…am specificat din Bucegi pentru ca in tara mai sunt o multime de „grote ale pustnicilor”…
Unde in Bucegi nu am sa specific…pentru ca una este sa ajungi in punct fix ca GPS-ul si cu totul altceva sa umbli putin, sa te informezi, sa cauti, poate sa si ratacesti putin ;) , sa te superi…ca apoi sa o gasesti. Vei uita apoi de suparare…va fi altfel decat asa cu detaliile in mana!
Biserica Ortodoxa mentioneaza acest loc, pe unul dintre site-urile sale intru salvarea pacatosilor, pentru noi, in general… ca fiind primul caz monahal atestat de convietuire…ghiciti ce fel de convietuire? …dintre un pustnic si un urs.
Omul si ursul dormeau in aceeasi pestera. Imparteau aceeasi zmeura, aceleasi afine…glumesc :)
Am si o poza mai veche cu scrisul citet…scrie pustnicilor la un moment dat…asa, ca tot vorbeam
Intamplarea ar fi avut loc undeva dupa Unirea Principatelor (1859) si pana in anul 1900. Intr-o zi, niste vanatori au trecut pe la pestera si l-au vazut pe urs peste trupul omului. Au presupus ca animalul l-a omorat. Cand s-au apropiat, au constatat ca omul murise de moarte naturala si ursul il veghea ca un prieten fidel. Cam asa suna povestea cu final tragic.
Ceea ce reprezinta o certitudine este faptul ca un urs a convietuit cu un om, sau invers :) …acelasi lucru :)
Ce reprezinta in istoria muntelui acest loc?
O pagina de istorie, sute de ani in acea pestera au stat in rugaciuni sihastri, calugari. In prezent, veti gasi in interior mereu un snur cu sute de noduri. Calugarul inchide ochii, tine snurul in mana, pipaie nodurile si in dreptul fiecarui nod rosteste o rugaciune. De regula, rugaciunea este aceeasi…o rugaciune care pune in armonie mintea cu inima si suna astfel: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Miluieste-ma pe mine, pacatosul.”
Veti vedea, cine va merge pe acolo, ca toata pestera are o atmosfera religioasa. Sunt icoane, cruci mai vechi sau mai noi…
Pestera are un fel de pridvor, lat de 2 metri si lung de vreo 4-5, loc in care mai dorm cei care ajung. Pe jos, se pune cetina, apoi izoprenele si sacii de dormit.
Pestera Pustnicului reprezinta un loc de rugaciune pentru ortodocsi si unul de meditatie pentru yoghini si alte categorii derivate. Acel loc prezinta o „atmosfera” mult mai „apasatoare” decat la Sfinx. Este un loc foarte bun sa te gandesti la viata, la apropiati, nu in ultimul rand la Dumnezeu.
Prima oara cand am ajuns aici eram destul de mic. Apoi am venit si cand eram mai mare, de multe ori. Am mai regasit locul, poteca. Unele detalii mi le aduc aminte foarte bine. Mai ma intalnesc cu fosti colegi de gimnaziu sau liceu si le spun si ce purtau pe la scoala, ce mai faceau, diverse aspecte minore, si se uita la mine cu ochii mari :) Anul trecut, ma intalnisem cu o colega din intamplare si cand ii spuneam unele lucruri, nu intelegea cum de tin minte atatea. Sau de exemplu, pe la 6 ani ma aflam cu parintii, rude, prietenii lor, pe Jepii Mari. Era o ceata densa si noi ne-am oprit sa mancam la niste mese. De cate ori am mai trecut pe acolo, nu am reusit sa imi amintesc unde erau acele mese. Pe cine intrebam nu stia de existenta unor mese pe traseul de pe Jepii Mari. Pana la urma exista o denumire „La Mese” dar nu se vedea nici urma de vreo fosta masa. In mintea mea era insa acel cadru cu mese. Si intr-o zi am stat si m-am gandit indelung…uite asa am reconstituit locul. Cu prima ocazie direct la fostele mese eram…pe Jepii Mari. Azi sunt acoperite de vegetatie, muschi, arbusti de vreo 10 metri…acolo este adevaratul loc „La Mese” punctat pe harti.
Revenind, pestera are o lungime de cam 20-30 metri. Dupa primii 6-8 metri se ingusteaza si trebuie sa inaintezi putin aplecat, te chinui putin, si daca nu ai niste haine de schimb te murdaresti. Cum treci de acea portiune, intalnesti cateva locuri amenajate rudimentar, candele-lumanari, unde se sta noaptea in reculegere sau meditatie. Apoi vine o adancitura in stanca, ca o cuva in care se afla apa. Daca stai in liniste, auzi cum picura apa de undeva de sus in acea cuva.
