Pestera Pustnicului din Parcul Natural Bucegi

…am specificat din Bucegi pentru ca in tara mai sunt o multime de „grote ale pustnicilor”…

Unde in Bucegi nu am sa specific…pentru ca una este sa ajungi in punct fix ca GPS-ul si cu totul altceva sa umbli putin, sa te informezi, sa cauti, poate sa si ratacesti putin 😉 , sa te superi…ca apoi sa o gasesti. Vei uita apoi de suparare…va fi altfel decat asa cu detaliile in mana!

Biserica Ortodoxa mentioneaza acest loc, pe unul dintre site-urile sale intru salvarea pacatosilor, pentru noi, in general… ca fiind primul caz monahal atestat de convietuire…ghiciti ce fel de convietuire? …dintre un pustnic si un urs.

Omul si ursul dormeau in aceeasi pestera. Imparteau aceeasi zmeura, aceleasi afine…glumesc 🙂

aAm si o poza mai veche cu scrisul citet…scrie pustnicilor la un moment dat…asa, ca tot vorbeam

Intamplarea ar fi avut loc undeva dupa Unirea Principatelor (1859) si pana in anul 1900.  Intr-o zi, niste vanatori au trecut pe la pestera si l-au vazut pe urs peste trupul omului. Au presupus ca animalul l-a omorat. Cand s-au apropiat, au constatat ca omul murise de moarte naturala si ursul il veghea ca un prieten fidel. Cam asa suna povestea cu final tragic.

Ceea ce reprezinta o certitudine este faptul ca un urs a convietuit cu un om, sau invers 🙂 …acelasi lucru 🙂

Ce reprezinta in istoria muntelui acest loc?

O pagina de istorie, sute de ani in acea pestera au stat in rugaciuni sihastri, calugari. In prezent, veti gasi in interior mereu un snur cu sute de noduri. Calugarul inchide ochii, tine snurul in mana, pipaie nodurile si in dreptul fiecarui nod rosteste o rugaciune. De regula, rugaciunea este aceeasi…o rugaciune care pune in armonie mintea cu inima si suna astfel: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Miluieste-ma pe mine, pacatosul.”

Veti vedea, cine va merge pe acolo, ca toata pestera are o atmosfera religioasa. Sunt icoane, cruci mai vechi sau mai noi…

Pestera are un fel de pridvor, lat de 2 metri si lung de vreo 4-5, loc in care mai dorm cei care ajung. Pe jos, se pune cetina, apoi izoprenele si sacii de dormit.

Pestera Pustnicului reprezinta un loc de rugaciune pentru ortodocsi si unul de meditatie pentru yoghini si alte categorii derivate.  Acel loc prezinta o „atmosfera” mult mai „apasatoare” decat la Sfinx.  Este un loc foarte bun sa te gandesti la viata, la apropiati, nu in ultimul rand la Dumnezeu.

b

Prima oara cand am ajuns aici eram destul de mic. Apoi am venit si cand eram mai mare, de multe ori. Am mai regasit locul, poteca.  Unele detalii mi le aduc aminte foarte bine. Mai ma intalnesc cu fosti colegi de gimnaziu sau liceu si le spun si ce purtau pe la scoala, ce mai faceau, diverse aspecte minore, si se uita la mine cu ochii mari 🙂 Anul trecut, ma intalnisem cu o colega din intamplare si cand ii spuneam unele lucruri, nu intelegea cum de tin minte atatea. Sau de exemplu, pe la 6 ani ma aflam cu parintii, rude, prietenii lor, pe Jepii Mari. Era o ceata densa si noi ne-am oprit sa mancam la niste mese.  De cate ori am mai trecut pe acolo, nu am reusit sa imi amintesc unde erau acele mese. Pe cine intrebam nu stia de existenta unor mese pe traseul de pe Jepii Mari. Pana la urma exista o denumire „La Mese” dar nu se vedea nici urma de vreo fosta masa. In mintea mea era insa acel cadru cu mese. Si intr-o zi am stat si m-am gandit indelung…uite asa am reconstituit locul. Cu prima ocazie direct la fostele mese eram…pe Jepii Mari. Azi sunt acoperite de vegetatie, muschi, arbusti de vreo 10 metri…acolo este adevaratul loc „La Mese” punctat pe harti.

