Prin valea celui rau… cand inca nu dadusem peste el :)

Un fel de a spune…

Cu un prieten am efectuat acum un timp, o excursie neasteptata, surprinzatoare si frumoasa, prin locuri pe unde nu as fi ajuns pentru ca nu as fi inteles motivatia. Stiti, in orice facem trebuie sa existe o motivatie, un impuls.

Pe undeva printre cele de doua Timisuri, de Sus si de Jos, in masivul Piatra Mare, este o vale considerata a celui rau.

Vremea la Busteni se anunta frumoasa, desi se anuntase ploaie.

Un buncar gasit in timp ce incercam in mod repetat si nereusit, sa traversam apa Timisului destul de mare…

Pe la Monumentul Honvezilor am ajuns si am inceput sa parcurgem bazinul hidrografic al vaii cu pricina.

Sunt niste pante pe acolo, de iti taie rasuflarea 🙂 Tot urcam si degeaba, benzinaria Petrom si o cladire din Timisul de Sus, a fostului Seminar, le tot vedeam… din ora in ora :))

Pentru o poza ca aceasta, buna de cuprins intr-o carte cu istoria locurilor, merita totusi. Cu toate ca nu acesta era obiectivul, s-a intamplat sa gasesc o pozitie buna.

Traseul s-a mai imblanzit dupa o vreme si am inceput sa vedem chestii frumoase:

Sa-i zicem „Rugaciune”

Postavarul

Zapada din iarna ce a fost si… care tot mai vine din cand in cand pe crestele muntilor.

Ajungem in capatul vaii, la un funicular de exploatare…

Nu stiu cum l-au adus pana in acest loc 🙂

Cam pe acolo iese valea, la niste case, cu vreo 500 m inainte de benzinaria Petrom.

Apropie bine aparatul, deosebeste si musuroaiele de furnici, care sunt negre care rosii :))

„A mierlit-o”…

Vorbim de o mierla pe care, George, in marea lui omenie, a ingropat-o repede.

L-au mai cautat si altii 🙂 Oricum, este un pic ciudat prin salbaticia aceea sa vezi urme de trecere umana.

Sunt si cascade interesante… Aici intrasem in firul vaii si coboram. Pe deasupra trece cablul funicularului.

Si iesim pe aici:

Paragina…

Pe acolo se vede ceva tipenie de om…

Cam atat…. 🙂

Interzicerea turismului cu corturi si cu rulote pe Valea Cerbului… o greseala!

Am vazut pe Ziar de Busteni un articol semnat de dl. Dan Mateescu, bustenar, ce lucreaza in Bucuresti in domeniul IT, cercetator pe la Academia Romana si conferentiar la o facultate. Articolul este o petitie la adresa autoritatilor sa opreasca degradarea Vaii Cerbului, initiatorul aratand dezavantajele pentru mediu si pentru orasul Busteni, produse de ceea ce se petrece in prezent prin acel loc.

Se stie de ani de zile ca unele poieni cuprinse intre orasul Busteni si cabana Gura Diham sunt ocupate in perioada mai-septembrie de corturi si rulote, turistii provenind indeosebi din Bucuresti.

a

Ei bine, eu sunt impotriva acestei petitii, eu vreau ca aceasta forma de turism sa continue pe mai departe. O sa detaliez si argumentele mele:

1. In primul rand, cu toate ca ar fi trebuit sa o asez pe ultima pozitie, totusi vreau sa o trec pe primul loc, mie imi place sa vad atatia oameni care vin la noi, la Busteni, si aleg sa traiasca in natura. Ma bucur in fiecare an ca-i vad pe acei oameni necunoscuti. Imi place cum fiecare isi ocupa cate o parcela de poiana si se gospodareste acolo, fiecare dupa posibilitati. Imi place ca aprind focuri si ca gatesc la ceaun. Ador zgomotul ce vine dinspre aceste tabere si fumul de la lemnele arse. Imi place cum isi improvizeaza cişmele si cum construiesc mini-garduri de care leaga cutii goale de bere ca sa fie anuntati cand vine ursul.

