O cladire mica, are o anumita eleganta, imi place mereu sa o privesc cand ajung in Parcul din Sinaia
Aceasta este fosta vila Parc…reabilitata foarte frumos. Se afla tot in Parcul Dimitrie Ghica-Sinaia
Tunul de la Cimitirul Eroilor la fel imi place sa-l privesc 🙂
Prajituri nu mai postasem pentru ca m-am cam lasat de „sportul” acesta 🙂 Nu stiu pentru cat timp, dar este ceva de atunci 🙂 Bine, acestea sunt mai de curand. Cea din stanga era a lui Rares.
Abia ce am scris ca oamenii de la acest baraj de pe raul Prahova au devenit mai sensibili la protectia mediului, ca la scurt timp si-au dat iar in petec. Dar nu-i nimic, problema s-a rezolvat destul de repede, ei fiind in atentia conducerii Apelor Romane. Probabil este o singura persoana pe tura careia se intampla lucrurile acestea…el nestiind ca eu pot sa trec pe acolo si 10 ani de acum inainte.
Iminenta sosire a Garzii de Mediu s-a lasat si cu urmari, curatenie ca la ei acasa. Cand stii ca te-au iertat de amenda, o data, de doua ori, de noua ori, pana la urma daca tot vin de la Ploiesti, o sa dea si o amenda mare. Vreo cateva luni de zile, nu au mai dat drumul la gunoaie, or fi crezut ca gata, a fost ceva trecator, la intamplare 😉 Imi amintesc cu ocazia unui control la acest baraj, partile implicate doreau „sa ne cunoastem” 🙂 Adica pentru o buna colaborare :)) Se intelege :)) Cum sa ne cunoasteam, ce eu ma intalnesc asa cu orice poluator? Ma intalnesc cu oameni normali, de bun simt, nu cu aceia care nu inteleg ca ridicarea gratiilor de la acel baraj inseamna poluarea localitatilor din aval. Dar este greu sa fii serios, responsabil in zilele noastre…se pot insa schimba si lucruri, si atitudini, si oameni. Mai greu dar se pot 🙂
Nu aveam cum sa uit de Casinoul din Sinaia
Aleea principala a Parcului din Sinaia
Mersul autobuzelor in Autogara Brasov
Le-am pozat si pentru mine. Este mai usor sa intru pe blog sa caut, decat acasa prin nu stiu cate poze.
Am revenit asupra unei picturi din Brasov. Casa cu acest desen este la periferia orasului, probabil a fost retrocedata, este insa in paragina. Cine stie cat de veche este pictura…mie mi se pare superba. Era lume multa, circulatie, ca o admiram eu mai in detaliu. Are peste 100 de ani.
In aceasta zona au fost plantati in anul 2011 circa 2500 pini. Zona se intinde pana mai departe si are o suprafata de circa un hectar. La plantarea televizata au participat oficialitati locale, comisari de mediu, padurari. Puietii au fost pusi la dispozitie de Romsilva. Pentru ca nimanui nu-i pasa, ma refer la cei abilitati, un exploatator de padure, foarte probabil din nestiinta, -cine naiba sa-i spuna cand toti iau diferite atentii de la el-, a distrus, tragand busteni din padure, mare parte din ce era plantat. Ca sa va dati seama de nivelul de incompetenta al oamenilor de mediu cu atributii in Bucegi si Valea Prahovei.
Exploatatorul avea interesul sa taie lemne, daca celor abilitati sa protejeze mediul si sa-l controleze nu le pasa…
Asa arata dupa impadurire…cand vezi atata delasare/nepasare… I-a facut praf…daca nu i-a zis nimeni! Probabil o sa planteze altii la primavara…si tot asa. Apoi la alta primavara!
