Excursie prin tara…cu bicicleta

Bine v-am gasit!

Am revenit!

Dintr-o aventura superba…din Busteni prin Transilvania, Valea Oltului, Valea Lotrului, Zona turistica Parang, Retezatul Mic, Tara Hategului…si ar mai fi fost…tot pe bicicleta…

Mai pe seara postez!

…………………………………………

Ziua a III-a, Sosirea la destinatie

Plec spre Petrosani, ajung in oras, ma orientez dupa harta strazilor pe care o aveam in minte…ies din oras spre Tg. Jiu.

Merg cam 2 km si gasesc indicator spre zona in care trebuia sa ajung…pana la Campul lui Neag erau 30 km.

Imi zic ca este o nimica toata si merg mai usor. Trec prin orasul Vulcan, unul dintre cele mai frumoase orase vazute pe la noi prin tara, Lupeni, Uricani, putine lucruri sa aminteasca de minerit…

Ajung la Campul lui Neag, bornele kilometrice, una dupa alta, aratau acelasi lucru: doar Campul lui Neag si atat. Intreb la un magazin alimentar de cantonul silvic la care trebuia sa ajung. “Este departe, cam 14 km”. Cand aud fac ochii mari. Pana la urma gasesc un cioban si imi spune ca sunt vreo 30 km. O harta postata de Jandarmeria cu acoperirea la telefon ma elucideaza…dupa calculele mele este departe, la 25 km.

Asta este! Plec mai departe pe un drum impecabil prin padure si atat. Pe stanga era Jiul de Vest. Tot urc continuu, pana intalnesc un biciclist. Il intreb “unde ajunge drumul acesta, ca este prea bine asfaltat?” Omul zice ca duce spre Baile Herculane dar ca proiectul nu a fost finalizat. Deci este un drum asfaltat cum nu vezi in oras si care nu ajunge nicaieri, nu accesibilizeaza nimic…

Trec prin niste chei pitoresti, dar eu eram extrem de plictisit ca nu mai ajungeam asa ca nu am stat prea mult. Putine persoane…

Mai urc vreo doi kilometri si vad ca un alt biciclist coboara in viteza. Ma uit mai bine la el cand trece  pe langa mine si vad o fata, cu parul prins la spate care statea cu fundul pe sa si cu picioarele pe ghidon. Dupa ce a trecut ca o racheta, am pornit mai departe minunandu-ma de ce am vazut pe tot traseul asta pe bicicleta.

La ora 14, aproximativ, am ajuns in tabara de la Campusel, locul de start la Iorgovanu Night Run.Mi-am pierdut un hanorac pe drum, l-au gasit niste fete ce faceau parte dintre cei care organizau evenimentul, asa ca mi l-au dat inapoi. De fapt, asa este peste tot la astfel de concursuri, pierzi ceva prin tabara sau prin apropiere, le gasesti la cortul organizatorilor, nu ti le ia nimeni…pe unde am fost, am vazut ca au fost gasiti rucsaci, bete de alergare, borsete, ochelari, etc…

Am instalat cortul, si cum ma simteam cat de cat bine am zis sa si particip, macar sa nu ies printre ultimii :)

In doua ceaune mari organizatorii pregateau varza cu carnati, eu m-am dus repede sa dorm si nu am stat la festin. La ora 20 am iesit la sedinta tehnica, cateva vorbe cu altii, si iar in cort ca picioarele aveau nevoie de pauza :)

La 12:45 ne aliniem la start, traseul pe cateva sute de metri iluminat cu faclii, Jandarmeria oprea orice masina mai jos, si se da startul…60-70 de alergatori fug pe un drum asfaltat pe o portiune de 2,7 km. Dupa asta urma o urcare spre o stana, acolo am reusit sa depasesc pe multi. Traseul nu-l cunosteam dar nici rucsac nu mi-a luat cu mine. Mi-am luat lanterna, telefonul, plasturi, o fasa elastica, hanoracul ca poate sus in creasta era frig, un spray pentru caini ciobanesti sau alte animale, bricheta si hartie pentru aprins focul. Adica pleci putin pregatit ca alergi 2 ore in teren necunoscut si cel mai bine este sa te bazezi doar pe tine.

Oricum organizarea a fost atat de buna, s-a urmarit cu precadere siguranta participantilor, incat nimeni nu a patit ceva…

Am alergat destul de bine, in 2 ore si 3 minute am trecut linia de sosire, pe locul 11 :) )…departe tare!

