Oriunde mergi pe munte, vezi stanci care privite dintr-un anume unghi se aseamana cu fiinte sau lucruri din lumea cunoscuta. Stiu destule persoane care vaneaza astfel de chipuri. Uneori pozez si eu…dar ca fapt divers, si pentru ca nu le-am mai vazut pozate.
Ca imagine, subiect, par interesante…insa eu cred ca dupa o vreme de urmarit chipuri prin stanci, o iei asa putin pe langa poteca vietii. Am vazut un caz concret, o carte, un domn, mare fotograf. A denumit orice stanca i-a sarit in cale. Cele mai stupide denumiri! Este si o boala chestia asta…gasisem undeva pe net termenul.
Asa, sa admiri peisaje stancoase ce par diverse chipuri este frumos. Cata vreme nu asezi totul pe o baza normala, ai toate sansele sa pleci cu sorcova. Intr-o vreme unii aprindeau lumanari seara, pe langa o stanca ce semana cu o broasca uriasa. O numeau Geea, zeita mama a Pamantului :) Cum este oare sa pleci noaptea pe frig, bezna, cu o lanterna si lumanari in buzunar sa-i duci „lumina”…la o piatra…lui Geea :) Deci, cum stai asa la o masa, seara, cu mai multi prieteni, tu te ridici brusc, cu o privire superioara, si pleci pentru un timp, ca tu ai o misiune importanta, ca tu stii ce altii nu stiu :)) Cred ca as rade pana dimineata. Mai frumos ar fi sa stii cand merg sa aprinda lumanari si sa stai pe acolo sa le soptesti ceva :)
Nu stiu altii, dar mie gesturile acestea, cu lumina la stanci, mi se par ca se potrivesc cu sirenele ambulantelor…ce transporta pacienti la lazaret.
Una este sa prezenti o imagine unui turist, cum ar fi Sfinxul, si alta sa-i arati la tot pasul chipuri de caini, pasari, batrani… Dupa cum una este sa iti agati privirea de o stanca ce poate a fost cioplita odata si alta sa te zgaiesti la orice piatra modelata de fenomenele naturii.
Am sa va arat niste imagini. Nu stiu daca le-a mai pozat cineva dar am o sumedenie de prin Bucegi. Evident ca nu este acest aspect important, de aceea va doresc sa va bucurati de imagini asa cum se cuvine :) Interpretari avem fiecare, poate au baza reala, poate nu.
Cap de urias?!
Privitor spre cer, in momente de rugaciune…
Vedeti? Chiar imi iese…sindromul asta, corupe repede ;)
Dar acesta? :) Haideti ca este un very old Alien. Cred ca mai trebuia inca un very. Este imemorial, ce mai…
Acum este obosit, sa-l lasam sa doarma ;)
L-au decapitat…si a ramas asa
Sa nu lipseasca si Un.Bolovan din peisaj :)) !!!
BUCEGI NATURA 2000 
mmmmm un post DOAR cu bolovani :) :) :)
ApreciazăApreciază
Este doar cu bolovani :))
ApreciazăApreciază
Adrian,e bine ca ai adus aceste imagini si ideea denumirii lor,in discutie.Practic,in natura ne putem regasi in nenumarate forme.Dar asta este strict particular.
Aaa,daca vrei sa te reculegi departe de altii si sa aprinzi o luminare pentru cineva plecat,e foarte bine.Dar fara sa faci spectacol din asta.
Chiar „relatia ” cu o piatra sau cu un pom sau-cum e si cazul tau-cu muntele,este tot strict particulara.
ApreciazăApreciază
Asa este, ne regasim sub diverse forme. Pe cine stiu eu nu aprinde lumanare pentru cineva ci este ceva inradacinat in cap, cu Geea, chestii din astea. O entitate care nu se vede…ca o ofranda…
ApreciazăApreciază
Adrian,se poate sa fie si o astfel de legatura,dar cum am mai spus,trebuie sa fie strict intima.Nu spectacol,nu bilci,nu sedinta .
Pentru ca ceilalti nu percep relationarea ta si poate vor imita,dar fara nici o finalitate.
Cind vrei sa fii cu cineva drag,nu vii cu clasa!…
ApreciazăApreciază
Eu de fel, nu rad de nimeni, dar felul cum se poarta nu este doar comic ci si penibil. Evident ca sunt lucruri despre care nu este bine sa vorbesti in public si multi dintre cei care merg pe munte le stiu. Dar, cum spui si tu, astfel de gesturi se fac in alta conjunctura.
ApreciazăApreciază
Frumoase pozele … cel very very old este Mecetul Turcesc?
ApreciazăApreciază
Nu este la Mecet sau prin apropiere, este o stanca uriasa fara nume, pe Platou.
ApreciazăApreciază
Oare fenomenul sau „boala” cum ai denumit-o tu o fi PAREIDOLIA?… la ea te referi…?