Avem aici imaginea celor care trebuie alungati din Valea Cerbului ca asa li s-a nazarit unora:

2. Comparatiile cu Austria sau alte tari cu un turism dezvoltat pe mine ca ghid turistic ma lasa rece. De fapt, am o lehamite cand aud de asemenea comparatii. -Da’ duceti-va in Austria si in alte tari care va plac, sa faceti turism sau sa fiti turisti! Fiti siguri ca aceia care campeaza pe Valea Cerbului pentru luni de zile, nu sunt oameni cu bani, altfel ar fi mers si ei… sa zicem tot in Austria. Ce ne mai place sa ne fandosim si sa propunem tot felul de solutii occidentale saracilor romani!!! Oamenii aceia de pe Valea Cerbului, in majoritatea lor pensionari, isi dramuiesc banii cum pot ei mai bine, eu zic sa ne bucuram ca traiesc, ca sunt sanatosi… se spune ca nu incaseaza Primaria multi bani, ca in nicio tara nu se face un astfel de turism si ca turismul se deruleaza in locatii ca hoteluri, pensiuni…  Uite ca la Busteni se poate si eu personal sper sa dureze.  Nu fac nimic rau oamenii aceia, imi displace acest pragmatism, de a-i goni de prin poieni ca nu aduc incasari. Acesti oameni in niciun caz nu ar alege daca li s-ar spune sa plece, o pensiune sau un hotel din Busteni.

c

3. Unii dintre noi, care mergem mai des pe Valea Cerbului, ma refer in special la propria persoana, nu am vazut ca gunoaiele sa fie aruncate de aceste persoane. Nici nu i-am vazut sa-si spele masinile in paraul Valea Cerbului. Asa, cand dai cate o tura o data pe luna, prin aceasta zona, ti se pare iadul de pe pamant, iar daca esti extrem de culturalizat ti se pare o tabara de necivilizati. Adica in mediile academice, fara intentia de a jigni, oamenii sunt mai elevati, au alte anturaje, castiga suficient de bine pentru a-si alege cam orice tip de sejur turistic. Din pacate pentru ei, nu toti romanii se pot alinia la standardele lor, aceasta datorandu-se nivelului de trai la care au adus populatia politicienii nostri de dupa 1989.  Daca vii in week-end pe Valea Cerbului, constati ca poienile se umplu de masini si de oameni, de gratare si muzici care mai de care mai asurzitoare.  In urma, raman gunoaie, oricine doreste isi spala masina si face ce-i trece prin cap, imediat ce a platit cei 10 lei de la bariera drumului de acces.  Insa acestia nu au nicio treaba cu aceia care stau luni de zile in zona si la dispozitia carora Primaria a pus toalete ecologice si pubele pentru gunoi.

Atat, doar 3 argumente sunt suficiente. Este de bun simt sa nu incerci sa scoti bani din orice. Nu ai cum sa cresti numarul de turisti intr-un oras, interzicandu-le celor iubitori de natura sa campeze. Din ce stiu eu, pentru fiecare cort sau rulota se plateste o taxa la Primarie.

Chestia ca nu aduc bani pentru oras cade, pentru ca oamenii acestia platesc niste taxe, poate mici sau mari dar totusi taxe, astfel nimeni nu i-ar lasa sa-si imprejmuiasca sau sa amplaseze rulota sau cortul. Apoi, in atatea luni mai mananca si ei, in Busteni sunt vreo 3 supermarketuri, deci din oras cumpara, nu consuma nimeni benzina pana la Brasov ca sa cumpere ce este si la Busteni.

Distrugerea mediului nu ei o realizeaza, ci turistii de week-end, care nesupravegheati isi incearca Atv-urile pe potecile de prin padure cat si exploatatorii de padure care au distrus traseele turistice din zona Caminul Alpin si Plaiul Fanului. Nici pe Jandarmerie nu se poate da vina, pentru ca eu personal i-am vazut pe acolo. Insa in week-end ar fi nevoie de 5 echipe a cate doi oameni ca sa controlezi toata zona. Iar asta nu o poti face pana nu montezi niste panouri cu reguli, vreo 10, ca sa stie tot omul ce trebuie sa faca si ce sa nu faca. Informare, patrulare si sanctionare… de asta este nevoie pe Valea Cerbului, nu de o actiune de gonire a oamenilor de bun simt de pe acolo, care vin in numar mare de ani de zile si care nu deranjeaza decat mentalitati de bustenari bucurestenizati in medii academice sau austriece. Voi, civilizatii, in sali de facultati si in tari straine, si noi, salbaticii, cu cortul si rulota pe Valea Cerbului. Eu unul am alergie la solutii de turism austriac, elvetian, desprins de prin Alpi… mai este un pas pana sa propuna vreun „destept” un proiect cu fonduri europene de achizitionare de corturi si rulote austriece, sa fim ca ei, ca europenii civilizati.

