Primul concurs de alergare montana la care particip in acest an. M-am si pregatit :) am alergat zero kilometri :) Am mers asa pur si simplu sa vad pe ce loc ies, ce mai trebuie sa fac, sa vad tehnicile altora, sa-mi dezmortesc picioarele :)
Apoi, era un concurs unde veneau foarte multi sportivi valorosi, si doar in astfel de intreceri iti vezi adevarata valoare. Ma trezesc eu prin luna mai ca vreau sa particip, insa inscrierile se incheiasera din 23 aprilie. Pana la urma m-am rugat de organizatori sa ma treaca pe lista, mai erau si altii care doreau sa alerge si sa se inscrie. Din motive de siguranta, locurile au fost limitate la 70, eu am fost al 71-lea. In cele din urma, din ce am aflat, au fost 90-92 de persoane inscrise in competitie.
Nu cred ca au participat la acest concurs, oameni care nu erau obisnuiti cu alergarea, cu muntele. A fost o intrecere dura, un concurs dificil. Pe indicatorul turistic ce strabate Valea Ciubotea, cu plecare din Bran, scrie ca se fac 6-7 ore pana la Vf. Omu. Mie mi-a trebuit circa 2 ore, altora, o ora si cateva minute :) Spunea organizatorul de un timp istoric, scos de un ungur, in cadrul acestei alergari. Acesta a ajuns la Omu intr-o ora si cateva minute, daca am inteles eu bine. Oricum, castigatorul a fost un roman, Paul Pepene.
Startul s-a dat la 9:30 sau 9:35 si un pluton de circa 20-25 de sportivi foarte buni, s-a distantat rapid pe drumul forestier. Organizatorul anuntase ca este frig sus la Omu, dar oricum imi luasem la mine foita de vant, tricou de schimb.
O vreme am alergat alaturi de Razvan Ilie, Cornel Spiridon, Marius Sendre, Bubulu, apoi am ajuns ceva mai sus. Cand am iesit in creasta, un vant rece ne-a intampinat. Eu il simtisem la iesirea din padurea si ma imbracasem. Deci, am auzit opinii impartite, dar pentru mine a fost un frig groaznic, astfel ca mi-am pus si gluga pe cap si am continuat asa. La Vf. Scara cand am ajuns, ungurul si romanul alergau de mama focului, se intorceau :) Dupa ei George Buta, asa am numarat pana la Vf. Omu, circa 35 de concurenti in fata mea.
Mie imi era mai mult teama de coborare decat de urcare. Coborarea uzeaza genunchii, ligamentele, de la Vf. Scara inapoi, spre caldarea Ciubotei, am renuntat la „menajari”…prietenul de Marathon 7500, Razvan Alexe, spune mereu ca eu ma menajez prea mult la cursele de alergare montana. Mie imi place sa mai si merg a doua zi, nu sa zac de picioare. Dar am facut cea mai buna coborare de cand alerg eu la astfel de competitii.
Daca nici Cornel Spiridon care alearga foarte bine la vale, nu m-a mai prins din urma, este clar ca am fugit bine. Nu cred ca am facut o ora de la varful Omu pana la linia de sosire din Bran. Chiar mi-a placut sa cobor pante abrupte sarind printre stanci si bolovani, radacini, sa calculez unde ajunge pasul urmator…
Fugeam si de vant si de frig, si sa ajung la finish, sa nu fiu ajuns, pana la urma daca as fi fost antrenat mai bine as mai fi depasit 3-4 concurenti. Nefiind antrenat cum trebuie, am sosit pe locul 31, desi pe urmatorii 3 ii vedeam. Dar nu aveam cum sa-i intrec pe drumul forestier, la coborari si urcari abrupte ma descurc bine, pe loc plat eram leguma. In circa 3 ore am incheiat concursul pe locul 31 in clasamentul general, printre locurile 20 si ceva la categoria de varsta 18-35 ani. Dar am fost si sunt multumit, atat pot :) Sunt in prima jumatate a clasamentului general, nu ultimul :)
Cand am vazut cine participa m-am temut sa nu ies printre ultimii. Luni vor publica clasamentele si voi vedea si timpii intermediari… La o analiza, chiar nu am ce sa-mi reprosez, am alergat bine, nu am suflat ca o balena la tarm dupa sosire, stiu ce trebuie sa fac pe viitor…, probabil merg si la Duatlonul Tarii Barsei de la Rasnov de la sfarsitul lunii viitoare.