Acea apa este considerata tamaduitoare, cu diferite proprietati. Cuva stancoasa are o latime de cam 50 cm cel mult si o adancime de circa 40 cm, asta asa ca o imagine. In preajma ei sunt iconite, cani ca sa iei apa. Niciodata nu o sa gasiti cuva fara apa…de aceea se spune ca nu seaca niciodata. Mereu are apa, niciodata nu scade si niciodata nu da pe afara. Explicatia este simpla: cand ajunge la un anume nivel apa se strecoara undeva intr-o firida stancoasa…si tot asa. Cum ajunge la acea firida, cum se scurge. Este ceva foarte interesant care te impresioneaza la fata locului.
Unii „energeticieni” spun ca din acea apa nu trebuie sa bei ca si cum ti-ar fi sete. Pentru ca vei avea stari de somnolenta. O cunostinta mi-a spus ca a avut asemenea stari 3 zile. Mie nu mi-a fost niciodata sete ca sa beau prea mult si deci nu stiu daca este adevarat :)
Calugarii in schimb, spun ca trebuie sa iei cu cana o singura data. In acel semi-intuneric, ca trebuie sa ai lanterna, nu prea iti dai seama cat de adanc bagi cana, este ca o iluzie optica. Se spune ca atat cat iei in cana, atat ti se cuvine.
Cand eram mai mic, in acea cuva exista o cruce, cel mai probabil de argint. Dupa Revolutie nu am mai vazut-o. Apoi au fost diferite monede. Eu care sunt colectionar de monede pot sa va spun ca erau monede regale, de argint. Au disparut in timp. Acum 2 ani, erau niste monede de 500 lei de dupa Revolutie si in acest an de 10 bani. Ar trebui scoase si aruncate…
Nu imi amintesc sa fi fost in acel loc cu multe persoane, bine, nu merg cu oricine. Trebuie sa ai credinta in Dumnezeu, sa ai o anumita gandire, o constiinta…ce sa cauti acolo, cand „ii colinzi pe altii in ganduri cu ochii piezisi” ;) – este un citat evident…camelianismul s-ar putea sa devina un curent, un stil, in Bucegi :)
De regula, cine ajunge pentru prima oara acolo, incepe sa caste. O data, de doua ori, de cate ori este nevoie. Un calugar mi-a spus ca asa ies duhurile rele…nu crezi, pana nu vezi. Am fost de curand cu un om foarte echilibrat, rational, mai pragmatic si mai putin inclinat spre poezie, vis, si alte lucruri ce nu pot fi palpabile…si „l-a apucat” cascatul. Nu cred ca mai este la fel de convins…ceea ce nu se vede nu este totuna cu a nu exista.
Ca o precizare, una este sa stai sa te holbezi la Sfinx dupa o piramida ce niciodata nu s-a format altundeva decat in mintile unora, mai glumeti…si altceva cand mergi prin locuri religioase, biserici, morminte, troite, pesteri, grote…ce prezinta o anumita „amprenta”. Se poate spune ca nu este mare diferenta intre ce fac unii pe la Sfinx si altii pe la Pestera Pustnicului. Dar, de ce exista biserici, de ce mergem la pestera Sf.Andrei, la pestera Sf. Teodora de la Sihla, grota Sf. Ioan de la Prislop, mormantul parintelui Arsenie Boca si etc?? De ce se duc atatia oameni sa vada cand se aprinde lumina sfanta…nu or fi milioane de oameni prosti, manipulati… Poate ca nu sunt toti preotii ortodocsi cum ar trebui sa fie, cum vrem noi, dar multi sunt condusi de Duhul Sfant, altfel ar sta acasa, nu ar iesi slujba, cand nu crezi nu ai cum sa te implici in lucruri care cer suflet. Este simplu!
Cam asa, in linii mari, despre Pestera Pustnicului din Parcul Natural Bucegi. Daca ajungeti acolo, se presupune ca stiti ce sa faceti :)
Sa inchei, sa ma gandesc cu ce…?
Cu ceva care sa mai taie din elanul unora, sa mai aduca un fel de echilibru prin impingerea spre o alta extrema, mai putin religioasa…
O melodie si un citat :) Ambele imi plac. Citatul il am in minte de peste 20 ani. In opinia mea, ar trebui sa fie crezul constiintei fiecarei persoane, tinerilor in special:
Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata. Goneste orice necaz din inima ta, si departeaza raul din trupul tau; caci tineretea si zorile vietii sunt trecatoare.
Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretei tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii, cand vei zice: „Nu gasesc nicio placere in ei”. (Eclesiastul)
Eu nu ma cred un om credincios, ci doar o persoana ce crede in Dumnezeu. Atat! Restul este interpretare, a fiecaruia :)
Si melodia, de la o extrema la alta, sa mentinem realitatile ca intr-o balanta…
Tot o auzisem, de vreo luna de zile…iar acum este momentul sa o postez :)) Este frumoasa viata, asa cu anumite extreme si totusi cu un echilibru general ;)
Ia fiecare ce-i convine. Asa este peste tot. De ce sa ne obosim judecand noi alti oameni???!!! ;)
BUCEGI NATURA 2000 
Fain de tot!Multumim pt.asa istorisire.Ne place ca ce promiti, te tii de cuvant! Mary s-a suparat, ca i-am atras atentia la ceva dar imi cer sAcuze sa nu se supere pe mine.Nu stiu sa fiu rea dar, oamenii mai fac si gafe ieftine!Toate bune!
ApreciazăApreciază
Este frumos acolo, mai ales noaptea :) Cand auzi cum trec animalele padurii, mai jos :) Mai sunt si alte amanunte, poate intr-un articol viitor. Multumesc!
Si nu aveti de ce sa va cereti scuze.
ApreciazăApreciază
Ce interesant….nu stiam de existenta acestui loc, insa in Bucegi sunt legende tari de tot, una dintre ele e si aceasta despre care povestiti. Ma bucur sa descopar legende, locuri noi, in aceasta tara minunata :)
ApreciazăApreciază
Asa este, in Bucegi mai sunt si alte locuri similare, le scriu si eu pe cele mai accesibile…pline de legende si povesti :)
Saru-mana si numai bine!
ApreciazăApreciază
La fel va doresc si dumneavoastra!
ApreciazăApreciază
Multumesc ca te-ai tinut de cuvant….nu-i asa ca mai sunt inca cateva „amanunte” trecute sub tacere?
ApreciazăApreciază
Era un loc ce trebuia prezentat ceva mai bine. Am mai scris de el si in vara. Pozele de atunci sunt…
Nu se poate sa cuprindem intr-un articol totul :)
Multumesc, d-na Elena! :)
Mai ramane mailul :)
ApreciazăApreciază
Nu cred ca treci de la o extrema la alta, tu imbini, intr-o armonie perfecta, extremele si astfel, dai un sens frumos vietii. De fapt, ceea ce face diferenta intre oameni, adulti sau tineri, este, in primul rand, perceptia asupra sensului vietii, asupra valorilor.
Intr-adevar, multe locuri deosebite ascund Bucegii si cat de implinit poti fi avand privilegiul de a te bucura in fiecare zi de ei, cunoscandu-le toate tainele!
ApreciazăApreciază
Eu m-am gandit ca toata lumea este obisnuita sa traiasca dupa niste tipare, sa citeasca un articol si la final sa regaseasca anumite concluzii ce deja si le-a format in timpul parcurgerii textului. Ca si cum autorul induce ce sa creada cititorul. Si mie nu mi-a placut sa creez impresia ca toata lumea trebuie sa fie de acord cu mine. Chiar daca multi au spus sau cred acest lucru. Pana la urma si cei mai mari sceptici vor intelege scopul unor articole.
Am incheiat asa, ca sa traga fiecare ce concluzii doreste. Mie mi s-a parut frumos. Este ok sa vorbim despre religie, credinta, dar nici alte lucruri nu trebuie scapate din vedere…toate au legatura :)
Da, ma simt bine, ma regasesc de cate ori vad poze, aud povesti despre Bucegi, citesc despre ei…oriunde s-ar intampla acest lucru. Este un privilegiu, cred ca fiecare suntem acolo unde ne regasim, acolo unde Divinitatea are un plan cu noi.
Va multumesc, saru-mana!
ApreciazăApreciază
Însuşi numele peşterii spune, te poartă înspre nişte înţelesuri, acelea ale ascezei, ale izolării, ale însingurării departe de neliniştile cîteodată sterile ale celor lumeşti, departe de dezlănţuirile ei, acolo unde acea fiinţă, în solitudine laică, pentru că diferenţă între solitudine şi singurătate, alege să nu mai fie nici împreună şi nici laolaltă cu ceilalţi fiinzi, înfrânându-şi toate pornirile pe care le-a avut atunci când a aparţinut lumii oamenilor, iar prin împotrivirea asta ajunge atât de aproape de cerul din sufletul lui, aproape de Dumnezeu, de-aici puterea pe care o are, cea spirituală.
