Prima editie a Crosului „Hajnalka Predeleanu”

Evenimentul de ieri a facut cinste statiunii Predeal. Amintindu-si de cea care a fost prof. Predeleanu Hajnalka, administratia locala si profesorii liceului „Mihail Saulescu” din localitate, au organizat un cros in memoria acestui renumit cadru didactic cu o bogata activitate in domeniului schiului si al altor sporturi, cuprinsa intre anii 1979-2014. Un cadru didactic iubit si apreciat de foarte multa lume.

Pe 17 octombrie, a fost pusa in plan ideea de organizare a unui cros, care sa poarte numele acestei doamne.

1D-na prof. Hajnalka

2

3

4Evenimentul a fost moderat de d-l Predeleanu, sotul… o idee foarte frumoasa, o dovada de consideratie, de respect, de bun simt.

5Multi copii au participat la acest cros si aceasta cred ca este cea mai mare realizare

6

7Profesorul Ioan Campan

8

9Primarul Liviu Cocos

10

11

participantiParticipanti la cros

start 1Intai au plecat copiii pana in 13 ani, apoi s-a dat startul la cei cu varste intre 13-19 ani. Cei din imagine au intre 13 si 19 ani. Probabil la anul se vor alcatui niste categorii de varsta mai apropiate valoric, nu poti pune un copil de 13 ani sa alerge alaturi de unul de 19 ani 🙂

Traseul crosului a fost Piata Garii – B-dul Libertatii – Str. Liviu Rebreanu – Str. Eroilor – B-dul Libertatii – Piata Garii, adica in vreo 10-15 minute erai inapoi.

start 2

start 3Start fete 13-19 ani

Apoi cei intre 19-50 de ani au alergat la un loc.

startUltimele momente inainte de startul celor peste 19 ani

16Premierea celui mai mic participant… in varsta de 4 ani :)P

17Podium copii pana in 13 ani. La fel si aici, nu poti pune un copil de 7 ani sa concureze cu unul de 12.

18Podium fete pana in 13 ani

19Podium baieti 13-19 ani

20Podium fete pana in 19 ani

21Podium baieti peste 19 ani

22Podium fete peste 19 ani

23

24La buna organizare au mai contribuit: Politia, Jandarmeria, Ambulanta… nu s-a produs din fericire niciun incident nedorit. Si pentru o prima editie, se poate spune ca acest cros a fost bine organizat.

La Sinaia exista de ani buni Crosul „Adrian Ghioca”, vedem ca si Predealul are Crosul „Hajnalka Predeleanu”, mai trebuie la Busteni un cros in memoria profesorului Buruiana Petre.

Si in acest an la Maratonul 7500 de pe Bucegi, a 4-a participare

Frumos, superb, putin spus. Gata, m-am intors, sunt/suntem bine.  Competitia aceasta, denumita Marathon 7500, reprezinta ceva dificil de descris in cuvinte. Am participat de 3 ori, 3 ani, consecutiv, la una din probele acestui concurs, respectiv la 92 km. La prima participare, in 2010, cand au fost premiate primele 8 locuri, am luat si o medalie.

1Inainte de start, se controla echipamentul obligatoriu

In 2013, nu am mai participat la maratonul de 92 km ci la acela de 45 de km. Desi acesta din urma, este denumit Hobby, trebuie stiut ca este mai dificil decat maratonul din Piatra Craiului, ultimul avand 40 km. Ca dovada, acest maraton „hobby” de 45 km, a fost castigat in acest an, de doi profesionisti, un tandem alcatuit din reprezentantii a doua cluburi sportive.

2

Concurenta in acest an la maratonul de 92 km, a fost in opinia mea, cea mai slaba de cand a luat fiinta acest concurs, probabil multi s-au speriat de dificultatea traseului ce strabate majoritatea traseelor turistice din Bucegi. Nu am vazut pe lista de participanti vreun sportiv profesionist, legitimat undeva.

3O privire spre Vf. Omu inainte de start, pana acolo s-a alergat cu un vant rece, in fata

De altfel, locul I a fost castigat de doi participanti ambitiosi si cunoscuti de la alte concursuri de amatori, ambii cu varste ce bat spre 50 de ani. Recordul de timp nu a fost insa doborat. Filmarea cu echipa aceasta, de veterani ai alergarilor, o vedeti mai jos.

Auziti pe fundal, ce spun cei prezenti, strigate, atmosfera…daca esti acolo, intelegi 🙂

In schimb, la maratonul de 45 km, concurenta a fost mare, circa 140 echipe, din care vreo 80 echipe masculine, cu care ne-am intrecut. In cele din urma, au fost 10 echipe care au doborat recordul de anul trecut, timpul cu care s-a castigat locul I. Niciun maraton nu seamana cu altul, iar la anul va fi altfel, evident.

Printre primele 10 echipe am fost si noi cu un timp de 7 ore si 41 de minute, locul 6 sau locul 7, nici acum nu stim, dar este mai putin important. Am venit acolo, in prima jumatate a clasamentului, cu atat mai bine in primii 10.

Drept vorbind, am fost extrem de norocosi si ambitiosi ca am reusit sa ajungem la finish. Am trecut de la o stare la alta, de la coborarea incredibila de la Vf. Omu la Gura Diham in 50 minute, la crampe care ar fi facut pe multi sa abandoneze. Datorita cunoasterii traseului, ambitiei, am trecut linia de sosire. Razvan, dupa 3 saptamani de munca sustinuta, atarnat in corzi pe relee aflate prin muntii tarii, a avut crampe puternice in a doua jumatate a traseului, ii intepeneau picioarele. Am fost norocosi…am pierdut doar vreo ora, cele 41 de minute. Nu am reusit sa fructificam scurtaturile stiute si sa castigam timp, ci le-am folosit pentru a ne mentine locul in cursa.