Podiumul nu l-a prins nici Silviu Balan, nici Radu Milea, nici Marcel Balan, obisnuiti cu locurile fruntase, deci va dati seama ce a fost si ca au venit la acest concurs cei mai buni din tara. Nici CPNT-istii nu au ajuns in clasamentul general in primii 10, nu stiu Alex Itu, ceea ce spune multe despre duritatea HIT the TOP si valoarea participantilor.
Despre organizare, nu pot sa spun decat atat: De Exceptie! Mie imi plac lucrurile bine puse la punct, sa se lege un lucru de altul. Stiti, este ca la masa, cand trebuie sa mananci si nu ai lingura sau furculita. Adica nu au fost astfel de momente, cu oameni care sa nu stie ce sa faca sau ce sa vorbeasca. A fost perfect.
Cursa HIT the TOP, organizata de Outdoor Romania a depasit asteptarile oricui. Nu ma refer la conditia fizica :). Va invit sa parcurgeti imaginile de mai jos, pentru a vedea un eveniment realizat la modul profesionist:
La plecarea de acasa, urma sa ma intalnesc in Busteni cu cativa alergatori montani: Bogdan Iacob, Ilie Razvan, Aida Zodie, Marius Sendre. Impreuna am ajuns la Bran
Sponsori
Cate unii se incalzeau pe drumul forestier
Cortul organizatorilor, unde semnai declaratia pe proprie raspundere, plateai taxa de participare in valoare de 40 lei, ridicai numarul de concurs si un borcan cu miere
Adunarea pentru start, ora de pe poze, trebuie data inainte, este asadar 9:27. Imi place mie sa nu o dau, ca stiu ca deranjeaza pe cineva si mereu imi spune :)
Cu nr.70 Marius Sendre, seful CPNT. Langa el, cu tricou verde, dl. Stan Turcu, binecunoscut pe aici pe blog si pe la concursuri, membru RO Club Maraton
Aici se numara de la 10 catre 1, si urma startul
La o ora de la start iesisem din padure. In poiana de mai jos este si un post de control
Urma o urcare pe panta din fata, in varful acesteia era un post de hidratare, dar eu am mers mai departe, nu prea beau apa in concursuri. La coborare pe aceasta panta nu cred ca am facut mai mult de un minut
Am ajuns la Varful Omu, dupa cum arata pozele in 1:55 minute. Din cauza frigului, am facut doar 3 poze in timpul concursului
Alti sponsori au oferit ceaiuri cu lamaie, miere, menta, concurentilor
Am incercat sa pozez pe oricine si-a adus aportul la buna desfasurare a acestui concurs
Fiecare concurent era anuntat cu sunete de trompete, vuvuzele, aplauze, strigate
Numar de concurs personalizat
Nu doar vantul mi-l zbura din mana ci trebuia predat la restaurantul unde ni se servea masa. M-am grabit sa-l pozez :) Dupa cum se vede, orice concurent avea destule numere de urgenta la indemana
Langa mine era Sergiu Buhnia, aici suntem la restaurantul Bran de langa parcul orasului. Dl. cu ochelari este patronul. In cadrul taxei de participare era cuprinsa o masa la restaurantul sau. Cum credeti ca proceda? Original :)) In sacosa aceea strangea numerele participantilor. Pe foaia din mana, trecea numarul fiecaruia. Astfel nr. 30 de exemplu, ii dadea felul intai. Dupa ce ospatarii aduceau acest fel de mancare, el taia numarul. La felul doi, mai adauga o linie, iar la desert incercuia numarul :)) Asa avea o evidenta foarte sigura. El dadea dispozitiile, nu s-a incurcat deloc :)
Eu tot cu ochii pe el eram, sa vad daca se incurca :) Dar nu a fost asa ceva. Berea este fara alcool, nu este a mea, eu beam Tuborg daca voiam, dar nu voiam. Nu cred ca merge dupa ce dai o fuga pana la Omu si inapoi
Felul doi, sarmale cu mamaliguta, nu m-am obosit sa le pozez, la desert insa…
…sunt primul. Nota 9,5 pentru clatite, aluat bun, sos bun, era nota 10 daca ar fi fost altceva in interior, era branza. Deci clatitele au fost bune, dar aici fiecare cu gustul sau…
Cele mai bune clatite le-am mancat acasa la dl. Clementin de la Parcul Natural, acum vreo doi ani parca, apoi vin cele de la Cota 2000.