Revenind, pestera are o lungime de cam 20-30 metri. Dupa primii 6-8 metri se ingusteaza si trebuie sa inaintezi putin aplecat, te chinui putin, si daca nu ai niste haine de schimb te murdaresti. Cum treci de acea portiune, intalnesti cateva locuri amenajate rudimentar, candele-lumanari, unde se sta noaptea in reculegere sau meditatie.  Apoi vine o adancitura in stanca, ca o cuva in care se afla apa. Daca stai in liniste, auzi cum picura apa de undeva de sus in acea cuva.

Acea apa este considerata tamaduitoare, cu diferite proprietati. Cuva stancoasa are o latime de cam 50 cm cel mult si o adancime de circa 40 cm, asta asa ca o imagine. In preajma ei sunt iconite, cani ca sa iei apa. Niciodata nu o sa gasiti cuva fara apa…de aceea se spune ca nu seaca niciodata. Mereu are apa, niciodata nu scade si niciodata nu da pe afara. Explicatia este simpla: cand ajunge la un anume nivel apa se strecoara undeva intr-o firida stancoasa…si tot asa. Cum ajunge la acea firida, cum se scurge. Este ceva foarte interesant care te impresioneaza la fata locului.

Unii „energeticieni” spun ca din acea apa nu trebuie sa bei ca si cum ti-ar fi sete. Pentru ca vei avea stari de somnolenta. O cunostinta mi-a spus ca a avut asemenea stari 3 zile.  Mie nu mi-a fost niciodata sete ca sa beau prea mult si deci nu stiu daca este adevarat 🙂

Calugarii in schimb, spun ca trebuie sa iei cu cana o singura data. In acel semi-intuneric, ca trebuie sa ai lanterna, nu prea iti dai seama cat de adanc bagi cana, este ca o iluzie optica. Se spune ca atat cat iei in cana, atat ti se cuvine.

Cand eram mai mic, in acea cuva exista o cruce, cel mai probabil de argint. Dupa Revolutie nu am mai vazut-o. Apoi au fost diferite monede. Eu care sunt colectionar de monede pot sa va spun ca erau monede regale, de argint. Au disparut in timp. Acum 2 ani,  erau niste monede de 500 lei de dupa Revolutie si  in acest an de 10 bani. Ar trebui scoase si aruncate…

Nu imi amintesc sa fi fost in acel loc cu multe persoane, bine, nu merg cu oricine. Trebuie sa ai credinta in Dumnezeu, sa ai o anumita gandire, o constiinta…ce sa cauti acolo, cand „ii colinzi pe altii in ganduri cu ochii piezisi” 😉 – este un citat evident…camelianismul s-ar putea sa devina un curent, un stil, in Bucegi 🙂

De regula, cine ajunge pentru prima oara acolo, incepe sa caste. O data, de doua ori, de cate ori este nevoie. Un calugar mi-a spus ca asa ies duhurile rele…nu crezi, pana nu vezi. Am fost de curand cu un om foarte echilibrat, rational, mai pragmatic si mai putin inclinat spre poezie, vis, si alte lucruri ce nu pot fi palpabile…si „l-a apucat” cascatul. Nu cred ca mai este la fel de convins…ceea ce nu se vede nu este totuna cu a nu exista.c

Ca o precizare, una este sa stai sa te holbezi la Sfinx dupa o piramida ce niciodata nu s-a format altundeva decat in mintile unora, mai glumeti…si altceva cand mergi prin locuri religioase, biserici, morminte, troite, pesteri, grote…ce prezinta o anumita „amprenta”. Se poate spune ca nu este mare diferenta intre ce fac unii pe la Sfinx si altii pe la Pestera Pustnicului. Dar, de ce exista biserici, de ce mergem la pestera Sf.Andrei, la pestera Sf. Teodora de la Sihla, grota Sf. Ioan de la Prislop, mormantul parintelui Arsenie Boca si etc?? De ce se duc atatia oameni sa vada cand se aprinde lumina sfanta…nu or fi milioane de oameni prosti, manipulati… Poate ca nu sunt toti preotii ortodocsi cum ar trebui sa fie, cum vrem noi, dar multi sunt condusi de Duhul Sfant, altfel ar sta acasa, nu ar iesi slujba, cand nu crezi nu ai cum sa te implici in lucruri care cer suflet. Este simplu!