Chestia aceasta ne-a facut mai puternici, la anul ne intoarcem la maratonul de 92 km. In acest an, nu ne-am inscris la acela, ca tot am fost intrebati de ce, pentru ca nu am fi reusit sa-l incheiem. Simplu! De ce sa faci un lucru pe care stii ca nu-l vei incheia?! Era cat pe aici sa nu luam startul nici la maratonul acesta de 45 km. Cu 20 de ore inainte de start, Razvan urca cu 35 de kg in spate pe un varf paralel cu Raraul, prin Moldova asadar,  iar la ora 17 dupa-masa, pleca spre maraton…din Suceava. In tabara de la Pestera, eram pe la 1 noaptea, la ora 2 am intrat in cort, la 5 dimineata ne-am trezit, la 6 era startul. Pretentii nu era cazul sa avem, dar ne-am descurcat. Este bun si locul acesta 🙂

13Clasament provizoriu

Despre organizatori, nu am ce sa spun, lucrurile au iesit perfect, au mai fost accidentari, dar eu consider ca fiecare raspunde de sine, stie ce poate si cat poate. Acum asteptam editia de anul viitor 🙂 Ce daca a fost greu? Daca era usor nu mergeam 🙂89Alte poze, pe traseu nu am facut 🙂
10166117512Afise la Telecabina Pestera-Babele1415

Surmont MTB Challenge 2013 – Azuga

Sa va povestesc cum a fost ziua de duminica 🙂 Am fost ocupat si nu am mai mers pe munte. De fapt, nu este prea bine spus, pentru ca tot prin padure m-am aflat si ieri…

Am fost sa fac poze la concursul MTB Surmont de la Azuga. Trebuia! Si daca trebuie, la mine nu are cum sa fie altfel decat Trebuie! 🙂

Ajung acolo, pozez hartile cu traseele de concurs, erau trei si toate cu lungimi diferite, ma impresioneaza ca de obicei numarul mare de participanti, nu multi, doar vreo 600, cel putin :)). Ca de obicei, concursul a fost bine organizat, iti gaseai numele pe o lista, apoi primeai numarul  de concurs, etc.

14

Am pozat traseele de concurs, hartile acestora, pentru a sti dupa ce sa ma orientez si eu in teren. Niciodata nu am stat la un eveniment la sosire. Este aiurea, ce sa faci pe acolo atatea ore…

5

In zona startului, care era langa partia Cazacu, o multime de concurenti, biciclete, organizatori, salvamont, jandarmerie, ambulanta, ce mai, totul ca la carte.

19

Totul decurgea perfect, numai ca…se porneste ploaia, si tot ploua, tunete, fulgere. Concursul era in pericol sa nu se mai tina. Pana la urma, curajul organizatorilor, cateva modificari inspirate la trasee, voia LUI, au facut ca startul sa se dea la ora 11. Pentru a feri participantii de trasnet, a fost scoasa portiunea de iesire la golul alpin.

Cei de la traseul lung au plecat cu 5 minute mai repede decat aceia inscrisi la traseul mediu. Cei de la traseul scurt au pornit la 11:45.

46

56

Era vorba sa ne transporte cineva cu masina in diferite puncte pe trasee, pana la urma, nu am mai stat sa astept pe cineva, stiti bine unii dintre voi, eu intotdeauna ma bazez doar pe mine :). Si cum trebuia sa fac poze, era imperios necesar, am plecat…sa fac poze.

Toti participantii coborau pe Valea Limbaselului, afluent al Vaii Azuga. Plec de la start, merg ce merg si ajung la intersectia cu drumul lung de 13 km ce urca pe Valea Limbasel. La intrare pe drum, doi oameni aveau drept misiune oprirea celor care doreau sa intre pe acel drum. In linii mari, cam 98% asa a fost discutia dintre mine si unul dintre acei domni:

„Unde mergeti?” / „Sa fac poze!” / „Nu este voie pe aici, pentru ca vor cobori toti sportivii!”/ „Stiu, tocmai de aceea merg sa fac poze!”/ „Stati mai bine aici la intersectie, uitati acolo, si-i prindeti pe toti!”

Eu ma uit la el si intreb: „Unde? Acolo?” si arat cu mana. El: „Da, exact acolo!”.

Omul era politicos, mi-a placut ca era constiincios, era genul caruia daca-i dai o treaba o si face. Nu avea rost sa ma cert cu el, sa sun la organizatori, sa-l intreb pe ce se bazeaza el ca inchide drumul, stiti ca eu am ganduri recalcitrante cand este vorba de abuzuri…dar m-am dus spre acel loc. Doar ca nu am mai ajuns acolo 🙂 Am pornit mai departe spre Valea Azugii.

Dupa curba era Pastravaria si pe o poteca am urcat dealul acela mare din spate, care separa bazinul Limbaselului de cel al Azugii. In 15 minute urcam pe Valea Limbaselului :)) Eu l-am inteles si i-am respectat decizia paznicului, nu am intrat pe drumul lui, dar nu banuia el ca eu o sa trec ditamai dealul.

Spuneam ca drumul are vreo 13 km, alerg vreo 7, mai merg vreo 2…si ma surprinde o ploaie zdravana, dar tot merg mai departe. Nimeni pe drum, cine putea sa fie :)) Planul meu de a ajunge pe poteci de padure sa-i surprind pe concurenti, nu se mai concretizeaza. Cei mai buni sportivi, avantajati si de faptul ca s-a scurtat traseul, trec in viteza pe langa mine. Mie imi plac pozele spectaculoase, nu intalnisem nimic spectaculos…insa la un pod, unde drumul se ingusta, erau niste balti de apa. Asa ca i-am asteptat acolo:

9Fetele au participat in numar mare

10

17Priviti ce frumos 🙂 Unii erau mai rapizi decat aparatul foto 🙂

29Premiul intai, ca a zambit in mijlocul necazului :))

38

25

62

47Ca sa vedeti ce inseamna viata traita intens

49

67

60

Privind la participanti, cum treceau prin apa aceea rece, parca nici nu mi-a mai fost frig 🙂 A fost un concurs cum multi si l-au dorit, cu apa si noroaie. Altii nu le-au dorit, dar asa a fost sa fie, iti caleste psihicul pentru viitoarele competitii.