Dupa masa, am plecat la plimbare, sa mai vad una-alta, sa fac poze, sa ma misc :) Sa vedeti ce a urmat
Pe la monumentul generalului Mosoiu. Pana aici toate bune, ca turistul banal, poze precum chinezii la orice intalnit…doar ca imi aduc eu aminte ca vorbisem cu cineva sa pozez castelul Bran
Chipurile castelul Bran. Ma uit eu asa si nu-mi place. Nici sa ma duc pe alee si prin bazar la castel nu voiam. Este plictisitor, mereu la fel. Si incep calculele. Eu calculez orice, nu ca sunt un bun matematician, dar despic firul in 44, gasesc variante, pun intrebari, uneori tot eu raspund la ele. In mintea mea era o imagine cu acest castel vazut bine, fara copaci, etc. Imi spun, imaginea nu avea cum sa fie luata dintr-o casa intrucat castelul domina imprejurimile. Poate din aer? Dar cine se deranjeaza cu elicopterul sa faca o poza, sa fim seriosi. Deci???
Hai mai bine sa inconjor castelul ca poate gasesc un punct panoramic. Merg spre Moieciu :)) Dau cateva curbe cu gandul ca poate ma vede vreun prieten si va rade ca merg pe jos acasa, in directie gresita. Ajung langa o casa, vad o curte cu gardul rupt…si ma opresc. In fata o stanca mare, eu ma opresc pentru calcule. Privesc cand spre ea, cand spre castel, parca ar fi un loc bun de pozat. Se ghicea o vale de traversat, presupun eu ca sunt tot felul de gunoaie pe acolo…
Intru prin curte, ajung la vale, gunoaie peste tot, valea cu apa destul de lata, sar din piatra in piatra si ajung la o poteca. Dupa cum arata zona, probabil pe aici trag diverse „persoane nomade”.
Limita Parcului National Piatra Craiului
Castelul, cat de cat :)
Zid vechi, pe care l-am escaladat sa fac poza de mai sus, spre castel
Si ajung intr-un loc in care nu am ajuns niciodata. Mereu am vrut sa ajung dar nimeni nu stia detalii sa-mi dea. Pana la urma am ajuns eu singur :)
Locul unde a fost depusa inima reginei Maria. Am ajuns si aici :) As mai fi dat eu detalii cum se ajunge cel mai bine in acest loc, dar este cineva care mereu se duce unde scriu. Problema nu este ca merge acolo, ci ca merge fara mine :)) Si asa, daca se straduieste putin, face niste calcule si-i da cu precizie locul :))
Urmarind insa tinta deplasarii, am pozat si castelul:
In sfarsit o poza cum imi place. Castelul pozat de mine, se vede foarte bine. Faceam eu tot turul imprejurimilor si tot il pozam pana la urma, cum trebuie
Tot deplasandu-ma stanga, dreapta, am intalnit un traseu turistic. Cum urca mi s-a parut indicat sa-l urmez, poate este si alt loc mai sus, mai bun
Branul vazut de la inaltime
Oare ce or fi acele ziduri din curtea castelului? Este doar o cale de a afla, sa mergi pana acolo :)
Castelul, chiar o imagine buna
Loc amenajat pentru gratar, etc
Ziduri vechi
In curtea castelului
Aici era amenajarea vazuta de mine de pe celalalt versant
Stanca de vizavi, si pe unde umblasem
Mersul autobuzelor, plecare Bran
Se poate vedea indicatorul turistic, pe marcaj triunghi galben, prin Valea Ciubotea s-a desfasurat cursa de alergare montana
Restaurantul Bran, peste o ora avea sa fie premierea
Cel cu diploma este Marcel Laza, locul I la peste 35 de ani, in spatele lui „Nusu” Ion Neagoe, locul II
Organizatorii si copii sponsorilor
George Buta, locul III la categoria sub 35 ani
Mi s-a parut mult mai important sa postez grupul voluntarilor, 4 dintre ei au venit tocmai de la Campulung Moldovenesc, pe banii lor, sa sustina evenimentul. Mai jos, trei dintre acestia:
A mai fost cu ei inca o fata, dar s-a miscat prea repede si poza nu a iesit :)
Razvan Tache, voluntar la Vf. Omu, cunoscut alergator la aceasta cursa
Alt voluntar
Urmeaza un grup de fete, care s-au ocupat de siropuri pentru concurenti, strangerea banilor, inregistrarea timpilor in posturile de control…
Aici patronul ne dadea numerele inapoi :)) 
:))
Si diploma mea de concurent onorabil:
Acum ce sa spun, daca traseul turistic este de 6 ore dus, si eu l-am parcurs in 3 ore dus-intors, pentru mine ramane o performanta :))
Mi-a placut acest concurs, ramane o amintire frumoasa, la anul sper sa particip din nou. Mi-am dozat puterile, calculat unele lucruri, am fugit pe unde am reusit, parca picioarele nu-si mai puteau opri uneori miscarea de alergare…m-am grabit la intoarcere sa scap de vant asa ca am fugit spre padure, la sosire am baut doua ceaiuri, prin oras un Pepsi, apoi am luat la rand masinile cu inghetata pana m-a luat durerea de gat…m-am intors acasa cu „Bubulu” Bogdan Boja, m-am simtit bine in aceasta zi. Chiar ma miram seara, ca nu ma doare nimic. Cred ca daca nu te fortezi prea tare nu te doare nimic! :) Insa azi-dimineata, surpriza! Niste dureri pe langa rotule, nu stiu ce era, dar osul dadea niste semne. Culmea sa te doare un os, rotula! Pana acum nu m-a mai durut. Bun, si in acest caz, au venit prietenii cu ideea sa facem o plimbare de duminica, vreo 15 km prin padure.
