Natură sălbatică în Parcul Natural Bucegi: Brâna Jepilor Mari – Brâna Ursului

De ce sa-ti rupi picioarele o zi intreaga, cand poti cuprinde tot ce vrei in cateva ore?

Una din filozofiile mele…

Azi voi posta imagini de pe un traseu foarte frumos, salbatic, probabil foarte putini oameni ajung vreodata prin acele locuri. Este si departe, si periculos, si abrupt, si multe altele…

Imaginile de astazi va dezvaluie o alta latura a vietii din Bucegi. Este viata aceea salbatica, unde natura este neatinsa, unde tu ca om patrunzi in liniste si fara a lasa nimic in urma.

Tot ce vedeti in imagini reda atmosfera de salbaticie, de inceputuri, cum erau Bucegii pana acum 200 ani aproximativ…de nepatruns si plini de animale.

In aceasta zi m-am simtit foarte bine, a fost ceva extraordinar sa umbli doar pe poteci de animale, prin abrupturi, pe langa cate un barlog… sa devii parte din asa ceva, a fost o senzatie greu de descris. Acolo, fiecare animal isi avea zona sa, nu am vazut urme de mistreti in zona caprelor negre, sau invers, ursul isi avea locurile sale, nu am vazut pe poteci urme de fuga, de animale care se fugaresc…si in plus, era liniste, nu erau gunoaie.

Initial aveam un alt traseu cu alti prieteni. Dar voiam sa merg pe un traseu in alte zone, tinea si de serviciu, si ca sa nu pierd o zi de munca, am zis sa ma si plimb, si sa si fac ce trebuia pentru o zi de lucru. L-am luat cu mine doar pe Matrix, din mai multe motive: merge bine, nu mai stie sa se intoarca in acele locuri fara mine, nu vorbeste mult, imi place sa-l mai enervez din cand in cand 🙂

La inceput de traseu l-am pacalit, am ocolit foarte mult, el s-a prins pana la urma, dar era prea frumos ca sa fie nemultumit. Mi-a si spus ca a fost cel mai frumos traseu pe care l-a facut in ultimii 2 ani.

Gata cu vorba, ce mai imi place si mie sa o lungesc 🙂

19.01.2014 018Intai un loc unde „s-a mocirlit” un mistret

19.01.2014 022Pe aici a scormonit un animal. Dar ce animal?

19.01.2014 024A dat pamantul la o parte dintre radacinile unui brad. Ce ar putea fi? Mistret sau urs.

Continuam,

19.01.2014 026Un craniu mic. I-am facut niste poze, cu un bat l-am asezat pe un copac cazut…pare un craniu de ied, are niste resturi de coarne

19.01.2014 030Si din nou, alt loc scormonit. Ma uit la bolovanul acela mare scos si arunc vina pe urs.  Banuiesc ca a cautat cuiburi de viespi, sa le manance. Martin a tinut minte unde erau in vara cuiburi de viespi si le devasteaza acum 🙂

19.01.2014 033A „aruncat” pietrele cat mai departe, sa nu-l incomodeze la sapat. Inteligent animal!

19.01.2014 039Aici doar timpul lucreaza

19.01.2014 043Sa luam si o bucatica din frumosul muschi…in fotografie

19.01.2014 049Urcam, coboram, urmam poteci, ne oprim deasupra unor stanci, ne blocam, in fine…si ajungem la niste culcusuri (a se vedea sagetile rosii!). Vizavi de culcusuri, zarim ceva marcat cu sageti verzi. Acolo au ursii toaletele 🙂

Asta este totusi nimic. Undeva prin abrupturile Jepilor Mari, stau pe polite de piatra multi ursi. Am scris eu despre ei acum vreo 2-3 ani.

19.01.2014 058Sa mergi pe aici, oare cum este? Doar sa-ti imaginezi si este frumos 🙂 Tu pe o poteca lata de un metru, o panta in dreapta, nu prapastie, si in stanga un perete de stanca inalt de zeci de metri. Si mergi asa minute in sir. Este de neuitat…

19.01.2014 067De pe o astfel de poteca, printre copaci vezi si Claia Mare, Crucea de pe Caraiman

19.01.2014 072Alta poteca, aceasta este mai ingusta

19.01.2014 075Si bradul acesta cum sta asa de zeci de ani

19.01.2014 080Mai luam si cadre din peisajul salbatic…doar nu mergem mereu pe aici

19.01.2014 082Si tot umbland in liniste, cu ochii in patru…ajungem intr-un loc desprins din „O lume disparuta” 🙂

19.01.2014 086In poze nu poti sa redai valoarea reala a unui peisaj, doar te apropii de ea. Aici, latimea este de cam trei metri, inaltime acceptabila, nu te uiti sa nu dai cu capul

19.01.2014 088Neaparat o poza in acest loc minunat

19.01.2014 090Pentru unele flori, cum este Crucea Voinicului, a venit primavara

19.01.2014 092Sa pozam si din alt unghi…bine, eu am facut aici vreo 10 poze cel putin

19.01.2014 094Dar cum este sa te imaginezi, trecand printre acel copac si peretele stancii, in drum spre locul prezentat mai sus. Sa te asezi pe o lespede de piatra, deasupra sa fie tavan stancos, de jur imprejur un peisaj incantator, liniste, soare…

19.01.2014 100Frumos, nu? Desprins parca totul din filme…

19.01.2014 103Copac pe margine de stanca…asa creste Zada, in felul acesta ciudat

19.01.2014 104Licheni verzi, arata clar ca suntem intr-o zona cu zero poluare…astfel de barometre naturale ale starii habitatelor mai sunt si fluturii

19.01.2014 107Amalgam de crengi si radacini

19.01.2014 109Tot felul de pante, versanti, dar nu este nicio problema…cu atentie faci cam orice

19.01.2014 114Suntem chiar sus, vedem jnepenii, pajistile alpine…pana acolo, ore bune 🙂 Dar nu aveam ce cauta pe acolo…

19.01.2014 124Inca un exemplu despre cum loveste fulgerul…vedeti cumva urmele unui incendiu? Nu! Ca sa nu uitati ca de fapt in spatele incendiilor din Bucegi, a stat cineva. Multi dau vina pe fulger, de fapt eu am sustinut constant ca nu au nicio legatura acele incendii cu fenomene naturale. A pus cineva foc…

19.01.2014 129Multe urme de animale si pe aici…

19.01.2014 133„Flori nemuritoare”…in traditia populara, ar vindeca nu stiu cate boli