4Organizatorii au pus la dispozitie un spatiu unde oricine si-a spalat bicicleta…o idee foarte buna…

36O poza de grup, mai multi premianti la un loc

Cam asta a fost. La intoarcere am iesit pe unde stateau cei doi de paza, dar oamenii nu m-au intrebat nimic… 🙂

Pe la orele 19 s-a incheiat totul…de necrezut ca in Valea Prahovei are loc un concurs atat de frumos, cu atatia sportivi…

HIT the TOP 2013 … cursa de sprint montan intre Bran si Vf. Omu

Primul concurs de alergare montana la care particip in acest an. M-am si pregatit 🙂 am alergat zero kilometri 🙂 Am mers asa pur si simplu sa vad pe ce loc ies, ce mai trebuie sa fac, sa vad tehnicile altora, sa-mi dezmortesc picioarele 🙂

Apoi, era un concurs unde veneau foarte multi sportivi valorosi, si doar in astfel de intreceri iti vezi adevarata valoare. Ma trezesc eu prin luna mai ca vreau sa particip, insa inscrierile se incheiasera din 23 aprilie. Pana la urma m-am rugat de organizatori sa ma treaca pe lista, mai erau si altii care doreau sa alerge si sa se inscrie. Din motive de siguranta, locurile au fost limitate la 70, eu am fost al 71-lea. In cele din urma, din ce am aflat, au fost 90-92 de persoane inscrise in competitie.

Nu cred ca au participat la acest concurs, oameni care nu erau obisnuiti cu alergarea, cu muntele. A fost o intrecere dura, un concurs dificil. Pe indicatorul turistic ce strabate Valea Ciubotea, cu plecare din Bran, scrie ca se fac 6-7 ore pana la Vf. Omu. Mie mi-a trebuit circa 2 ore, altora, o ora si cateva minute 🙂 Spunea organizatorul de un timp istoric, scos de un ungur, in cadrul acestei alergari. Acesta a ajuns la Omu intr-o ora si cateva minute, daca am inteles eu bine. Oricum, castigatorul a fost un roman, Paul Pepene.

Startul s-a dat la 9:30 sau 9:35 si un pluton de circa 20-25 de sportivi foarte buni, s-a distantat rapid pe drumul forestier. Organizatorul anuntase ca este frig sus la Omu, dar oricum imi luasem la mine foita de vant, tricou de schimb.

O vreme am alergat alaturi de Razvan Ilie, Cornel Spiridon, Marius Sendre, Bubulu, apoi am ajuns ceva mai sus. Cand am iesit in creasta, un vant rece ne-a intampinat. Eu il simtisem la iesirea din padurea si ma imbracasem. Deci, am auzit opinii impartite, dar pentru mine a fost un frig groaznic, astfel ca mi-am pus si gluga pe cap si am continuat asa. La Vf. Scara cand am ajuns, ungurul si romanul alergau de mama focului, se intorceau 🙂 Dupa ei George Buta, asa am numarat pana la Vf. Omu, circa 35 de concurenti in fata mea.

Mie imi era mai mult teama de coborare decat de urcare. Coborarea uzeaza genunchii, ligamentele, de la Vf. Scara inapoi, spre caldarea Ciubotei, am renuntat la „menajari”…prietenul de Marathon 7500, Razvan Alexe, spune mereu ca eu ma menajez prea mult la cursele de alergare montana. Mie imi place sa mai si merg a doua zi, nu sa zac de picioare. Dar am facut cea mai buna coborare de cand alerg eu la astfel de competitii.

Daca nici Cornel Spiridon care alearga foarte bine la vale, nu m-a mai prins din urma, este clar ca am fugit bine. Nu cred ca am facut o ora de la varful Omu pana la linia de sosire din Bran. Chiar mi-a placut sa cobor pante abrupte sarind printre stanci si bolovani, radacini, sa calculez unde ajunge pasul urmator…

Fugeam si de vant si de frig, si sa ajung la finish, sa nu fiu ajuns, pana la urma daca as fi fost antrenat mai bine as mai fi depasit 3-4 concurenti. Nefiind antrenat cum trebuie, am sosit pe locul 31, desi pe urmatorii 3 ii vedeam. Dar nu aveam cum sa-i intrec pe drumul forestier, la coborari si urcari abrupte ma descurc bine, pe loc plat eram leguma.  In circa 3 ore am incheiat concursul pe locul 31 in clasamentul general, printre locurile 20 si ceva la categoria de varsta 18-35 ani. Dar am fost si sunt multumit, atat pot 🙂 Sunt in prima jumatate a clasamentului general, nu ultimul 🙂

Cand am vazut cine participa m-am temut sa nu ies printre ultimii. Luni vor publica clasamentele si voi vedea si timpii intermediari… La o analiza, chiar nu am ce sa-mi reprosez, am alergat bine, nu am suflat ca o balena la tarm dupa sosire, stiu ce trebuie sa fac pe viitor…, probabil merg si la Duatlonul Tarii Barsei de la Rasnov de la sfarsitul lunii viitoare.

Podiumul nu l-a prins nici Silviu Balan, nici Radu Milea, nici Marcel Balan, obisnuiti cu locurile  fruntase, deci va dati seama ce a fost si ca au venit la acest concurs cei mai buni din tara. Nici CPNT-istii nu au ajuns in clasamentul general in primii 10, nu stiu Alex Itu, ceea ce spune multe despre duritatea  HIT the TOP si valoarea participantilor.

Despre organizare, nu pot sa spun decat atat: De Exceptie! Mie imi plac lucrurile bine puse la punct, sa se lege un lucru de altul. Stiti, este ca la masa, cand trebuie sa mananci si nu ai lingura sau furculita. Adica nu au fost astfel de momente, cu oameni care sa nu stie ce sa faca sau ce sa vorbeasca. A fost perfect.

