Da, au trecut doi ani de la prima poveste. A trebuit sa treaca doi ani pana sa mai vad o alta poveste asemanatoare.
Povestea din 2013:
Nu este prea comuna o astfel de imagine, transmite doar cate ceva
Si aceea din 2011:
https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/04/06/poveste-de-iubire-in-lumea-florilor/
Ieri, 15.04.2013 a demarat prima actiune a Comunitatii Bucegilor. In aceasta saptamana va mai fi inca una cel putin. Sunt si cateva reactii la prima actiune, acestea apar atat pe blogul Comunitatii cat si pe alte site-uri. Incet-incet, se va intelege exact ce este cu aceasta initiativa si poate vor subscrie si mai multi.
Prima actiune si comentariile pot fi vazute aici:
http://comunitateabucegilor.wordpress.com/2013/04/15/actiunea-cu-nr-1-a-comunitatii-bucegilor/
O alta reactie, prima pentru Comunitatea Bucegilor, a fost postarea unei stiri, pentru care multumim, pe site-ul:
BUCEGI NATURA 2000 
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii "Gării pentru doi".
ApreciazăApreciază
O intamplare a naturii. Dar e ceva frumos, ce pe tine te-a dus cu gandul la iubire. Ar putea fi si accident, lupta pentru teritoriu, dar tu ai vazut o imagine romanțată.
ApreciazăApreciază
Probabil vantul l-a bagat acolo, cine stie 🙂 Stii si tu, vedem ce ne place sa vedem :))
ApreciazăApreciază
Gingasia naturii apropie fiintele!
Imaginile nu au nevoie de cuvinte.
ApreciazăApreciază
Se simte, multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
M-ai lasat interzis cu aceasta coincidenta…
ApreciazăApreciază
Pe tine? Nu cred :))
ApreciazăApreciază
Ei na…de la atatea chimicale ce bag in mine… 🙂 🙂 🙂 De regula ca sa ma pun pe picioare iau medicamente ce m-ar putea omori…si micsorez putin doza 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Vad ca esti binedispus, inseamna ca ti-a trecut raceala 🙂 Ma bucur! Pai din ce am observat, doar mie imi dai sfaturi, chestii cu aspirine, alte alea, tu te tii de chimicale, doze-soc :))
ApreciazăApreciază
Asta e…barbatii adevarati baga chimicalu’-n fizic la greu 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
thanks for the follow…
ApreciazăApreciază
😉 🙂
ApreciazăApreciază
thanks
ApreciazăApreciază
Multumim pt. initierea Comunitatii Bucegilor prin care ne implici in frumosa ta poveste de iubire cu MUNTII!
ApreciazăApreciază
A fost o idee inspirata. Este interesul tuturor ca lucrurile sa mearga bine in Bucegi. Iti multumesc si eu! 🙂
ApreciazăApreciază
Îmi plac mult aceste imagini, sunt superbe, împreună cu cea de acum 2 ani.
Nu vreau să gândesc pragmatic, să-mi explic la rece cum s-a ajuns la o asemenea ipostază.
Vreau doar să privesc, să mă minunez de frumuseţea acestor îmbrăţişări inedite şi să nu le tulbur.
Lumea plantelor are mai multă gingăşie, puritate, inocenţă, smerenie, înţelepciune, generozitate, dăruire, iubire decât lumea noastră, a oamenilor.
Scriu o poveste despre plante, care mi-a plăcut:
” Povestea plantelor
de Valentina Alexandru
Demult, pe cand toate planetele şi toate stelele stăteau cuminţi, pe raft, în cămara lui Dumnezeu, şi încă nu se învârteau, parcurgând spaţii, trăia pe un nor de azur un îngerel. Era tare drăguţ, avea bucle blonde şi picioruşe zglobii şi vesele. Acest îngerel, cât era ziua de lungă, privea printr-un cristal de cuarţ lumea ce se năştea din cuvintele şi iubirea lui Dumnezeu Tatăl.El văzu cum, din multe pulberi ce se adunară la un loc, se născu un nor ce luă o formă rotundă şi începu a se învârti în mâinile lui Dumnezeu.
– Doamne, ce bilă frumoasă ai făcut, zise îngerelul. Te rog, dă-mi-o şi mie, să o ating !
Îngerelul o atinse şi locul unde îşi pusese mâna deveni verde. Speriat, îşi trase repede braţul şi îl întrebă pe Dumnezeu:
– De ce atingerea mea s-a făcut verde?
– Verde va fi, copilul meu, culoarea ce va predomina pe această planetă, Terra, zise Domnul. Atingerea Îngerilor Mei va aduce pe ea această culoare. Verde va fi şi plin de viaţă orice loc de pe Pământ unde vor poposi ei. În aceste locuri, Eu voi trimite Îngerii ca ei să pună plantele ce se vor naşte în laboratoarele divine. Vreau ca plantele pe Terra să aibă veşmânt verde şi să poarte pecetea Îngerilor Mei.
Numai floarea lor, inima lor, ce-Mi va vorbi, o voi face de diferite culori, în funcţie de misiunea pe care I-o voi da fiecăreia.
Vezi, Îngerelul meu, tu eşti primul ce ai pus o urmă verde pe Pământ.Tu vei fi şi primul ce vei duce o plantă pe el, dar până atunci mai este.
Tu du-te, concentrează-te, şi să faci din iubirea ce ţi-o voi trimite o plantă. Gândeşte-te la ceva frumos, mic, ceva care să poată creşte şi umple repede pata ta de culoare verde.
Îngerul plecă, se aşeză pe norul său şi hotărî să facă o plantă mică, mică de tot, care să formeze un covoraş, moale şi frumos. O făcu, o închise într-un glob de iubire şi i-o trimise Tatălui.
Dumnezeu, cum o văzu, îi plăcu tare mult şi hotărî să o aşeze pe Terra, în ziua când ea va fi gata să primească prima plantă.
Îngerelul aştepta acea zi, şi ea veni. La semnul lui Dumnezeu, el plecă să pună în zona lui verde planta care crescu repede, se înmulţi şi acoperi cu trupul ei zone întinse. Un covoraş verde, moale şi frumos acoperi Pământul.
– Doamne, dă-i un nume, căci nu ştiu cum s-o chem !
– Să-i zicem, pur şi simplu, iarbă, şi ea va fi foarte răspândită! – hotărî Domnul.
De atunci crescu iarba pe Terra, dar nimeni nu ştie că ea a fost crescută întâi din inima unui îngerel vesel, cu plete blonde. De câte ori vezi iarba, să ştii că el are şi acum grijă de ea şi şopteşte-i :
– Măi, îngerelul ierbii, eu am aflat povestea ta, te rog, ajută-mă să o spun copiilor, celor care vin după noi !”
ApreciazăApreciază