Parau cu gunoaie diverse in mijlocul unei localitati…am anuntat autoritatile locale. Sa vedem ce vor face, pe stanga si pe dreapta sunt numai case 🙂 Mai sus, sunt alte tipuri de deseuri… Interesant este cum se va proceda…oare vor fi amendati oamenii sau se vor baga altii in apa sa scoata gunoaiele? Asa se intampla cand nu exista lege si oameni care sa o aplice. Face fiecare de capul lui 😉 Sau poate se aplica doar acelora care nu se au bine cu administratia locala 🙂
Monumentul acesta ce dateaza de prin 1796 l-am fotografiat prin Brasov. Nu am citit ceva despre el si nici nu am auzit ce ar fi. L-am pozat ca o curiozitate, ca avea o astfel de vechime. Pe acasa insa, am incercat sa vedem ce ne mai amintim din tinerete 🙂
Traducerea aproximativa a inscriptiei ar fi: „Aceasta Sf. Cruce s-a ridicat in zilele imparatului nostru Francisc al II-lea, in numele….Dumnezeu cu toti”. Acolo unde sunt puncte-puncte, nu se vede exact, fiind acea bara de fier, probabil scrie „in numele Presfintei Treimi”. Mai trec eu pe acolo sa vad 🙂 La o data viitoare 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
Desenul din medalionul rotund, cu acel cavaler, se afla la
‘Pietrele lui Solomon”. O sumedenie de legende vorbesc despre acest loc – e interesant si frumos locul… Am scris si eu, putin si in treacat despre loc, ce mi-a fost dezvaluit de un prieten din Brasov: http://calatoriifestinalente.wordpress.com/2012/04/10/prima-tura-in-2012-cheia-brasov-rucar/ E un loc in care merita zabovit.
ApreciazăApreciază
Da, acolo este…cred ca as fi intrat si in casa :)) Sa fac niste poze :)) Scria proprietate privata dar arata a magazie darapanata. Chiar ma gandeam la povestea asta cu acel cavaler…ai aparut cum nu se poate mai bine. Intru imediat la tine sa citesc. Multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
ei, eu am pomenit doar in treacat dar daca urmezi link-urile din text, este acolo si legenda pietrelor lui Solomon, pe care nici eu nu o stiam…
ApreciazăApreciază
Acum o citesc 🙂
ApreciazăApreciază
iar tunul din cimitirul militar din Sinaia (parca sunt doua tunuri la intrarea in cimitir sau nu mai stiu eu bine?) este capturat de la trupele otomane, in razboiul de independenta de la 1877. tot o captura de la otomani este si tunul din curtea Pelesului, de la intrarea catre „Economat”… capturate cu sange de catre ai nostri: soldatii romani, sub comanda Regelui Carol I. (suna cam patriotard, dar… acesta e adevarul). 🙂
ApreciazăApreciază
Asa este, tunurile provin de la linia Dunarii, Plevna, Grivita din perioada 1877-1878. Suna cum trebuie, acesta este adevarul. Independenta s-a obtinut acolo, la Dunare.Sunt 2 tunuri la Corpul de Garda la Peles si alte 2 la cimitir langa parc.
Am urmat link-ul, am citit. Cred ca pictura infatiseaza legenda de la Pietrele lui Solomon. Este un nobil care fuge de ceva iar calul sau se afla in saritura. Sub cal sunt munti si paduri, exact peisajul de la Pietrele lui Solomon. Traditia a pastrat aceasta legenda insa trebuie cautat samburele de adevar. Nu cred ca a exista un rege al Ungariei pe nume Solomon, numele cred ca este romanizat.
Cert mi se pare mie un lucru: intamplarea a avut loc. Un personaj de vaza fiind urmarit de dusmani a sarit cu calul de pe o stanca pe alta si astfel a scapat.
O astfel de incercare nebuneasca nu avea cum sa nu ramana in memoria celor de atunci. Mai ramane de stabilit in teren, unde ar fi fost posibila intamplarea…
Foarte frumoasa povestea, multumesc pentru ajutor 🙂
ApreciazăApreciază
Pozele sunt de asta iarna, nu?Nu de ieri , de azi?Ca la noi nu mai gasesti niciun strop de zapada, poate doar asa ascunz undeva pe unde o fi fost vreun strat mai mare si la umbra deasa, unde sa nu ajunga razele soarelui sa o topeasca.