Cursa HIT the TOP, organizata de Outdoor Romania a depasit asteptarile oricui. Nu ma refer la conditia fizica :). Va invit sa parcurgeti imaginile de mai jos, pentru a vedea un eveniment realizat la modul profesionist:

1La plecarea de acasa, urma sa ma intalnesc in Busteni cu cativa alergatori montani: Bogdan Iacob, Ilie Razvan, Aida Zodie, Marius Sendre. Impreuna am ajuns la Bran

2Sponsori

3Cate unii se incalzeau pe drumul forestier

4Cortul organizatorilor, unde semnai declaratia pe proprie raspundere, plateai taxa de participare in valoare de 40 lei, ridicai numarul de concurs si un borcan cu miere

5Adunarea pentru start, ora de pe poze, trebuie data inainte, este asadar 9:27. Imi place mie sa nu o dau, ca stiu ca deranjeaza pe cineva si mereu imi spune 🙂

6Cu nr.70 Marius Sendre, seful CPNT. Langa el, cu tricou verde, dl. Stan Turcu, binecunoscut pe aici pe blog si pe la concursuri, membru RO Club Maraton

8Aici se numara de la 10 catre 1, si urma startul

9La o ora de la start iesisem din padure. In poiana de mai jos este si un post de control

10Urma o urcare pe panta din fata, in varful acesteia era un post de hidratare, dar eu am mers mai departe, nu prea beau apa in concursuri. La coborare pe aceasta panta nu cred ca am facut mai mult de un minut

11Am ajuns la Varful Omu, dupa cum arata pozele in 1:55 minute. Din cauza frigului, am facut doar 3 poze in timpul concursului

12Alti sponsori au oferit ceaiuri cu lamaie, miere, menta, concurentilor

13Am incercat sa pozez pe oricine si-a adus aportul la buna desfasurare a acestui concurs

14

15Fiecare concurent era anuntat cu sunete de trompete, vuvuzele, aplauze, strigate

16Numar de concurs personalizat

17Nu doar vantul mi-l zbura din mana ci trebuia predat la restaurantul unde ni se servea masa. M-am grabit sa-l pozez 🙂 Dupa cum se vede, orice concurent avea destule numere de urgenta la indemana

18Langa mine era Sergiu Buhnia, aici suntem la restaurantul Bran de langa parcul orasului. Dl. cu ochelari este patronul. In cadrul taxei de participare era cuprinsa o masa la restaurantul sau.  Cum credeti ca proceda? Original :)) In sacosa aceea strangea numerele participantilor. Pe foaia din mana, trecea numarul fiecaruia. Astfel nr. 30 de exemplu, ii dadea felul intai. Dupa ce ospatarii aduceau acest fel de mancare, el taia numarul. La felul doi, mai adauga o linie, iar la desert incercuia numarul :)) Asa avea o evidenta foarte sigura. El dadea dispozitiile, nu s-a incurcat deloc 🙂

19Eu tot cu ochii pe el eram, sa vad daca se incurca 🙂 Dar nu a fost asa ceva. Berea este fara alcool, nu este a mea, eu beam Tuborg daca voiam, dar nu voiam. Nu cred ca merge dupa ce dai o fuga pana la Omu si inapoi

20Felul doi, sarmale cu mamaliguta, nu m-am obosit sa le pozez, la desert insa…

21…sunt primul. Nota 9,5 pentru clatite, aluat bun, sos bun, era nota 10 daca ar fi fost altceva in interior, era branza. Deci clatitele au fost bune, dar aici fiecare cu gustul sau…

Cele mai bune clatite le-am mancat acasa la dl. Clementin de la Parcul Natural, acum vreo doi ani parca, apoi vin cele de la Cota 2000.

22Dupa masa, am plecat la plimbare, sa mai vad una-alta, sa fac poze, sa ma misc 🙂 Sa vedeti ce a urmat

23Pe la monumentul generalului Mosoiu. Pana aici toate bune, ca turistul banal, poze precum chinezii la orice intalnit…doar ca imi aduc eu aminte ca vorbisem cu cineva sa pozez castelul Bran

25Chipurile castelul Bran. Ma uit eu asa si nu-mi place. Nici sa ma duc pe alee si prin bazar la castel  nu voiam. Este plictisitor, mereu la fel. Si incep calculele. Eu calculez orice, nu ca sunt un bun matematician, dar despic firul in 44, gasesc variante, pun intrebari, uneori tot eu raspund la ele. In mintea mea era o imagine cu acest castel vazut bine, fara copaci, etc. Imi spun, imaginea nu avea cum sa fie luata dintr-o casa intrucat castelul domina imprejurimile. Poate din aer? Dar cine se deranjeaza cu elicopterul sa faca o poza, sa fim seriosi. Deci???

Hai mai bine sa inconjor castelul ca poate gasesc un punct panoramic. Merg spre Moieciu :))  Dau cateva curbe cu gandul ca poate ma vede vreun prieten si va rade ca merg pe jos acasa, in directie gresita. Ajung langa o casa, vad o curte cu gardul rupt…si ma opresc. In fata o stanca mare, eu ma opresc pentru calcule. Privesc cand spre ea, cand spre castel, parca ar fi un loc bun de pozat. Se ghicea o vale de traversat, presupun eu ca sunt tot felul de gunoaie pe acolo…

Intru prin curte, ajung la vale, gunoaie peste tot, valea cu apa destul de lata, sar din piatra in piatra si ajung la o poteca. Dupa cum arata zona, probabil pe aici trag diverse „persoane nomade”.

26

27Limita Parcului National Piatra Craiului

28Castelul, cat de cat 🙂

29Zid vechi, pe care l-am escaladat sa fac poza de mai sus, spre castel

Si ajung intr-un loc in care nu am ajuns niciodata. Mereu am vrut sa ajung dar nimeni nu stia detalii sa-mi dea. Pana la urma am ajuns eu singur 🙂

30

31

32

33

34

35Locul unde a fost depusa inima reginei Maria. Am ajuns si aici 🙂 As mai fi dat eu detalii cum se ajunge cel mai bine in acest loc, dar este cineva care mereu se duce unde scriu. Problema nu este ca merge acolo, ci ca merge fara mine :)) Si asa, daca se straduieste putin, face niste calcule si-i da cu precizie locul :))

Urmarind insa tinta deplasarii, am pozat si castelul:

36In sfarsit o poza cum imi place. Castelul pozat de mine, se vede foarte bine. Faceam eu tot turul imprejurimilor si tot il pozam pana la urma, cum trebuie