Uneori si mie imi place sa „ma joc” cu camera foto pe diferite forme de stanci . Cred ca e vorba de imaginatie.
Ai surprins frumos „bolovanii”.
ApreciazăApreciază
Nu mai stiu, cum se numea, dar sunt persoane care acorda insuriri umane, etc, la orice stanca. Da, este frumos sa pozezi anumite stanci ce par a semana cu oameni, animale, dar sa le mai si insufletim este uneori cam prea mult. La asta m-am referit! Imaginatia poate zbura dar noi trebuie sa o mai si aducem inapoi…multumesc :)
ApreciazăApreciază
Multumesc eu pentru ca ni le arati si noua.
Ha, ha… am si eu o categorie de stanci cu forme ciudate…”Megaliti in Ceahlau”… acolo amuzament…
ApreciazăApreciază
Sunt niste forme interesante ce merita a fi admirate de cat mai multi. Ca se duc unii si le imbratiseaza este altceva, dar acest lucru sa-l faca ei singuri. Stiu, am vazut si pe la tine destule forme. Bine, tu si le vezi, ai ochiul format eu mai greu :)
ApreciazăApreciază
Copiilor,incercarea de a compara formele stancilor,copacilor cu universul cunoscut lor,le stimuleaza imaginatia,le starneste interesul,ii apropie de natura.E placut sa-ti lasi imaginatia sa zboare,dar…”trebuie sa o mai si aducem inapoi”!
ApreciazăApreciază
Asa si trebuie sa-i apropie de natura. Imaginatia trebuie sa o aducem inapoi, pentru ca in real traim. Pot fi imbinate, dar nu trebuie sa uitam cum ne influenteaza fiecare.
ApreciazăApreciază
„O iei aşa, pe lângă poteca vieţii”…adică razna, cu ruperea fluxului logic? Te fac una cu ascensiunea, că tot e pomenit muntele, şi cu etericul imaginaţiei? Cam aşa, nu?
O stâncă are peste ea aşezări de timpuri; dacă cineva dă în calea lui peste vreuna care îi iscă imagini, nascând explozii în minte ca asociaţii în vremea în care închide cu privirea, asta cred că se poate întâmpla, şi se întâmplă şi cred că atunci simţi ceva în interiorul tău.
Nu ai trăit asta vreodată?
Acolo, sus, simţi altfel timpul; îl simţi mai cu lentoare, îţi pare că e mai multă lumină…şi pentru că eşti mai aproape de cer…şi poate simţi că vrei să aprinzi o lumânare.
ApreciazăApreciază
Am vazut destule persoane atasate de o stanca, si mie imi plac multe, le privesc cu drag. Ce vreau sa zic este ca mi se par aiurea anumite „ritualuri”. Da,se poate aprinde o lumanare la o stanca, in memoria cuiva drag, dar ca sa ii aduci stancii o ofranda mi se pare cam nepotrivit. Intr-adevar, pe munte este alfel, totul este frumos, este alta lume, simti multe lucruri…
ApreciazăApreciază
Te îndoieşti că nu aş fi desluşit cumva ce ai fi vrut să zici?
ApreciazăApreciază
Nicidecum! Am simtit eu nevoia sa fiu mai explicit, sunt multi care poate nu au inteles!
ApreciazăApreciază
Sunt fascinante, frumoase, toate aceste stânci prezentate aici. Mi se pare foarte interesantă fotografia 5, cum este făcută, cum se vede profilul uman. Şi ultima imagine, cu bolovanul, este senzaţională… Nu pot să nu mă întreb, oare de când vine aşa şi până când va sta acolo acel bolovan… ?
Mie îmi place această lume a pietrelor, o lume încremenită peste timp…, o lume tăcută şi statornică…
ApreciazăApreciază
Lumea pietrelor este superba, sunt mereu lucruri ce iti pot odihni mintea. Eu asa cred, ca mintea se odihneste admirand frumosul. Sunt impresionante imaginile, bolovanul? Il intrebam pe Radu, el ii stie mai bine :) Frumos, „o lume tacuta si statornica”…oare daca am cunoaste gandurile acestei lumi, cum ni s-ar parea…
ApreciazăApreciază
Adevarul e ca eu am doar 1 an de cand am vazut Bucegii prima dată.
Si facand trasee, privind pozele facute la stâncile care imi plac, am observat foarte multe chipuri umane, chiar unele langa altele.Nu e boală atunci când spunem ceea ce se distinge clar.in fotografii.Este o parere .Parca e o lume unde au trait urmașii si ceva i a împietrit.O altă lume păzită de uriași.
ApreciazăApreciază
Pai, la cat mai multi ani de umblat prin Bucegi :) Pana la urma conteaza ce ne place, ne raportam la parerile altora, dar tot ale noastre conteaza daca au un anumit fundament. Cam asa pare, ca la un moment dat pe Bucegi se intamplau si altele, inexplicabile poate astazi.
ApreciazăApreciază