Asa mi se pare mie, ca viata in Valea Prahovei se invarte dupa…Bucegi :)
Jandarmii…vorbisem cu ei la Cota 2000, mergeau spre Piciorul Pietrei Arse
Platoul Bucegi, vedere de pe muntele Furnica
Coborare
Si pe la schit cam in vreo 20 minute de pe Drumul de Vara…ca ma grabeam :)
Se ridica un mic monument
In cartierul Furnica din Sinaia
Si azi „avem” 5 luni…eu il rugam sa rada si el facea balonase :))
Nori in prag de seara:
Si comparatii, in joaca:
BUCEGI NATURA 2000 
pfff….ce imagini frumoase, adriane!!!! iar „balonasele”, o minunatie! ochi mari si o lumea intreaga in ochii lui!!!!
ApreciazăApreciază
Totul este in continua „miscare” prin zona noastra :) Iar Rares a inceput sa se intoarca de pe spate, pe o parte, sau pe burtica, se impinge in picioruse, nu mai este chiar asa de mult si il vedem incepand cu primii pasi. Multumesc :)
ApreciazăApreciază
Adrian :) Ce monument se ridica la schit? Zi buna!
ApreciazăApreciază
Este o mica cruce din fier prinsa in beton, deocamdata nu are ceva scris pe ea :)
ApreciazăApreciază
Frumoase imagini… toate imaginile :) Binecuvântări să primiţi!
ApreciazăApreciază
Multumesc Oana! Toti sa fim binecuvantati, „si buni si mai putini buni”…noi masuram bunatatea cu etalonul nostru care nu este si al LUI. :)
ApreciazăApreciază
Orice nori ai avea în cerurile din tine, copilul tău ţi le-ar risipi.
Iar tu şi Oana îi sunteţi acea veghe care nu se compară cu nimc altceva pe lumea asta.
Ani frumoşi şi prinşi în filigrane de clipe fericite, fiilor tăi!
ApreciazăApreciază
Camelia, este un copil extraordinar, un dar. Multumesc pentru ganduri! :) Sa fie sanatos, este ascultator, iubitor…doar cand imi aude vocea se bucura, da din manute si picioruse. Sa vezi un lucru, cand vorbeam la telefon cu Oana, el parca stia ca nu sunt acasa si a inceput sa planga…
ApreciazăApreciază
Superbe momente,dar Meridianul Zero ,dupa care se stabileste ora locala,e in poza j (cu balonase).Trebuie sa recunoasteti!
ApreciazăApreciază
El este Meridianul Zero…uite acum mi-am dat seama ca am cedat functia :))
ApreciazăApreciază
Multumesc!!! Cum deocamdata am prea multe pe cap ca sa ajung si eu in Bucegi,am o posibilitate splendida sa ii vad pe blog-ul dumitale =). Si Rares =). Sa va traiasca! Si mama mea a spus ca aveti un pui minunat – n-am putut sqa nu-i arat acesti ochi minunati!
ApreciazăApreciază
Multumesc si eu d-na Ana. Toate cele bune si multe urari de bine. Sper sa va transmit un crampei din vraja Bucegilor…pe care o stiti si dv. In orice colt al lumii ai fi, nu poti uita acesti munti magnifici. :)
ApreciazăApreciază
Impresionant!
Daca nu ne-ai arata frumusetile acestea, am fi mai saraci!
ApreciazăApreciază
Din pacate nu pot reda chiar totul din lipsa de timp…dar mersul pe acesti munti este de neuitat. Si cred ca vin luni-marti cu o poveste traita de doi tineri prin Bucegi. Nu sunt aceia de care am mai scris.
ApreciazăApreciază
Un intreg univers in privirea aceea de cer albastru!
Nimic nu se compara cu privirea unui copil spre „ai lui”…
Absolut minunat !
ApreciazăApreciază
Multumesc ca ai re-pasit si tu in acel univers :) Era asa curios de ce faceam eu pe langa el incat nu vroia sa zambeasca, privea, curios :)
ApreciazăApreciază
Încă o dată se confirmă că fotografia este un mijloc de comunicare foarte puternic. În general, sunt fotografii reuşite care nu prezintă doar anumite aspecte, ci spun poveşti, trezesc sentimente şi transmit stări.
Ca şi Radu, am vrut şi eu să întreb ce monument se ridică la Schitul Sf.Ana, şi am înţeles că este vorba despre ceea ce se vede în imagine, adică acea cruce metalică, probabil va scrie ceva pe ea.
Ochişorii lui Rareş, atât de frumoşi, caută răspunsuri, sunt o poartă deschisă spre o lume ce se vrea descoperită, explorată.
Iar Rareş este scump, scump de tot, să fie sănătos şi ocrotit !
ApreciazăApreciază
De regula, cum bine stii, postez anumite imagini pentru a transmite mai multe lucruri…nu doar un simplu peisaj, o banala contemplare :) Ce va scrie pe acea cruce voi afla cu prima ocazie cand voi trece pe acolo… Multumesc :) „Copilul este parintele omului mare” cum spunea parintele Teofil Paraian de la manastirea Brancoveanu. Rares este un copil adorabil! :)
ApreciazăApreciază
cerul intreg in ochisorii micutului…
si ce nori interesanti la vreme de seara…frumoase poze!
ApreciazăApreciază
Cerul intreg cu ale sale povesti, Magda. Iar acei nori incheiau o zi unica, o zi deosebita, momente minunate… Multumesc! :)
ApreciazăApreciază
Imagini care imi umplu sufletul de bucurie. multumesc!
ApreciazăApreciază
Multumesc si eu! :)
ApreciazăApreciază
eu doar prin tine pot sa vad aceste frumuseti!:))
ApreciazăApreciază
Multumesc, sunt diverse lucruri prin Bucegi, nu toate frumoase, dar sunt in procent covarsitor :)
ApreciazăApreciază
Tocmai de aceea. eu nu am urcat niciodata pe Bucegi.Candva am fost pe Muntele Rosu si pe Muntele Ciuc.
ApreciazăApreciază
Pai trebuie sa mergi in locurile frumoase…cum ar fi Varful cu Dor, ca tot il ai in titlu :))
ApreciazăApreciază
asa se numeste strada mea in realitate! hehehe!:))
ApreciazăApreciază
Ce fain :))
ApreciazăApreciază
da, si mie imi place!:))
ApreciazăApreciază