37

38Tot deplasandu-ma stanga, dreapta, am intalnit un traseu turistic. Cum urca mi s-a parut indicat sa-l urmez, poate este si alt loc mai sus, mai bun

39Branul vazut de la inaltime

40

41Oare ce or fi acele ziduri din curtea castelului? Este doar o cale de a afla, sa mergi pana acolo 🙂

43Castelul, chiar o imagine buna

46Loc amenajat pentru gratar, etc

50Ziduri vechi

51

55

56In curtea castelului

57Aici era amenajarea vazuta de mine de pe celalalt versant

59Stanca de vizavi, si pe unde umblasem

60Mersul autobuzelor, plecare Bran

62Se poate vedea indicatorul turistic, pe marcaj triunghi galben, prin Valea Ciubotea s-a desfasurat cursa de alergare montana

63Restaurantul Bran, peste o ora avea sa fie premierea

64

66Cel cu diploma este Marcel Laza, locul I la peste 35 de ani, in spatele lui „Nusu” Ion Neagoe, locul II

67Organizatorii si copii sponsorilor

68George Buta, locul III la categoria sub 35 ani

Mi s-a parut mult mai important sa postez grupul voluntarilor, 4 dintre ei au venit tocmai de la Campulung Moldovenesc, pe banii lor, sa sustina evenimentul. Mai jos, trei dintre acestia:

71

72

73A mai fost cu ei inca o fata, dar s-a miscat prea repede si poza nu a iesit 🙂

74Razvan Tache, voluntar la Vf. Omu, cunoscut alergator la aceasta cursa

75Alt voluntar

Urmeaza un grup de fete, care s-au ocupat de siropuri pentru concurenti, strangerea banilor, inregistrarea timpilor in posturile de control…

76

77

78

79Aici patronul ne dadea numerele inapoi :)) 80:))

Si diploma mea de concurent onorabil:

81Acum ce sa spun, daca traseul turistic este de 6 ore dus, si eu l-am parcurs in 3 ore dus-intors, pentru mine ramane o performanta :))

Mi-a placut acest concurs, ramane o amintire frumoasa, la anul sper sa particip din nou. Mi-am dozat puterile, calculat unele lucruri, am fugit pe unde am reusit, parca picioarele nu-si mai puteau opri uneori miscarea de alergare…m-am grabit la intoarcere sa scap de vant asa ca am fugit spre padure, la sosire am baut doua ceaiuri, prin oras un Pepsi, apoi am luat la rand masinile cu inghetata pana m-a luat durerea de gat…m-am intors acasa cu „Bubulu” Bogdan Boja, m-am simtit bine in aceasta zi. Chiar ma miram seara, ca nu ma doare nimic. Cred ca daca nu te fortezi prea tare nu te doare nimic! 🙂 Insa azi-dimineata, surpriza! Niste dureri pe langa rotule, nu stiu ce era, dar osul dadea niste semne. Culmea sa te doare un os, rotula! Pana acum nu m-a mai durut. Bun, si in acest caz, au venit prietenii cu ideea sa facem o plimbare de duminica, vreo 15 km prin padure.

M-a luat Catalin cu masina si i-am prins din urma, altfel cine stie cand ii mai ajungeam ca eram avariat 🙂 Dupa vreo 2 ore mi-a trecut durerea, deci cui pe cui s-a scos intotdeauna 🙂 Si asa zilele urmatoare am multa treaba, saptamana debuteaza intens…

Am si filmat putin, nu mult, ca filmeaza mult cine ii place, mie nu prea imi place. Il auziti pe organizator, Ion Trandafir, vorbind si pe fetele care au participat, probabil au fost 7-8 persoane.

De asemenea, in filmarea urmatoarea auziti incheierea premierii, scandarile celor prezenti, detalii despre sponsori…

Si ultima filmare, patronul restaurantului ne da numerele inapoi, la un moment dat dau mana cu Gheorghe Blajiu, pentru a treia ora pe locul 3, la categoria peste 35 ani.

Asa am vazut eu Hit the Top 2013 🙂 Superb! O zi de neuitat! Ca si astazi, prin ploaie, la gratar, pe la pietrele aceluia care spune povesti prin documentare tv, ca nu are semnal telefonul pe acolo, ca par sicrie de piatra…, cum sunt multi naivi pe lumea asta, am intalnit si noi oameni care cautau „piatra magica”…dar despre acestea in zilele urmatoare! 🙂

Stiri diverse…comentariul cu numarul 10.000, decizia CEDO, Bucegi Winter Race 2013, Postavaru Night 2013…

De prin noiembrie astept si urmaresc cu atentie un lucru. Cine va scrie comentariul cu numarul 10.000 pe blogul Bucegilor 🙂 Si aseara a fost scris. Sunt asadar 10.000 de comentarii publicate 🙂 Pe niciun site din Valea Prahovei nu sunt atatea :)) Cel mai interesant lucru a fost cand am avut confirmarea ca site-urile primariilor din zona nu au impreuna cate vizualizari are acest blog, pe o perioada de un an de zile 🙂 Adica trafic pe bune, nu sa faci schimb de link, etc, tot felul de metode de crestere a traficului in mod artificial. Nu am inteles de ce sa te agiti dupa trafic 🙂 Oricum publicitate nu caut, oferte nu postez, fiecare este liber… Este insa reconfortant sa stii ca un site de primarie nu aduna atatea vizualizari…ca un blog.

Aseara, aproape ca am uitat sa fiu atent…si dupa ce am scris un raspuns la postul publicat duminica, 17.02., mi-am adus aminte. Instantaneu m-am gandit ca eu am scris comentariul cu nr. 10.000…ceva nepotrivit in opinia mea. Asa ca am verificat…comentariul meu era cu numarul 10.001 :). Prin urmare, comentariul publicat, cu numarul 10.000, a fost scris la articolul: „La cumparaturi…intamplarea cu „Dumnezeu m-a trimis”…” de catre Mariana. Multumesc! Bine ca nu l-am scris eu 🙂

….