M-a luat Catalin cu masina si i-am prins din urma, altfel cine stie cand ii mai ajungeam ca eram avariat :) Dupa vreo 2 ore mi-a trecut durerea, deci cui pe cui s-a scos intotdeauna :) Si asa zilele urmatoare am multa treaba, saptamana debuteaza intens…
Am si filmat putin, nu mult, ca filmeaza mult cine ii place, mie nu prea imi place. Il auziti pe organizator, Ion Trandafir, vorbind si pe fetele care au participat, probabil au fost 7-8 persoane.
De asemenea, in filmarea urmatoarea auziti incheierea premierii, scandarile celor prezenti, detalii despre sponsori…
Si ultima filmare, patronul restaurantului ne da numerele inapoi, la un moment dat dau mana cu Gheorghe Blajiu, pentru a treia ora pe locul 3, la categoria peste 35 ani.
Asa am vazut eu Hit the Top 2013 :) Superb! O zi de neuitat! Ca si astazi, prin ploaie, la gratar, pe la pietrele aceluia care spune povesti prin documentare tv, ca nu are semnal telefonul pe acolo, ca par sicrie de piatra…, cum sunt multi naivi pe lumea asta, am intalnit si noi oameni care cautau „piatra magica”…dar despre acestea in zilele urmatoare! :)
BUCEGI NATURA 2000 
Felicitari pentru cursa Adi. Eu am iesit pe 15 la Open :). Si mie mi-a placut concursul insa zona de zapada ar fi trebuit asigurata cu o coarda. Nu pentru noi care mergem pe munte, insa pentru cei cu mai putina experienta, daca alunecau nu se mai opreau decat 100 de m mai jos in bolovani. De asemenea daca ploua, zona respectiva era extrem de periculoasa. Sa speram ca vremea va tine cu ei si la anu :)
ApreciazăApreciază
Multumesc. Felicitari tie, este un loc foarte bun :) Ai alergat foarte bine :) Parca ne-am intalnit deasupra hornurilor Malaiesti…
Ai avut parte si de niste incurajari nemaivazute :)) Sotia ta ocupase punctul acela strategic, ce domina valea si vocea ei se auzea de la mare distanta. Noi nu am stiut cine este dar sigur tu ai recunoscut-o. Mi se pare extraordinar de frumos ca te astepta pe la jumatatea traseului :)
Erau parca 2-3 portiuni cu zapada. Doua erau problematice, iar urcarea aceea unde sapasera trepte, sunt de parere si eu ca trebuia asigurata. Numai ca organizatorii au specificat ca trebuie incaltaminte cramponata, ca recomandare, si apoi cred ca au considerat treptele suficiente.
Intr-adevar, cand am ajuns eu, pe urcare, treptele erau bune, insa la coborare nu mai existau. De aici si parerea mea ca in acest loc trebuia o coarda. Dar nu cred ca s-a gandit cineva ca treptele vor disparea. Mai era si chestia ca participa oameni cu experienta…, insa la coborare cei mai multi alergau foarte repede, foarte tare, si nimeni nu a mai stat sa calce pe treptele de zapada. Pur si simplu, s-au dus pe picioare, au sarit, si pentru ceilalti din urma, mai putin obisnuiti cu muntele, a devenit cam problematica acea coborare. Cand am coborat eu, crede-ma ca nici macar urmele unde au fost treptele nu se mai vedeau :) asa ca am sarit din metru in metru, pana la bolovani.