E detaşare, iar detaşarea asta e atât de greu de dobândit, şi e dacă de o forţă care se numeşte forţă religioasă.
Şi cred că e aşa precum spui, fiecare atingând acel loc va simţi altceva, după cum îl stăpânesc sau nu unele lucruri, pentru unii va fi un loc care îi atrage, pentru alţii unul din care se vor simţi goniţi, izgoniţi.
Însă să ştii că şi fără a trăi pustietate, printre noi sunt suflete care au vocaţia asta, a solitudinii, pentru că, la urma urmei, însingurărarea este o vocaţie, asta însemnând că şi-au putut descuia nişte taine ce vor rămâne altora mereu ferecate; lor le-aş spune să fie ai însingurării, dar şi ai oamenilor.
ApreciazăApreciază
Iti dai seama cata informatie ar fi in acea pestera? :) Daca ne-am intoarce in timp, oare cate nu am vedea…
Ne refugiem in singuratate pentru a ne regasi dar nu trebuie sa ramanem acolo…de altfel si undeva in Biblie spune sa nu ramai singur, sa nu te izolezi, probabil pentru ca ai putea contribui altfel la creatia divina si pentru ca, poate, sunt mai mari tentatiile in lume, decat in padure.
Asa si mie cand eram mic imi spuneau, gata tu o sa fii preot. Mergeam la slujbe, stateam pe la calugari, cantam, citeam :) etc, si totusi m-am simtit mai bine in lume. Poti face mai multe si pacate si lucruri bune :)…si mie nu-mi place sa stau pe drumul drept, mie imi plac si curbele…bine, abordate cu viteza ideala. Daca o nimerim… :)
Cred ca unii nu simt nimic nici la acea pestera si nici in biserici, pentru ca intra in ele fara gandul ca acolo ar mai fi si altceva. Intra asa, cum intram fiecare dintr-un magazin in altul…pierdem rostul lucrurilor. Ai observat poate, ca oamenii, primul lucru pe care-l fac atunci cand trec pe langa o biserica este sa se inchine. Stii care este al doilea? Spun: „Doamne Ajuta”. Pai nu este niciun Doamne Ajuta, noi credem fals ca EL are nevoie de implorarile noastre. Dinainte de a-i cere noi ceva El stie ce ne trebuie. Se cuvine mai degraba sa-I multumim, doar atat. Eu nu ma duc nicaieri sa pun acatiste pentru sanatate si fericire, ajutor. A, daca vreau sa ajut biserica dau cativa lei, dar nu d-astea cu acatiste, poezie lumeasca… Merg si-I multumesc, de fapt eu multumesc in fiecare zi, pentru multe lucruri. Cand cred eu ca am nevoie de ceva, atunci fac o rugaciune. Dar nu-L confund cu Mos Craciun…toate se dau la timpul lor. Este complicata filozofia mea, cum spunea cineva pe aici recent ;)
Da, in sine, te descoperi, dar apoi dupa aceasta, trebuie sa te risipesti in ramificatii si ramificatiile sunt ceilalti, asa cum faci si tu :)
ApreciazăApreciază
Cât despre cameliană,e un limbaj sufletesc, aşa aş zice, şi e o limbă unde e casa fiinţei cuiva, iar cei ce o vorbesc au ştiut cum să ajungă să o înţeleagă, pentru că uneori cuvintele ei par să spună mereu altceva decât şi de cum o fac.
Glumesc, aşaşiaşa, şi am zâmbit ieri când am citit, însă nu am avut vreme să citesc pe de-a-ntregul, decât aşa, cangureşte, pe săritelea.
ApreciazăApreciază
Este un limbaj sufletesc fara indoiala. Dar stii care este perceptia, prima impresie dupa ce citesti un text de al tau? Vorbesc in numele meu :) Prima oara, dupa cateva fraze, gata, eram pierdut pe drum si cu intrebari: „Ce spune si fata asta? Ce complicat scrie. Nu inteleg nimic.” Dupa ce reusesti sa te concentrezi putin, incepi sa pricepi. Trebuie rabdare asta este clar :) Pe masura ce pricepi, intelegi si iti place. Este ceva altfel.
Aha, ai citit cangureste, faina exprimarea…desi termenul „fain” nu se potriveste deloc cu limbajul tau :) Este bine, mai ne dam si noi pe brazda, cu cameliana :) Multumesc!
ApreciazăApreciază
Şi mai cred că aşa, mâncând gogoşi fierbinţi, ai trăit o stare de graţie şi ceva inspiraţional, şi-aşa legăturile.
Glumeam, iar.
