Mereu am auzit intrebarea: „Oare ce atrage fulgerele in anumite locuri?”. Cred ca o explicatie foarte clara nu se poate da si pe acest subiect putem divaga continuu…
Totusi sunt zone in Bucegi in care mai mereu cad fulgere, mai des decat in alte zone invecinate…mai stiu din surse sigure, dincolo de orice indoiala, ca nu este o poveste, un zvon, cu anumite arii energetice de pe acest munte. Poate multi au citit pe net tot felul de povesti…exista negru pe alb, „hartii” de dinainte de Revolutie, ca se cauta ceva in Bucegi.
Ar trebui sa spun ca nu prea imi plac fulgerele, prin 1997 am parcurs traseul de creasta „Drumul Granicerilor”, urcand de la cabana Padina la cabana Omu. Cred ca era pe 18 iulie ;) Si mai bine de 2 ore din cele 4-5 cat are traseul, au fost numai printre fulgere. Le vedeam cum cadeau la o distanta nu prea mare…si noi eram pe creasta. Cred ca respiram imediat ce cadea un fulger…erau dese, si credeam mereu ca urmatorul va fi al nostru. Am scapat…cine mai oprea initiative ce aduc atingere mediului :)) …dar nici nu am mai fost pe acolo pe timp ploios!
Bun, si in timp am vazut si eu ce vede toata lumea. Fulgerele, descarcari electrice (potrivit DEX) „pot avea o lungime de 1-3 km, durata de 0,001-0,020 s, intensitatea curentului de 10-20 kA, tensiunea electrică de 30-200 MV”. Precum si faptul ca prefera mai repede unii copaci decat altii, ca mai degraba lovesc varfurile montane si stancile mari, izolate, ca de exemplu Mecetul Turcesc.
Insa sunt locuri care atrag fulgerele, nu stiu inca de ce fulgerul in loc sa cada pe culmile invecinate cade pe terenuri mai plate. Aducand vorba de copaci, odata, un lector la scoala de ghizi ne-a spus: „cand ploua mai bine stai sub un mesteacan decat sub orice alt copac”. Evident ca vorbea din auzite, altfel si-ar fi dat seama de prostia spusa. In Bucegi, mesteacanul ocupa poate 1% din totalul arborilor, dar cred ca nici atat. Deci pana gasesti un mesteacan :)) trece ploaia! Fiind atat de putini, probabil nici nu exista mesteacan traznit prin Bucegi.
Intr-o postare mai de demult, dar nu chiar asa de demult :) am aratat o stanca despicata. Am tot cautat o explicatie. Parea despicata anormal, adica dupa cunostintele mele sau ale altora, timpul, eroziunea nu o puteau face sa arate asa. Pana la urma m-am mai invartit eu pe acolo in alte zile sa vad mai bine. Eu asa fac…ma intorc de o mie de ori intr-un loc, pana inteleg problema. Si intr-o zi erau nori de ploaie. Am vazut ca incepe sa picure usor si mi-am zis in gand, ca trebuie sa plec ca pe aici sunt cam dese fulgerele. Instantaneu am facut legatura intre stanca despicata si fulger. Acum nu stiu cat de viabila este presupunerea.
Dar, recent, am gasit si mai multe stanci in acel perimetru. Una chiar mi s-a parut de dat ca exemplu si am pozat-o din mai multe parti.
As mai fi zis si de un alt loc unde stancile sunt ciopartite parca „ne-natural”, probabil acum vreo doua mii de ani alcatuiau un sistem de locuit, se mai pastreaza urme de drum, ziduri…am fost pe acolo anul trecut, dar nu am stat mult ca eram singur si ca niciodata simteam ca mai este cineva, ceva prin preajma. Si de regula nu prea am astfel de „simtiri”. Chestia asta ramane pe altadata!
Acum pozele:
Poate o fi si de la vreun cutremur…
Dupa cum se vede, o bucata din stanca, aceea din stanga, a ramas „in picioare”, iar cealalta a cazut. Cam nefiresc mi se pare mie. Centrul de greutate al bucatii cazute nu are cum sa fie decat in partea cea mai consistenta, dar totusi a cazut, s-a inclinat spre partea cea mai subtire. Bucata aceea sectionata mi se pare ca a cazut sfidand gravitatia. Ca si cum ceva a tras-o/impins-o in lateral. Oricum, cred ca doar sub influenta unui fenomen puternic s-a desprins de stanca-mama.
Gravitatia, centrul de greutate al acelei bucati desprinse, ar fi impiedicat aceasta desprindere…
A pocnit ca un ou…poate ca au cazut multe fulgere pe ea pana a crapat… Povestea cu inghetul-dezghetul si timpul este neverosimila, pentru ca multe stanci sunt astfel despicate in acea zona.
Daca fulgerul o fi in acest caz…”Vinovatul!”
BUCEGI NATURA 2000 
Cind cade in nisip apare o topitura.Sticla.
Daca ar fi de la fulgere s-ar vedea niste urme cit de mici pe suprafata pietrei.Sint totusi niste temperaturi extrem de ridicate .