d

Eu cred ca autoritatile locale sunt suficient de normale sa ignore acest demers si, sa inteleaga ca trebuie imbunatatite anumite conditii pe Valea Cerbului, ca sunt necesare niste controale in week-end, nu sa gonim niste oameni la varsta a treia care stau in rulote si corturi, care nu vin cu plicul in mana sa-l depuna la casieria Primariei, drept contributie la turism. Ce prostie! Ne legam de niste oameni care poate au muncit la viata lor cum noi nu vom munci vreodata, care poate au facut pentru tara asta, mai multe decat vom face noi, avem ceva cu niste oameni care vin sa-si traiasca anii, atat cat mai are fiecare, in mijlocul naturii. Ne zgaraie retina si creierul ca in secolul XXI mai sunt oameni care dorm de placere in corturi si rulote. Spunem ca nu este un turism european, civilizat, dar drum bun in UE, unde vreti conditii civilizate, acolo sa mergeti, daca nu va place pe Valea Cerbului… un loc unde Politia nu este chemata sa medieze scandaluri, sa impiedice batai intre sutele de persoane ce stau acolo o vara intreaga. Oamenii aceia nu or fi ei plini de bani dar sunt oameni mult mai de calitate de cat aceia din turismul adevarat austriac, etc.

Pareri culese de o televiziune regionala…

Eu cu astfel de lume rezonez, nu cu fiţoşi cu Mertzane, nu cu aceia care stramba din nas ca miroase a fum, nu cu persoane intelectuale ce isi afiseaza superioritatea propunand solutii turistice europene pentru romanul de rand. Stie si Dumnezeu ce face… eu ca primar, daca prindeam astfel de persoane cu asemenea petitii le dadeam doua suturi in fund si ii aruncam pe scari… „in Austria cu voi, nu la Busteni”. Noi traversam ca natiune o criza morala, culturala, autoritara, puternica, brusc, de cand ursii fac probleme nu mai este nimeni din oras ecologist. Este asa cum am spus de atatea ori, luam atitudine doar cand ne afecteaza o problema direct. Altfel, comentam de acasa sau oriunde despre bietii ursuleti, care patesc buba. Cand vine ursul si sta in fata blocului nu mai este deloc frumos, ca de ce nu sta in padure, ca de ce nu se face ceva… Pai cand s-a vrut sa se realizeze ceva, cum a fost cu ursul de pe Caraiman care tragea de un corp uman, a sarit lumea in sus ca se distruge fauna si alte bazaconii. Suntem ecologisti cand nu trebuie, suntem cu gura mare atunci cand trebuie sa tacem, daca vedem un batran amarat si stim ca a fost profesor il consideram un prost, ca a trait o viata intreaga si nu are masina scumpa, tot asa, doar de chestii din acestea suntem buni, dupa castig facil, sa ne pacalim unii pe altii… acum aia cu corturile si rulotele distrug Valea Cerbului si ca ar fi bine nu stiu cine sa-i alunge de pe acolo, ca are Busteniul o imagine nasoala. Atat reusim sa gandim!

eCu ce ma deranjeaza pe mine, cetatean al Busteniului, ca vine tanarul acesta sa se simta bine cu ai lui, ca monteaza un cort si face mancare la ceaun? Eu nu vreau sa fiu austriac, nici ca mentalitate si nici ca altceva. Astia sunt romanii nostri, asta pot face, in chestii din acestea se regasesc. Cui nu-i place, sa se duca acolo unde sunt altfel de conditii… Nu mi se pare ca oamenii din imagini sunt niste sarantoci, nomazi care jefuiesc prin capitale europene, mie imi par a fi niste oameni normali, dar unii dintre noi am pierdut contactul cu aceasta realitate. Poate ca nu este tarziu sa mai coboram de la catedre, tribune parlamentare si mertzane si sa mai vedem si ce mai fac astfel de oameni!

Absolut ca pe aici, pe blogul acesta, eu fac regulile, eu decid cui aprob comentariile, si evident ca nu li se vor aproba vreo opinie autorilor acelei petitii, nu pentru ca nu imi plac parerile contrare ci pentru ca este pierdere de timp sa discutam pe aceasta tema. Sunt satul de propriile nebunii ca sa iau in seama si pe altele mult mai mari, ale altora. Asta este cu mult peste ce as putea gandi sau imagina. Sa ma duc sa ma iau de tanarul acela, de batrani, de lumea de pe acolo, ca mi-au ocupat mie, bustenar, poienile… un motiv in plus fiind ca nu aduce ce fac ei cu turismul austriac. Oamenii aceia servesc cartofi prajiti la ceaun, asortati cu muraturi de anul trecut si eu trebuie sa fiu deranjat de prezenta lor… este o mare prostie!