Cam asa, in linii mari, despre Pestera Pustnicului din Parcul Natural Bucegi. Daca ajungeti acolo, se presupune ca stiti ce sa faceti 🙂

Sa inchei, sa ma gandesc cu ce…?

Cu ceva care sa mai taie din elanul unora, sa mai aduca un fel de echilibru prin impingerea spre o alta extrema, mai putin religioasa…

O melodie si un citat 🙂  Ambele imi plac. Citatul il am in minte de peste 20 ani. In opinia mea, ar trebui sa fie crezul constiintei fiecarei persoane, tinerilor in special:

Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata. Goneste orice necaz din inima ta, si departeaza raul din trupul tau; caci tineretea si zorile vietii sunt trecatoare.

Dar adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretei tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii, cand vei zice: „Nu gasesc nicio placere in ei”.  (Eclesiastul)

Eu nu ma cred un om credincios, ci doar o persoana ce crede in Dumnezeu.  Atat! Restul este interpretare, a fiecaruia 🙂

Si melodia, de la o extrema la alta, sa mentinem realitatile ca intr-o balanta…

Tot o auzisem, de vreo luna de zile…iar acum este momentul sa o postez :)) Este frumoasa viata, asa cu anumite extreme si totusi cu un echilibru general 😉

Acum, postez ascultand piesa, este pe la final unde repeta el intr-una : You and I, Me and You, You and I, Me and You…eu mananc niste gogosi fierbinti, foarte bune, bine pudrate….nu stiu de ce am impresia eu ca exista o legatura intre pestera, evlavie si credinta, videoclipul de mai sus si gogosi…hai, ca v-am zapacit! :))

Ia fiecare ce-i convine. Asa este peste tot. De ce sa ne obosim judecand noi alti oameni???!!! 😉

Intre a vrea si a se realiza

In aceasta dimineata nu am mai plecat eu primul de acasa 🙂 Cel mic, desi foarte mic, parca simtise ca-i pleaca mami si era agitat. Dadea din picioruse si plangea…sa vezi cand s-o face mai mare si s-o prinde de-a binelea :))

Rares este foarte atasat de parinti, cand i vorbesc se linisteste imediat…facea el lucruri surprinzatoare inca din burtica mamei…am fost plecat cateva zile la Maratonul de 90 de km de pe Bucegi si el nu a miscat deloc in burtica, atatea zile. Cum am ajuns acasa a inceput sa se miste burtica :)) Acum, cine il vede se topeste dupa el…este tot un du-te vino pe la mine 🙂

Asa ca a urmat, schimbare, baita, lapte si leganat in brate…a trecut o ora pe negandite, apoi s-a intors sotia si am plecat…numai ca nu am si ajuns :)) …spre Varful Omu, pentru ca nu functiona telecabina din cauza vantului. Nu mergeam singur…echipati cu tot ce este necesar…excursia insa s-a amanat :))

Sambata seara cineva mi-a dat o idee…sa scriu ceva, mai complex despre parintele Ioanichie, poate, ar fi bine sa postez si lucruri putin stiute, vedem… Aveam 15 ani cand parintele se apucase de schit, in fiecare an mai facea cate ceva…stiam si unde statea in rugaciune, de un loc unde isi facuse o bancuta si o masa…si citea in liniste…uneori mai vorbeam de ceea ce el numea „Poteca ursului”. Cum ar fi sa apara randuri mari scrise de un om mic fara aprobarea Bisericii? Cum sa fie publicat ceva in care scrie ca nu au vrut sa-l primeasca pe parinte la o manastire? Si altele…

Una peste altele, ca si eu am zapacit pe multi cu postarea ba de mistere, ba de inscriptii, ba de  informatii putin cunoscute de pana si cei mai buni prieteni sunt surprinsi, ei crezand ca ma stiu si cunosc cam ce ma intereseaza :)) o sa vin cu altceva. Ca sa lamuresc treaba…in mintea mea Bucegii sunt ca o tabla de sah, iar fiecare patrat are la randul sau o alta tabla, s.a.m.d. dar ca sa nu zapacesc si pentru ca tot vorbim de table sa va relatez mai jos ceva:

„Staretul Macarie Bogus mai intai a tacut lung, ascultand, apoi a deschis porti grele, dincolo de care se afla tezaurul inestimabil al manastirii, dormind intre zidurile desenate in carbune de Regina Maria. Dintr-o cutie pe care o tinea cu ambele maini, staretul a scos doua placi de plumb, acoperite cu aceeasi scriere misterioasa, cu aceleasi reprezentari. De unde, de cand sunt aceste obiecte in posesia Manastirii „Sinaia”? O mie de intrebari au ricosat pe langa parintele staret, fara ca acesta sa poata raspunde la vreuna dintre ele.”