Apoi pe la 5 dimineata m-am dus la cort! Poze din ziua a III-a

La iesire din Petrosani

Harta cu semnal 🙂

Un drum foarte bun care nu duce la vreun obiectiv…

Grote si pesteri pe marginea drumului

Indiciul ca ma apropiam

Am ajuns! Podul avea pe margini faclii printre care alergam la concurs

Dupa sosirea mea din concurs…concurentii au venit pana la 4 dimineata

 

 

Ziua a II-a

O sa va spun ce am omis, cand am inceput aceasta relatare. Nu am plecat chiar asa la drum, adica mi-a venit mie un gand si m-am suit pe bicicleta si gata l-am pus in practica. Inainte am intrebat un preot si un calugar…apoi pe Oana.

De ce o intreb pe Oana? Mai intai pentru ca mi se pare ca are un fel de comunicare cu parintele Arsenie Boca…acesta spunea ca dupa moartea sa va fi si mai de folos oamenilor. Intr-o seara, cum eu nu credeam, Oana i-a spus sa vina sa-mi dea un semn…v-am mai spus intamplarea anul trecut. Deci eu cred ca parintele este …prin preajma… acum fiecare interpreteaza cum crede 😉

Si toti spuneau ca sa merg…si eu eram cel care se indoia, pana la urma am si plecat.

Peste noapte, spuneam ca am instalat cortul la Porumbacu de Jos. Inainte de a instala cortul iti iei niste masuri de siguranta…distanţă fata de anumite lucruri, laturile cu potential pericol, te uiti de urme sa vezi ce animale sunt prin zona, daca nu asezi cortul pe musuroaie de furnici, daca ai lemne de foc, etc…nu asezi cortul langa sosea…

Noaptea a fost calda, nici nu a cazut roua spre dimineata. In timpul noptii am auzit niste grohaituri de porc si am iesit sa vad ce este, probabil erau mistreti in lanul de porumb aflat la circa 500m distanta. Cortul meu era intr-o mica poienita inconjurat pe trei laturi de salcami, aflati la 4-5 m distanta. „Usa” cortului nu am mai inchis-o, ci am lasat trasa doar plasa contra insectelor ce se inchide cu un fermoar. Totusi nu am vazut nici macar o furnica…

Pe la 6:30, putin dezamagit ca am mers doar 100 si un pic de kilometri, am iesit in sosea. Dupa 3 km eram in orasul Avrig. Am vazut pe harta un drum care parea mai scurt spre Talmaciu. L-am gasit si in teren, avea o lungime de 15 km.

Destul de frumos si pe acest drum ce m-a scos in afara localitatii Talmaciu, chiar pe drumul ce merge pe Valea Oltului. Data viitoare am sa merg pe drumul ce trece pe la manastirea Turnu Rosu intrucat aceasta varianta parcursa de mine nu a fost pe masura asteptarilor. Drumul dintre Talmaciu si Brezoi (oras pe Valea Lotrului) a fost plictisitor, monoton, nu cobora mai deloc desi insotea Oltul, permanent trebuia sa fiu atent la tiruri, a durat ceva pana cei 50 de km i-am parcurs.

Pe traseu m-am oprit la manastirea Cornetu, imi propusem aceasta. Intru eu, las ce trebuie, cum se face, multumesc lui Dumnezeu si ma iau de scrierea unui acatist…incep cu familia mea, apoi prietenii, nu a scapat unul nici de pe blog 🙂 Stau eu dupa ce am scris tot pomelnicul si ma gandesc „Cred ca i-am scris pe toti”. Bucuros, iau lumanari, inmanez lista, ies afara aprind alte lumanari…si plec. Peste vreo 10 km mi se aprinde beculetul. Am uitat sa scriu pe cineva! Am uitat sa ma trec! M-a amuzat foarte tare chestia asta :)))

Inainte, pana la manastire, mai avusesem o intamplare. Pedalam eu plictisit dar vigilent…sa nu credeti ca imi scăpa ceva din peisaj. Trec pe langa o parcare, o femeie bruneta statea pe un butuc din lemn. Nu stiu ce striga la mine asa ca opresc. M-a intrebat de o tigara…i-am zis ca nu fumez. Apoi m-a invitat la altceva :)) la preturi derizorii, 20 lei. I-am spus „Nu, multumesc!” si am plecat. Nu mi s-a parut mare lucru asa ca peste un minut doua am si uitat povestea. Insa dupa ce mi-am amintit ca nu m-am trecut pe acel acatist, mi-am dat seama ca era ca o ispita, si chestia cu acea femeie, inainte de a ajunge la manastire…sa fi fost acea parcare la circa 10 km cel mult, cred…