19.01.2014 134Pozam tot ce vedem, luam sute de imagini cu noi, pardon, cu mine…ca Matrix este exasperat. Eu merg stanga, dreapta, cobor, revin, cum vad ceva interesant. Timpul de analizare a ceea ce vad este mult mai lung decat utilizarea aparatului foto, deci este clar ce iese…intre noi se face distanta si de 300 metri

19.01.2014 143Am vazut varful acesta stancos de la departare. Si am ajuns si la el, ca sa admiram imprejurimile. Trec peste cate sute de crengi a trebuit sa indepartam pe acest traseu, cati copaci cazuti am sarit…

19.01.2014 147Dupa varf…un hau ametitor, doar se vad copacii mai jos 🙂 Clar, nu era de noi pe aici, dar nici cateva poze nu strica…

19.01.2014 154Matrix are emotii, imi face cateva poze, una dupa alta, mai tarziu constat ca niciuna nu era cum trebuia, ba sunt cu ochii inchisi, ba vantul imi ridica parul sau o fi fost de la inaltimea din preajma…in fine, doar poza asta este ceva mai asa…oricum, si aici zici ca sunt agatat de stanca, visam probabil…vai de noi, cu pozele astea…

19.01.2014 158Sa mai si urcam pe muchii cu stanci si iarba

19.01.2014 164Am iesit in traseul turistic Sinaia-Complex Piatra Arsa, chiar in zona Piciorul Pietrei Arse

19.01.2014 173Coboram pe traseuul marcat in ideea de a urma Brana Ursului, poteca nemarcata ce iese la Schitul Sf. Ana. Daca tot am traversat bazinele vailor Babei si Piatra Arsa, hai si prin cel al Pelesului 🙂

19.01.2014 178Cam asa arata brana pentru un timp

19.01.2014 195Nu este deloc dificil, insa urme de ursi la cam 10 minute…

19.01.2014 196Stana Regala si Poiana. Trebuie spus ca exact la a doua vale de dinainte de a ajunge la schit, am auzit ceva. Initial, i-am spus lui Matrix ca miroase foarte puternic a urs, dupa cateva minute am auzit un animal deplasandu-se mai sus de noi. Nu am vazut ce este. Cand am traversat valea, ne-am oprit ascultand. Poate nu va vine sa credeti, dar un urs, pe panta de langa vale, mormaia asa a jale…se vaita de ceva. Matrix nu a vrut sa ne apropiem la o distanta rezonabila, motivand ca mai vrea sa traiasca 🙂 Ideea era sa urcam pe versantul paralel, ca sa vedem despre ce este vorba…terenul era accidentat, sanse slabe sa te prinda un urs si daca alearga. Este probat personal, nu ca ma duceam eu marele curajos sa vad ce are ursul 😉 Nu avea cum sa ne prinda, ursul este alergator bun pe distante scurte…in teren accidentat, cu multe stanci, saritori, copaci prabusiti, desis, totul asa amestecat, nu te prinde, mai ales daca si fugi bine 🙂

19.01.2014 211Privire inapoi spre Piciorul Pietrei Arse. Acolo eram cu o ora in urma…unde este sageata verde

19.01.2014 218In Poiana Stanii

19.01.2014 219Stana Regala…si de aici, in 50 de minute eram acasa…incheind o excursie de neuitat 🙂

Anul 2014 debuteaza in Parcul Natural Bucegi cu o distrugere prin incendiere! O suta de milioane lei vechi recompensa…

In 2013, piromanii de prin Bucegi sau piromanul, au luat o pauza. Ca uitarea sa se astearna, timpul sa treaca, si poate se va uita cum au dat foc, in anii anteriori, in Creasta cu Zambri, Bucsoiul Mic, Piciorul Babelor, Parcela 14, si vina a fost aruncata pe turisti sau pe fenomene naturale.

Mereu am sustinut ca sunt localnici, cel mai posibil braconieri ce doresc sa se razbune pe autoritati, sa le dea de lucru.

In 2014, din cele aflate, in noaptea de 2 spre 3 ianuarie, a fost incendiat un observator de vanatoare situat in zona Valea Babei, pe raza orasului Busteni, dar in Parcul Natural Bucegi. Coincidenta sau nu, tocmai in aceasta zona, la circa 2 km distanta, locuiesc cei mai periculosi braconieri.

Acesti braconieri au dosare penale, cazand in plasa Politiei dupa zeci de ani de genocid faunistic, unii nici macar nu aveau autorizatie pentru folosit arma…

Incepand cu anul 2012, Fondul Cinegetic 25 Sinaia a ajuns pe mana unor oameni capabili, pentru care vanatoarea adevarata nu mai este demult o necunoscuta. Ca informatie, Fondul 25 Sinaia se intinde aproximativ intre muntele Dichiu si muntele Jepii Mici, in Bucegi, si de la Piscul Cainelui pana dincolo de Vf. Cazacu, in muntii Baiului.

La momentul preluarii fondului, fauna de pe raza Bucegilor nu mai avea exemplare valoroase, ca urmare a relocarii a circa 30 de ursi, ca urmare a braconajului intens practicat de la Revolutie si care a dus aproape la disparitia caprelor negre, a cerbilor si a caprioarelor din aceasta zona. Cativa mistreti si ursi mai umblau razleti…

Intr-un singur an, rezultatele au fost impresionante, starnind interesul autoritatilor, astfel ca noul gestionar al fondului cinegetic are in prezent sustinerea institutiilor statului. Fauna isi revine in aceasta zona, rata mortalitatii la mistret, la puii acestuia, este mult mai redusa. Inainte, din 10 pui supravietuiau iernii doar 2-3. Acum, daca nu sunt prinsi de lupi, supravietuiesc toti.

3

Noul gestionar a adus prin padure hrana specifica, reusind ca la Sinaia sa nu mai fie probleme cu ursii. A implementat un sistem cu gard electric non-letal la stane, astfel ca oierii nu mai au grija ca vin ursii noaptea.

In acest context, gestionarul a facut o sumedenie de amenajari, de la hranitori, la observatoare, fiind, evident, si in interesul sau.  Fata de ce prevede legea sa faca, eu va marturisesc ca a facut inzecit. Suplimentar, intreg Abruptul Jepilor si cel al Vanturisului au fost presarate cu tone de sare, pentru revigorarea caprei negre, desi pe acolo nu va vana vreodata, legea stabilind ca in zonele de protectie integrala nu se vaneaza.