Concluzia d-lui Mateescu, desi dumnealui spune ca nu este o concluzie, este publicata la finalul articolului din Ziar de Busteni:

„Ma abtin sa trag concluzii, deoarece cred ca solutia se afla in mana cetatenilor orasului Busteni, care, daca vor, pot transforma localitatea intr-una de tip austriac, in care mediul natural intact, linistea, peisajele, sa aduca turisti cu bani adevarati, in locul celor 10 ron incasati la “bariera”. Banii sunt buni pentru prosperitatea locuitorilor si a orasului, nu credeti? Turismul adevarat, care aduce profit, se face in pensiuni, hoteluri, restaurante, terase, NU in corturi si in rulote”.

Eu, cetateanul din Busteni, umblat prin medii bucegiste si nu academice sau austriece, imi suna ciudat aceasta initiativa… masura este desprinsa din viata de bucurestean, neconforma cu realitatea de la Busteni, imposibil de aplicat din considerente cu totul altele… prin corturile si rulotele acelea locuiesc niste oameni. Dom’ne, ce mama naibii ne-au facut noua oamenii astia ca sa dam cu biciul dupa ei? Nu sunt nici nomazi asezati pe la periferiile marilor orase europene, nici nu fura, nu distrug, nu fac altceva decat sa joace table si de mancare la ceaun. Hai sa le „infrumusetam” batranetile, zilele, spunandu-le sa plece acasa ca nu au bani adevarati cu care sa umple vistieria orasului.

bUnul dintre cetatenii orasului Busteni, Toplita il cheama, ala cu oi si stane… vinde si el branza la oamenii astia… daca stam sa analizam, nici branza nu este buna, este doar de tip romanesc, nu austriac.

Ma gandesc sa merg pe la corturile si rulotele oamenilor acestora si sa le spun si lor sa faca o petitie, sa aiba si ei un drept la replica. Ce mai, ne-am pierdut si suflet si umanitate, orice si totul… doar la profit ne gandim, la bani adevarati!

Veti duce dorul acestor oameni cand se va umple intreaga vale a Cerbului de vile!

La cumparaturi… intamplarea cu „Dumnezeu m-a trimis…”

Ies astazi dintr-o biserica. Mi-am facut un obicei in a merge duminica la biserica…pentru ca nu am avut timp sa programez excursii si nici vremea nu a fost pe placul meu. Timp pentru biserica se gaseste…cateva ore nu este mare lucru.

Macar in aceasta iarna sa fac turul bisericesc al Vaii Prahovei 🙂

Ma indrept sa cumpar ceva, eu asa fac…duminica nu prea este zi de odihna ci de planuri pentru o saptamana intreaga. Fie pe munte, fie acasa, stabilesc in gand cateva zeci de actiuni pentru saptamana care urmeaza.

Niciodata nu cumpar ceva complicat…am momente de inspiratie cand stiu ce vreau sa mananc. De regula, eu nu stiu ce vreau sa mananc la urmatoarea masa :)) Daca stau sa ma gandesc ce as vrea, nu imi vine nimic in minte 🙂 Asa ca mai bine nu ma gandesc, si din cand in cand mai apare cate o idee.

Am vrut sa iau lapte si macaroane…m-am grabit sa le iau…pentru diseara. Dar acum mi-a trecut pofta si nu cred ca mai vreau 🙂 Merg in aceleasi locuri la cumparaturi, sunt clasic, merg tot acolo de fiecare data 🙂

Am ajuns in piata din Sinaia, doar eram in Sinaia. Ajung la comerciantii veniti din zona Branului, iau 2,5 l de lapte, apoi ma razgandesc si mai bine iau 5 litri. Vanzatorul ma stia, i-am facut niste faze si nu-mi zice mai nimic 🙂 Am cumparat o data lapte, eu i-am zis lapte dulce, el a zis tot lapte dulce, acasa era insa lapte batut. Cu prima ocazie i-am zis ca daca ma mai pacaleste o data…