Apoi am ajuns in orasul Brezoi si am lasat drumul de pe Valea Oltului pentru cel spre statiunea Voineasa de aproape 40 km. Am inceput asadar parcurgerea celei mai frumoase zone a traseului meu. Este superb spre Voineasa. Asfaltul este putin „spalat” si se vede balastrul, dar rotile bicicletei prind foarte bine. As spune ca este cel mai bun asfalt pentru biciclete. Nici nu am simtit cand am parcurs 30 km. Oricum aveam ce vedea…ultimii kilometri au avut ceva panta dar nu a mai contat. Mi-a placut!

Era ora 17 si m-am incumetat sa urc si pana la statiunea Vidra, inca 26 km. De urcat erau doar vreo 20-22 km :)) Mi-am dat seama ca voi face mult mai mult, adica voi ajunge pe la orele 21 sau chiar 22. Am pornit. Dupa 3 kilometri era pustiu, nici masini, nici oameni cu cortul, parca toti fugeau de serpentinele spre lacul si statiunea Vidra. Kilometru dupa kilometru ma apropiam, am mai gasit oameni ce dormeau peste noapte in diferite puncte, fie ca sa vanda miere, cascaval sau la exploatari forestiere, fiecare imi spunea ca mai sunt 4, 8, sau cativa kilometri. Pana la urma am coborat de pe bicicleta ca sa nu ma obosesc inutil si am continuat pe langa ea, intr-un ritm mult mai usor. Oricum, indiferent de ora, tot in acea statiune as fi asezat cortul. Singurul lucru care ma ingrijora era ca nu as fi vazut imprejurimile, locul de campare asa cum trebuie, si prin zona Lotrului sunt si vipere.

La un moment dat opreste langa mine o dacie papuc. Soferul un tip ce se vedea ca merge pe munte, mi-a zis „nu mergi cu mine pana mai sus?” In cateva secunde am urcat bicicleta bucuros ca ajung pe zi la Vidra. Dupa 3 km se termina urcusul si veneau alti doi kilometri de coborare sau mers drept, deci as fi ajuns pe inserat.

Facem cunostinta si cand incepem sa vorbim ne privim mirati. El era din Lupeni, avea cativa prieteni ce participau la Iorgovanu Night Run, doar ca lucra in ziua concursului si nu s-a inscris. Imi spunea ca vorbeau de cineva inscris din Busteni care o sa ajunga cu bicicleta. A ramas surprins cum de ne-am intalnit…si eu la fel. La peste 100 km de locul concursului si in alta zona cu alti munti :)) Pana la urma, ne stiam parca de o viata. Ne-am despartit dincolo de Obarsia Lotrului, spre Petrosani, in bazinul Jietului, chiar de unde era numai coborare. M-a ajutat sa-mi fac o imagine clara cu potecile din Retezat, Parang si zona concursului. Schimb de telefoane…la concurs am stat cu prietenii lui, foarte frumos!

Am instalat repede cortul, nu departe de apa, la circa 300 m de sosea si de niste case. Mai jos erau alte corturi. Pana la lasarea intunericului aprinsesem focul iar de jur-imprejurul cortului presarasem crengi uscate…erau destule. Spatele cortului era asigurat de un gard de sarma ghimpata, am acoperit si legat bicicleta…

Pe la 11 noaptea un caine urias a scapat de printr-o curte si latra de zor langa cortul meu. Ies afara, il „omenesc” bine de tot :), si pentru vreo doua ore a fost liniste. Apoi ticalosul de caine s-a pornit pe latrat din sosea…auzeam pe altii de mai jos cum il chemau sa-i dea mancare sau cum il injurau, cum aruncau cu bolovani dupa el. Nimic insa! Bezmeticul de caine latra intruna. Pana la urma am lasat caldura sacului de dormit si m-am dus sa-i dau o pauza. O petarda si rupea gardul…nu stia cum sa ajunga inapoi in curte.  Si asta a fost! Dupa cum sunt oameni si oameni, sunt si caini si caini 😉