Probabil la anul de va fi zapada, vor pune o coarda, acum cred ca nu au prevazut ca se pot strica treptele. Nici eu nu m-as fi gandit :) Si a fost asa cum spuneai, daca vremea nu ar fi fost buna, multi ar fi avut probleme, apropo de discutia din zilele de dinainte de concurs. Pentru oricine ar fi fost mai greu. Bine ca totul s-a incheiat cum trebuie, a fost un eveniment foarte bine organizat, mici scapari mai sunt peste tot. Daca le aducem noi in discutie, la anul nu vor mai fi :)
ApreciazăApreciază
Da, la hornuri ne-am intalnit. Sotia mea intr-adevar a facut ca acest concurs sa fie mai animat :). Unii dintre concurenti au intrebat fetele daca au fost platite sa strige asa tare :))) Desigur ca a doua zi nu prea mai avea voce insa i-a si placut sa incurajeze concurentii si bineinteles pe barbacsu :))))
ApreciazăApreciază
treptele erau sapate pe doua rinduri (urcare si coborire precum am specificat la briefing) insa nimeni nu a tinut cont de acest lucru si le’au uzat la urcare. cei care isi dadeau drumul pe zapada nu urmau traseul turistic. daca coborai cu grija nu erau probleme. da, anul viitor daca va fi zapada vom pune o coarda fixa.
ApreciazăApreciază
Multumim, aproape ca nici nu mai conteaza acest aspect, totul a fost foarte frumos!
ApreciazăApreciază
Ar fi super sa fie o corda acolo. Repet, mie nu mi-a trebuit insa mai bine sa fie, mai ales daca se strica vremea. In rest nu am nimic de comentat, totul a fost perfect. Si ma bucur foarte mult de borcanul de miere :)
ApreciazăApreciază
O sa fie, ai vazut ce a zis Ion :)
ApreciazăApreciază
Un reportaj bun, marca buceginatura2000. Felicitari tie si tuturor concurentilor cat si organizatorilor care spre deosebire de noi ceilalti ati parasit „imbratisarea” fotoliului, pentru a mai adauga inca o pagina cu momente frumoase in cartea vietii.
ApreciazăApreciază
Iti multumesc, cred ca am surprins pe la 50% din eveniment. Important este sa redai cam tot ce vezi, pentru ca in timp detaliile se mai uita. Asa cum spui, a fost o pagina superba; desi plouase cu o zi inainte, se anuntase ploaie si in ziua concursului, in cele din urma totul a fost bine. Cerul s-a acoperit de nori dupa ora 16. Dimineata insa, in ziua concursului, nici eu nu prea ma hotaram, sa las fotoliul sau sa nu-l las :) Asa sunt eu, incurcat cateodata :)
ApreciazăApreciază
@ Salut Adrian !
Felicitari si la cat mai multe participari !
Nu conteaza locul obtinut,
conteaza participarea, miscarea in aer curat !
Si eu voi participa saptamana aceasta la doua mari evenimente :
– Marti 28 mai pe Arena Nationala la decernarea jucatorilor echipei de fotbal STEAUA BUCURESTI a medaliilor de CAMPIONI ai ROMANIEI la fotba editia 2012/2013 si
-Joi 30 mai la statuia LEUL din BUCURESTI la aniversarea a 154 de ani de la infiintarea Armei GENIU .
O saptamana frumoasa !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Buna dimineata, d-le Aliosa!
Multumesc si sper sa fie cat mai multe participari. Uneori nu conteaza locul obtinut, dar la cursa aceasta pentru mine conteaza :) Astept clasamentul sa vad in cat timp am incheiat concursul, ce diferente sunt intre participanti.
Va doresc sa va bucurati cat de mult posibil, de aceste doua mari evenimente. Sa fie totul asa cum va doriti si noi o sa asteptam reportajele.
Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Felicitari Adrian! Si pentru concurs, dar si pentrul modul in care ai surprins momentele esentiale ale concursului . Ai reusit si niste poze excelente la castel. Numai bine!
ApreciazăApreciază
Multumesc, am vazut si timpul final, 2 ore si 55 minute, deci este bine. Pentru mine, este bine! :) Data viitoare poate voi fi mai bine pregatit!
ApreciazăApreciază
ai coborat bine…te-am vazut cand ai intrat in padure…ma gandeam ca te prind :)))…Felicitari
ApreciazăApreciază
Multumesc asemenea, lasa ca a fost o diferenta mica intre noi, insignifianta :) Am fugit de toate cele :) Nici nu au stiut cine sunt, ca ma infofolisem cu o foita de vant, gluga pe cap…m-a cautat Ion prin toate pozele pentru alcatuirea clasamentului :)) Daca stiam ca esti asa de aproape, alergam impreuna. Poate pe drumul forestier ne incurajam, si-i intreceam pe cei din fata. Trei concurenti erau inainte, intre un minut si cateva zeci de secunde. Dar de unde resurse? :)) Daca mai era o coborare abrupta reuseam, asa pe drum drept m-am resemnat… :) Sa ne vedem cu bine, Cornel!