3„Lumina” in Bucegi

Cu alta ocazie, -stiti, comerciantii ti se baga in suflet, ia si asta, cumpara si cealalta, tot asa-… l-am lamurit privindu-l si ascultandu-l…i-am spus omului ca daca vreau ceva, sigur am sa iau fara sa ma indemne el. Si de atunci pace si prietenie…eu vin, cumpar, el imi ofera, tace 🙂 Daca-l intreb bine, daca nu iar bine…dupa ce treci pe la scoala lui Sami de la Cota 1400 nu exista comerciant care sa te mai pacaleasca vreodata :)) Este foarte tare acel domn Sami. La comert este cel mai bun 🙂

Deci…am luat 2,5 litri de lapte, m-am razgandit am mai luat inca 2,5…si apoi am vazut branza proaspata…am privit exteriorul, am studiat sectiunea acelei bucati…am vrut-o si pe aceea.

Ma opresc la o taraba goala sa aranjez cumparaturile. Intra un personaj, prin spatele meu in spatiul comerciantilor cu branza, lactate…Si ce-i zicea aceluia de la care cumparasem laptele?

Daca are ceva pe acolo, care este vechi, nu-i mai trebuie…

Ma uitam la ei de la 7-8 metri, dintr-o parte. Cel de la Bran i-a taiat o bucata de branza si a pus-o intr-o mica punga. Uneori, oamenii pentru a se fali fata de altii, ii dau unui amarat, branza asa, in mana, ca sa scape de el. Nu era nimeni de fata, sigur nu a observat niciunul dintre ei ca eu ii priveam. Deci nu i-a dat in bataie de joc, i-a dat branza ca unui client…dar fara bani.

Mi-am adus aminte ca trebuie sa iau legume pentru supica…nu a mea, ca eu nu prea ma omor dupa ciorbe si supe. Ma opresc la o taraba, cumpar, langa mine se opreste cineva din Consiliul Local Busteni…dl. Chiritoiu Valentin. Buna ziua-buna ziua si fiecare isi vede de propriile legume, aceeasi vanzatoare…Din spate, de pe niste scari, personajul cu branza i-a cerut o ceapa rosie vanzatoarei.

Pana sa spuna acea doamna da sau ba, dl. consilier a intervenit: „dati-i o ceapa, va rog, o platesc eu”. M-am facut ca nu vad, dl. Chiritoiu i-a dat si niste rosii…am fost impresionat, adica este bine ca nu uitam sa fim oameni. Ies din piata, intru intr-un magazin…in magazin mi se lumineaza mintea. Omul acela avea branza, rosii, ceapa dar nu avea paine si mie nu-mi trecuse prin cap sa-i dau bani de o paine. Aveam asa o parere de rau.

615Dl. Chiritoiu

Apoi ies din magazin, urc spre piata, nu ca sa-l caut, ma gandeam ca el deja mancase branza, ci pentru ca pe acolo era drumul meu. L-am vazut iesind dupa o masina…cobora spre mine. A vrut el sa spuna ceva, i-am zis ca stiu. A continuat…stiti ce mi-a zis? M-au trecut toate caldurile in frigul de afara…„Dumnezeu m-a trimis tata la tine, sa-ti cer bani de paine”.

As dori sa aiba cat mai multi parte de astfel de intamplari, sa le vezi cap-coada fara sa stie cineva ca le vezi, cred ca sigur am fi mai buni. Cat este de evident ca nimic nu este lasat la intamplare pe lumea asta…ca noi suntem indusi in eroare si ne risipim anii din viata alergand dupa tot felul de lucruri, care nu folosesc decat aparent.

„Sa ma ingropati cu mainile afara, sa se vada ca nu am luat nimic” – asa a spus Dumitru Sechelariu, cunoscut om politic, om de fotbal, baron local…decedat ieri, alaltaieri. Nimeni nu ia nimic atunci cand pleaca…doar faptele merg cu el.

Am sa continui cu o paralela…predica de astazi a Papei, in fata a 150.000 de credinciosi. Acesta spunea astfel:

„Nucleul ispitelor constă în folosirea lui Dumnezeu în scop propriu, acordând importanţă prea mare succesului şi bunurilor materiale. Diavolul este subtil: nu îndeamnă direct la săvârşirea răului, ci la un fals bine, arătând în mod fals că adevărata realitate sunt puterea şi satisfacerea nevoilor primare. În acest fel, comuniunea cu Dumnezeu trece pe plan secund, se reduce la un mijloc, de fapt devine o falsă comuniune, nu mai contează şi dispare. În ultimă instanţă, în ispite, miza este asupra credinţei, pentru că miza reală este relaţia omului cu Dumnezeu”… articolul poate fi citit in Adevarul.