2Observatorul de la Valea Babei

Toate aceste actiuni au starnit furia localnicilor-braconieri, care fie furau mancarea pusa animalelor, fie efectuau reclamatii. Orice rau era posibil, ei il faceau. Sustin fara rezerve activitatea actualului gestionar al Fondului cinegetic 25 Sinaia, pentru ca din perioada comunista nu s-a mai acordat un asemenea interes faunei din Bucegi. Imi convine sa vaneze unul singur, etic,  decat circa 50 de persoane, existente in Sinaia, Busteni, Azuga, Comarnic, ce impuscau tot ce vedeau.  Pentru ca acum se vaneaza legal si mai si ramane ceva. Nu se impusca si apoi nu se face nimic.  Daca sunt 10 mistreti, se impusca legal unul, in niciun caz conducatorul turmei, ca sa se destrame grupul. Braconierii impuscau tot ce misca. Deci, este o diferenta uriasa.

La cumpana dintre ani, nemultumitii ca au fost privati de dreptul de a bracona linistiti, au mai facut un pas inainte. Initial, cand au auzit de amplasarea unui observator in zona Valea Babei, s-au dus si l-au devastat. Nici nu l-a lasat bine macaraua la marginea padurii, ca au si aparut cu baroase si topoare si i-au spart termopanele, usa… A trecut o luna de la acel incident si in noiembrie a avut loc montarea observatorului. Infractorii nu s-au lasat si au incendiat observatorul. Adica ei sunt legea prin unele locuri…

1Prima devastare

Au pus in cele din urma foc, a venit Politia, se fac cercetari. In paralel, gestionarul fondului cinegetic este dispus sa acorde pana la 10.000 lei acelei persoane care, in urma informatiei date, va duce la arestarea faptuitorilor. Adica, braconierii au fost observati, ceva de genul acesta, sa nu fie vorbe culese din auzite, sa existe probe sau indicii care sa duca la prinderea lor.

5

6

7

4Nu a luat foc frunzisul, pentru ca era noapte si totul era inghetat, altfel, daca era vara, lua foc padurea

Mai jos este afisul cu nr. de telefon si adresa de e-mail, pentru contact!

8

Ca si concluzie personala, cred ca va dati seama ce se intampla daca surprinzi un astfel de braconier „in timpul serviciului”. Daca auziti pe undeva focuri de arma, a nu se confunda cu petardele, mai bine sunati la 112, nu va duceti pe acolo…

Mai trebuie spus ca de la acel observator nu s-a vanat vreodata, ca un astfel de observator costa foarte mult, ca doar mobilierul din interior, canapele, dulapuri, covor, au un cost de mii de lei. Pe raza Fondului cinegetic 25 Sinaia se deruleaza ceva profesionist, de care este nevoie, din orice punct ai privi problema. Astfel de incercari au ca scop alungarea investitorului, sa-i arate ca altii sunt legea, sa se poata bracona mai departe. Este logic ca gestionarul fondului, in cativa ani, il va aduce in primele trei fonduri din tara, si de aceea i se fac probleme. Fiind prea bun, trebuie impiedicat.

Cum loveste fulgerul in Parcul Natural Bucegi, sceneta „pe bune”

De ce sceneta „pe bune”? Pentru ca mai sunt si fapte in Bucegi, incendii adica, provocate de om si s-a dat vina pe fulger.

Incendii provocate de om in Bucegi, in ultimii doi ani: zona Piciorul Babelor, Parcela 14, Bucsoiul Mic (Creasta Balaurului), Creasta cu Zambri.

Incendii provocate de om in Bucegi, in acest an: In Asteptare.

Scenariile:

In Piciorul Babelor un cioban a vazut un turist montand cortul. Ulterior acesta a aprins un foc si nu l-a mai stins. Aceasta a fost versiunea oficiala.

In Parcela 14 s-a dat vina pe un alt turist ce a aruncat intamplator un rest de tigara aprinsa.

In Bucsoiul Mic, aceeasi regie, un turist inconstient a aruncat o tigara aprinsa.

In Creasta cu Zambri, nu a mai fost turistul vinovat, ci fulgerul.

Aceste 4 incendii au fost declansate de oameni, intentionat, cu premeditare. Eu cred ca sunt implicate persoane cu diverse atributii in Bucegi sau apropiati ai acestora. Exista zvonuri ca jeepuri in care se afla persoane inarmate, umbla noaptea pe Bucegi si in muntii Baiului, la braconaj. Reactia autoritatilor lipseste cu desavarsire. Este cel mai convenabil sa dai vina pe turisti si pe fenomene ale naturii decat sa faci cercetari. Astfel, nu deranjezi pe nimeni si nici batai de cap nu ai. Asa a fost si cu accesul ilegal spre Babele. Se arunca vina pe bucuresteni, ploiesteni, brasoveni necivilizati si in teren in afara de localnici din Busteni cu zeci de jeepuri nu intra nimeni altcineva.

Sa va arat insa ce face fulgerul, apoi va dati seama ce probabilitate este ca acesta sa declanseze un incendiu.

1Asa loveste fulgerul. Observati ca nu au luat foc nici frunze, nici altceva. Se vede ca lovitura a smuls o bucata din copac, nu doar scoarta, si a aruncat-o la un metru-doi departare. De ce nu a luat foc frunzisul? Pentru ca era umed, fulgerul nu cade pe vreme buna 🙂 Priviti cata putere are, a carbonizat copacul instantaneu. Dar nici focul nu s-a extins desi existau conditii. In ce sens? Copacul, specia ulm, era uscat. Focul putea sa arda mocnit in sus, dar nu s-a intamplat. Iata cat de greu se porneste un incendiu de la un fulger.

3Carbunii aprinsi s-au revarsat peste frunze. S-au stins insa  pana la unul 🙂

4Pe traseul turistic Poiana Tapului-Poiana Stanii

In cazul incendiului din Creasta cu Zambri s-a spus ca fulgerul a lovit jnepenii. In viata mea, merg de la 6 ani pe munte, nu am auzit si nu am vazut asemenea lucru. Am fost la locul incendiului sa vad ce si cum, nu am zarit nimic care sa indice ca fulgerul a provocat incendiul. Niciunul dintre copacii din preajma focului nu avea urme de fulger, desi logic este ca fulgerul sa se duca inspre ei.  Nu avea niciunul nimic.  Cred ca s-a chinuit cineva destul de mult pana a pus foc, jneapanul nu-l aprinzi usor.

Cine a comis acest lucru nu cred ca este turist, este localnic, om cu experienta de munte, sau oameni…. Prin zona aceea unde poti intalni ursul, nu prea mergi de regula singur 😉 Ramane intrebarea: de ce a pus foc?