ApreciazăApreciază
Daca a parcurge acel traseu in doar 3 ore e o „dezmortire”,inseamna ca noi ne-am tarat in 8 ore pe traseul:Silva-deviere cab. Salvamont-cab.Caraiman-vf. Jepii Mici-sub Cantonul Jepi-Urlatoarea-Silva.(Vreme amestecata:cate o ploicica slaba,dar si putin soare,vant puternic si rece pe platou,grindina marunta,urmata de curcubeu,ploaie adevarata cand eram deja la adapost. Am fost deosebit de norocosi:ne-am bucurat din plin de spectacolul caderilor de apa inspumata,de florile primaverii,de jocul norilor goniti de vant:am calcat si pe urmele tale regasind unele locuri din care saptamana trecuta ai facut minunatele poze.Mi-am chinuit prietenii,dar a maritat!) Revenind la Bran:mi-a placut mult cercetarea imprejurimilor(pozele castelului,capelei).Vazandu-te intrand pe BR,mi-am propus sa pacurg si eu candva poteca peste Magurile Branului,despre care stiu ca ofera perspective frumoase asupra muntilor inconjuratori si satelor branene. Cursa voastra prieteneasca–o intrecere pentru oameni a caror frumusete interioara le da forta de a rezista durei incercari!
ApreciazăApreciază
Ati parcurs un traseu pitoresc, ma bucur ca nu ati intampinat ploi, ceva serios. Vor ramane cu o amintire placuta din Bucegi, unele lucruri nu se mai fac si a doua oara :)
Traseul de alergare a fost realizat in 2:55 minute, adica este bine. Si eu mi-am propus sa ajung pana la Zarnesti prin Magurile Branului, sa mai vad si cand :)
ApreciazăApreciază
Incurabilii revin…///Si acum,la treaba!Numai bine!
ApreciazăApreciază
Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Salut prietene, te invit sa-mi cite;ti ultimele articole publicate azi.., apropo, cunosti pe unul Sorin Bugan
ApreciazăApreciază
Salut, Zamorene! Nu stiu daca este bine sa-ti spun bine ai revenit, tinand cont de faptul ca primarul o tine una si buna, ca eu sunt tu. Este setat pe chestia asta. Na, asta este. Totusi, nu-mi pot asuma meritele tale :)
Stiu ca a fost chemat sa dea niste declaratii pe la Bucuresti, dar sincer nu ma intereseaza. Pana la urma, va fi cum spui tu, vor da 2-3 apropiati de ai lui declaratii si cine stie care vor fi urmarile.
Despre Ziar de Sinaia nu am sa comentez prea mult, am lucrat acolo, banuiesc cine ar fi persoana cu care ai vorbit, nu o cunosc, am auzit de ea si de acel proces. Despre Sorin Bugan, nu am sa scriu vreodata un rand. Nici despre Adriana. Drumurile noastre s-au intersectat odata, apoi fiecare cu viata lui. Eu nu am amintiri de genul acelei femei, cine stie care a fost adevarul. In plus, acum familia Adrianei trece printr-o drama, copilul fratelui ei, un copil mic si dragalas nu mai este. Si era in centrul atentiei; viata lor, a adultilor, se invartea dupa el. De cativa ani, umblau din spital in spital. Il cunosc si cred ca il cunosti pe fratele ei mai mare, un om foarte cumpatat, serios si responsabil.
O femeie poate spune despre o alta femeie tot felul de lucruri. Eu am fost coleg cu Adriana ani de zile. Serveam aceeasi mancare de exemplu, mergeam toti pe munte…,si daca ar fi vinovati dovediti, ca au facut nu stiu ce, nu pot scrie despre ei. Eu nu am regasit in redactia Ziar de Sinaia atmosfera descrisa de acea doamna.Fiecare isi facea treaba pentru care era platit. Te asigur ca stiu mult mai bine cum sunt acele doua persoane. Ca acum este la Primarie, nu este treaba mea, si nici ce face acolo…si de cate ori am fost pe la Primarie, nu mi s-a parut ca nu ma cunoaste.
Bineinteles ca intr-o primarie, ca la Busteni, mereu ai probleme si mereu te critica unul sau altul. Daca tu ai obtinut informatiile acestea inseamna ca vrea cineva sa scape de ea, o fi devenit incomoda, cine mai stie…
ApreciazăApreciază
De ce spui așa Prietene.., te așteptai să mor înainte ca „Balaurul să fie depozitat” lână Becali?