„”Stiti”, mi-a spus staretul, „ani de zile au fost uitate. De fapt nimeni nu stie de unde au aparut, dar se spune ca au aparut mai intai aici, la Sinaia. Exista oameni care le-au vazut, care le-au tinut in maini. Poate ca legenda gasirii lor la Peles, asa cum se vorbeste, este adevarata, poate ca au fost cu adevarat niste originale din aur…”

Eu rad putin, doar putin, pentru ca toti aceia care s-au apropiat de acest subiect s-au impotmolit, sau daca s-a apropiat cineva putin l-a crezut lumea nebun. Dar cea mai mare parte a cercetatorilor indiferent cate doctorate au, pornesc din puncte gresite…nu are nimeni nicio sansa sa gaseasca ceva prin Bucegi daca nu locuieste aici…apoi mai este o problema: pentru ce cauti, ce cauti, ce vei face daca, dupa…

Staretul nu stie ca legenda in acest caz nu se aplica…o sa fac o cerere catre dansul sa vad si sa pozez replicile din plumb detinute de manastire, ca sa le postez aici :). Bineinteles ca omul nu o sa vrea mai ales cand i voi spune ca au mintit in niste chestii…cum ar fi cu aceea comoara pierduta a manastirii. Eu le pot demonstra ca undeva este o minciuna…

Totusi, interesant sau nu, „neste oameni” au cerut recent o fisa de inventar dintr-un depozit insistand pe tablite, nu ale staretului…mai sunt si alte locuri 😉 Va spun eu, subiectul nu este uitat, dati o cautare pe net dupa „tablitele de la sinaia” si veti vedea…numai ca eu orice as gasi ar fi ale statului, altii s-ar multumi sa le fure. Mie nici prin gand nu-mi trece sa fac altceva cu ele decat poze :)))

Este o pasiune si un interes personal de a face lumina pe niste subiecte, nu doar tablitele. Reusesc bine, nu reusesc imi umplu timpul, ma distrez…le iau cum vin 😉

Asa, in Bucegi, pe cei 300 kmp cat are parcul, sunt vreo 25 de asa-zis legende care numai legende nu sunt…plus alte zeci care nu au deocamdata fire de legatura cu concretul. In afara de falsurile existente in carti…

O parte am mai publicat pe aici, sa va mai amintesc unul:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/01/21/staretia-manastirii-pestera-ialomitei-este-ridicata-pe-un-mormant/

Pentru aceia care spun ca din cateva iesiri prin Bucegi cunosti tot ce au acesti munti trebuie sa sublinez ca de peste 20 de ani umblu pe ei si nu pot zice ca-i cunosc nici acum :))

„Stim doar ca atunci cand se va deschide Kogaionul , vor fi gasite acolo vase rotunde si 12 tablite din lut pe care sunt scrise Cuvine Sacre , cuvinte folosite la luminarea/vindecarea fiintei.” – spun si cred unii 🙂 sa vedem insa dincolo de vorbe, fara patos si elan copilaresc 🙂

22 de ani de la moartea parintelui Arsenie Boca

22 de ani de cand parintele nu mai este fizic printre noi…

Ca oricare,  am fost si eu la mormantul lui de la Manastirea Prislop…daca vreti sa stiti cum a fost atunci va invit sa recititi postul de anul trecut:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2010/11/28/21-de-ani-de-la-moartea-parintelui-arsenie-boca/

Parintele spunea ca ne va fi de folos mai mult dupa ce va muri. Am citit multe carti si am auzit sute de pareri despre dumnealui. Le-am perceput…ca omul care citeste o poveste despre cine a fost cineva, cand traia. Unele sfaturi le-am retinut, peste altele am trecut cu nepasare…

Cand am fost la manastire si la mormantul sau, nu am simtit ceva mai neobisnuit ca de obicei…profan 🙂 si mai si zambesc!