Mai cred ca, acela care „a aruncat tigara” in Parcela 14 este acelasi cu cel din Bucsoiul Mic; si acela cu jnepenisul din Piciorul Babelor este acelasi cu cel din Creasta cu Zambri.

A fost pus foc in zone de pe raza celor 3 judete pe care se intinde Parcul Natural Bucegi. In Abruptul Prahovean de doua ori (Parcela 14 si Creasta cu Zambri), in zona damboviteana (Piciorul Babelor), in zona ce tine de judetul Brasov (Bucsoiul Mic).

5Daca focul produs de un fulger nu s-a propagat atunci cand nu era vegetatie, cu atat mai putin se intinde cand este vegetatie. In Creasta cu Zambri, incendiul a fost in toiul verii.

Mai spuneau cate unii, ca soarele a tot „batut” intr-un ciob de sticla pana s-a aprins focul. Asta ca o explicatie la focul de pajiste de pe Bucsoiu sau din Parcela 14. Pai daca este asa, toti putem deveni Robinsoni si putem pleca doar cu un ciob de sticla la noi :)) Oriunde! Vrei sa faci un foc, te uiti unde este soarele, apoi scoti ciobul si astepti 🙂

Va dati seama ca este o prostie! 🙂

Excursie prin tara…cu bicicleta

Bine v-am gasit!

Am revenit!

Dintr-o aventura superba…din Busteni prin Transilvania, Valea Oltului, Valea Lotrului, Zona turistica Parang, Retezatul Mic, Tara Hategului…si ar mai fi fost…tot pe bicicleta…

Mai pe seara postez!

…………………………………………

Ziua a III-a, Sosirea la destinatie

Plec spre Petrosani, ajung in oras, ma orientez dupa harta strazilor pe care o aveam in minte…ies din oras spre Tg. Jiu.

Merg cam 2 km si gasesc indicator spre zona in care trebuia sa ajung…pana la Campul lui Neag erau 30 km.

Imi zic ca este o nimica toata si merg mai usor. Trec prin orasul Vulcan, unul dintre cele mai frumoase orase vazute pe la noi prin tara, Lupeni, Uricani, putine lucruri sa aminteasca de minerit…

Ajung la Campul lui Neag, bornele kilometrice, una dupa alta, aratau acelasi lucru: doar Campul lui Neag si atat. Intreb la un magazin alimentar de cantonul silvic la care trebuia sa ajung. “Este departe, cam 14 km”. Cand aud fac ochii mari. Pana la urma gasesc un cioban si imi spune ca sunt vreo 30 km. O harta postata de Jandarmeria cu acoperirea la telefon ma elucideaza…dupa calculele mele este departe, la 25 km.

Asta este! Plec mai departe pe un drum impecabil prin padure si atat. Pe stanga era Jiul de Vest. Tot urc continuu, pana intalnesc un biciclist. Il intreb “unde ajunge drumul acesta, ca este prea bine asfaltat?” Omul zice ca duce spre Baile Herculane dar ca proiectul nu a fost finalizat. Deci este un drum asfaltat cum nu vezi in oras si care nu ajunge nicaieri, nu accesibilizeaza nimic…

Trec prin niste chei pitoresti, dar eu eram extrem de plictisit ca nu mai ajungeam asa ca nu am stat prea mult. Putine persoane…

Mai urc vreo doi kilometri si vad ca un alt biciclist coboara in viteza. Ma uit mai bine la el cand trece  pe langa mine si vad o fata, cu parul prins la spate care statea cu fundul pe sa si cu picioarele pe ghidon. Dupa ce a trecut ca o racheta, am pornit mai departe minunandu-ma de ce am vazut pe tot traseul asta pe bicicleta.

La ora 14, aproximativ, am ajuns in tabara de la Campusel, locul de start la Iorgovanu Night Run.Mi-am pierdut un hanorac pe drum, l-au gasit niste fete ce faceau parte dintre cei care organizau evenimentul, asa ca mi l-au dat inapoi. De fapt, asa este peste tot la astfel de concursuri, pierzi ceva prin tabara sau prin apropiere, le gasesti la cortul organizatorilor, nu ti le ia nimeni…pe unde am fost, am vazut ca au fost gasiti rucsaci, bete de alergare, borsete, ochelari, etc…

Am instalat cortul, si cum ma simteam cat de cat bine am zis sa si particip, macar sa nu ies printre ultimii :)

In doua ceaune mari organizatorii pregateau varza cu carnati, eu m-am dus repede sa dorm si nu am stat la festin. La ora 20 am iesit la sedinta tehnica, cateva vorbe cu altii, si iar in cort ca picioarele aveau nevoie de pauza :)

La 12:45 ne aliniem la start, traseul pe cateva sute de metri iluminat cu faclii, Jandarmeria oprea orice masina mai jos, si se da startul…60-70 de alergatori fug pe un drum asfaltat pe o portiune de 2,7 km. Dupa asta urma o urcare spre o stana, acolo am reusit sa depasesc pe multi. Traseul nu-l cunosteam dar nici rucsac nu mi-a luat cu mine. Mi-am luat lanterna, telefonul, plasturi, o fasa elastica, hanoracul ca poate sus in creasta era frig, un spray pentru caini ciobanesti sau alte animale, bricheta si hartie pentru aprins focul. Adica pleci putin pregatit ca alergi 2 ore in teren necunoscut si cel mai bine este sa te bazezi doar pe tine.

Oricum organizarea a fost atat de buna, s-a urmarit cu precadere siguranta participantilor, incat nimeni nu a patit ceva…

Am alergat destul de bine, in 2 ore si 3 minute am trecut linia de sosire, pe locul 11 :) )…departe tare!

Apoi pe la 5 dimineata m-am dus la cort! Poze din ziua a III-a

La iesire din Petrosani

Harta cu semnal 🙂

Un drum foarte bun care nu duce la vreun obiectiv…

Grote si pesteri pe marginea drumului

Indiciul ca ma apropiam

Am ajuns! Podul avea pe margini faclii printre care alergam la concurs

Dupa sosirea mea din concurs…concurentii au venit pana la 4 dimineata

 

 

Ziua a II-a

O sa va spun ce am omis, cand am inceput aceasta relatare. Nu am plecat chiar asa la drum, adica mi-a venit mie un gand si m-am suit pe bicicleta si gata l-am pus in practica. Inainte am intrebat un preot si un calugar…apoi pe Oana.

