Joia Mare, Vinerea Mare, intamplari, obiceiuri si nu doar…

Nu mai poti sa faci nimic cu nimeni, toata lumea umbla dupa miei… cam asa zic eu, mai spun si vreo doi prieteni…

Saptamana aceasta mi s-a parut tare ciudata. Ciudat am fost intai eu. Nu reusesc sa intru in acest mers al lumii, cu umblatul dupa carne, oua si sacose cu mancare de sarbatori. Incerc sa simulez, imi impun si degeaba… mi se pare prostesc. Scuze, nu vreau sa jignesc pe nimeni. Am o defectiune.

Imi zice un prieten, nu vii cu noi pana in… (o comuna dincolo de Brasov) sa luam miei? Eu insa nu-mi aduceam aminte cand am fost cu ei vreodata. Cum sa le zic ca sunt plecat?, m-am eschivat ca am alta treaba. Au plecat dupa miei :)) Deci nu pot sa cred asa ceva. Sa te duci vreo 130 km dus-intors sa cumperi un miel 🙂 Bine, la mine acasa nimeni nu mananca miel. Nu doar de Pasti, ci niciodata. De ce? Pentru ca… bietul miel! 🙂 🙂 In fiecare an insa, avem prieteni care iau miei mai mult decat pot sa manance sau le aduc rudele, care au stane. Si ei, oameni foarte de treaba, ma suna sa ma intrebe. Este aiurea sa refuzi, ca-i jignesti, dar decat sa ma trezesc cu carnea de miel prin casa si sa nu mai stiu cum sa scap de ea…

Nu se pune pastrama de berbec, ca asta o mai cumparam, cand mai facem un gratar. Dar masacrul acesta cu miei, mi se pare exagerat. Este asa, o stare de… intelegeti!

DSCF7553Aleea regala curatata in cadrul campaniei sinaiene „Verde Crud”

DSCF7554Nu are nicio legatura cu ce vorbesc in articol.

Deci, zilele acestea cu treaba serioasa nu alergatura dupa mancare… Mi-am propus sa postesc in Saptamana Mare, zi de zi, dar nu am reusit in nicio zi. Am uitat… eu dorm ca nu rezista organismul, altiminteri cat pot sunt de colo-colo, cu treburi. O sa stau eu la batranete sa rumeg tainele festinurilor, important este sa faci lucrurile la timpul lor.

Eram ieri in Brasov, dupa niste acte. Mi-aduc aminte ca i-am zis sotiei ca iau nu stiu ce, adica de-astea pentru Pasti. Fiind aproape de piata Dacia, zic sa arunc o privire. Si daca nu trebuie sa cumpar nimic si sunt pe langa acea piata, tot intru sa ma plimb pe acolo un pic. Miroase fain, a verdeata, e loc de cascat gura 🙂 Merg de prin 2000 cred, cine mai stie, m-am invatat acolo 🙂

Intru eu… imediat vad un sirag intreg de zeci de miei decopertati de blana, spanzurati de bare metalice… toti cu capete, ma gandesc eu ca le lasa capul jupuit ca sa vada lumea ca nu e caine 🙂 Presupun, nu stiu daca e asa 🙂

Am uitat ce trebuia sa cumpar si ies prin spatele pietei, nu inainte de a cumpara 2 kg de mere rosii, mari. Ma sui in tren ca sa cobor in Predeal. Inainte va bateam toba cu cartea 100 de pasi in timp, acum bat darabana cu alta, cu Predealul. Deci, cum e aproape de final cartea, imi spun eu sa mai verific o data, niste aspecte.  Sa sarim peste etapele cu parcursul pe jos a distantelor Timisuri-Predeal, trasee turistice, chestii, alte socoteli… Mai era ceva si zic eu sa nu ma duc prea repede acasa, sa vopsesc ouale pe care nici nu le cumparasem 🙂