In aceasta saptamana, multe ziare si televiziuni au vorbit despre un eveniment din Sinaia…directorul publicatiei Ziar de Sinaia, dl. Bugan, a castigat un proces cu statul roman…evident pe libera exprimare. I s-a facut dreptate dupa 7 ani. Jurnalistul a fost actionat in 5 procese de catre dr. Constantin Pasarin din Sinaia, pe atunci manager al spitalului orasenesc. Au fost decizii ciudate ale instantelor romanesti, dupa care s-a apelat la CEDO. In final, statul trebuie sa plateasca vreo 6500 de euro. Nu stiu ce profeseaza dl. doctor, dar in niciun caz nu este ginecolog, eu asa am crezut prima oara :))…cu scuzele de rigoare pentru o astfel de interpretare. Adica numele il cam recomanda :)) Bine, nici acum nu stiu ce este, dar nu este ginecolog pentru ca sunt doar doi astfel de doctori…si ii cunosc de cand era Oana insarcinata. Unul este un doctor de exceptie, dl. Timbalov, si celalalt…dl. Onu, nu stiu cum naiba acesta din urma mai profeseaza. O vreme a fost tras pe bara, avusese un incident cu o femeie din Moroeni. Nu mai stiu exact, murise femeia sau bebelusul… Asa se intampla daca stai sa-ti faca legea dreptate in astfel de cazuri…

….

Vine competitia de schi de tura Winter Race Bucegi 2013 🙂

Este la a treia editie, organizator fiind Clubul de turism Chindia Targoviste. Spre dezamagirea mea, de curand am aflat de aceasta intrecere pe schiuri, ce se desfasoara prin Bucegi. Mi-a spus de ea un ofiter al Jandarmeriei, la Predeal. Am intrat repede pe site-ul competitiei

http://bucegiwinterrace.ro/  

Am vazut harta:

traseu-bucegi-winter-race-2013-690x456Si am zis: „Gata, merg, arata super traseul de concurs” :)) Daca sunt trasnit :)) Primul semnal pe care mi l-a dat mintea a fost: cu avalansele. Asa, la o prima privire, pe harta, vine panta aceea spre Cocora, ca vad ca nu se urca pe traseul turistic spre Babele, mai bine de altfel, ci prin padurea Cocora. Insa urcusul este frumos, pornind de la Padina, se traverseaza drumul auto spre hotel Pestera, se urca pe Valea lui Serghei pe langa o stana, apoi vine urcusul la Vf. Cocora, panta mi se pare problematica, adica pot porni avalanse. De la Babele mergi bine, nu stiu cum este deasupra Cerdacului, probabil greu, mai este o mica portiune cu avalanse intre Saua Vaii Cerbului si Mecet…apoi alta pana in culmea Doamnele. De asemenea si pe Drumul Granicerilor, ramura vestica a Bucegilor sunt cateva pante de unde pot curge avalanse…

Cu siguranta, organizatorii vor verifica zona in colaborare cu Salvamontul din Dambovita, sunt posturi de control pe traseu se si vad marcate pe harta…

Insa timpul este prea scurt, mi se pare mie, adica o saptamana mai este pana la concurs. Pana imi aleg echipamentul, pana fac putina miscare, nici nu am pus schiurile in picioare anul acesta…ca nu merg pe partii, merg prin paduri si alte coclauri mai putin umblate. Nici nu am avut timp si nici vremea nu a fost prea ok. Cred ca anul acesta, marti acum, mi s-a parut o zi faina. Mi-a parut rau ca nu m-am gandit sa merg din Azuga pe la Garbova si apoi in Predeal.

Apoi am citit ca te poti inscrie ca echipa in acest concurs, nu de unul singur…si pana gasesc eu coechipier cunoscut… 🙂 Eu sunt tare dificil in orice as face 🙂 La urcus nu prea obosesc, in schimb pe loc drept ma plictisesc si nu am chef sa alerg…daca am reusit performanta ca la maratonul din Ciucas, sa alerg de unul singur circa o ora, desi erau cateva sute de participanti :)) Mie mi se intampla lucruri din acestea…am alergat singur cam o ora, niciun concurent in fata, niciunul in spate :))

Nici nu pot sa merg cu cineva si sa participam in reluare, sa privim…din echipament trebuie sa nu lipseasca coltarii, un piolet…acum sa le mai car si pe acestea dupa mine, nu prea imi este la indemana…desi concursul pare o provocare superba. Din Saua Batrana (postul nr.3) si pana in Saua Strunga (postul cu nr.4) iar mi se pare o portiune ce trebuie tratata cu atentie…

Privind clasamentul de anul trecut, au fost doar 8 echipe, primele trei realizand intreg traseul in mai putin de 3 ore, diferenta intre acestea fiind de cateva minute. Este greu, dar nu ar fi frumos daca ar fi prea simplu…

Sedinta tehnica va fi vineri seara la Padina, iar sambata dimineata 2 martie, ora 8:00, va fi startul.

….

Pentru a mai umple zilele de iarna si cu lucruri frumoase…pe la munte iarna vine repede si pleaca greu, nu prea o iubim noi prea mult 🙂 … mai este un concurs interesant, de alergare montana si de schi de tura, pe 9 martie in Poiana Brasov.

„Postavaru Night” o intrecere ce poarta amprenta Carpathian Man-Lucian  Clinciu. Orice concurs ar face acest om si echipa lui, nu are cum sa iasa decat perfect. S-ar putea sa merg, inscrierile sunt pana pe 28.02.2013, la fata locului nu te poti inscrie. Se alearga pe partia Drumul Rosu, o varianta cu o lungime de 4,5 km si o diferenta de nivel de +700 m :)) O placere nu alta, sa sufli pe acea panta :)) Cred ca de aceea ma si bate gandul sa merg…am uitat cum este sa mai urci in fuga o panta mai mare 🙂 Cu iarna asta…

Daca merg, ar trebui sa fac pana pe 28.02. doua incercari…una sa urc partia Kalinderu si a doua partia Sorica, sa stiu cum stau, sa nu ma duc sa ies in a doua jumatate a clasamentului :)) Am vazut ca timpii in care ajung primii 15 alergatori sunt intre 30 si 45 minute.

