur hrana, este deci un urs condamnat care va sfarsi deportat cine stie pe unde sau impuscat in vreo noapte de cineva si bagat la pastrama.

Treaba este ca s-a invatat sa umble mai mult pe sosea si nu pe poteca turistica, partea mai putin buna este ca la Schitul Sf. Ana poti ajunge dupa anumite peripetii.

Din cele aflate de la oamenii de munte ursuletul din imaginile de mai jos a inceput sa se dea la oameni…nu cred ca mai este mult pana va descoperi la ce folosesc ghearele.

In zona Cotei 1400 mai apare si o ursoaica cu pui, si un alt urs mai mare, acesta iese mai mult noaptea.

Va mai dura asadar pana se va circula in siguranta, pe jos, pe Drumul Cotei 1400.

Denumit „Ariciul” acest Martin statea astazi in mijlocul drumului, privind si el la cei care treceau…