De ce o intreb pe Oana? Mai intai pentru ca mi se pare ca are un fel de comunicare cu parintele Arsenie Boca…acesta spunea ca dupa moartea sa va fi si mai de folos oamenilor. Intr-o seara, cum eu nu credeam, Oana i-a spus sa vina sa-mi dea un semn…v-am mai spus intamplarea anul trecut. Deci eu cred ca parintele este …prin preajma… acum fiecare interpreteaza cum crede 😉

Si toti spuneau ca sa merg…si eu eram cel care se indoia, pana la urma am si plecat.

Peste noapte, spuneam ca am instalat cortul la Porumbacu de Jos. Inainte de a instala cortul iti iei niste masuri de siguranta…distanţă fata de anumite lucruri, laturile cu potential pericol, te uiti de urme sa vezi ce animale sunt prin zona, daca nu asezi cortul pe musuroaie de furnici, daca ai lemne de foc, etc…nu asezi cortul langa sosea…

Noaptea a fost calda, nici nu a cazut roua spre dimineata. In timpul noptii am auzit niste grohaituri de porc si am iesit sa vad ce este, probabil erau mistreti in lanul de porumb aflat la circa 500m distanta. Cortul meu era intr-o mica poienita inconjurat pe trei laturi de salcami, aflati la 4-5 m distanta. „Usa” cortului nu am mai inchis-o, ci am lasat trasa doar plasa contra insectelor ce se inchide cu un fermoar. Totusi nu am vazut nici macar o furnica…

Pe la 6:30, putin dezamagit ca am mers doar 100 si un pic de kilometri, am iesit in sosea. Dupa 3 km eram in orasul Avrig. Am vazut pe harta un drum care parea mai scurt spre Talmaciu. L-am gasit si in teren, avea o lungime de 15 km.

Destul de frumos si pe acest drum ce m-a scos in afara localitatii Talmaciu, chiar pe drumul ce merge pe Valea Oltului. Data viitoare am sa merg pe drumul ce trece pe la manastirea Turnu Rosu intrucat aceasta varianta parcursa de mine nu a fost pe masura asteptarilor. Drumul dintre Talmaciu si Brezoi (oras pe Valea Lotrului) a fost plictisitor, monoton, nu cobora mai deloc desi insotea Oltul, permanent trebuia sa fiu atent la tiruri, a durat ceva pana cei 50 de km i-am parcurs.

Pe traseu m-am oprit la manastirea Cornetu, imi propusem aceasta. Intru eu, las ce trebuie, cum se face, multumesc lui Dumnezeu si ma iau de scrierea unui acatist…incep cu familia mea, apoi prietenii, nu a scapat unul nici de pe blog 🙂 Stau eu dupa ce am scris tot pomelnicul si ma gandesc „Cred ca i-am scris pe toti”. Bucuros, iau lumanari, inmanez lista, ies afara aprind alte lumanari…si plec. Peste vreo 10 km mi se aprinde beculetul. Am uitat sa scriu pe cineva! Am uitat sa ma trec! M-a amuzat foarte tare chestia asta :)))

Inainte, pana la manastire, mai avusesem o intamplare. Pedalam eu plictisit dar vigilent…sa nu credeti ca imi scăpa ceva din peisaj. Trec pe langa o parcare, o femeie bruneta statea pe un butuc din lemn. Nu stiu ce striga la mine asa ca opresc. M-a intrebat de o tigara…i-am zis ca nu fumez. Apoi m-a invitat la altceva :)) la preturi derizorii, 20 lei. I-am spus „Nu, multumesc!” si am plecat. Nu mi s-a parut mare lucru asa ca peste un minut doua am si uitat povestea. Insa dupa ce mi-am amintit ca nu m-am trecut pe acel acatist, mi-am dat seama ca era ca o ispita, si chestia cu acea femeie, inainte de a ajunge la manastire…sa fi fost acea parcare la circa 10 km cel mult, cred…

Apoi am ajuns in orasul Brezoi si am lasat drumul de pe Valea Oltului pentru cel spre statiunea Voineasa de aproape 40 km. Am inceput asadar parcurgerea celei mai frumoase zone a traseului meu. Este superb spre Voineasa. Asfaltul este putin „spalat” si se vede balastrul, dar rotile bicicletei prind foarte bine. As spune ca este cel mai bun asfalt pentru biciclete. Nici nu am simtit cand am parcurs 30 km. Oricum aveam ce vedea…ultimii kilometri au avut ceva panta dar nu a mai contat. Mi-a placut!

Era ora 17 si m-am incumetat sa urc si pana la statiunea Vidra, inca 26 km. De urcat erau doar vreo 20-22 km :)) Mi-am dat seama ca voi face mult mai mult, adica voi ajunge pe la orele 21 sau chiar 22. Am pornit. Dupa 3 kilometri era pustiu, nici masini, nici oameni cu cortul, parca toti fugeau de serpentinele spre lacul si statiunea Vidra. Kilometru dupa kilometru ma apropiam, am mai gasit oameni ce dormeau peste noapte in diferite puncte, fie ca sa vanda miere, cascaval sau la exploatari forestiere, fiecare imi spunea ca mai sunt 4, 8, sau cativa kilometri. Pana la urma am coborat de pe bicicleta ca sa nu ma obosesc inutil si am continuat pe langa ea, intr-un ritm mult mai usor. Oricum, indiferent de ora, tot in acea statiune as fi asezat cortul. Singurul lucru care ma ingrijora era ca nu as fi vazut imprejurimile, locul de campare asa cum trebuie, si prin zona Lotrului sunt si vipere.

La un moment dat opreste langa mine o dacie papuc. Soferul un tip ce se vedea ca merge pe munte, mi-a zis „nu mergi cu mine pana mai sus?” In cateva secunde am urcat bicicleta bucuros ca ajung pe zi la Vidra. Dupa 3 km se termina urcusul si veneau alti doi kilometri de coborare sau mers drept, deci as fi ajuns pe inserat.

Facem cunostinta si cand incepem sa vorbim ne privim mirati. El era din Lupeni, avea cativa prieteni ce participau la Iorgovanu Night Run, doar ca lucra in ziua concursului si nu s-a inscris. Imi spunea ca vorbeau de cineva inscris din Busteni care o sa ajunga cu bicicleta. A ramas surprins cum de ne-am intalnit…si eu la fel. La peste 100 km de locul concursului si in alta zona cu alti munti :)) Pana la urma, ne stiam parca de o viata. Ne-am despartit dincolo de Obarsia Lotrului, spre Petrosani, in bazinul Jietului, chiar de unde era numai coborare. M-a ajutat sa-mi fac o imagine clara cu potecile din Retezat, Parang si zona concursului. Schimb de telefoane…la concurs am stat cu prietenii lui, foarte frumos!