Poate nici acum nu-mi dați crezare că nu voi renunța!… Sper că ai citit de ce am „absentat” din mediul online?… Nu am voie să public subiecte care sunt în curs de anchetă.., cât depre „perlele” din Primărie nu am postat pentru că am făcut un pact de neagresiune în schimbul trădării „Balaurului”.., numai că azi am fost obligat să încalc pactul cu unul dintre ei și mă refer la „Comisarul Colombo”.
Cu privire la „audiențele de la București”.., fi convins că sunt în temă.., într-o zi l-am așteptat pe „Balaur” să iasă de la procuror, după care am fost eu.., m-aș bucura să vină cât mai repede ziua în care să tot aștept și să nu mai iasă.
Lasă-l pe „Balaur” să creadă ce vrea pentru că atât îl duce mintea.., în cele din urmă eu sunt eu și tu ești tu, iar apropiații lui vor dar și ei cu subsemnatul transformând procuratura în „turnătorie în oțel inoxidabil”.
Cu privire la „Ochila”.., femeia deține o hotărâre judecătorească prin care poate susține argumentele fără doar și poate.., în egală măsură nu neg cele afirmate de tine și totuși.., nu poți fi bun cu toată lumea nu-i așa?
Am aflat și eu de micuț.., sincer îmi pare rău.., poate ai dreptate și în privința asta.., cei mici (inocenții) suferă pentru greșelile celor mari.., vreau să spun că există un Dumnezeu care le rânduiește după „faptă și răsplată”
În rest cu ce te mai lauzi?
ApreciazăApreciază
Ma gandeam ca te-au prins. Mai ales ca ai si spus ca unii stiu cine esti. Nu ma indoiesc ca acea femeie nu ar avea un act doveditor, eu iti spun insa ca nu am intampinat problemele spuse de ea. Este chiar ingrijorator faptul ca primarul, Vasilescu, etc, nu stiu sa foloseasca un calculator. Cand ai o avere mare sau cand esti intr-o functie cu raspundere, chestia cu calculatorul, sa n-o stapanesti, reprezinta un mare handicap. Pot fi pacaliti de oricine.
Nu ma laud cu nimic, multumesc de intrebare, am multe de facut si sunt asa una dupa alta, mai vreau si altele sa fac :) Bine ca am fost la concursul de la Bran…
Nici nu stiu cu ce sa incep, asa ca, sunt bine in general :))
ApreciazăApreciază
Apropo de ce ai scris.., «primarul o tine una si buna, ca eu sunt tu. Este setat pe chestia asta»… Lasă prietene că-i dau câteva „restart-uri ca să-l aduc la setările de bază :)
Când se va trezi că „doarme pe mușuroiul de cârtițe” va fi prea târziu.., vreau să spun că multă lume (oficiali și proprii colaboratori) mi-au luat-o înainte cu restart-urile :)
ApreciazăApreciază
:)) da, este stilul tau de a spune :)) Nici nu trebuia sa te semnezi Zamoreanu’ ca te recunosteam :)
ApreciazăApreciază
Cele mai întârziate (dar la fel de entuziaste) felicitări pentru concurs, pentru rezultat, pentru prezentare! Cred că este un bun început pentru un nou sezon de alergări.
Sunt foarte frumoase toate fotografiile, dar, bineînţeles, mie îmi plac în mod special cele cu castelul şi împrejurimile sale. Apar şi imagini cu locul unde a stat inima Reginei Maria. Această inimă a Reginei Maria are o poveste lungă, întortocheată, aproape neverosimilă. Scriu câte ceva despre asta, cred că nu strică să ne mai amintim din când în când.
Regina Maria a fost, fără îndoială, una dintre cele mai complexe personalităţi ale României moderne. Ea a avut două locuri de suflet, unul la munte şi unul la mare, Bran şi Balcic.
Balcic este o mică aşezare pe malul Mării Negre, aflată azi pe teritoriul Bulgariei, la vreo 60 de km sud de Vama Veche. Când a descoperit acest loc, în 1924, se spune că regina a rămas fascinată şi a avut senzaţia stranie că acesta este locul pe care l-a căutat toată viaţa şi pe care, în sfârşit, l-a găsit. Aici şi-a ridicat o reşedinţă de vis, după propriile idei şi planuri, foarte dragă sufletului său. În incinta acestei reşedinţe regina a construit şi o capelă, mică, de doar 34 de metri pătraţi, din piatră, după modelul unei biserici din Cipru. A numit-o Stella Maris (Steaua Mării), iar în 1933, când şi-a redactat testamentul la Balcic, regina a dispus ca inima ei să fie aşezată în această mică bisericuţă.