Ar putea fi multe motive,dar trebuie verificate fiecare in parte.
Oricum,daca n-ai avea motiv sa mergi pe munte,asta ar putea fi unul bun.
ApreciazăApreciază
Exact, este un motiv bun sa urci pe munte. Fie doar sa privesti o astfel de stanca. La fata locului ramai oarecum surprins.
ApreciazăApreciază
Poate uriasii din legendele vechi ale Bucegilor s-au jucat cu pietrele astea si asa au crapat! :)
Interesanta povestea cu sentimentul ca nu esti singur, am experimentat si eu acea traire de cateva ori pana acum. Enervant sentiment.
ApreciazăApreciază
Nu o data ne duce gandul spre aceeasi ipoteza :)) Cine stie si cu legendele astea ;) Doar pe acolo mi s-a parut mai iesit din comun.
ApreciazăApreciază
Ati riscat f. mult continuand „Drumul Granicerilor”,desi stiati ca pe creasta va expuneti la pericolul descarcarilor electrice.Ati avut noroc. Si eu am trecut de doua ori pe langa incheierea conturilor si a treia oara nu mai risc./// Sub Vf.Baba Mare, se gaseste crucea cuiva lovit de traznet intr-o portiune de platou,desi deasupra e ditamai stanca!!! Uneori loviturile par in afara logicii…/// Interesanta despicarea
(felierea) acelei stanci.Daca a fost supusa unei descarcari electrice ar trebui sa fie macar partial vitrificata;nu cred ca trebuie eliminata ipoteza inghetului-dezghetului repetat, pe o fisura preexistenta in care treptat s-a infiltrat apa.///Oricum descarcarile electrice pot avea asemenea efecte.In Ceahlau,printre nenumaratele stanci cu povesti si legende,cu denumiri stravechi,ori mai noi, se afla Cusma (Caciula) Dorobantului.In copilaria mea(anii’50-’60) avea un profil uman f. evident.Intr-una din rarele ocazii cand am coborat pe acelasi traseu pe care urcasem in ajun,dupa o furtuna teribila,am constatat ca a ramas fara nas…Si acum se poate constata ( inca) diferenta de culoare intre zona respectiva si restul monolitului.
ApreciazăApreciază
Cand am plecat de la cabana Padina era o vreme foarte frumoasa, pe la jumatatea traseului a venit ploaia, nu aveam unde sa ne adapostim asa ca a am avut noroc. Crisan, am pozat acea cruce recent, chiar ma intrebam cum a murit acolo, si mai este una chiar pe varf. Stii, cand am vazut cum a fost data pe spate acea stanca, m-am gandit ca nu avea cum sa fie inghetul cu dezghetul. Apa ar fi macinat, nu cred ca ar fi aruncat asa bucata de stanca. Am inteles, deci daca ar fi fost lovita de fulger stanca ar fi avut alta culoare…am sa ma uit mai bine. Dar nu cred ca vom afla prea curand…dar stai ca mi-a venit o idee :) Poate aflam mai repede decat cred.
ApreciazăApreciază
Pai ce sa fie? :)) O stanca pe din doua :) Daca stiam ceva sigur, adica sa si dovedesti ce spui, scriam…asa, ne uitam :)
ApreciazăApreciază
Fulgere sau nu, inca un post DOAR cu BOLOVANI :) :) Adrian, sa ma gandesc ca incep sa te influentez negativ? :) :) Multi bolovani in ultima vreme, spre bucuria mea :)
ApreciazăApreciază
Da, este un facut cu bolovanii :)) M-am molipsit :) Da’ zi si tu, nu starneste intrebari acea stanca? :)
ApreciazăApreciază
Cealaltă stâncă secţionată este prezentată în 12.09.2012, în articolul numit „Reţeta pentru meditaţie”. Deci, reţeta o avem, ce ne mai rămâne de făcut ? Să privim, să vedem şi să medităm… Poate vor veni şi răspunsurile…
ApreciazăApreciază
:))) Multumesc foarte mult! :) Eu o mai aveam dar nu stiam unde si cand am postat-o :) Este ciudata si stanca aceea. Nu pot sa cred ca este de la inghet-dezghet. Zici ca le-a taiat cineva, ceva, cu o sabie de foc, ca in filme pentru copii :)
ApreciazăApreciază
Adrian :) da, starneste. Dar stim amandoi ca unele intrabari, raman doar intrebari si nu trebuie sa aiba un raspuns. SI mai ales nu poti rupe un bolovan dintr-un context… si cred ca stii ce vreau sa zic. :)
Mi-ai amintit de George Cosbuc:
„Nu cerceta aceste legi,
Că eşti nebun când le-nţelegi!”
:) :) :)
ApreciazăApreciază
Ei si tu, pai trebuie sa cautam mereu raspunsuri, trebuie sa despicam firul in 40 :) Asta trebuie sa fie un motto: „Nu poti rupe un bolovan dintr-un context”. Mi-a placut, este de retinut!
Mai stii ca domn Cosbuc nu avea dreptate? Mie mi-a placut acest poet, opera lui ;) Cunoasterea poate duce uneori la nebunie…
ApreciazăApreciază