Am instalat repede cortul, nu departe de apa, la circa 300 m de sosea si de niste case. Mai jos erau alte corturi. Pana la lasarea intunericului aprinsesem focul iar de jur-imprejurul cortului presarasem crengi uscate…erau destule. Spatele cortului era asigurat de un gard de sarma ghimpata, am acoperit si legat bicicleta…

Pe la 11 noaptea un caine urias a scapat de printr-o curte si latra de zor langa cortul meu. Ies afara, il „omenesc” bine de tot :), si pentru vreo doua ore a fost liniste. Apoi ticalosul de caine s-a pornit pe latrat din sosea…auzeam pe altii de mai jos cum il chemau sa-i dea mancare sau cum il injurau, cum aruncau cu bolovani dupa el. Nimic insa! Bezmeticul de caine latra intruna. Pana la urma am lasat caldura sacului de dormit si m-am dus sa-i dau o pauza. O petarda si rupea gardul…nu stia cum sa ajunga inapoi in curte.  Si asta a fost! Dupa cum sunt oameni si oameni, sunt si caini si caini 😉

Noaptea pe malul Jietului a fost si cea in care am simtit frigul de dimineata si am iesit abia pe la 7 din cort! 🙂

Dimineata, plecare din Porumbacu…cand ma gandesc la ce ora apare soarele la munte :))

La cativa kilometri de Talmaciu, pe un drum mai scurt

Traversarea Oltului

Aici se uneau drumurile

Cred ca vremea imperiului austro-ungar aici era granita

Un izvor destul de vechi, pe marginea drumului

Ruinele unui turn

In alt judet 🙂

Manastirea Cornetu

Din nou pe langa Olt

Parasirea Vaii Oltului, in sfarsit 🙂

In orasul Brezoi, am mai facut unele cumparaturi…

Apoi mai departe spre un loc superb…barajul Bradisor:

La discutie cu un localnic, si bicicleta 🙂

Gata, am ajuns si in Voineasa

Dreapta si tot inainte

………………………………………..

Sa incep cu inceputul, ca toti oamenii ;) Prima zi:

Vara pare a fi un sindrom, o sursa de idei, bucurie, pentru oamenii de la munte…dupa 4-5 luni de iarna mai vrei sa vina si alt anotimp :) Cuprins de ganduri de calatorie, intr-o zi vad un anunt. In Retezatul Mic se organiza un semimaraton de noapte. Cred ca nu aveti acum o surpriza :) ) Poate va asteptati la calatorii in trasuri si dormit la 5 stele :) Eu traiesc asa cum cred ca este bine, ca ma prinde, nu cum vor altii, cum spun unii…chipurile in randul lumii, eu vreau sa fiu in randul meu mai intai. Sa descopar eu de ce traim, d-astea.

Vad eu concursul si distanta fiind prea mare nu am fost prea entuziasmat. La cateva zile numai ce imi vine un gand: daca as merge cu bicicleta pana acolo? Daca va spun ca 8 ore nu m-am dezlipit de calculator, harti, coli de scris o sa radeti :) ) Dar, in aceste 8 ore am stat si am gasit un traseu acceptabil pentru bicicleta, am scos traseu rutier cat si cel feroviar. Stiam gari, kilometri in localitati, orase mai mari, zone ocolitoare sau drumuri scurte. Cand am avut toata informatia, plus obiectivele de vazut, gata, mai ramanea de dat startul.

La inceput nu am zis nimic, pentru ca ma intrebam, oare ce cred unii apropiati, ce va spune Oana, etc. Cautam opinii ca si cum nu eu as fi fost cel care pleca :) ) La mai toti li se parea o idee buna. Am vazut eu ca este asa si m-am pregatit si mai intens. Traseul pana la locul de start avea cel putin 350 km. Destul de mult pentru bicicleta. Oana, spunea sa merg, eu cam ezitam, parca mi se parea si mai mare nebunia pe masura ce venea ora plecarii.

Oricum nu am plecat la ora stabilita pentru ca am gasit un pretext: sa vad daca am tot ce trebuie la mine. Apoi, joi am plecat…la 10:30 eram in Brasov. Rucsacul in spate, cortul prins de cadrul bicicletei…chestia cu semimaratonul a fost factorul declansator, mi se parea ceva original sa fugi prin noapte :) ) Va dati seama ce spor aveam la acea alergare dupa sute de kilometri. Asa ca mi-am spus ca daca ajung la start si m-ai pot atunci particip la concurs…dar nici sa ma inscriu si sa ies in ultimii 30. Vazusem eu ca erau 60 de sportivi inscrisi…

Ies din Brasov si ma indrept spre Codlea. Initial, nu aveam viteza mare, am mers incet si pentru ca ma tot uitam prin imprejurimi, mai o poza, mai un gand…calatoria cu bicicleta iti ofera atat avantaje cat si dezavantaje, faci un calcul si vezi daca merita. Pentru mine, cu bicicleta, era cea mai potrivita alternativa. De obicei, ma opresc pe unde mi se pare ceva curios, in masina trebuie sa privesti in fuga, sa fii atent in trafic… Intre localitati, pana in Fagaras, distanta este de la 5-15 km. In unele locuri nu vedeai o alimentara, doar baruri…

Prin Vladeni ma opresc la un magazin, unde am si stat 20 minute gasind niste oameni interesanti, cumpar ce imi trebuia si plec. Dupa 6 ore de la plecare din Brasov ajung in municipiul Fagaras. Erau zilele orasului asa ca am pierdut timp si pe acolo…de altfel eu plecasem fara notiunea timpului. Imi era somn, montam cortul si nani :) )

Adica am parcurs 65 km distanta Brasov-Fagaras in 6 ore…mi se parea cam mult. Ma opresc, mai fac un calcul si imi spun ca asa trebuie sa merg intre 10 si 15 km/ora. Pana la caderea noptii aveam cortul amplasat pe o inaltime ce domina un cartier din localitatea Porumbacu de Jos. Nici prea departe de asezare, nici prea aproape de casele Piranzilor :)

Spre iesirea din Brasov

Sinca Veche, un obiectiv pentru octombrie

In localitatea Sercaia, pe acel drum dinspre Rasnov am intentionat sa merg…dar am ales ceva mai ocolitor, prin Brasov

Harta cu vecinatatile localitatii

Peste tot erau incendii…si pe stanga si pe dreapta, nu prea mari. Uneori se auzea din drum cum troznea focul

Turbaria de la Mandra

La intrare in municipiul Fagaras

Zidurile fostei cetati

D-na Stanca, sotia lui Mihai Viteazu, a fost inchisa in cetate

Un bursuc mort…bietul de el!