Comori…goana dupa imaginar sau nu!

Ca orice pasionat de istorie, evident ca urmaresc stirile ce se refera la arheologie. Am vazut recent o stire cu un tip din Oltenia care a descoperit un tezaur de 1471 de monede, din perioada cuprinsa intre anii 1500-1600.

Apoi o alta stire cu un scotian ce a gasit un tezaur in valoare de 1 milion lire sterline. Omul isi luase un detector si la prima cautare a descoperit comoara. Ca si la noi, britanicul a incredintat-o statului, urmand sa primeasca 50% din valoarea descoperirii. Olteanul nostru va primi insa…30%. M-a frapat o chestie, aceeasi gandire la ambii cautatori de comori. Au considerat normal sa le dea statului.

fFoto: detectiemetal.com

Scotianul spunea ca abia asteapta sa-si aduca copiii la muzeu, sa le arate ce a descoperit. Ce mentalitate sanatoasa…normal ca tot ce se gaseste ar trebui sa revina statului, fiind parte din trecutul national. Fiind in Romania, ma intreb oare ce au gandit anumite persoane fata de descoperirea olteanului? Sa va spun si de ce m-am intrebat asa.

Acum vreo 6-7 ani, pe poteca turistica dintre Busteni si Cascada Urlatoarea, cineva a gasit o geanta cu bani si a dus-o la politie, ulterior a venit si proprietarul…subiectul a aprins imaginatia multor localnici. Tin minte, cum la o discutie cu o persoana destul de bine pozitionata social spunea foarte serios, catre cei prezenti „sunt multi prosti pe lumea asta”. Se referea ca acela ce gasise banii a fost prost ca i-a returnat.

c

Intorcandu-ma la scotian, doar nu crede cineva ca omul a avut un asemenea noroc din prima. S-a documentat probabil ani de zile, a citit prin arhive, si-a facut o imagine despre trecutul zonei, apoi si-a upgradat teoriile achizitionand un detector…si asta a fost. Nu iese nimeni la intamplare cu un detector sa se plimbe de colo-colo fara sa aiba un fir, o idee despre locul unde cauta si ce cauta.

In istoria Bucegilor sunt destule povesti despre astfel de cautatori, aventurieri. S-au cercetat imprejurimile Sfinxului, s-a sapat pe la Tintarul Hotilor, s-a stat zile in sir la sapaturi pe sub Coltii lui Barbes la cautat comoara haiducilor, s-a explorat Pestera Ialomitei…multi localnici din Busteni, tineri fiind, au sapat prin transeele din primul razboi mondial existente si astazi in Muchea Lunga. Au gasit cartuse, resturi de arme, unii le-au dus la politie, altii au fost urmariti de politie, treaba este ca acolo in Muchea Lunga este cam periculos sa cauti ceva. In ultimii 10 ani au fost gasite obuze neexplodate, mai ales pe Valea Cerbului.

d

Acum multi ani era unul si la Cascada Urlatoarea. Nu stiu cine l-a luat ca intr-o zi a disparut. Probabil l-au dus la fier vechi 🙂

Am o cunostinta ce detine legal un astfel de detector, am vrut sa mergem pe Bucegi dar bietul de el era speriat, desi cele doua conditii de baza erau indeplinite: ca detinea legal un detector si ca orice gaseste ajunge la cei abilitati. Degeaba! Tot insista ca poate nu e voie, ca poate sunt probleme… Ce naiba probleme sa fie? Mie imi plac lucrurile certe si persoanele hotarate. Asa sa mergem sa umblam pe munte vaitandu-ne nu are rost…el acum, dupa un timp, ar vrea sa mergem, dar nu mai vreau eu 🙂

b

Probabil o sa imi iau eu un detector in vara asta, nu se stie ce fluturasi imi mai zboara pana atunci…prin minte. Este oarecum interesant sa mergi cu un detector prin unele locuri din Bucegi, cine stie ce poti gasi. Nici acum nu imi da pace ideea cu un fier gasit pe munte prin 2009, ori un fier dacic, ori ceva din perioada medievala. Nu l-am luat pentru ca avea vreo 10 kg si apoi nu am mai trecut pe acolo sa cercetez mai bine zona. Poate in primavara…