ApreciazăApreciază
Pai stii ca eu nu am vreo problema de a spune ce cred…dar am o problema in a-i lasa pe altii sa imprime alt ton discutiilor. Sa fac o mica paranteza, imi spunea un domn ca a fost la Sfinx si dupa ce a plecat lumea acasa a aparut piramida. Sa mor de ras nu alta. Iti imaginezi cum a venit piramida asa pe furis, pentru alesi. Mai erau in opinia lui, niste avioane militare care imprastiau nu stiu ce pe acolo pentru a nu se forma piramida. Nu i-am postat comentariile, i-am multumit pentru ele, l-am indrumat pe site-uri de profil, era din punctul meu de vedere o poveste foarte buna…el mi-a zis ca nu am auzit de libera exprimare…da, nu am auzit de astfel de libere exprimari. Din acest motiv se supara multi, ca nu-i las sa scrie prostiile. Pai daca as lasa pe toti sa scrie ce gandesc, ar iesi o harababura, ne-am departa de anumite scopuri.
Eu am postat acel final melodios din multe motive. Cum mancam eu gogosi fierbinti nu altfel ;) m-a cuprins deodata inspiratia. Ma gandeam la niste cititori, sper sa nu se supere aceia care cred ca la ei ma gandeam, imi cer scuze…
Si cum ma gandeam, ii vedeam in mintea mea cum citeau cu atentie si cum poate isi spuneau ce om credincios sunt eu. Si m-am gandit si altfel: „Oare nu le-ar face bine si altceva?” O „Propuesta indecente” nu-i chiar de colea :) Si era bine facuta, asa mi s-a parut. Stii cum merge vorba despre credinta cu gura cantaretului ce trage de acea bretea existenta pe umarul doamnei? Perfect! ;)
Sa fie un echilibru, sa fie intr-un fel, nu asa, citesti si a fost frumos, cum te uiti la film :)
A, mi-a zis unul ca totul a fost bine pana cand am dat prin gropi cu tractorul si am postat videoclipul. Bine ca am dat cu tractorul si nu am avut alta masina, tot este bine :))
Saru-mana!
ApreciazăApreciază
Şi pentru că tot e mâine vineri, şi pentru că ai scris despre cum că viaţa e frumoasă, şi pentru că noi suntem poveşti, lasă-mă să îţi aduc ceva aproape, o melodie care îmi place nespus, şi să îţi spun că viaţa e atât de frumoasă pentru că ştie cum să îşi cheltuie în mod tainic misterele dar mai cu seamă ştie fără de pereche cum să şi le şi refacă.
ApreciazăApreciază
Maine este vineri, dar cu acele articole nu stiu cand am sa mai revin. Macar ne mai amintim cu cate o piesa. Viata este uneori si cum vrem noi sa fie. Depinde ce ne dorim, lucruri posibile sau imposibile, lucruri cu temei sau iluzii.
Multumesc, voi asculta piesa mai tarziu, cand voi fi mai linistit :)
ApreciazăApreciază
Am avut ocazia sa vizitez pestera Pustnicului acum vreo 3 ani, este destul de ascunsa bajbai putin sa o gasesti daca nu stii unde este sau nu ai pe cineva care stie cu tine.
ApreciazăApreciază
Multumesc Ana pentru aceasta mentiune. Poate unora li s-a parut ca este la doi pasi de masina :))
ApreciazăApreciază
Este intradevar aproape de zona intens circulata , dar repet trebuie sa stii unde sa o cauti ca sa o gasesti.Apropo de asta am inteles de la cineva ca se putea vedea inca scheletul pustnicului de acolo acum cativa ani buni.
ApreciazăApreciază
Multumesc si pentru aceasta completare :)
ApreciazăApreciază
Am auzit de aceasta pestera;inca nu am ajuns la ea.Imi doresc odata cu venirea ghioceilor sa purced si eu spre ea.
ApreciazăApreciază
Va fi placerea mea, sa te duc pana acolo, cand vei avea timp :)
ApreciazăApreciază
Mi-ar placea foarte mult sa imi fi ghid si poate sa-mi mai dezvalui din secretele Bucegilor!
ApreciazăApreciază
Unora nu le pot fi ghid, doar prieten, asa ca vorbim ca niste vechi cunostinte :)
ApreciazăApreciază
Mai mult decât frumos! Felicitări!
ApreciazăApreciază
Multumesc, d-le Ioan!
ApreciazăApreciază
Sfinxul din Bucegi este un loc religios, ca și toți Sfincșii din România!!! Dacă nu desconsiderați locurile de pelerinaj!
ApreciazăApreciază