Noaptea pe malul Jietului a fost si cea in care am simtit frigul de dimineata si am iesit abia pe la 7 din cort! 🙂

Dimineata, plecare din Porumbacu…cand ma gandesc la ce ora apare soarele la munte :))

La cativa kilometri de Talmaciu, pe un drum mai scurt

Traversarea Oltului

Aici se uneau drumurile

Cred ca vremea imperiului austro-ungar aici era granita

Un izvor destul de vechi, pe marginea drumului

Ruinele unui turn

In alt judet 🙂

Manastirea Cornetu

Din nou pe langa Olt

Parasirea Vaii Oltului, in sfarsit 🙂

In orasul Brezoi, am mai facut unele cumparaturi…

Apoi mai departe spre un loc superb…barajul Bradisor:

La discutie cu un localnic, si bicicleta 🙂

Gata, am ajuns si in Voineasa

Dreapta si tot inainte

………………………………………..

Sa incep cu inceputul, ca toti oamenii ;) Prima zi:

Vara pare a fi un sindrom, o sursa de idei, bucurie, pentru oamenii de la munte…dupa 4-5 luni de iarna mai vrei sa vina si alt anotimp :) Cuprins de ganduri de calatorie, intr-o zi vad un anunt. In Retezatul Mic se organiza un semimaraton de noapte. Cred ca nu aveti acum o surpriza :) ) Poate va asteptati la calatorii in trasuri si dormit la 5 stele :) Eu traiesc asa cum cred ca este bine, ca ma prinde, nu cum vor altii, cum spun unii…chipurile in randul lumii, eu vreau sa fiu in randul meu mai intai. Sa descopar eu de ce traim, d-astea.

Vad eu concursul si distanta fiind prea mare nu am fost prea entuziasmat. La cateva zile numai ce imi vine un gand: daca as merge cu bicicleta pana acolo? Daca va spun ca 8 ore nu m-am dezlipit de calculator, harti, coli de scris o sa radeti :) ) Dar, in aceste 8 ore am stat si am gasit un traseu acceptabil pentru bicicleta, am scos traseu rutier cat si cel feroviar. Stiam gari, kilometri in localitati, orase mai mari, zone ocolitoare sau drumuri scurte. Cand am avut toata informatia, plus obiectivele de vazut, gata, mai ramanea de dat startul.

La inceput nu am zis nimic, pentru ca ma intrebam, oare ce cred unii apropiati, ce va spune Oana, etc. Cautam opinii ca si cum nu eu as fi fost cel care pleca :) ) La mai toti li se parea o idee buna. Am vazut eu ca este asa si m-am pregatit si mai intens. Traseul pana la locul de start avea cel putin 350 km. Destul de mult pentru bicicleta. Oana, spunea sa merg, eu cam ezitam, parca mi se parea si mai mare nebunia pe masura ce venea ora plecarii.

Oricum nu am plecat la ora stabilita pentru ca am gasit un pretext: sa vad daca am tot ce trebuie la mine. Apoi, joi am plecat…la 10:30 eram in Brasov. Rucsacul in spate, cortul prins de cadrul bicicletei…chestia cu semimaratonul a fost factorul declansator, mi se parea ceva original sa fugi prin noapte :) ) Va dati seama ce spor aveam la acea alergare dupa sute de kilometri. Asa ca mi-am spus ca daca ajung la start si m-ai pot atunci particip la concurs…dar nici sa ma inscriu si sa ies in ultimii 30. Vazusem eu ca erau 60 de sportivi inscrisi…

Ies din Brasov si ma indrept spre Codlea. Initial, nu aveam viteza mare, am mers incet si pentru ca ma tot uitam prin imprejurimi, mai o poza, mai un gand…calatoria cu bicicleta iti ofera atat avantaje cat si dezavantaje, faci un calcul si vezi daca merita. Pentru mine, cu bicicleta, era cea mai potrivita alternativa. De obicei, ma opresc pe unde mi se pare ceva curios, in masina trebuie sa privesti in fuga, sa fii atent in trafic… Intre localitati, pana in Fagaras, distanta este de la 5-15 km. In unele locuri nu vedeai o alimentara, doar baruri…

Prin Vladeni ma opresc la un magazin, unde am si stat 20 minute gasind niste oameni interesanti, cumpar ce imi trebuia si plec. Dupa 6 ore de la plecare din Brasov ajung in municipiul Fagaras. Erau zilele orasului asa ca am pierdut timp si pe acolo…de altfel eu plecasem fara notiunea timpului. Imi era somn, montam cortul si nani :) )