Cladirea mica si mie imi place, dar e prea mica :), zici ca e poarta de la intrarea in vreo manastire .
Dar si fosta vila Parc e tare frumoasa.
ApreciazăApreciază
Sunt de acum din martie, era bine sa fie de asta iarna. Stiu ca pe la voi, s-a trecut, pe aici mai sta, ii place sa stea pe capul oamenilor. Cladirea mica este chiar mica, nu stiu ce functiune mai are acum, inainte, acum vreo 2 ani era un birou :))
ApreciazăApreciază
cea mai mare placere! ma bucur ca am fost un picutz de folos. acum, despre tunuri, nu neaaparat despre acestea insa despre razboiul de independenta, am gasit pe site-ul unui entuziast al istoriei Bulgariei fotografii de mare interes, atat cu artileria otomana de la Dunare cat si cu protagonistii razboiului… poate si cititorii tai vor fi interesati, eu pun link-ul: http://www.lostbulgaria.com/index.php?cat=15 – multe fotografii extraordinare si inedite! sper sa va placa!
ApreciazăApreciază
Bine ca am stabilit in principal, ca acea pictura este transpunerea legendei. Este clar ca saritura cu calul a avut loc, cand voi mai merge pe acolo am sa privesc stancile sa vedem unde ar fi fost posibil acest lucru, apoi ce rol o fi avut cladirea aceea 🙂
Este binevenita orice informatie despre istorie, eu sunt un astfel de pasionat si ma bucur cand aflu lucruri noi 🙂 Astazi imi puneam problema cu cineva daca vom afla legenda calaretului din pictura. Tot azi am primit un raspuns documentat de la Institutul pentru Studii Politice de Aparare…acum si link-ul tau, ce mai a fost o zi plina din acest punct de vedere 🙂
Multumiri in numele meu si al tuturor…care citesc pe aici 🙂
ApreciazăApreciază
Nuanţa mea preferată? Cea care are gustul amandinelor, şi nu aşa, una ca oricare alta nuanţa, ci de-a dreptul simţită precum cotropitoare, dacă nu i-aş rezista cu stoicism, pentru că ţi-am spus cândva că am nişte glande salivare tare disciplinate.
Ce poveste de dragoste am avut cândva cu amandinele; erau fericirea pe pământ. Dar ca orice poveste, cândva s-a sfârşit.
ApreciazăApreciază
Amandinele, mmmm, prima oara cand am mancat o astfel de prajitura, adica prima amintire, era in vara lui 1982.Aveam doi ani si ceva. Am in minte imaginea din cofetarie, cu scaunele de atunci, vanzatoarea, bunicul care era cu mine,parcul din Poiana Tapului…stiu ca era in acel an pentru ca in 1983 eram la gradinita, si asta s-a intamplat cu un an inainte. De atunci am prins gustul amandinelor si nu l-am mai lasat…acum insa sunt mai moderat, dupa niste incidente 🙂 De fapt, asa trebuie sa fim de cele mai multe ori, moderati…alteori, in anumite cazuri, cand stii ce vrei, ar trebuie ca acest cuvant sa nu existe in minte si in vocabular. Adica totul sau nimic! 🙂
ApreciazăApreciază
Desenul din medalion il reprezinta pe Sf.Gheorghe …gata de a apara casa de „balaur”.Nu stiu ce vechime are,dar acum 50 de ani era acolo…
ApreciazăApreciază
Am inteles ca ar fi vorba de o legenda, cu un nobil fugarit…multumesc pentru precizarea ca acum 50 de ani era desenul acolo. Inseamna ca este de dinainte de comunisti, eu in sinea mea cred ca este dinainte de 1918.
ApreciazăApreciază