aFoarte probabil primul om care a intrat in aceasta pestera 😉

Bineinteles ca mi-as lua un detector doar daca stiu ca gasesc ceva, nu iti iei un lucru ca sa-l tii pe post de decoratiune. Si enumerand niste lucruri: am gasit o roca vulcanica pe Bucegi, nu a gasit nimeni altcineva, am gasit cochilii de melci de acum milioane de ani, nu fosile ci cochilii palpabile, nu a gasit nimeni in Bucegi sau imprejurimi, despre izvoare feruginoase nu a stiut nimeni ca exista si totusi eu am gasit astfel de izvoare, lista este destul de lunga…deci sunt premise sa gasesc ceva si cu un detector de metale.

e

Acum daca cei autorizati din Ministerul Mediului vor spune ca acel peste mare din filmarea atasata la postul anterior este o lostrita :)) iar se vor bucura cate unii de ce am mai gasit, vazut, scris :)) Dar asta este! Fiecare se naste pentru ceva, descopera mai devreme sau mai tarziu, sau niciodata…eu cred ca am niste treburi de facut pe aici prin Bucegi 🙂

Omul de pe Varful cu Dor

A fost odata o vorba…oare? 🙂 Eu cand spun ceva, mai devreme sau mai tarziu ma tin de promisiune, cand vine momentul, nu este niciodata imediat. Am observat ca nu se poate indeplini pe moment ceea ce iti doresti…poate pentru ca mai este nevoie sa lucreze si timpul…

Despre ce este vorba in aceasta postare? Despre un om de zapada aflat la 2000 m altitudine, nu oriunde ci tocmai pe Vf cu Dor. De ce in acel loc? Pentru ca nimeni nu s-a gandit la asta…si mai ales pentru a dovedi ceva, ca nu uit, ca etc…

Ideea nu este de ieri de azi, ci de prin ianuarie, dar zapada a fost mai mereu inghetata. Astazi a venit randul acestei idei sa fie pusa in practica. Evident am fost singur desi eram asteptat in cateva locuri…la unii am ajuns, la altii nu…cel mai important moment al zilei era ridicarea omului de zapada. Sper sa nu citeasca o d-na a carei zi era astazi 🙂

Omul de zapada a iesit aproape la fel cum mi-l imaginasem. Din timp adusesem anumite accesorii necesare…o oala, un bat pe care il purtasem dupa mine tot Drumul de Vara, la 2000 m nu sunt copaci…cetina de brad, conuri de molid…

Din niste ierburi uscate am alcatuit o matura, de pe acasa am luat si o mica peruca ca sa nu dea o nota prea comuna acea oala…apoi am luat si un mic stegulet ca sa acopar oala, precum si un fular, carbuni pentru a-i face ochii, o cruciulita ca sa-l crestinez…

Deci unele le aveam sub o stanca aproape de locul faptei, altele in rucsac.

Pare destul de simpatic…mai are un chip orientat spre nord adica spre Cota 2000, diferenta consta in faptul ca acela are nasturii din conuri de molid. Are cam aceeasi inaltime ca mine, 1,85 cm. Mie mi se pare ca aduce mai mult a urs…

Este vizibil de la Cota 2000, de la cabana Miorita, Vf. Furnica, telescaunul din Valea Soarelui, cabana Valea Dorului…mai bine de 1 km distanta. Ma gandesc ce or zice aceia care innopteaza pe munte, salvamontisti, turisti. De la asemenea distanta pare un om real, ce nu vrea sa coboare…sper sa foloseasca un binoclu si sa nu plece dupa el :)))

Un veritabil strajer…care priveste in acelasi timp si spre nord si spre sud. Nu priveste spre est si spre vest ca sa nu-l orbeasca soarele :))

Un mic puzzle…made in Bucegi

M-am gandit eu sa va provoc imaginatia 🙂 …nu doar a voastra ci si a mea 🙂

Nu vreau sa scriu despre vantul extrem de puternic de pe Bucegi, de astazi, nici sa postez  niste poze…turistice.

Sa fie ceva simplu, scurt si pe atat de complicat 🙂

Trebuie sa fii un pic nebun sa pleci din Bucegi dupa ce ai vazut cum se traieste pe ei…sunt multe lucruri interesante.