Intr-o zi, anul acesta, am si scris despre aceasta, s-a produs o intamplare. De ceva timp mai rasfoiam unele dintre cartile lui Arsenie Boca, reveneam la anumite istorioare, si gandurile imi pendulau intre a crede ca este posibil si nu a crede ca este posibil sa vorbesti cu parintele. Mai stiam ca cel rau poate lua glasul oricui, poate maslui astfel Adevarul incat sa fim pacaliti noi, oamenii…

Sotia mea si multe alte persoane mai apropiate sunt mai cu credinta decat mine, citesc, se roaga, tin post…eu sunt mai pacatos, nu tin post decat in Saptamana Mare, mai tin si dusmanie, fac destule ce nu ar trebui.

A venit discutia cu sotia…ea mi-a zis de ce nu-l chem pe parinte sa vorbesc cu el. Nu mai stiu exact motivul, trebuie sa caut postul…

Poze de acum 6 ani dintr-o zi de 28 …dar era august

Mormantul parintelui

I-am zis ca de ce nu-l cheama sau trimite ea, fiind mai avansata in credinta, apoi ne-am vazut fiecare  de treburi, eu uitand instantaneu de aceasta discutie si concentrandu-ma asupra altor lucruri. S-a intamplat insa ceva la circa o jumatate de ora, cred, dupa discutia despre parinte!

De trei ori m-a gadilat ceva pe la picior si la mana, pe partea dreapta, am aprins becurile la camera, am zis ca o fi vreo insecta, ceva. Prima oara nu prea am dat importanta, a doua oara eram deja cu ochii in patru, iar a treia oara eram in alarma. Ceva ma mangaia sau gadila, cand la mana, cand la picior…

Ok, cand se intampla lucruri de neinteles, avem tendinta sa credem ca ni s-a parut, sa ne intrebam poate nu am innebunit?! Si dupa aceste trei semne, stateam eu linistit la calculator, cam absent, cu gandul la ce se intamplase. Cand aproape uitasem si ma luasem cu altele, intra sotia in camera si ma intreaba: „Ai simtit ceva?”

A cazut cerul pe mine cand mi-a spus ca l-a rugat pe parinte sa vina sa-mi dea un semn! Deci ma credeti sau nu, eu cred ca parintele traieste printre noi, i s-a dat aceasta putere. In Biblie, se spune ca toti cei adormiti nu mai stiu nimic pana la Judecata…insa daca Tatal are alte planuri pe care noi le intelegem omeneste? Daca El a schimbat regulile sau le schimba este oare dator cu vreo explicatie cuiva? Daca in lupta de pe Pamant este nevoie si de vii si de adormiti? Cred ca numai prin rugaciune sincera putem afla.

Si eu cred ca parintele poate face unele lucruri si acum…dar majoritatea celor care citesc carti de sfinti, duhovnici fac o greseala in opinia mea foarte mare. Intai trebuie sa ne rugam la Dumnezeu si la Fiul Sau, apoi la ceilalti, sa nu confundam lucrurile. Preaslavind un duhovnic, fie el si cel mai mare al neamului, si uitand de Tatal Ceresc, facem voia celui Rau, uitam de Cel care ne-a dat viata si si-a dat viata pentru noi.

Sfintii, preotii, duhovnicii, etc, ne putem ruga la ei, ne putem inspira din viata lor, dar implinirile sunt decise de Dumnezeu.

Poate se asteapta cate unii sa scriu sursa cuvintelor de mai sus…nu o stiu, e din mintea mea. Cu astfel de chestii am deranjat pe multi, inclusiv ortodocsi ca si mine. Si dau iar acelasi exemplu: deci eu nu cred ca la manastirea Caraiman din Busteni este mereu Cel invocat. Atata timp cat niste pesti colorati inoata printr-un mic ochi de apa, printre mii de monede si bancnote, in conditiile in care la portile manastirii sta o gloata de cersetori….acolo este Iisus, printre ei, la porti, nu cred ca poate sta in interior, si unii care au fost acolo stiu la ce ma mai refer.