In fine, ratacesc prin paduri umblate mai mult de ursi si mistreti, ca oamenii nu mai trec pe acolo, decat poate toamna dupa ciuperci… fac niste poze, verific o harta, hai ca e bine… Umblu de zapacit dintr-o vale in alta, pe care din cauza vegetatiei le incurcasem, nefiind nici poteca pe acolo pe unde umblam. Ma asez pe o buturuga sa mananc un croissant cu vanilie, luat de langa autogara Brasov, de la o patiserie… si ma gandeam ca nimeni nu ar crede pe unde sunt 🙂 🙂 Pana la urma ies din salbaticie, intru prin zone mai civilizate si ma trezesc tocmai pe la curbele de pe Timis… urma sa mai fac un ocol ca sa revin in Predeal, dar prin Poiana Secuilor.

DSCF7570Nici nu zici ca esti prin zona Predealului

DSCF7561Casa veche… am descoperit-o eu pana la urma, dar a fost inghitita de padure. La revedere… pe aici nu se mai intra decat daca faci alt drum etc.

Merg pe sosea, cu gandul ca ma vor vedea destui cunoscuti umbland brambura pe DN la 20 de kilometri de casa. Cateva claxoane, dar nu vad cine e… apoi trece un microbuz de Bucuresti-Brasov, si soferul foarte de treaba, franeaza ca sa ma sui si sa ma duca el un pic mai jos. Am reusit sa-i arat aparatul foto ca sa inteleaga repede ca am pe acolo niste treaba, ca oprea omul in curba…

Mai merg ce mai merg, si un vecin opreste mai jos intr-o parcare. Va dati seama ce se poate crede intr-o astfel de situatie? 🙂 Eu la vreo 20 km de casa, pe sosea, mergand in directie contrara locului de bastina 🙂 Vecinul, un baiat foarte de treaba, saritor, ma intreaba el ceva… eu ii dau cu niste poze si cu 1850 si ceva, el face ochii mari si ne luam la revedere 🙂

Cum sa spun ca am descoperit la Predealul acesta, lucruri despre care altii doar vorbesc si nu le-au vazut niciodata? Ori ca pauza aceasta de pe blog sau din alte activitati are o explicatie? Oricum pregatesc ceva special pentru luna care vine…

Zic sa nu mai urc pana la Poiana Secuilor si sa ma duc mai bine in Predeal pe alt traseu turistic. Mergand asa, constatand ca am pierdut si tren si autobuz, ca acestea mai vin peste vreo o ora si jumatate, ca trebuie sa iau oua etc, ca o sa pierd vremea prin Predeal, opreste alt prieten langa primarie si uite asa am ajuns la Busteni. Iau initial 30 de oua mari si uit sa cumpar varza. De regula, cumpar varza, castraveti murati, in aceasta perioada, fie de la piata Dacia din Brasov, asta daca am drum pe acolo, ca nu merg sa cumpar 2 verze 🙂 fie de la o pensiune de pe str. Caraiman.

Nu a mai fost nevoie sa cumpar, aveam acasa, ca mai am cate un prieten sau vecin care stiu ca sunt cu capul in nori. Va dati seama de unde stiu, nu de la mine evident… ca plec la piata dupa ceva, vin cu altceva, sau plec direct in vreo excursie, deci nicio baza 🙂 Ca exemplu, am fost in piata Dacia si am cumparat mere… e tragic, ce mai!

DSCF7625Poate radeti… vedeti ca eu le-am vopsit si… nu sunt toate.

Trebuie sa-mi fac de lucru zilele astea, poate merg de Pasti, la Pestera Ialomitei, la slujba, ca anul trecut. Pentru luni, daca e vreme buna m-as duce in Piatra Mare, marti la Cascada Vanturis. Imi vine sa fug de pe acum numai cand ma gandesc ca in zilele acestea se sta cu orele la masa… sau se bate bulevardul cu prietenii, familia, rudele, ca asa e traditia, ca asa se face 🙂 La cozonac m-am abonat de aseara, salata de boeuf daca ajut la pregatirea ei azi, maine dimineata sunt la atac… una peste alta, pun la cale ca in fiecare an, marea evadare de sarbatori.