Adica am parcurs 65 km distanta Brasov-Fagaras in 6 ore…mi se parea cam mult. Ma opresc, mai fac un calcul si imi spun ca asa trebuie sa merg intre 10 si 15 km/ora. Pana la caderea noptii aveam cortul amplasat pe o inaltime ce domina un cartier din localitatea Porumbacu de Jos. Nici prea departe de asezare, nici prea aproape de casele Piranzilor :)

Spre iesirea din Brasov

Sinca Veche, un obiectiv pentru octombrie

In localitatea Sercaia, pe acel drum dinspre Rasnov am intentionat sa merg…dar am ales ceva mai ocolitor, prin Brasov

Harta cu vecinatatile localitatii

Peste tot erau incendii…si pe stanga si pe dreapta, nu prea mari. Uneori se auzea din drum cum troznea focul

Turbaria de la Mandra

La intrare in municipiul Fagaras

Zidurile fostei cetati

D-na Stanca, sotia lui Mihai Viteazu, a fost inchisa in cetate

Un bursuc mort…bietul de el!

La Sambata de Jos…Castelul acela, sunt foarte curios sa-l vad 🙂

In sfarsit am intalnit Oltul, adica cu privirea, pe moment 🙂

Foarte multe astfel de cruci am intalnit pe traseu

Muntii Fagaras

Mai pe seara, dar am intrat totusi si in judetul Sibiu

Inainte mai erau aproximativ 35 de km pana la Balea Lac…pe Transfagarasan. Putin a lipsit sa nu merg intr-acolo 🙂

Asa a fost in prima zi!

29 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. designextrem spune:

    Bine ai revenit!
    Iar ne faci sa suferim pana cand postezi tot 🙂 Cred ca iti place sa fi sadic 🙂
    Asteptam articolul intreg si pozele.

    Apreciază

    1. Nu este asta…alerg prin casa, jobul 😦

      Apreciază

      1. designextrem spune:

        Ok, atunci te iertam 🙂

        Apreciază

  2. convietuire spune:

    chiar asteptam sa vedem ce ai de povestit… si-n fotografii 🙂

    Apreciază

    1. Am facut vreo 800 de poze, cred 🙂

      Apreciază

  3. criscar50 spune:

    Bine ai revenit,sper ca si sanatos,dupa traseul deosebit de lung si dificil! Oricat am fi de nerabdatori,cred ca trebuie sa-ti acordam ragazul de a-ti trage sufletul,de a-ti rezolva problemele curente,de a decanta impresiile,probabil,deosebit de puternice.Cat timp ai fost prin munti cu bicicleta,am fost cu gandul si un pic si cu sufletul alaturi de tine.Si mai trebuie sa stii ca,in ce ma priveste,dragalasul cu ochii mari ti-a tinut locul.

    Apreciază

    1. Multumesc! Am nimerit direct in toiul muncii :)) Sunt multe de povestit, tot felul de intamplari. Stiu, multumesc pentru grija, dar cu Dumnezeu inainte totul este bine…daca mai ai si prieteni buni ce se mai poate intampla? :)) Acasa, am vrut sa-l mangai pe Rares, el mi-a luat mana cu manutele sale, radea si o lipea de pieptul lui. Copiii… :))

      Apreciază

  4. razvanescu spune:

    ala era bursuc?

    Apreciază

    1. Da, bursuc sau viezure. Cine stie cum a murit…

      Apreciază

  5. designextrem spune:

    Superb. Explicatia cu bursucul-viezure. Se vede ca in poza e mort langa o sticla…probabil era mort de beat 🙂
    Man, ai mers bine…nu te-ai jucat. Ai rezistenta in tine. Eu cand eram mai mic (cred ca ti-am mai zis), am fost cu un prieten pana in Brasov cu bicicletele… am facut 4 ore. Dar, era un pegas si din cate sti ala are doar o viteza. A fost interesant la intoarcere pe Timis…am mers mai mult pe langa el. Slava domnului ca am alta bicicleta acum. Mi-ar fi placut sa te insotesc in aceasta excursie…dar cred ca mai rau te-as fi incurcat 🙂 Oricum nu sunt in zona. Pacat ca nu te-ai dus la Balea-Lac… Oarecum asta ar fi un vis al meu…Transfagarasanul pe bicicleta…cred ca e superb…dar la vale 🙂 Ce sa zic…esti tare. Mi-ai lasat o dorinta arzatoare de bicicleta…
    Nu ai cum sa compari bicicleta cu masina… Masina nu-ti da senzatia aceea… Bine…te duce mai mult si mai repede, dar nu e acelasi lucru.
    Te apreciez….si te invidiez…putin…mai mult 🙂
    Nu ai avut ceva placintele la tine? 🙂

