Ies astazi dintr-o biserica. Mi-am facut un obicei in a merge duminica la biserica…pentru ca nu am avut timp sa programez excursii si nici vremea nu a fost pe placul meu. Timp pentru biserica se gaseste…cateva ore nu este mare lucru.

Macar in aceasta iarna sa fac turul bisericesc al Vaii Prahovei :)

Ma indrept sa cumpar ceva, eu asa fac…duminica nu prea este zi de odihna ci de planuri pentru o saptamana intreaga. Fie pe munte, fie acasa, stabilesc in gand cateva zeci de actiuni pentru saptamana care urmeaza.

Niciodata nu cumpar ceva complicat…am momente de inspiratie cand stiu ce vreau sa mananc. De regula, eu nu stiu ce vreau sa mananc la urmatoarea masa :)) Daca stau sa ma gandesc ce as vrea, nu imi vine nimic in minte :) Asa ca mai bine nu ma gandesc, si din cand in cand mai apare cate o idee.

Am vrut sa iau lapte si macaroane…m-am grabit sa le iau…pentru diseara. Dar acum mi-a trecut pofta si nu cred ca mai vreau :) Merg in aceleasi locuri la cumparaturi, sunt clasic, merg tot acolo de fiecare data :)

Am ajuns in piata din Sinaia, doar eram in Sinaia. Ajung la comerciantii veniti din zona Branului, iau 2,5 l de lapte, apoi ma razgandesc si mai bine iau 5 litri. Vanzatorul ma stia, i-am facut niste faze si nu-mi zice mai nimic :) Am cumparat o data lapte, eu i-am zis lapte dulce, el a zis tot lapte dulce, acasa era insa lapte batut. Cu prima ocazie i-am zis ca daca ma mai pacaleste o data…

„Lumina” in Bucegi

Cu alta ocazie, -stiti, comerciantii ti se baga in suflet, ia si asta, cumpara si cealalta, tot asa-… l-am lamurit privindu-l si ascultandu-l…i-am spus omului ca daca vreau ceva, sigur am sa iau fara sa ma indemne el. Si de atunci pace si prietenie…eu vin, cumpar, el imi ofera, tace :) Daca-l intreb bine, daca nu iar bine…dupa ce treci pe la scoala lui Sami de la Cota 1400 nu exista comerciant care sa te mai pacaleasca vreodata :)) Este foarte tare acel domn Sami. La comert este cel mai bun :)

Deci…am luat 2,5 litri de lapte, m-am razgandit am mai luat inca 2,5…si apoi am vazut branza proaspata…am privit exteriorul, am studiat sectiunea acelei bucati…am vrut-o si pe aceea.

Ma opresc la o taraba goala sa aranjez cumparaturile. Intra un personaj, prin spatele meu in spatiul comerciantilor cu branza, lactate…Si ce-i zicea aceluia de la care cumparasem laptele?

Daca are ceva pe acolo, care este vechi, nu-i mai trebuie…

Ma uitam la ei de la 7-8 metri, dintr-o parte. Cel de la Bran i-a taiat o bucata de branza si a pus-o intr-o mica punga. Uneori, oamenii pentru a se fali fata de altii, ii dau unui amarat, branza asa, in mana, ca sa scape de el. Nu era nimeni de fata, sigur nu a observat niciunul dintre ei ca eu ii priveam. Deci nu i-a dat in bataie de joc, i-a dat branza ca unui client…dar fara bani.

Mi-am adus aminte ca trebuie sa iau legume pentru supica…nu a mea, ca eu nu prea ma omor dupa ciorbe si supe. Ma opresc la o taraba, cumpar, langa mine se opreste cineva din Consiliul Local Busteni…dl. Chiritoiu Valentin. Buna ziua-buna ziua si fiecare isi vede de propriile legume, aceeasi vanzatoare…Din spate, de pe niste scari, personajul cu branza i-a cerut o ceapa rosie vanzatoarei.

Pana sa spuna acea doamna da sau ba, dl. consilier a intervenit: „dati-i o ceapa, va rog, o platesc eu”. M-am facut ca nu vad, dl. Chiritoiu i-a dat si niste rosii…am fost impresionat, adica este bine ca nu uitam sa fim oameni. Ies din piata, intru intr-un magazin…in magazin mi se lumineaza mintea. Omul acela avea branza, rosii, ceapa dar nu avea paine si mie nu-mi trecuse prin cap sa-i dau bani de o paine. Aveam asa o parere de rau.

Dl. Chiritoiu

Apoi ies din magazin, urc spre piata, nu ca sa-l caut, ma gandeam ca el deja mancase branza, ci pentru ca pe acolo era drumul meu. L-am vazut iesind dupa o masina…cobora spre mine. A vrut el sa spuna ceva, i-am zis ca stiu. A continuat…stiti ce mi-a zis? M-au trecut toate caldurile in frigul de afara…„Dumnezeu m-a trimis tata la tine, sa-ti cer bani de paine”.

As dori sa aiba cat mai multi parte de astfel de intamplari, sa le vezi cap-coada fara sa stie cineva ca le vezi, cred ca sigur am fi mai buni. Cat este de evident ca nimic nu este lasat la intamplare pe lumea asta…ca noi suntem indusi in eroare si ne risipim anii din viata alergand dupa tot felul de lucruri, care nu folosesc decat aparent.

„Sa ma ingropati cu mainile afara, sa se vada ca nu am luat nimic” – asa a spus Dumitru Sechelariu, cunoscut om politic, om de fotbal, baron local…decedat ieri, alaltaieri. Nimeni nu ia nimic atunci cand pleaca…doar faptele merg cu el.

Am sa continui cu o paralela…predica de astazi a Papei, in fata a 150.000 de credinciosi. Acesta spunea astfel:

„Nucleul ispitelor constă în folosirea lui Dumnezeu în scop propriu, acordând importanţă prea mare succesului şi bunurilor materiale. Diavolul este subtil: nu îndeamnă direct la săvârşirea răului, ci la un fals bine, arătând în mod fals că adevărata realitate sunt puterea şi satisfacerea nevoilor primare. În acest fel, comuniunea cu Dumnezeu trece pe plan secund, se reduce la un mijloc, de fapt devine o falsă comuniune, nu mai contează şi dispare. În ultimă instanţă, în ispite, miza este asupra credinţei, pentru că miza reală este relaţia omului cu Dumnezeu”… articolul poate fi citit in Adevarul.