Si a mai fost ceva fain… ieri sau alaltaieri. Ca de obicei, Primaria din Busteni le face copiilor tot felul de surprize frumoase, cadouri. Si vine cineva si-i spune lui Andrei ca trebuie sa fie la nu stiu ce ora, nu stiu unde. Erau 5 sau 6 persoane de fata. Il aud pe Andrei spunand ca nu crede ca ajunge si toti se uitau mirati la el. Adulti, evident! De ce nu credea ca ajunge? Ca la ora aceea este la biserica, la slujba, si nu lasa el biserica pentru niste cadouri. Andrei este un fel de ajutor al unui preot din localitate, de vreo 2 ani sau mai bine… La 12 ani tine post, se trezeste in fiecare duminica dimineata si merge la altar. Am fost singurul caruia i-a placut ce a spus 🙂 Se intelege ce s-a spus, ca din cauza mea face asa, ca face doar ce crede, adica sunt un exemplu negativ 🙂 Pai de cate ori am fost exemplu negativ, chiar nu ma mai afecteaza aprecierile de multa vreme. Pana la urma a ajuns si la cadouri dar dupa slujba.

Sa aveti niste zile senine, pline de semnificatii! 🙂

DSCF7627

La cumparaturi… intamplarea cu „Dumnezeu m-a trimis…”

Ies astazi dintr-o biserica. Mi-am facut un obicei in a merge duminica la biserica…pentru ca nu am avut timp sa programez excursii si nici vremea nu a fost pe placul meu. Timp pentru biserica se gaseste…cateva ore nu este mare lucru.

Macar in aceasta iarna sa fac turul bisericesc al Vaii Prahovei 🙂

Ma indrept sa cumpar ceva, eu asa fac…duminica nu prea este zi de odihna ci de planuri pentru o saptamana intreaga. Fie pe munte, fie acasa, stabilesc in gand cateva zeci de actiuni pentru saptamana care urmeaza.

Niciodata nu cumpar ceva complicat…am momente de inspiratie cand stiu ce vreau sa mananc. De regula, eu nu stiu ce vreau sa mananc la urmatoarea masa :)) Daca stau sa ma gandesc ce as vrea, nu imi vine nimic in minte 🙂 Asa ca mai bine nu ma gandesc, si din cand in cand mai apare cate o idee.

Am vrut sa iau lapte si macaroane…m-am grabit sa le iau…pentru diseara. Dar acum mi-a trecut pofta si nu cred ca mai vreau 🙂 Merg in aceleasi locuri la cumparaturi, sunt clasic, merg tot acolo de fiecare data 🙂

Am ajuns in piata din Sinaia, doar eram in Sinaia. Ajung la comerciantii veniti din zona Branului, iau 2,5 l de lapte, apoi ma razgandesc si mai bine iau 5 litri. Vanzatorul ma stia, i-am facut niste faze si nu-mi zice mai nimic 🙂 Am cumparat o data lapte, eu i-am zis lapte dulce, el a zis tot lapte dulce, acasa era insa lapte batut. Cu prima ocazie i-am zis ca daca ma mai pacaleste o data…

3„Lumina” in Bucegi

Cu alta ocazie, -stiti, comerciantii ti se baga in suflet, ia si asta, cumpara si cealalta, tot asa-… l-am lamurit privindu-l si ascultandu-l…i-am spus omului ca daca vreau ceva, sigur am sa iau fara sa ma indemne el. Si de atunci pace si prietenie…eu vin, cumpar, el imi ofera, tace 🙂 Daca-l intreb bine, daca nu iar bine…dupa ce treci pe la scoala lui Sami de la Cota 1400 nu exista comerciant care sa te mai pacaleasca vreodata :)) Este foarte tare acel domn Sami. La comert este cel mai bun 🙂

Deci…am luat 2,5 litri de lapte, m-am razgandit am mai luat inca 2,5…si apoi am vazut branza proaspata…am privit exteriorul, am studiat sectiunea acelei bucati…am vrut-o si pe aceea.