La categoria 26-35 de ani, au fost anul trecut circa 70 concurenti…deci ar trebui sa fiu si eu in primii 30, macar… 🙂

harta PN2013.600

Startul se va da la ora 19, pe 9 martie. Detalii pe site-ul:

http://www.carpathianman.ro/event_page.aspx?crt=1&mnu=7

….

Un mic film despre Postavaru Night, editia din 2012 – sau de ce sunt frumoase astfel de competitii montane 🙂

….

Acum sa schimb putin directia si pe lucruri pe care le vedem pe la televizor 🙂

Am vazut si eu „spectacolul” oferit de Oana Zavoranu care s-a dezbracat partial la emisiunea lui Capatos, pentru ca 50.000 de persoane i-au dat Like pe Facebook…oare echivaleaza cu ceva un astfel de Like?! 🙂 Nu pot sa cred uneori cat de infantili suntem…na, acum ce sa zic, nu vreau sa fiu eu moralistul, femeia arata bine dar,… este un mare dar :)) …trebuie sa fii nebun sa vrei o astfel de femeie, daca se poate numi astfel…era asa un spectacol grotesc cum se tara pe acolo, se agata de picioarele unuia…este urat sa vezi o femeie asa, zic eu, asa pentru mine 🙂

Mi-am adus aminte de Bahmuteanu, ce draguta era, frumusica, politicoasa si acum 🙂 …dimensionata, cu atitudine de cartier, femeie din aceea care sta cu gura pe tine, nu-i convine nimic, se inraieste interior din cvasi-motive…adica nu este un defect ca o femeie este grasa, dar in cazul ei mi se pare, coroborat cu felul de a se purta, a vorbi…femeie care le stie pe toate…doar pentru a sta in fata.

Vad ca povestea steagului secuiesc tot continua, sper sa se linisteasca acum cu organizarea asta administrativa…vina este a PDL-ului, partid orientat pe furt in ultimii ani, ca i-a lasat de capul lor. In niciun caz nu mai semana cu PDL-ul din 2004-2007 cand toti il votam. Nu cred ca acest partid mai poate ajunge la guvernare vreodata…sunt compromisi si au de gat si de coada o sumedenie de tinichele, nici nu au multi politicieni de valoare…

Despre FOTE 2013 am incheiat subiectul, am vazut ce si cum, organizare buna, un eveniment putin important, dovada si prezenta publicului, putin numeros. Pareau uneori multi spectatori pentru ca erau oameni de ordine, monitori de schi, fotografi, antrenori, sportivi. Probabil galeriile au fost alcatuite din elevi de liceu invoiti de la cursuri, cineva trebuia sa strige…

In continuare, se pare ca exista o granita morala…evenimentul acesta, ca sa se desfasoare bine, trebuia mutat spre Transilvania 🙂 Frumos Predealul, medieval Rasnovul, superb Brasovul…degeaba se zice ca nu este, dar este o diferenta de gandire, de civilizatie. O simti cand ajungi in orase precum Brasovul, Sighisoara, Cluj, Sibiu, Alba Iulia…

Despre nebunia cu carnea de cal nu mai scriu. Oricum nu mananc asa ceva, adica nici de cal si nici de vita…dar nu cred ca moare nimeni daca le incurca :)) Poate undeva la nivelul mintii se produce un oarecare disconfort. De fapt, nu prea mananc carne, dar un mic, un carnacior sau un piept de pui mai cumpar 🙂 sau pastrama… In schimb, nu inteleg pofta unora de a manca uneori carne de caprioara sau urs. Am mancat de cateva ori, in diferite conjuncturi, toti le laudau, mie mi s-au parut groaznice. Nu conta cum au fost pregatite, ca erau diverse modalitati…eu nu as da un carnat afumat de porc, un mic sau un piept de pui pe gratar, pe carne de cal, vita, urs, caprioara :))  Ca dovada ca sunt ciudat pe tema asta cu alimentatia…am vazut odata carne de manzat. Si eu am ramas cu ideea ca este de manz de cal. Nici acum nu stiu daca este asa sau nu, nu am avut curaj sa intreb pe nimeni…ca si cu pastarnac, telina, habar nu am care este una si care este cealalta si cum pot fi gatite…adica este inutil sa pregatesti asa ceva.

Si sa inchei cu o veste buna…a spus primul ministru ca pana in 2016 face autostrada Comarnic-Brasov. Pana acum nu s-a facut pentru ca nu s-au inteles unii cum sa fure mai bine, ce avantaje sa aiba…poate ca s-au inteles acum, sau poate bat palma pana in 2016 🙂

Start la Maratonul Pietrei Craiului

Diseara pe la ora 20 va fi sedinta tehnica cu toti participantii…cateva sute 🙂

Sedinta va avea loc in orasul Zarnesti. Maine, la ora 9 se va da startul in cea mai renumita competitie montana a tarii. Organizarea este ca la carte, nu este loc de greseli, aceasta fiind una dintre caracteristile evenimentului. Suplimentar, inainte de inscriere concurentii au fost triati. Printr-o aplicatie, fiecare a trebuit sa raspunda intrebarilor organizatorilor. Ulterior daca erai acceptat primeai un mesaj de confirmare.

Pe multi i-a nemultumit acest test…dar mai bine sa fie nemultumiti si sanatosi acasa, decat altfel. Maratoanele montane nu sunt alergari prin parc, sunt competitii de anduranta, solicitante.

Pentru ca pana duminica nu o sa mai scriu nimic pe aici am postat mai multe…articole.

Multumesc celui care mi-a rezolvat toate problemele legate de participarea mea la MPC, incluzand in acestea deplasarea, cazarea, etc. Il veti afla duminica 🙂

Printre „adversari” se numara castigatori renumiti de maratoane, sportivi de performanta, reprezentanti ai tarii peste hotare…sunt multi foarte bine antrenati, va fi asadar un concurs la care va fi prezenta toata elita sportiv-montana din tara.