Sunt evident si preoti pe care-i asculti cu mare placere, cu atentie, ale caror cuvinte iti patrund in suflet, sunt in zona Valea Prahovei-Bucegi astfel de persoane…

Am scris intr-un post ca sotia mea, inainte de a adormi, se roaga…de multe ori adoarme cu mainile impreunate, este o imagine ce ar impresiona pe oricine, ca si cum Dumnezeu printr-un inger  o trimite in lumea viselor. S-a spus atunci ca e vorba de magie alba, ca mi se fac vraji, mai recent conversez cu nu stiu ce persoane, pe blog, la fel de…vrajitoare :)))

Faţă de astfel de vorbe nu am decat o parere: „sa fiu eu o vesnicie vrajit de asemenea persoane!” :)))

Nu stiu, dar cred ca ar fi bine astazi sa trimitem fiecare un gand catre parintele Arsenie Boca…

Manastirea Caraiman, credinta la poalele Bucegilor si atractii lumesti

Sa va spun, mai mult in imagini, ce mai este nou pe la Manastirea Caraiman din Busteni, care tinde sa devina cea mai importanta destinatie religioasa a Vaii Prahovei. Intamplator sau nu, acesta este postul cu nr. 600 de pe acest blog.

Lume foarte multa…pelerini

Si flori de cumparat la portile manastirii

Biserica veche, adica prima care s-a ridicat dintre toate constructiile din imagini

Un pod peste un bazin cu pesti

M-am uitat eu dupa pestisorul auriu dar nu era, pestii astia se pare, judecand dupa monede si hartiile din jurul lor, nu indeplineau ceva, doar luau :)))

Oricum nu am inteles de ce nu sunt chemati oamenii aceia amarati de la poarta sa scoata macar monedele de 50 bani, hartiile este clar ca le ia cineva din manastire. Dar decat sa rugineasca banii in apa…Cu iertare sa-mi fie daca gresesc, dar strigă aceia pe la porti de foame si la cativa pasi de ei ruginesc banii in apa. Eu zic ca nu este bine, cred ca Iisus Hristos in cazul asta este la portile manastirii, si nu are nevoie de atata stralucire, pesti…in timp ce altii se mandresc ca îi fac voia, eu cred ca LUI i-ar fi rusine sa intre in manastire.

Si mai departe, in capat Staretia, unde sta parintele Gherontie

In Agheazmatar la rugaciune

Agheazmatarul

Biserica Noua

Programul parintelui Gherontie… in aceasta perioada nu poate fi gasit

Porumbei si alte alte animale mai jos, prin curtea manastirii

Locul unde se aprind lumanarile

Dupa slujba lumea astepta in biserica noua sa fie miruita de un preot. Era cineva cu functie mare special venit cu aceasta ocazie. Lume in nestire, probabil cand am intrat eu in biserica erau 200 de persoane care asteptau acelasi lucru, sa se inchine si sa fie miruiti.

De cateva ori acea faţă bisericeasca a manifestat nerabdare. Este lumesc sa nu ai rabdare dupa ore de slujba si cand in fata ta sunt sute de persoane. Pe unii i-a zorit, sa se miste mai repede…altii erau prea multi la icoana Maicii Domnului si se amestecau miruiti cu cei nemiruiti.

Acum, eu privind acestea, in mintea mea nu l-am aprobat pentru ce face. Desi este lumesc sa nu ai rabdare, el era totusi un păstor ales sa adune oile lui Hristos. In acea multime de oameni erau cu siguranta persoane cu nenumarate ganduri nerostite, veniti in biserica cu sperante. Nu poti sa-i zoresti, nu poti doar sa-i privesti cum iti ating mantia cu care esti imbracat. Poate au nevoie doar de un cuvant, un cuvant care sa le dea speranta, nu ai cum sa-ti treci privirea prin ei,  indiferent cat de lumesc ar parea nerabdarea…

Cea mai mare parte dintre pelerini îi pupau mana, eu am ajuns langa dumnealui l-am privit in ochi, m-a miruit si am plecat privindu-l cu coada ochiului. Ceva se stricase in acest mecanism, si mi-a aruncat o privire. Vazuse ca eu nu i-am pupat mana. Cand ai o asemenea functie si te bucuri de o asemenea incredere nu ai cum sa fii decat umil, in acelasi timp fericit si gata oricand sa imparti iubire. Pentru ca tot ce ai nu le-ai fi putut avea fara voia LUI. Nu ai cum sa nu ai rabdare…

Si nu mi-a placut mie, daramite LUI care vede totul!

Povestea unei donatii de sange si Parintele Arsenie Boca…din experiente personale :)

Vineri seara ma contacteaza un prieten.Imi spune el ca are un mesaj, un e-mail, cu toate detaliile, ca este nevoie urgenta de sange dintr-o grupa rara pentru un copil nou-nascut.