Ma opresc la o taraba goala sa aranjez cumparaturile. Intra un personaj, prin spatele meu in spatiul comerciantilor cu branza, lactate…Si ce-i zicea aceluia de la care cumparasem laptele?

Daca are ceva pe acolo, care este vechi, nu-i mai trebuie…

Ma uitam la ei de la 7-8 metri, dintr-o parte. Cel de la Bran i-a taiat o bucata de branza si a pus-o intr-o mica punga. Uneori, oamenii pentru a se fali fata de altii, ii dau unui amarat, branza asa, in mana, ca sa scape de el. Nu era nimeni de fata, sigur nu a observat niciunul dintre ei ca eu ii priveam. Deci nu i-a dat in bataie de joc, i-a dat branza ca unui client…dar fara bani.

Mi-am adus aminte ca trebuie sa iau legume pentru supica…nu a mea, ca eu nu prea ma omor dupa ciorbe si supe. Ma opresc la o taraba, cumpar, langa mine se opreste cineva din Consiliul Local Busteni…dl. Chiritoiu Valentin. Buna ziua-buna ziua si fiecare isi vede de propriile legume, aceeasi vanzatoare…Din spate, de pe niste scari, personajul cu branza i-a cerut o ceapa rosie vanzatoarei.

Pana sa spuna acea doamna da sau ba, dl. consilier a intervenit: „dati-i o ceapa, va rog, o platesc eu”. M-am facut ca nu vad, dl. Chiritoiu i-a dat si niste rosii…am fost impresionat, adica este bine ca nu uitam sa fim oameni. Ies din piata, intru intr-un magazin…in magazin mi se lumineaza mintea. Omul acela avea branza, rosii, ceapa dar nu avea paine si mie nu-mi trecuse prin cap sa-i dau bani de o paine. Aveam asa o parere de rau.

615Dl. Chiritoiu

Apoi ies din magazin, urc spre piata, nu ca sa-l caut, ma gandeam ca el deja mancase branza, ci pentru ca pe acolo era drumul meu. L-am vazut iesind dupa o masina…cobora spre mine. A vrut el sa spuna ceva, i-am zis ca stiu. A continuat…stiti ce mi-a zis? M-au trecut toate caldurile in frigul de afara…„Dumnezeu m-a trimis tata la tine, sa-ti cer bani de paine”.

As dori sa aiba cat mai multi parte de astfel de intamplari, sa le vezi cap-coada fara sa stie cineva ca le vezi, cred ca sigur am fi mai buni. Cat este de evident ca nimic nu este lasat la intamplare pe lumea asta…ca noi suntem indusi in eroare si ne risipim anii din viata alergand dupa tot felul de lucruri, care nu folosesc decat aparent.

„Sa ma ingropati cu mainile afara, sa se vada ca nu am luat nimic” – asa a spus Dumitru Sechelariu, cunoscut om politic, om de fotbal, baron local…decedat ieri, alaltaieri. Nimeni nu ia nimic atunci cand pleaca…doar faptele merg cu el.

Am sa continui cu o paralela…predica de astazi a Papei, in fata a 150.000 de credinciosi. Acesta spunea astfel:

„Nucleul ispitelor constă în folosirea lui Dumnezeu în scop propriu, acordând importanţă prea mare succesului şi bunurilor materiale. Diavolul este subtil: nu îndeamnă direct la săvârşirea răului, ci la un fals bine, arătând în mod fals că adevărata realitate sunt puterea şi satisfacerea nevoilor primare. În acest fel, comuniunea cu Dumnezeu trece pe plan secund, se reduce la un mijloc, de fapt devine o falsă comuniune, nu mai contează şi dispare. În ultimă instanţă, în ispite, miza este asupra credinţei, pentru că miza reală este relaţia omului cu Dumnezeu”… articolul poate fi citit in Adevarul.