La Sambata de Jos…Castelul acela, sunt foarte curios sa-l vad 🙂

In sfarsit am intalnit Oltul, adica cu privirea, pe moment 🙂

Foarte multe astfel de cruci am intalnit pe traseu

Muntii Fagaras

Mai pe seara, dar am intrat totusi si in judetul Sibiu

Inainte mai erau aproximativ 35 de km pana la Balea Lac…pe Transfagarasan. Putin a lipsit sa nu merg intr-acolo 🙂

Asa a fost in prima zi!

Sa radem cu ISU PRAHOVA

Îi mai tineti minte pe „Iepurasii Bucegilor”?

Aceia care priveau la incendiul din Bucsoiu…de frica nu au intervenit decat cu privirea, ce este drept nici nu aveau cu ce…nimic din arsenalul personal nu le era de folos :)) Nu s-au dus in ziua alarmei iar cand le-a reusit iesirea au luat dupa ei cazmale si lopeti sa faca santuri…mintea nu i-a dus ca intr-o zona de abrupt nu ai cum sa faci santuri 🙂 din simplul motiv ca nu prea este sol. Au ras toti de ei cu acea ocazie…mai mult de atat, oamenii muntelui lichidau focare iar ei iepurasii priveau…din cu totul alt motiv: „ca ei nu vor sa moara pe pantele alea”.

Seful lor, un oarecare ofiter superior si capetenie pe judet, un veritabil Winnetou in Valea Mortii, nu a luat nicio masura cu acea ocazie…probabil i-a felicitat ca s-au intors acoperiti…de glorie. Stiti ca unii nu cred decat ceea ce vor sa creada.

In fine, dupa aceasta scurta trecere in revista a faptelor  iepurasilor in hainele statului, sa si scriem ceva nou…IN BUCEGI A AVUT LOC REINTOARCEREA.

Iepurasii iar au pasit in Parcul Natural Bucegi…au venit cu un scop nobil :)) si au sfarsit lamentabil. Niciun lucru nu le iese cum trebuie.

In vederea bunei organizari a unui concurs de freeride pe muntele Furnica, organizatorii concursului gandindu-se la siguranta participantilor au cerut sprijinul ISU Prahova, saptamana trecuta. I-au rugat sa vina ei si sa detoneze zapada pregatita sa se rostogoleasca in avalanse periculoase.

Astia, iepurii, fuga repede…cu specialisti si televiziuni, lume…adica toate ingredientele pentru  o reprezentatie. Acum, sa nu fiu rautacios, se stie bine ca lor chiar le ies reprezentatiile de un anume tip.

Si eroii nostri s-au dus pe pantele muntelui sa puna trotil, sa rezolve problema avalanselor :))) uitand saracii de ei ca nu au niciun pic de experienta montana, nici de cumparat nu este, ca se invata… :)))

Au pus trotilul, au fugit cat au vazut cu ochii, dupa care….s-a auzit un BUM! Iar dupa BUM! nu s-a mai intamplat nimic :))) Ce rusineeee au patit… „Curajosii” in loc sa se duca mai spre marginile corniselor asigurati cu o coarda au pus trotilul hat-departe de acestea, au avut si doar 6 kilograme….deci zapada a sarit in sus si a cazut la loc, nu in vale :)))

Ce pretentii sa ai de la Iepuri? Eu am si ras mai sus dar nu este deloc de ras…trebuie sa fac o petitie ceva, pe Facebook, etc, pe la minister…statul are nevoie de oameni profesionisti, cu simtul raspunderii…nu de reprezentatii de circ.

Cum il cheama pe omul acela, seful lor…aveam scris pe aici, unde naiba l-am pus…in fine nu este asa important…dar sa-i transmit un mesaj: „Mai dom’  colonel, -poate nu este colonel :)) ei lasa, il fac eu general, deci prietene esti general, gata! 🙂 -, mai dom’ general Winnetou, asa la aplicatii, o scoala, un curs ceva, nu-i trimiti si dumneata pe subordonatii de genul acesta? Pe Iepurasi…sau curgea si acum gloria pe ei incat abia se mai puteau misca si s-a lasat din nou cu felicitari?!

A scris si presa, a dat si pe la Tv, cu actiunea aceasta a lor…bine, ei au fost mai retinuti, eu nu am cum sa fiu…va imaginati cum stateau ei cu degetele pe declansator, zeci de ochi atintiti asupra lor, ce mandri or fi fost, poate se credeau in StaikTrec, ei, Picarzii lui Stelică minte mică :)))

Deci BUM si nimic…rezultatul, bazat pe rationament logic, ar fi fost previzibil. Adica poate sa fie si BUM, din nimic nu poti face altceva…tot nimic va reiesi.

Si astia, -ca sa o spunem si pe cea dreapta-, oamenii de munte prezenti au fost rai 🙂 Bai sa va fie rusine :))…trebuia sa-i luati  asa dupa umeri, sa-i duceti la o cabana, acolo o friptura, o bere, sa fie consolati cumva…ce vina au bietii artificieri daca soarta este asa haina …serios vorbind :))

Sa traiti bine…ca pe noi cu d-astia ca voi ne ia…!

Versant spre Valea cu Brazi

Schiori coborati de pe partia Carp pe partia Drumul de Vara

Partia Carp…muntele Furnica

ISU Prahova si incendiul din Bucegi

„Incendiu, alarma!”- „Unde?” -„Pe munte”- „Lasa ba dormiti, mergem maine!”

Sub pretextul ca nu au cu ce sau cum sa ajunga, iepurii de la ISU Prahova nu s-au dus la incendiul din Bucsoiu decat a doua zi, cand muntele fumega ca un vulcan si arsesera foarte multe hectare.

Marti dupa amiaza, pe 29 noiembrie, s-a dat alarma de incendiu, dar nu s-a dus nimeni pe munte sa vada ce si cum. Pompierii acestia au stat sa vada poate se duc colegii din Brasov, pana la urma s-a stabilit, -ca sa va dati seama ce au in cap unii- studiind o harta, ca de fapt incendiul era in judetul Prahova la cateva sute de metri de hotarul cu judetul Brasov. Evident lenesii de la Predeal s-au intors mai bine pe partea cealalta si nu au plecat sa-si ajute colegii din Prahova (Si doar va amintesc cat au muncit cei de la ISU Dambovita la incendiul de la Babele…acela era un colectiv unit si responsabil).

