Castelul Cantacuzino…intrebarea retorica a Busteniului!

Trec eu ieri, ca un cetatean, pe langa acest castel. Stiti de ce folosesc formula aceasta cu cetateanul?

7

Pentru ca sunt niste fanatici locali, care orice s-ar intampla in oras, ei vad lucrurile tot roz, si ii deranjeaza la culme cand scriu ca merg eu ca un cetatean, ca nu stiu pe unde am mai umblat in cetatenia mea 🙂

Si ma uit la acest castel al unor investitori rusi, rude cu primarul, si ma gandesc ca este bine ca l-au inclus in circuitul turistic.

Mai ma uit tot eu, mai fac o poza, doua, si vad gardul castelului. Acelasi de cand eram copil, dinainte de Revolutie.

2

Ma opresc si ma gandesc ca un cetatean al orasului: Astia nu sunt in stare sa-si repare gardul prapadit si degradat de timp si vorbesc la televizor ca vor sa ridice o statiune de un miliard de euro prin padurile muntilor Baiului!

Probabil la Busteni, oras in care edilul-sef a pus drujba si buldozerele pe toate parcurile orasului, este enervanta atata padure. Unde te uiti sunt numai bani si trebuie doar sa-i tai si sa-i vari in buzunar :))

Sau poate numai cand se uita unii la padure, cat este de mare, li se pare ca atatia copaci ii sufoca, le inchide orizontul, sunt poate ca niste gratii 🙂 Cine stie ce ganduri ii tulbura pe cate unii 🙂

6

Dar ca si concluzie, am ramas cu gandul la gardul acela, al castelului. Proprietarii nu sunt in stare sa-l renoveze, dar pot ridica o statiune de un miliard de euro 🙂 Realitatea poate fi uneori daunatoare, poti crede ca este de ajuns sa vorbesti si toata lumea sa creada, la comanda. M-am straduit sa prind in imagini locurile unde gardul arata mai bine, ca arata si mai rau. Doar sa va uitati cand treceti. Dar sa nu uitam totusi sa vorbim de dezvoltarea magnifica a comunitatii, proiectele europene si alte de-astea :)). Nu-si mai dau seama ce fac!

Fac o paralela cu un banc:

Un musuroi de furnici a pus la cale atacarea unui elefant pe cand acesta dormea. S-au urcat toate pe el ca sa-l omoare. Se trezeste insa elefantul, se scutura putin si cad furnicile pe jos. Mai ramane insa una agatata de gatul animalului. Stiti ce strigau la ea, toate celelalte furnici aflate pe jos? „Sugruma-l! Sugruma-l!” 😉

Chestiile acestea survin pe fondul desprinderii de realitate!