Pana acum, la ultimele 4 astfel de concursuri am luat locurile: 5,9,7,4…ca amator. Nu am timp de anabolizanti, antrenori, alte chestii, particip sa vad cat pot, si apoi e nasol ca nici Sinaia si nici Busteniul, orase de munte, nu au reprezentanti in astfel de competitii.

Acesta este profilul detaliat pe kilometri, altitudine, al maratonului din Piatra Craiului publicat pe site-ul alpinet de catre Ady Beleanu

Si profilul publicat pe blogul maratonului

Foarte probabil va fi un start fulminant, toti sportivii cu pretentii vor incerca sa se depaseasca unii pe altii, va fi o cursa de cateva ore. Desi nu am mai parcurs traseul acestui maraton si mi s-a spus ca in peste 5 ore poate fi finalizat, parca nu as crede sa ajung la 5 ore 🙂

Si o poza de toamna…pana duminica 🙂

HIT the Top challenge – in imagini, rostiri, trairi si rezultate partiale

Azi un nou concurs montan in Parcul Natural Bucegi, unic de acest fel in tara.

Localitatea Bran a fost gazda unui eveniment organizat de Primarie in colaborare cu Asociatia Outdoor Romania si sprijinit de echipa salvamont, sponsori, voluntari, serviciul de ambulanta, etc.

Startul s-a dat din cartierul Poarta la ora 9 si a presupus parcurgerea unui traseu turistic dificil. Ceva de genul cine ajunge in varful muntelui si inapoi…unde varful se numea Vf. Scara de circa 2422m.

La linia de start s-au adunat iar o parte din elita competitiilor montane de la noi din tara.

O sa public si cateva poze, multe facute in timpul alergarii, pentru ca am preferat in locul bidonului cu energizant sa iau aparatul foto. Cati mai stau si de poze la un concurs? Si atunci faci poze bune, in timpul actiunii…deci cine nu stie ce este o competitie montana isi poate face o idee parcurgand imaginile de mai jos.

Cu putin timp inainte de start, concurentii incep sa se stranga la start…se vede si cortul organizatorilor/sponsorilor.

Startul a fost dat de primarul din localitate care a sosit punctual, si a incurajat participantii

Dupa 15 minute de la start am ajuns la refugiul din Ciubotea, alergand pana aici cativa kilometri pe un drum forestier plictisitor…urat, si la urcare si la coborare :)))

Dupa 20 minute de la start am ajuns la primul punct de hidratare, unde un organizator astepta sportivii cu pahare cu energizante

Mai jos trecusem de al doilea post de hidratare dupa un lung si abrupt urcus prin padure

Dupa iesirea din padure si depasirea celui de-al treilea punct de hidratare am inceput urcusul printr-o zona stancoasa…cot la cot cu domnul de mai jos. Acesta alerga incredibil de bine si avea pe la 50 de ani 🙂

In catunul Ciubotei sau in caldarea Ciubotea, spre ultimul punct de hidratare. La stana nu era nimeni, organizatorii au rezolvat acest aspect si niciun concurent nu a avut probleme cu cainii.

Postul 4 de hidratare si sprintul domnului ce avea vreo 50 de ani, de altfel nu era singurul mai inaintat in varsta care alerga foarte bine

Pe panta inclinata concurentii se agatau de tufisuri mici de rododendron ca sa urce mai bine, mai repede

Dupa aproximativ un sfert de ora am ajuns sus aproape de iesirea spre Vf. Scara

Cand mai aveam 10 minute pana la varf, asii competitiilor montane alergau spre Bran cu incrancenare fiecare dorind sa-si dovedeasca suprematia. Am facut mai multe poze cu acestia cuprinsi de spiritul competitiei.

Si Vf. Scara – Top-ul competitiei

Am ajuns din Bran (Poarta) in 90 de minute la Vf. Scara apoi pe coborare nu am mai facut poze. De la Vf. Scara si pana la linia de sosire am facut cam 50 de minute. Nu dupa mult timp de la venirea mea, a sosit si dl. mai in varsta.

Ambulanta nu s-a miscat din loc pana cand concursul nu s-a incheiat…cu bine

Si ultimii 4 concurenti ai competitiei…aplaudati de toti cei prezenti

In timpul premierii soseau si voluntarii din posturile de control si hidratare…se vad pe drum, mai departe

Intre dl. cu tricou galben si cel cu betele este Lucian Clinciu, cel care a introdus conceptul de maraton montan la noi in tara, omul care a scos din „amorteala” sute de tineri, indemnandu-i sa faca miscare pentru sanatatea lor.

Si primele trei castigatoare la feminin, flancate de organizatori

Cel din mijloc cu sapca este Ionut Galiteanu, dupa rezultate unul dintre cei mai buni sportivi din tara

Cu ocazia acestui eveniment am avut onoarea sa intalnesc multi cititori ai blogului meu, spre rusinea mea de unii nu imi mai aminteam cu exactitate, imi cer scuze pentru ignoranta dovedita, dar poate este si din cauza faptului ca ma concentrez mai mult pe dusmanii Parcului Natural…

Mai jos, un maratonist deosebit, un om cu o larga experienta de viata, la varsta dansului inca alearga zeci de kilometri…sper sa pot face si eu asta dupa ani 🙂 De un bun simt nemarginit dl. Stan Turcu m-a scos din impas elegant 🙂 A fost de acord si sa facem o poza pentru ca pe acest blog, o arhiva a lucrurilor din Bucegi, trebuie sa apara si oameni deosebiti, parca e cam mult spatiu alocat lucrurilor rele…

Asa a fost la prima editie de HIT the TOP, o organizare fara cusur, cu salvamontisti si organizatori patruland pe traseu pentru siguranta participantilor, cu voluntari care au transportat cu rucsacul zeci de kilograme de apa pentru organizarea punctelor de hidratare, cu sponsori seriosi si autoritati locale ce au dat dovada de implicare…a fost un concurs frumos atat prin dificultatea traseului ales pentru intrecere cat si prin atitudinea participantilor…daca nu ma insel cu un timp de dus-intors de 2 ore si 20 de minute am iesit pe locul 9.