Această idee nemaiîntâlnită în spaţiul românesc, ca inima să-i fie scoasă şi înmormântată separat de trup, îşi avea originile în tradiţiile de înmormântare a regilor anglo-saxoni, care credeau că astfel protecţia lor se revarsă şi după moarte asupra tuturor supuşilor, înmormântându-şi părţi din trup în mai multe puncte ale regatului.
Regina moare în 1938 la Pelişor-Sinaia şi, aşa cum i-a fost dorinţa, inima ei a fost aşezată în două casete, una în alta, şi a fost depusă, în cadrul unei emoţionante ceremonii, în capela Stella Maris. Un martor ocular scria : „În pământul dobrogean, în palatul de poveste, construit după inspiraţia Reginei Maria, inima de mamă şi de femeie vitează pe care n-a putut să o cuprindă lumea întreagă, stă acum cuminte, strajuită de legendele mării şi de dragostea pioasă a poporului.”
Pot să spun că regina a plecat la timp, înainte ca istoria să se aşeze din nou la masă şi să schimbe dintr-un condei, iarăşi, frontiere şi destine. Pentru că vine anul 1940, România cedează Cadrilaterul, Balcicul devine teritoriu bulgar.
În 1920, Regina Maria primise ca donaţie de la Consiliul Orăşenesc Braşov, castelul Bran, drept recunoştinţă pentru contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina a amenajat cu mult drag şi acest castel şi îl lasă moştenire fiicei ei, principesa Ileana,sora regelui Carol al II-lea.
În 1940, principesa Ileana aduce inima mamei ei de la Balcic la Bran şi o aşază în mica bisericuţă de lemn de acolo. Mai târziu, sapă o capelă chiar în stânca din spatele bisericii şi aşază acolo caseta cu inima, într-un sarcofag de marmură. Lângă capelă apare şi o cruce de piatră, veche, cu inscripţii chirilice, asemănătoare cu multe alte cruci pe care regina le avea la reşedinţa ei de la Balcic.
Vine războiul, principesa Ileana ridică la Bran un spital pentru răniţii de război pe care îl numeşte Inima Reginei Maria. În acelaşi timp, reuşeşte să înceapă construirea în curtea spitalului a unei capele din piatră, după modelul capelei de la Balcic, Stella Maris, în care intenţiona să aşeze inima Reginei Maria. Capela din piatră, numită Inima Reginei Maria, deşi neterminată, este sfinţită în 1947 de nimeni altul decât părintele Arsenie Boca, adus de principesa Ileana la Bran de la mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus.
Dar vine sfârşitul lui 1947, începutul lui 1948 şi familia regală părăseşte România, principesa IIeana a fost alungată şi a fost nevoită să lase în urmă pentru totdeauna castelul Bran, capela din piatră şi inima mamei ei, în locaşul din stâncă.
În 1968, autorităţile comuniste deschid capela din stâncă, forţează cu răngile sarcofagul de marmură şi scot caseta cu inima reginei, pe care o depun în casa de bani a Muzeului Castelului Bran. În 1971, caseta este transferată la Muzeul Naţional de Istorie a României, în Bucureşti, cele două casete au fost expuse, goale, iar inima a fost introdusă într-o cutie de plastic şi dusă în subsolurile muzeului, unde se află şi astăzi.
Şi ajungem în luna mai 2013. Pe 18 mai se deschide la Peleş o expoziţie temporară numită „Casele de vis ale Reginei Maria – Castelul Balcic”. Expoziţia este deschisă până în 18 august 2013.
În cadrul ei sunt reconstituite şi prezentate multe din interioarele de la Balcic, se încearcă o redare a întregii atmosfere din acest loc regal. Nu puteau lipsi referinţe legate de capela Stella Maris, locul unde a stat pentru puţin timp inima Reginei Maria.
Astfel, în cadrul expoziţiei se poate vedea, în întreaga ei splendoare, celebra casetă în care a fost adăpostită inima reginei. Caseta este o adevărată bijuterie, o adevărată operă de artă, foarte valoroasă, şi la propriu, şi la figurat. Este superbă, este din argint aurit, cu multe elemente decorative, foarte bine gândite, sugestive, şi este decorată cu multe smaralde, rubine şi diamante. Ea a fost primită cadou de Regina Maria în 1893, cu ocazia căsătoriei cu Principele Ferdinand, devenit mai târziu rege. A fost primită de la doamnele române, şi a fost lucrată la Paris. Merită văzută.
Dar dincolo de toate acestea, nu pot să nu mă întreb: oare când şi unde îşi va afla liniştea inima Reginei Maria ?
ApreciazăApreciază
Multumesc! :) Mi-a facut placere sa citesc toata povestea inimii reginei, cu toate acele detalii de care nu aveam habar.
ApreciazăApreciază