Va amintiti de Pestera Bogdan? Multi ani a fost considerata prabusita, figurand intamplarea aceasta in materialele de promovare turistica a zonei…pana intr-o zi 🙂 Cand printr-o zona salbatica presarata de o „jungla” de arbori prabusita am ajuns la ea si am constatat ca nu pestera se prabusise ci o multime de copaci blocau accesul. In vreo doua saptamani dupa ce am convins si pe altii „a aparut” iar pestera.

Azi va prezint un loc unde nu a mai calcat un om de multi ani, chiar multi. De unde stiu? Pentru ca nu si-ar fi facut salas acolo un animal…care de altfel a si murit acoperit,  de stanci cazute din tavan…al unei alte pesteri evident. Nu exista poteca sau gunoaie, urme umane 🙂

O pestera care nu a aparut niciodata undeva scrisa, nu are denumire oficiala…si nici nu va avea. Poate i voi da una, candva. Am gasit anul trecut in Bucegi cateva astfel de cavitati….”parca le simt unde sunt” :)) Asa zic doi prieteni exasperati 🙂

Si aceasta pestera de care va spun a fost odata un loc unde cineva, nu se stie cine, a stat departe de oameni. Pestera este in zona Sinaia, Abruptul Prahovean, destul de departe de orice punct, denumire sau reper turistic.  Potrivit unei legi, habar nu am care, astfel de lucruri trebuie aduse la cunostinta autoritatilor, cand gasesti cate o pestera…dar si asta este o chestia asa mai relativa, ma autorizez eu de unul singur. Si apoi eu de multe ori prind greu si uit repede…locuri, lucruri.

Abia astept sa se duca zapada de pe Bucegi…am cateva sute de ipoteze de verificat si anul acesta :))

De exemplu, este un munte cu aspect de con si care este inconjurat de jnepeni, pe multe sute de metri. Varful este liber, neacoperit, neted si lat la aprecierea mea de vreo 50 mp. Pana la el ar trebui sa urci de la baza cam o ora prin jnepeni, fara poteca. Clar ca nu se va duce nimeni pana pe varf pentru ca lipseste ratiunea…mie mi se pare interesant, provocator sa ajung acolo, am motivele mele :))) Dintre prietenii cu care am vorbit si care au vazut acel munte niciunul nu a zis „sigur, mergem!” 🙂 . Fiecare a zis „bine dar de ce acolo?”. Stiti de ce acolo, asa in principal? Tocmai pentru ca lipseste ratiunea 😉

Bun, sa revin la subiect si la voi:

Pestera 🙂 trebuia sa postez imaginea…ca poate gandesc unii ca m-am bagat pe sub vreun bolovan si cand am vazut intuneric am zis: „Gata, o pestera!” :))) Poza inlatura orice dubiu…al meu, al altora…sunt intr-o pestera, nu foarte mare, dar are ceva…si nu poate fi explorata mai departe de 20 metri intrucat sunt bolovani uriasi ce stau sa cada peste temerar…si daca am vazut exemplul cu acel animal nu trebuie insistat 🙂 Prudenta vine invatand din exemple!

Iar pe voi am sa va rog sa incercati sa descifrati aceasta inscriptie, de mai jos. Mai clara nu am reusit sa o fac…lumina este artificiala, nu naturala.

Cineva a scris aici ceva…observati ca incepe cu anul 1800…a treia cifra pare a fi un 8 sau un 3. A patra nu se vede, nu ar fi prea importanta. Urmeaza cuvinte unele sub altele. Inscriptia este delimitata de linii orizontale. Una este sub anul 1800 si alta la final. Banuiesc ca sunt circa 5 cuvinte. Am gasit doar un cuvant…si calitatea imaginii este slaba si inscriptia aproape stearsa. Mie mi se pare ca sunt 4 randuri de cuvinte, de la anul 1800 in jos. Al treilea este cuvantul „SCAPAREA” din deductiile mele :)) si este incadrat de litere grecesti, regasite si la Schitul Sf. Ana…ultimul cuvant poate fi „Mea”.

Un text religios al unui pustnic. Odinioara astfel de inscriptii mai erau intr-un loc din zona Sinaia unde astazi sunt deschise trasee de alpinism si fac unii gratare…din ce am vazut in ilustratii mai vechi. Asadar, va invit sa faceti un exercitiu :)) Ce poate fi scris in celelalte trei randuri si ce cifra ar fi a treia din anul 1800? Poate aflam…

Zeci de astfel de povesti le am stranse de prin toate colturile Parcului Natural Bucegi…mereu mai gasesc cate una, mereu cate una are alta trimitere :)))