    Apreciază

    1. Foarte posibil sa fi fost ceva otravitor in sticla si bietul de el asa a murit. Daca ai mers cu un Pegas la Brasov in 4 ore este o mare realizare. Eu m-as fi dus cu un Pegas in prezent, asa ca idee :)), la un concurs de biciclete ca sa-i intrec pe unii ce au biciclete de 100-150 milioane lei vechi :)) Iti dai seama ce rusine? Sa fii intrecut de un Pegas :)) Pentru ca este posibil la concursuri cu multe sectiuni de push-bike.
      La Balea Lac am mai fost, dar Transfagarasanul de la un capat la altul pe bicicleta nu l-am parcurs. Este in plan toamna aceasta. Dar daca vrei sa vii…sunt mai multi doritori, nu fugim unii inaintea altora, mergem cat se poate…dar, suim bicicletele in tren pana la cea mai aproapiata gara, mi se pare ca Arpas ar fi…
      Placinte am gasit pe traseu, am plecat chipurile om cu capul pe umeri, cuminte, cu un plan facut…cand am scapat la prima cofetarie…

      Apreciază

      1. designextrem spune:

        Ciudat este faptul ca la intoarcere tot 4 ore am facut…dar pana in Predeal am fost mai mult pe jos 🙂 Nici nu sti cat imi doream sa ajung in Predeal…ca de acolo e vale. Culmea aveam la noi doar un bidon de apa. Cel cu care am fost a sarit intr-o curte sa fure niste mere pentru ca muream de foame. Nu aveam bani la noi…decat acea apa. Nu am avut in plan sa mergem la Brasov ci doar pana in Predeal, insa tentatia acelor serpentine a fost prea mare…
        De curand am fost singur pana la Trei Brazi cu bicicleta, dar abia am ajuns acolo. Am incercat sa urc doar pe bicicleta dar nu am putut. Nu imi trece in viteza cea mai usoara. Nu stiu de ce nu schimba. La coborare am constatat ca nici frane nu am asa ca am coborat pe jos. Erau tociti total sabotii…iar frana de disc de pe fata nu facea fata…tot din cauza uzurii. Ca sa fac eu un Transfagarasan e cam putin probabil…dar ar fi bine sa am bicla bine de tot facuta si pusa la punct. Man eu am o bicicleta normala, un mountain bike de vre-o 700 de lei. Nu e ceva scump cu care sa ma duc asa…oriunde. Am facut mult naveta cu ea in Piatra Arsa…dar nu am folosit-o pe distante enorme. Cel mai mult cu ea am fost pana in Comarnic, dar nu mi-a placut deloc drumul din cauza soselei prea inguste. Mergeam doar pe zdranganitoare….(banda alba). Am nevoie de oglinzi noi, pentru ca fara oglinzi e riscant.
        In fine…
        Mi-ar place sa merg dar nu stiu daca ma tine. Ideea ar fi sa urcam dinspre Curtea de Arges, pentru ca e mai lina urcarea…si sa coboram spre Sibiu. Nu stiu ce sa zic…eu nu sunt asa ca voi…antrenat, echipat..etc. Sunt un biet…om.
        Stiam ca nu te poti abtine de la ceva dulce. E oarecum indicat cand depui efort…macar o ciocalatica….iti da energie.
        O zi faina omule.

        Apreciază

        1. Oricum 4 ore cu un Pegas este bine 🙂 Trebuie sa faci o revizie totala la bicicleta, Transfagarasanul are vreo 100 km, multi in coborare unde trebuie sa ai frane. Este bun acel mountain bike. Pai stai linistit, plecam toti, ne intoarcem toti…cine merge inainte este bun plecat si data viitoare, nu va mai fi o data vaiitoare. Facem un plan multumitor pentru toti. Ceva dulce merge oricand…mai ales la efort. Avem nevoie si de scuza asta 🙂 O zi asemenea si tie 🙂

          Apreciază

          1. designextrem spune:

            Sa-mi spui ce si cum mai din timp. Trebuie sa vin acolo sa vorbim sa-ti arat jaful..sa-l pun la punct…etc.
            Mi-ar place. Ar mai fi o problema…m-as oprii sa fac zeci de poze…pentru ca sti ca am un cont pe deviantart unde pun toate pozele….as lua si o camera video cu mine…si una foto..ufff…nici nu as sti cum sa le tin 🙂
            Vorbim.