Care colegi erau vai mama lor, debusolati si nepregatiti, fara chef de treaba…

„Cine sunteti voi?”-„Noi suntem pompieri!”-„Si ce faceti voi?”-„Pai noi stingem focuri”-„Si cu acele cazmale pe care le tarati dupa voi…?”-„Paaai, nooooi, cu ele facem santuri sa izolam focurile”-„Paaai, vooooi, stiti unde mergeti acum?”-„Pai, noooi, mergem la incendiu”-„Pai, voooi nu prea aveti ce face cu acele cazmale pentru ca arde intr-o zona de abrupt, stancoasa”-„Paaai, nooooi, asa am invatat”-„Paaai, vooooi, sunteti prosti inseamna!”-„Paai, nooi, asa om fi, dar cu cazmale”….

Uitati cat a ars pentru ca s-a intervenit tarziu si dupa ce ca a fost tarziu a fost si de un amatorism fantastic…plus de o nesimtire fara margini.

Va imaginati ca ageamii acestia in haine ISU dupa ce ca nu intervin la timp nici macar nu au pregatire in abordarea incendiilor. Ei au plecat asa in turma cu telecabina pana la Babele si de acolo pe jos pana la Vf. Omu. Daca erau profesionisti se interesau de conditiile incendiului, dar s-au dus tragand dupa ei cate o lopata, ca sa nu se zica ca nu au fost la incendiu…cat de papagal sa fi sa nu intelegi ca la 2400 m altitudine si intr-o zona de abrupt, nu prea ai unde infige lopata, ca nu prea e sol. Deci ce santuri sa faca cand trebuia sa fi venit pregatiti cu alte unelte, sunau dupa un elicopter…

Din spusele celor prezenti, o mana de salvamontisti si de angajati ai Parcului Natural au coborat acele pante pentru a stinge focarele mai puternice…pompierii??? „Paai, noooi, nu vrem sa murim pe branele acelea”-„Paaai, noooi nu ne ducem acolo”. Si cea mai mare parte dintre ei au stat pe varfuri montane privind la foc. Am vazut poze din acea zi, in poze nu apare picior de pompier in zona incendiata 🙂

A doua zi cand ne-am dus noi focul era in jnepeni deja…am stins si am limitat dupa posibilitati…macar pe noi ne-a dus mintea sa luam apa nu lopeti 😉

Un elicopter a survolat zona, evident ca nu a zis nimeni ”veniti ba cu apa, lasati plimbatul”. Ceva mai tarziu a plecat toata lumea, iar a doua zi am gasit noi cateva focare si le-am stins!

Asadar,

„Paai, voooi, de ce mama naibii v-ati mai facut pompieri? La incendiu e ca la razboi, posibil sa mai si mori”. La incendiul din Bucsoiu, Parcul Natural Bucegi, nu se putea muri decat de lene si de indolenta. Cred ca atunci cand au vazut ca e frig s-au inghesuit spre statia meteo de la Omu, posibil sa fi fost bataie pentru ocuparea colturilor. Stiti ca s-a spus ca la un moment dat erau cateva grade afara, si ei cu siguranta au cautat colturile stiind ca acestea au 90 grade 😉 „Paai, noooi, asta am invatat!”

Motiv pentru care, am facut cateva sesizari catre anumite institutii, sa fie trasi la raspundere, sa dea toata lumea declaratii, sa vedem cine este desteptul care nu i-a trimis chiar in ziua alarmei, cine este eminenta care a dat ordinul de retragere cand focul nu era stins. Incendiul a cuprins o suprafata mult mai mare decat au spus ei in presa. A ars atat de mult pentru ca nu au intervenit la timp si mai mult de atat a doua zi au venit nepregatiti.

De asemenea, exista posibilitatea ca focul sa fi fost intentionat pus pentru a goni caprele negre spre alte fonduri de vanatoare, idee pe care o impartasesc destui oameni ai muntelui. O ancheta oricum va fi…asta e partea buna.

Ca si incheiere, cine este atat de naiv sa creada ca de la o tigara nestinsa poate arde asa repede un versant intreg?

O parte din versantul incendiat

Traseu pe Bucegi: Busteni-Creasta Balaurului-Vf. Omu-Babele-Sinaia

O sa scriu despre traseul realizat pe 1 decembrie, pe care l-am impartit in doua, poze si excursie astazi, maine despre iepurii de la ISU carora le-am pregatit o sumendenie de lucruri 🙂 Credeati ca este buna la altceva linistea aceasta de pe blog vizavi de acel incendiu 😉

Sa va povestesc „excursia”:

De dimineata am plecat din Busteni spre Gura Diham, am mai luat provizii de apa pentru incendiu, le-am recuperat pe cele de la Poiana Izvoarelor care nu inghetasera, surprinzator, 🙂 apoi de la Pichetul Rosu am facut stanga pe marcajul triunghi rosu. La un moment dat am intrat pe poteca ce urca prin Valea Morarului.

Pe la Gura Diham

Coltii Morarului

Si am inceput sa urcam spre creasta, noroc ca era vreme buna cat si peisaje pe masura si nu prea am simtit oboseala. In Poiana Urzicii un urs brun intorcea niste brazde de iarba, dincolo de creasta la vreo 300 m, cateva capre negre se odihneau. Nu s-au speriat de noi si au ramas pe loc.

Mai departe pe creasta

In spatele nostru

Prin zona incendiului

Nu prea departe statia meteo de la Vf. Omu

Statia de la Omu, dar acum eram pe alt versant…spre Babele

S-a propus sa ne intoarcem pe Abruptul Bucsoiului, apoi pe Valea Cerbului, nu stiu de ce dar nu mi-a sunat bine si nu am vrut pe nicio ruta, nici eu nu stiam de ce am renuntat la o cale mai scurta de intoarcere…o explicatie nu aveam 🙂

Aproape de baza salvamontului de la Baba Mare, am vazut pe cineva ca merge spre locul unde se va ridica noul schit. Personajul respectiv se opreste langa crucea prinsa in beton si incepe sa sufle dintr-un bucium. Curios, m-am si dus pana acolo, la el.

Era un calugar cu care am stat de vorba pana la Babele, o sa povestesc intr-un post, cand va veni timpul, ce spunea.

La Sfinx evident turistii „educati”

Calugarul sufland in bucium la Babele

Aici trecusem de complexul sportiv de la Piatra Arsa

Coborare spre Cota 1400, in zare muntii Baiului