Deci eu cand aud de mesaje pe e-mail de acest tip le sterg fara sa le deschid. Nu citesc FW-uri, oferte, stiri, cum sa faci nu stiu ce pe net, ca nu am timp, ca sunt tot felul de capcane pentru fraieri. Odata a ajuns la mine un Forward care avea sute de adrese, o mana pentru unii…

Dar m-am uitat. Povestea? Clasica, desprinsa din realitatile vietii. Sun la nr. acela, intre timp se rezolvase, dar daca aveti acea grupa de sange puteti salva, se poate face, etc si iar etc. Ca de unde sunt, si ca se platesc donatiile, ca ei sunt o clinica serioasa, ca BIII negativ este cea mai rara din tara,…m-am plictisit repede si le-am zis ca mai vorbim. Cand, nu stiu…

Despre parintele Arsenie Boca…nu stiu altii ce cred despre acest subiect. Ma consider o persoana destul de normala care nu accepta unele lucruri. Adica, nu poate cineva sa imi spuna ca un lucru este asa, ca altul este altfel si sa nu existe si ceva concret in acest sens, insa chestiile cu Dumnezeu le accept fara rezerve.

Am fost la mormantul parintelui de la manastirea Prislop, am citit carti despre el, am vazut imagini cu acesta postate pe peretii unei pesteri monahale din Bucegi, stiu cate ceva despre cine a fost…Totusi in multe cazuri citind cele scrise am dovedit acelasi interes ca un om care citeste o poveste. Spunea la un moment dat el ca poate fi chemat si dupa ce nu mai este printre oameni.

In anturajul sotiei, care este mai bisericos, femeile schimba carti despre parinte, unele spuneau ca le-a aparut in vis. Si sotia vorbea in somn odata, parca dadea niste raspunsuri. Oricum sotia mea este o femeie credincioasa, seara inainte de somn se roaga destul de mult…eu mai raman treaz cu diverse treburi pe net. De multe ori raman uimit ca ea adoarme cu mainile impreunate in timpul rugaciunii. Ma impresioneaza foarte mult chestia aceasta.

Si aseara am avut o discutie cu ea, scurta, i-am zis ca am dus la biserica niste acatiste, ea a zis ca ar trebui sa ma rog si la parinte, sa-l chem… I-am zis bine si ca de ce nu i spune ea sa vina, apoi am plecat la PC, cu gandul sa reiau problema asta mai tarziu. In doua minute cel mult uitasem total de ea. Deci eram desprins total de religie, etc, in acel moment, cautam de zor un act scanat prin foldere si nu mai stiam cum l-am denumit.

La un moment dat fiind in pantaloni scurti m-a gadilat ceva pe la picior. Ma uit, nimic…imi zic ca poate era vreun tantar. Dupa inca doua chestii asemanatoare, dau cu mana pe la picior, iar ma uit si tot nimic. Numai ca pe la mana dreapta incepuse acelasi lucru, parca ma gadila cineva cu o pana. Ridic mana ma uit la ea si zic „ce naiba o fi” cum tot nimic reiau activitatea, tastez cateva litere si din nou se intampla aceiasi chestie. Ma opresc si privesc spre mana, nu era nimic dar parca tot ma gadila ceva. Spun „mai sa fie” mai aprind un bec la camera si ma uit pe pereti, pe jos, actiune fara niciun rezultat. Nici prin gand nu mi-a trecut sa ma gandesc la altceva.

Peste 20 minute intra sotia in camera si imi spune „Nu ai primit niciun semn? Ca l-am rugat sa vina sa-ti dea un semn.” O privesc in ochii ei mici si negri si mi se strange inima. I-am spus ce se intamplase si ce crezusem.

Deci, va spun eu ca treaba asta cu parintele Arsenie Boca este foarte serioasa, el tot a insistat sa pricep si eu eram mai greu de cap. Stiu ca in societatea noastra dominata de materialism cand spui astfel de lucruri esti privit ciudat. Mai experimentasem astfel de stari intr-o biserica, in pestera de care spuneam, ca si cum cineva era prin preajma. De data asta foarte concentrat la ce faceam, pur si simplu nu intelegeam ce se intampla. Categoric, ca daca ce scriu este citit de cineva care se roaga la Dumnezeu doar pentru ca asa face toata lumea, si care nu a mai deschis o carte religioasa de mult timp, nu se va intelege decat opusul situatiei.