            Apreciază

            1. Avem un prieten care repara orice bicicleta 🙂 Pai nu mergem sa pedalam doar…mai si vedem ce se intampla prin preajma 🙂 Da, vorbim, cu 2 saptamani inainte.

              Apreciază

              1. designextrem spune:

                🙂 Hm, e bine sa ai asa ceva 🙂
                De cand o am am tot schimbat unele chestii la ea. Poate nu am ingrijit-o eu cum trebuie, dar in tot acest timp a dat dovada de rezistenta si functionare destul de buna. Doar la viteze nu prea stiu eu ce sa-i fac. A…si as desface putin cricul dar nu pot ca e strans ca naiba de tare. As vrea sa-l misc putin pentru ca simt ca-mi atinge uneori roata din spate. Sper sa nu-mi fac sperante degeaba si sa pot sa vin. Nu ma refer la vointa ta de a ma lua..ci la puterile mele si fizice si financiare…(sunt lefter).
                Ador mersul pe bicicleta, insa na…pe distante atat de mari si cu un grup mai mare habar nu am cum e 🙂 Trebuie sa facem multe poze si filmari pentru ca Transfagarasanul e divin. Cred ca fiecare loc de acolo este unic. O zi faina omule.

                Apreciază

                1. Vom gasi o solutie, daca intr-adevar vor veni mai multi… 🙂

                  Apreciază

  6. criscar50 spune:

    Sunt f. bucuros de traseul parcurs,prin locuri atat de frumoase,de parca l-as fi strabatut eu insumi! M-am bucurat si mai mult pt. ca ai fost pe doua roti;pentru un iubitor de natura,de miscare,bicicleta e mijlocul de locomotie cel mai potrivit,permitand contactul direct cu mediul,intr-o viteza favorabila contemplarii.Pacat de limitarea in timp,pt. ca ar fi fost numeroase obiective care sa merite vizitarea pe indelete.Cred ca ti le-ai propus pt. alta ocazie,cand nu va trebui sa te prezinti,in stare de functionare,la un start in toiul noptii.Prin intermediul pozelor(incepand cu biserica Sf. Bartolomeu) si cu harta in fata,am reusit sa particip la Odiseea ta. Superb conturul crestei Fagarasilor! Cred ca e tronsonul cu Vanatoarea lui Buteanu si Negoiu…La fiecare plecare si revenire din traseele tale,cred ca multumesti Celui de Sus ca ti-a dat puterea interioara de a invinge greutatile transformandu-le in satisfactii,dar si Penelopei tale care-ti intelege si-ti respecta libertatea de spirit si de miscare!///Astept,cand se poate,continarea.

    Apreciază

    1. Si eu Crisan sunt bucuros ca am reusit sa ating ce mi-am propus. Daca nu ar fi aparut treburi la job, abia astazi as fi venit. Oricum nu am fost eu prea pregatit pentru acel concurs, mai era si la 1 noaptea startul, dar cum mi s-a parut un lucru interesant, m-am inscris.
      Bine spus! Intotdeauna si inainte si la intoarcere ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca plec si revin cu bine. Si, in gand, in rugaciuni ii cuprind si le doresc tot ce este mai bun tuturor acelora care ma cunosc, prieteni, mai putin prieteni. Uneori, injur, ma enervez, in fond nu doresc raul nimanui…numai ca nu sunt din categoria celor care intorx si celalalt obraz 🙂
      M-am mirat ca Oana a vrut sa plec…probabil avea nevoie si ea de liniste :))

      Apreciază

  7. Bună dimineața dumneavoastră și camarazilor de dialog.

    Apreciază

    1. Buna dimineata si tie! 🙂

      Apreciază

  8. Dan spune:

    Am trecut si eu prin Valea Oltului la inceputul lui august. Frumoasa zona dar regret faptul ca am ratat Manastirea Cornetu:( O aveam pe lista dar nu am vazut niciun indicator spre ea asa ca m-am trezit la Cozia.

    Apreciază

    1. Nu era indicator, cel putin eu nu am vazut niciunul, dar manastirea este la o curba, poate de aceea nu ai observat-o. Este inconjurata de copaci…

      Apreciază

  9. fosile spune:

    Servus,calatorule!
    Da’ cum ai crezut ca trebuie sa arate o zona in care se face minerit subteran?Ca sint cam asa:Petrila,Petrosani,Aninoasa,Vulcan,Paroseni,Lupeni,Uricani,Cimpul lui Neag.
    Daca mi-ai fi spus unde mergi,ti-as fi spus de Cariera de cuart-cuart cu puritate 99,8%.Din cuartul asta s-au facut pina in 1989 lentilele Zeis.
    Drumul ala bun de la Cimpul lui Neag spre Herculane ar fi taiat Retezatul in doua,ar fi distrus arealul cinegetic al Retezatului,ar fi intrerupt caile de acces ale animalelor din zona,ar fi umplut Parcul de gratare,mici si celelalte zgomote si mizerii produse de oameni cind ies afara si-si dau in petec.Si asa s-a facut prea mult.Ar trebui scos asfaltul si parapetii si redat naturii asa cum a fost.Stii tu bine ce inseamna intii un drum forestier fara importanta,apoi niste asfalt,dupa care incep sa apara viloacele si pensiunile si zgomot,aglomeratie,mizerie.

    Urmarea?

    Apreciază

    1. Salut prieten drag!
      Ma gandeam ca orasele nu sunt prea ingrijite, dar a fost doar un gand aiurea. Mi-a placut zona. Nu aveam cum sa spun unde merg pentru ca nu stiam daca si ajung :)) Ma gandisem ca sunt destule impedimente, dar am reusit. Data viitoare va fi si mai bine organizata excursia. Localnicii il numeau „drumul lui Base”
      Oricum, constructorii si-au luat banii…asa vor sa faca si pe la noi, in Bucegi au reusit, acum vor sa tranteasca asfalt si in muntii Baiului. Interesele unora, nu ale tuturor…
      Urmarea…am scris-o in postul de azi, adica inoptare pe malul Streiului si apoi in tren spre casa, direct la job 🙂

      Apreciază

  10. mariana spune:

    Frumoasă excursie, şi dificilă, şi curajoasă, felicitări !
    Privind toate aceste imagini, minunate, în care se reflectă cât mai mult din traseul parcurs, mă gândesc, fără să vreau, că încă mai sunt în ţara asta multe locuri şi lucruri ce merită a fi văzute. Spun încă, pentru că sunt şi multe ce s-au pierdut între timp, din lipsă de interes şi preţuire. Şi de multe ori, din lipsă de timp, sau de bani, sau de stare, de putere, sau de companie, sau de toate la un loc, nu putem pleca în
    a descoperi frumuseţile acestui pământ românesc. Se întâmplă că mai
    vin alţii, de prin afară, şi se minunează de ce găsesc pe aici, vorbesc de cele bune, nu de cele rele.
    Legat de imagini, cred că cea cu numarul 6 de la ziua a II-a, cu izvorul, este răsturnată, cel puţin la mine aşa se vede.

    Felicitări şi pentru semimaraton, pentru puterea de a mai participa şi pentru timpul realizat! M-am uitat pe clasament, i-am găsit pe acolo pe unii din cei care au luat locul I la Marathon 7500 Elita 2012 masculin şi feminin, respectiv, Bălan Silviu, care nu s-a dezminţit şi a luat şi aici locul I, şi Tănase Gianina. Am comparat timpul tău cu timpii lor şi cred că ai mers foarte bine. Încă o dată, multe felicitări !
    Şi mulţumim pentru frumoasa relatare !

    Apreciază

    1. Multumesc, a fost o excursie cu de toate…as fi avut mult de povestit, am trecut prin locuri unde as fi stat ore bune. Cred ca sunt straini care cunosc tara mult mai bine ca noi, din pacate. Ai dreptate, am postat-o asa pentru ca izvorul se numeste Dodut :), mi s-a parut mai importanta denumirea :))) Cam greu dar tot am participat…nu m-am uitat cu atentie, oare am scos un timp mai bun ca Geanina T.? Balan alearga foarte bine :)) deocamdata este diferenta mare intre el si ceilalti. Multumesc si eu! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.